Ion Minulescu

Multateptatei

De cnd te-atept!...
Sunt ani...
i anii, ce lungi i par cnd n-ai cu cine
S-asculi ciudatele romane ce plng viorile-n surdine...
i violetele apusuri ce triste-i par cnd n-ai cui spune
Ce-nfiorri plutesc n zare
i-n plnsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am ateptat la-ncruciarea potecilor pe care-alt'dat

Multateptatele amante soseau grbite s-i srute
Amanii,
Ce-ateptau n umbr, tcui ca nite statui mute...
i cte primveri, de-a rndul, castanii roii nu-mi vestir
C nimeni n-a trecut pe-acolo
i-n zare nimeni nu s-arat!...

Te-am ateptat pe rmul mrii -

Pe rmul nalt ca i terasa
Castelului regesc, pe care un prin i-ar atepta mireasa...
Dar valurile, tiutoare de soarta celor ce pornir
Spre rmul unde stam de straj,
Cnd le-ntrebai ce tiu de tine,
mi spuser c-atept zadarnic...
i azi viorile-n surdine...
Ce-mi plng ciudatele romane
Mai trist de cum le plnse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netlmcitelor dureri...