Modelul politic britanic

Regele Angliei, Wilhelm de Orania (1689-1702) a realizat trecerea de la monarhia

ereditar de drept divin, la monarhia parlamentar, bazat pe suveranitatea naiunii, n
care puterea regelui era limitat, iar drepturile i libertile cetenilor erau garantate.

n 1707 prin unirea Angliei cu Scoia s-a format Regatul Unit al Marii Britanii. n1714
aavut loc schimbarea de dinastie, la putere ajungnd dinastia german de Hanovra,
care ulterior i va lua numele de Windsor. Cei mai importani regi ai acestei dinastii au
fost: George I (1714-1727), George al II-lea (1727-1760) i George al III-lea (1760-
1820). Primii doi regi, fiind germani s-au preocupat mai puin de guvernare, care a fost
lasat n seama Parlamentului i a unui consiliu restrns (Cabinet Council), viitorul
guvern.

Reunind principalii minitrii, Cabinetul devine guvernul Angliei, asumndu-i puterea

executiv. n aceast epoc apare funcia de prim-ministru deinut pentru prima dat
Robert Walpole (1721-1742). La nceputul domniei sale regele George al III-lea a dorit
s reimpun autoritatea regal, ns pierderea celor 13 colonii din America de Nord a
pus capt acestei experiment, revenindu-se la sistemul parlamentar. n anul 1783 la
conducerea cabinetului a venit William Pitt junior, care a restabilit prerogativele primului
ministru.

La sfritul secolului al XVII-lea, pe fondul restaurrii monarhiei, nAngliaau aprut

primele partide politice moderne: Tory (conservator), care i cuprindea pe susintorii
dinastiei Stuart i Whig (liberal), format din protestani i antiabsolutiti, care
reprezentau interesle burgheziei financiare i ale claselor mijlocii. Cele dou partide au
pus bazele sistemului parlamentar britanic de guvernmnt, element de baz al
democraiei parlamentare. Sistemul alegerilor a condus treptat la o alternan la
guvernare.

n secolul al XVIII-leaAngliaa instituit un original sistem de guvernare, monahia

constituional, dei nu exista o constituie scris, ci numai un ansamblu de legi
elaborate n funcie de contextul istoric. Acest sistem era bazat pe separarea puterilor n
stat:

- puterea legislativ era mprit ntre rege i Parlament. Regele sanciona legile fr a
putea s le abroge. Parlamentul era alctuit din Camera Lorzilor i Camera Comunelor
vota legile, aproba bugetul i controla guvernul. - puterea
executiv o avea Cabinetul (guvernul), compus din minitrii, numii de partidul care
deinea majoritatea n Camera Comunelor. Cabinetul era responsabil n faa
Parlamentului - puterea judecatoreasc era deinut de instanele de judecat.

n aceast epoc s-a constituit imperiul colonial britanic alctuit iniial din estul Americii
de Nord, Canada, insulele Barbados i Jamaica, strmtoarea Gibraltar i oraul
Bombay (India).
Modelul politic american

Bazele sistemului politic din Statele Unite ale Americii au fost puse in urma cu mai bine de
200 de ani, practic odata cu constituirea statului nord-american, fiind forma de oraganizarea
politica cu cea mai mare stabilitate in timp si totodata, un model pentru alte state.
Din perspective tipologiei bazate pe criteriul raporturilor dintre puterile statului, sistemul
politic al SUA apartine tipului prezidential clasic, insa particularitatile sale fac din sistemul
politic american un model de referinta pentru studiile din domeniu, dar si un etalon pentru
practica politica a altor state. Astfel, pe de-o parte, autoritatile statului, Congresul (puterea
legislativa), Presedintele (puterea executiva) si Curtea Suprema (puterea judecatoreasca)
sunt practic independente functional, fiecare in parte reglementand o fractiune din puterea
politica. Pe de alta parte, Presedintele, ale carui atributii au sporit de la an la an, se bucura
de o larga autonomie in domenii majore ale guvernarii, situandu-se in varful ierarhiei
administratiei de stat.
Din punct de vedere al structurii sale, statul american este o federatie, acest caracter fiind
exprimat prin 2 principii constitutionale: principiul participarii, conform caruia fiecare stat al
uniunii este reprezentat in Senat prin 2 senatori si prin principiul organizarii federaticve care
stipuleaza ca puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de catre Constitutie si nici nu
sunt interzise de aceasta statelor, sunt rezervate statelor respective sau poporului.
Ca in orice stat federal, in SUA functioneaza principiul autonomiei juridice si politice,
administrative si institutionale. Fiecare stat al federatiei beneficiaza de o Constitutie proprie,
de norme juridice locale, de dreptul de a-si infiinta institutii publice ca si de buget local
propriu. Pe de alta parte, institutiile si legile federale au intaietate in raport cu cele locale,
avand dreptul de a intervene in zona de competenta a acestora pentru a asigura
solutionarea problemelor de interes national.
De la data elaborarii Constitutiei si pana astazi, autonomia locala a statelor ei componente
s-a diminuat treptat prin intarirea autoritatii centrale, prin concentrarea ei la Washington, iar
raporturile dintre puteri au evoluat in directia cresterii fortei puterii executive.
Modalitatea prin care regimul constitutional s-a adaptat permanent a reprezentat-o tehnica
amendamentelor (celor 7 articole ale Constitutiei si s-au adaugat 27 de amendamente
adoptate intre 1791 si 1992) care furnizeaza si una dintre explicatiile longevitatii constructiei
constitutionale americane.
Presendintele Number One in politica americana
Conform Constitutiei SUA, puterea executive la nivel national este incredintata unui
presedinte. Articolul II, sectiunea 2 prevede ca puterea executiva apartine Presendintelui
SUA (The executive power shall be vested in a President of the United States of America).
Presedintele american este ales in baza unui sistem electoral majoritar relativ, pentru un
mandat de patru ani, printr-un procedeu mixt, care combina metoda votului popular cu cea
a votului exercitat de catre un Colegiu de mari electori alesi, la randul lor, prin vot universal.
Colegiul electoral este format din 538 de mari electori, fiecarui stat revenindu-i un numar de
mari electori egal cu cel al congresmenilor statului respectiv, plus 3 mari electori din
Washington D.C. Marii electori sunt alesi prin vot universal direct prin scrutin majoritar.
Presedintele american este dublat de un vicepresedinte, insa acesta nu are nici un rol
politic in sistemul politic american, atata vreme cat presedintele ales isi exercita mandatul.
De altfel, pentru vicepresedinte nu se organizeaza alegeri separate. Explicatia acestei
dublari a postului de presedinte rezida tot in spiritul pragmatic american. Utilitatea
vicepresedintelui devine evidenta in conditiile vacantei presedintelui ales. Cand acesta nu-si
mai poate indeplini atributiile constitutionale, vicepresedintele devine Number One pana la
incetarea mandatului, asigurandu-se in acest fel continuitatea administratiei.
Cea mai importanta consecinta politica a acestui tip de organizare a puterii executive o
reprezinta evitarea crizelor politice. In SUA nu se poate vorbi de potentialitatea crizei
guvernamentale datorita faptului ca seful executivului este ales prin vot universal de catre
cetateni, si nu numit de reprezentanta nationala. Totodata, alegerile anticipate prezidentiale
sunt evitate prin activarea vicepresedintelui in cazul vacantei postului de presedinte. In
acest sens, sistemul politic american probeaza o functionalitate maxima.
Un rol important in desemnarea presedintelui statului american il joaca partidele politice.
Fiecare partid isi desemneaza candiadatul in cadrul unei proceduri respectate cu rigoare, in
care sunt angajate mai multi aspiranti si care se intinde practic pe durata unui an. Im prima
etapa, in paralel cu competitia locala din fiecare stat al federatiei care stabileste ierarhia
aspirantilor la candidatura prezidentiala, sunt alesi delegatii la Conventia Nationala a
fiecarui partid. In a doua etapa, acest for va acorda investitura aspirantului celui mai bine
plasat.
Prerogativele presedintelui american, desemnate de Constitutie pot fi incluse in doua
categorii: prerogative expres mentionate de catre Constitutie si prerogative neenumerate.
Astfel, chiar prin Constitutie puterea Presedintelui este mai mare comparativ cu cea a
Parlamentului.