Iluziile perceptive

Sunt fenomene care manifest o discordan ntre o experien perceptiv i proprietile fizice
ale stimulilor.
n mod obinuit iluziile sunt descrise ca erori ale percepiilor care nu corespund realitii, ca o
neltorie a simurilor noastre. Ele exist n toate modalitile senzoriale. Pentru Gibson ele sunt
epifenomene, curioziti de laborator. Pentru gestaltiti ele reflect limitrile structurale ale
stimulilor. Ele au fost utilizate ca argumente n sprijinul teoriilor percepiilor sau mpotriva lor.
Din cauza diversitii lor nu exist o teorie general a iluziilor. Noiunea de iluzie supune
ateniei ideea unei percepii corecte (veridical Perception) a proprietilor fizice ale stimulilor.
Cel mai adesea au fost studiate relaiile geometrice n desene - iluziile optico - geometrice. n
acest caz o iluzie se traduce printr-un dezacord ntre proprietile geometrice percepute i cele
care au fost definite odat cu construcia figurii. Exist deci o neconcordan ntre o definiie
apriori a stimulului, definiie de natur cognitiv, i interpretarea informaiei senzoriale realizat
de ctre tratarea perceptiv. Din acest punct de vedere iluziiile nu sunt erori ci mrturii ale
mecanismelor de tratare.
Deci iluziile reflect maniera n care organismul trateaz informaiile senzoriale i care ne
permite o mai bun definire a informaiiei reale tratate de ctre sistemul senzorial. Totui
variaiile iluziilor datorate unor factori cum sunt vrsta, experiena, contextul, informaii
semnificative sau nu, sugereaz o important participare a reprezentrilor cognitive.

Iluzii optice -iluzii perceptive

Iluziile optice sunt erori ale perceptiei.Trebuie subliniat faptul ca iluziile optice nu sunt cauzate
de unele defecte ale vederii caracteristice unei persoane, ci ele sunt valabile pentru oricine, fiind
posibile ca urmare a modului insusi de constructie si functionare a sistemului vizual.
Hermann Helmholtz este unul dintre cercetatorii care au studiat indeaproape in secolul al XIX-
lea fenomenul iluziei optice si a ajuns la concluzia ca aceasta nu reprezinta o cauza fiziologica, ci
actioneaza la nivelul interpretarii vizuale, al ipotezelor preconcepute.

ILUZII DE LUNGIME

Cea mai faimoasa si studiata iluzie de lungime este, probabil, iluzia Muller-Lyer, creata de
psihiatrul german Franz Muller-Lyer in 1889. Latura A sau B este mai lunga?
Desi sistemul vizual indica segmentul AB ca fiind mai lung, in realitate, segmentele sunt egale
ca lungime daca le masuram. La realizarea iluziei contribuie liniile oblice.Explicatia acestei iluzii
este legata de perceptia adancimii. Pentru ochiul uman, liniile oblice creeaza senzatia de
adancime, ceea ce duce la aprecieri diferite a distantelor pana la cele doua segmente (segmentul
de sus pare mai indepartat). Cu toate acestea, imaginile formate pe retina de cele doua segmente
sunt egale.