Decizia de pret la nivel micro si macro economic, necesitatea si metodele de reglementare a preturilor

si tarifelor din partea statului

Intr-o economie de piata fundamentarea deciziilor cu privire la pret are un rol decesiv in relatiile
diversilor operatori ai pietii care vind si cumpara produse materiale si nemateriale pe aceste piete. De
fiecare data cind formarea libera a pretului nu este posibila in aceste situatii intervine statul. Statul si
agentii economici isi indeplinesc concomitent functiile sale in vedrea reglementarii economice privind
preturile. De politica economica a statului privind preturile depinde strategia firmei in acest sens, in
acelasi timp companiile dezvoltindu-se pe piata uneori au nevoie de ajutorul statului pentru asi pastra
pozitiile obtinute. Interventia statului in stabilirea, dirijarea si urmarirea preturilor este determinata de
mai multe situatii si cerinte economice si anume dificitul anumitor resurse de materie prima si energie,
oferta dificitara la unele produse importante pentru economie, protectia producerii autohtone de
concurenta straina, combaterea unor situatii de monopol si duopol precum si a concurentei neloiale. Cu
cit piata reala e ma indepartata de concurenta perfecta, cu atit necesitatea in controlul de stat in
privinta pretului devine mai importanta. In general interventia statului in domeniul preturilor a fost
prezenta intotdeauna fiind accentuata in situatii de criza economica sau declin economic si in situatii de
razboi. Interventia statului in stabilirea pretului nu exclude jocul pietii, deoarece agentii economici tind
sa se adapteze la preturile care au fost fixate de stat, modificind volumul produselor cumparate si
vindute sau actionind in directia diversificarii si inoirii produselor. Sunt 2 metode de intentie a statului in
domeniul pretului:

I. Metoda reglementarii directe devine actuala si absolut necesara in special in perioadele de tranzitie si
presupune colectarea sau mecanismelor pietii prin control de stat a parametrilor esentiali de influenta.
Reglementarea directa include: blocarea preturilor, plafonarea de preturi, limitarea marjei de profit,
normele de stabilire sau determinare a preturilor, stabilirea administrativa a preturilor. Blocajul
preturilor este folosit in principal pentru stoparea cresterii preturilor in perioadele inflantioniste in
vederea asigurarii unei stabilizari a lor. In RM direct se stabilesc preturile si tarifele la serviciile
comunale, energia electrica. In alte cazuri statul recurge la limitarea marjei de profit la produsele de
importanta sociala. Tre de mentionat ca nu se poate adminte amestecul exagerat al statului in domeniul
de pret precum si neamestecul total in acest domeniu. Daca preturile stabilite nu iau in consideratie
legitatile pietii ele nu vor reactiona rapid la aceste schimbari si persista pericolul crearii unui deficit sau
saturare pe piata cu marfurile si produsele respective la care preturile au fost reglementate. In cazul in
care statul nu se implica deloc in formarea preturilor el nu poate controla situatiile de monopol sau
oligopol create pe piata.

II. Metoda de reglementare indirecta a inceput a fi folosita in tarile west europene la incep sec.XX cind
inflatia crea distorsiune colasale sau dezechilibre in economia tarii. Reglementarea indirecta se
manifesta nu prin controlul nemijlocit asupra preturilor dar asupra factorilor de influenta in special a
factorilor cu caracter macroeconomic. Reglementarea indirecta include:

1. Reglementarea prin cotele la impozite si taxe;

2. Controlul asupra masei monetare;

3. Conditiile de creditare prin nivelul chelt bugetare;

4. Stabilirea normelor de amortizare.

Cea mai mare influenta asupra nivelului pretului o au impozitele si taxele. Aceste 2 metode nu tre sa
neglijeze una pe cealalta ci din contra sa se competeze, iar folosirea eficienta a lor depinde de luarea
unor masuri in vederea regelmentarii veniturilor consumatorilor.