3 Individul i societatea

nelegem raportul dintre individ i societate cu ajutorul noiunilor de socialitate,

sociabilitate, socializare. Socialitatea se refer la capacitatea nnscut a omului
de a fi fiin social, n timp ce prin sociabilitate nelegem msura i forma n
care se manifest aceast calitate. La rndul ei, socializarea este procesul prin
care individul i nsuete valorile societii, pentru a se putea integra nluntrul
ei.
Faptul c individul este social de la bun nceput, este exprimat prin paradigma
apriorismului sociologic. Aceasta statueaz c individul este social chiar mai
nainte de manifestarea concret a aptitudinilor sale de asociere.
Din aceast perspectiv, sufletul se refer la experiena colectiv interioar, fiind
potenialul spiritual pe care l are un individ la dispoziie pentru a susine
modurile de a fi, a simi, a gndi, larg mprtite ntr-o societate dat.
Unitatea social ca expresie a calitii omului de a forma grupuri n care
membrii interacioneaz activ pe baze mutual-afective (de interdependen
sufleteasc) este cea mai mic unitate de analiz a sociologiei n concepie
gustian. Putem nelege societatea reducnd-o la procesele din interiorul
unitilor sociale. Ca unitate de analiz, unitatea social este constructul teoretic
cu cea mai mare putere de detaliere, n care se pstreaz semnificaiile majore ale
proceselor sociale. Fragmentnd realitatea dincolo de unitatea social, reducnd-o,
de pild, la procesele individuale, exist riscul s nu mai avem acces la
semnificaiile sociale reale.
Esena realitii sociale este voina social. Voina social este msura n care
indivizii constituie uniti sociale fiind totodat elementul activ, definitoriu pentru
aciunea social. Prin voina social indivizii i societile i fixeaz scopuri i se
manifest economic, spiritual, juridic i politic.