Dispoziia nativ care ne face s adoptm cea mai bun conduit posibil n vederea autorealizrii este

n viziunea filosofului antic - virtutea. Aristotel vorbete despre dou tipuri de virtui: etice i dianoetice.
Virtuile etice snt trsturi caracteriale (temperamentale) relevate habitual prin lupta cu tendinele
extreme. Altfel spus, devenim virtuoi din punct de vedere moral dac reuim s evitm extremele n
comportare. Orice extrem comportamental, aristotelic vorbind, este un viciu, ce se poate nate att
din exces, ct i din deficien. Este un viciu s mnnci prea mult dar i prea puin, mncnd prea mult
riscm bulimia dar prea puin anorexia.