Fricosul

de Emil Garleanu

Iarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp

de cristal, iaz de oglind. i-n cuprinsul larg, uriaul policandru al
cerului i aprinde, una cte una, luminile, ca ntr-o nemsurat sal
de dans. Vieuitoarele pustietii sunt mbtate de farmecul acesta:
paserile zbor ca ziua; lupul poposete pe labe, n hiuri, i privete
nemicat; vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la
vnat; veveria pleac creang lng creang, i hoinrete, ca o
deucheat, pdurea-ntreag. Iar iepurele a zbughit-o la jucat.
ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur, i cnd a
ajuns la margine, i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s
sar de bucurie:
Poate mai ntlnesc un prieten", i zise iepuraul.
i gndul i rspunse:
Poate mai ntlneti un prieten"...
i iar upai-upai, iepurele sare vesel:
Poate dau i peste o prieten".
i gndul:
Poate dai i peste o prieten".
i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vorbesc:
Ce lumin, i totui luna nc nu a rsrit".
... i totui luna nc nu a rsrit".
Dar o s rsar".
...O s rsar".
i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip
s se odihneasc. Atunci, de la spate, se ridic, alb i ea, ca de
ghea, luna. Stelele plir; pdurea, copacii, tufele i dezbrcar
deodat umbra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de lng el,
se ntinse pe pmnt o artare cu dou coarne grozave. Dup clipa
de spaim, iepuraul se destinse ca o coard i o zbughi la goan,
se prvli n vale, veni de-a dura ca un bulgre, se scul i iar se
rostogoli, pn jos; apoi o lu de-a dreptul tind cmpul. Se opri
tocmai n stuhria iazului. Acolo, de-abia suflnd, se ghemui cu ochii
nchii... s nu-L mai vaz umbra!