Stanescu Eduard Gabriel 11M1

Protectia si conservarea mediului in orizontul local

I. Localizarea orizontului local

II. Caracterizarea fizico-geografica a localitatii selectate
III. Hidrografie
IV. Vegetatie, fauna, soluri
V. Surse de poluare si masuri de protective
VI. Imagini cu zonele afectate de poluare

1
Stanescu Eduard Gabriel 11M1

I. Localizarea orizontului local

Ploiești este municipiul de reședință al județului Prahova, Muntenia, România. Este situat la
60 km nord de București, pe coordonatele de 26°1'48" longitudine estică și
44°56'24" latitudine nordică și are o suprafață de aproape 60 km². Este înconjurat de
comunele Blejoi (la nord), Târgșoru Vechi (la vest), Bărcănești, Brazi (la sud) și Bucov (la est).

Orașul a crescut începând cu secolul al XVII-lea, pe o moșie cumpărată de Mihai Viteazul de

la moșnenii ce o stăpâneau, luând treptat locul vechilor târguri
muntenești Târgșor, Gherghița și Bucov ca centru regional al zonei, evoluția sa fiind
accelerată de industrializare în special după ce a început exploatarea masivă a zăcămintelor
de petrol din zonă și în oraș au apărut mari facilități de rafinare, ceea ce i-a adus porecla de
„capitala aurului negru”. În continuare, activitatea sa economică este bazată pe prelucrarea
petrolului, orașul având patru mari rafinării, dar și alte industrii legate de această ramură
(construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere).

Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealu Mare-Valea

Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin
din România. Ploieștiul este un important nod de transport, situându-se pe drumurile care
leagă capitala București de Transilvania și Moldova.

2
Stanescu Eduard Gabriel 11M1

II. Caracterizarea fizico-geografica a localitatii selectate

Temperatura medie anuală este de 10,5 °C, iar valorile minime și maxime înregistrate în
secolul nostru au fost de -30 °C la 25 ianuarie 1942 și respectiv de 43 °C la 19 iulie 2007. În
medie, pe an sunt 17 zile geroase, 26 reci, 99 calde, 30 tropicale, restul fiind zile cu o
temperatură moderată.

Cantitatea medie multianuală de precipitații este de 600 mm, cu 30–40 mm în ianuarie și

88 mm în luna iunie. Anul cel mai ploios a fost 1901, cu 963,9 mm, iar cel mai secetos 1930,
cu 305,3 mm. Pe an, sunt în medie 104 zile cu precipitații lichide, 26 cu ninsoare, 112 cu cer
senin, 131 cu cer noros și 122 cu cer acoperit.

Orașul se află sub influența predominantă a vânturilor de nord-est (40 %) și de sud-est

(23 %), cu o viteză medie de 3,1 m/sec. În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteză de
peste 11 m/s și numai 2 zile cu vânt de peste 16 m/s. Presiunea atmosferică este de
748,2 mm.

Altitudinea medie a așezării este de 150 m, orașul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie.
Aspectul solului și subsolului este determinat de așezarea sa pe structurile vechiului con de
dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest și de
vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate
cartierele din nord-est.

Din punct de vedere geologic, regiunea orasului Ploiesti este asezata pe straturi alternante
de argila, nisip, conglomerate, sare, calcar si marna.

3
Stanescu Eduard Gabriel 11M1

III. Hidrografie

Ploieștiul se găsește între două mari râuri, primul dintre ele, Prahova, spre sud-vest, atingând
ușor municipiul prin comuna suburbană Brazi, iar cel de-al doilea, Teleajenul, spre nord și est,
străbătându-l prin comunele suburbane Blejoi, Bucov, Berceni. Orașul este așezat pe
râul Dâmbu, care izvorăște în zona de dealuri a orașului Băicoi, trece prin oraș și prin două
comune suburbane și apoi prin comuna Râfov, unde se varsă în Teleajen. Dâmbu are astăzi
apa puțină; este canalizat pe aproape toată partea ploieșteană a traseului său, în el
deversându-se, la ieșirea din oraș, sistemul de canalizare al acestuia.

IV. Vegetatie, fauna, soluri

Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care

predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun.
Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca
arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a orașului.
În prezent vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din
esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și
parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din
nordul orașului, parcul „Mihai Viteazul”, parcul de la Bariera Bucov). Acestea ocupa numai
85,5 ha, revenind, în medie, 3,2 mp. pe locuitor.
Pe raza orașului pot fi văzute și câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizați în timp,
care se află sub ocrotirea legii, printre care și „arborele mamut” secular - sequoia dendron
giganteum - din curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” (str. Nicolae Bălcescu nr.
15), smochini, dar și câteva exemplare de stejari seculari, amintind de Codrii Vlăsiei. În vechile
cartiere, cu case „pe pământ”, locuitorii continuă să planteze pomi fructiferi (vișinul, cireșul,
mărul, nucul etc.) și să cultive legume și flori.

La nivelul judetului Prahova, putem vorbi despre o diversitate mai mare a vegetatiei si faunei:

Haina vegetala a judetului Prahova apartine provinciei dacice reprezentate printr-o flora
central-europeana (paduri de stejari, paduri mixte specifice pentru zona noastra
colinara). Partea de S-E a judetului apartine provinciei pontice reprezentate prin
elemente de stepa, in special graminee corespunzatoare zonei de silvostepa (Biografia
Romaniei, 1969). Vegetatia si animalele raspandite in zona comunei noastre sunt
specifice dealurilor subcarpatice si campiei inalte. Cele doua zone de forme de relief
sunt acoperite de alte doua zone vegetale si faunistice care, din cele observate, se
intrepatrund. In zona Magureni deal, in 1897 se cultivau 101,5 ha de vie, extindere mare
avand si livezile cu pomi fructiferi (dintre care 90 000 de pruni, 400 ciresi, 300 meri, 200
duzi). In zona de campie se cultivau cereale (ovaz, secara, grau, porumb).
Paduri

4
 Stanescu Eduard Gabriel 11M1

Odinioara o parte din teritoriul comunei, in special in zona dealurilor, era acoperita de
paduri seculare. Inainte de 1848, padurile apartineau diversilor proprietari - marilor
proprietari si proprietatilor taranesti. Dupa actul de nationalizare din 1948, toate
padurile au trecut in patrimoniul statului. In 1954, conform HCM 23115/1954, padurile
taranesti au fost date in folosinta comunelor. Dupa 1948, padurile noastre au fost
trecute in raza de supraveghere a ocolului silvic Moreni. Se remarca de specialistii silvici
in formatiuni geologice din substratul comunei noastre ca, in afara pietrisurilor de
Candesti apar si sisturi bituminoase.

Din tabelul de mai jos putem desprinde suprafata ocupata de paduri in localitatea
noastra, comparand-o cu suprafetele din comunele marginase si structura arboretului.

Suprafata totala Foarte Foarte

Fag Gorun Carpen Tei
(ha) tare moale
Provita de sus 179.8 132.4 18.3 2.2 - 14 12.9
Provita de jos 175.5 98.9 32.8 17.4 - 14.8 11.9
Magureni 412.4 44.5 313.1 1.4 - 41.4 12
Filipestii de Padure 95.2 - 72.8 4.4 - 14.2 3.8
Ditesti 130.7 0.2 112 4.4 - 13.8 -

Padurile noastre au facut parte din grupa a II-a, considerata cu rol principal de
productivitate si nu de protectie. Drumurile de acces forestiere in zona noastra sunt
considerate ca fiind bune pentru transport si chiar auto (Ruda - Magureni, altadata
pietruit pe o lungime de 6 km).
Animale

Speciile de vanat in raza comunei noastre sunt: caprioarele (numeroase in trecut, fiind
protejate la vanat), iepurii, ieruncile, vulpile, sitarii. In prezent se observa o slaba
posibilitate de ingrijire din partea specialistilor pentru aceasta mare bogatie economica
ce a existat dintotdeauna. Padurea, prin masa lemnoasa, fructe, animale, aer, adapost
pentru om, a adus si aduce o mare contributie. E pacat ca noi nu stim sa protejam acest
mare izvor de bogatie. Fauna, de la cele mai mari mamifere amintite pana la cele mai
mici si variate forme, o intalnim in zona padurii. Pe sol, pe scoarta copacilor, in coroana
lor, se gasesc nenumarate insecte vatamatoare reprezentate prin fluturi, carabusi,
urechelnite, purici de plante etc, care rod frunzele copacilor, lastarii tineri, semintele si
fructele. Prin frunzisul cazut, care cu greu se transforma intr-un sol fertil, intalnim
gargarite, greieri, melci etc.

Pasari

Pasarile caracteristice sunt: mierlele, ciocanitoarele pestrite, cucul, porubeii salbatici,

turturelele, ciuful de padure etc. Printre pasarile de prada intalnim uliul, bufnita,
sorecarul. Dintre reptile, soparla, gusterii. Iarna in padurile noastre sosesc de multe ori
matasarii si scatiile, iar din campie cotofana.
Fauna stepei (campiei) este mai putin bogata decat a padurilor; de altfel, exista la zona
de contact a celor doua mari unitati morfologice o zona de intrepatrundere atat a florei
cat si a faunei. Apele sunt destul de bogate in peste si broaste. Dupa profesorul Raul

5
Stanescu Eduard Gabriel 11M1

Calinescu, acesta zona apartine subprovinciei carpatice a padurilor de foioase (provincia

central europeana).

Pomi fructiferi

In zona satelor noastre se intalnesc salcami, duzi, pruni (altadata intinse livezi, de unde
numele de Livedea Lunga), gutui cu o extindere foarte mare pe versantul sudic al
Ghemeliei, visini, ciresi, zarzari, meri, peri (cu zona specifica Satul Banului). Livedea Lunga
a fost populata in secolele XVI-XVII de oamenii din satul disparut Baltati.

Specii ierboase
Speciile ierboase spontane intalnite in lungul drumurilor, santurilor si pasunilor sunt
reprezentate prin: pir (agropyrum repens), palamide (cirssium arvense), troscotul
(poligonum aviculare), rapita salbatica (sinapsis arvensis), laptele cucului (euphorbia
cyparissias), romanita (matricaria camomilla), neghina (agrostemma githago). In lunca se
adauga mohorul (setaria viridis), patlagina (plantago lanciolata).

Pasunile sunt alcatuite din specii ierboase putin valoroase din punct de vedere nutrific,
reprezentate de laptele cucului, coada soricelului (achillea millefolium), ghizdeiul (lotus
corniculatus), paiusul de livada (festuca sulcata). Ca specii de cultura, tinand seama de
conditiile pedo-climatice, ce mai bine se cultiva: graul, porumbul, secara, mazarea,
fasolea, sorgul, lucerna, zarzavatul. Satisfacator floarea soarelui, trifoiul, vita de vie, inul,
canepa.

Solurile

Datorita diversitatii unitatilor morfologice, pe teritoriul judetului Prahova exista o mare

varietate de soluri. Astfel, in zona montana predomina solurile podzolice si solurile brune
podzolite, in dealurile subcarpatice sunt caracteristice solurile brune, brune
podzolite, brune acide, pseudorendzine, in zona de campie apar cernoziomuri cambice,
argiloaluvionale, brun-roscate, iar in luncile care strabat campia si in zona de dragare apar
suprafete intinse cu aluviuni si soluri aluvionale, lacovisti si cernoziomuri freatic-umede.

V. Surse de poluare si masuri de protectie