DIN VREREA TOAMNEI

M cere toamna, pailor tribut

M cade-n zbor adnc, de frunz
M doare fiecare legmnt
Din galbenul de var, o secund.

M vreau culegtor de zile

Senine, fr plns de ploi
M cer naripatelor, lumin
Din zmbetul copiilor, apoi

M urc ngndurat pe o colin,

Un fir de iarb mai de soi
mi prevestete c-nclinatul
E de la vreme, nu din ploi

Trecut-a peste el, o toamn

A nutiucta dintr-un ir
ncovoiat, nu spuse el, nimica
Doar voia firii l-a mprtit.

Din soarta lui, m-a nvat lumina

Tributul toamnei s l cer
Un trup de via, lin printre cuvinte
i picur de cerneal galben, din cer.

n ploaia de culoare de pe frunze,

mi odihnesc eu azi, petecul de cer.

Mirela Nicoleta Crciun