Am descoperit zilele trecute, o bucata de ziar vechi din 1929 in care

erau prezentate framantarile politice vremelnice, in acea perioada

interbelica extrem de boema (pentru cei cu imaginatie) dar mai ales
nesigura in contextul politicii tarilor vecine. Ideea este ca atunci, ca si
acum, oamenii aveau placerea satirei, cuvant care atunci inseamna
intradevar ad literam, scriere in proza cu critici aduse aspectelor
negative din societate sau din clasa politica, bineinteles intentiile erau
moralizatoare, nu batjocoritoare ca in prezent.

Pentru cine ?!
Musai cica sa votez,
Candidati o suta cinci,
Care-n frac, care-n opinci.
Si ma jur, chiar de-as fi treaz,
Tot n-as sti care-i mai breaz,
N-as sti, zau, va garantez
Pentru cine sa votez! (1920)

Consilierii
De cand e lumea si pamantul,
In Bucuresti, batu-i-ar sfintul,
N-au fost atitea primarii
Si consilieri atitea mii.
Pe strazi mormane de gunoaie,
Asteapta sa mai vie-o ploaie.
La noi, maturator e vantul,
De cand e lumea si pamantul.

Mare tiganie, ma
Este in politica
Ei se-njura sa se rupa,
Ei se cearta, ei se pupa.
De ai treaba, cum se stie,
Prin deal la Patriarhie
Nu poti lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de rusine
Asta-i Camera adica
Sau ceata lui Lazurica ?! (1925)