Marinimie, de Emil Garleanu

Data: 17 Jun 2008

Autor: AnideScoala.ro

n revrsatul zorilor, pe balt, lumina face minuni. Pe faa apei sclipesc, ici sfrmturi
de oglinzi; colo, plci de oel, comori de galbeni ntre trestii. n nuferi, ca-n nite potire
plutitoare, curg raze de aur. Un colb de argint d strlucire stufriului. Peste tot linite
neclintit, de rai.

Cocostrcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat n balt. Pe picioarele lungi, subiri ca
nite lujere, trupul lui se leagn agale. Din cnd n cnd i ud pliscul; uneori se
oprete de se uit, ispititor, n fundul apei, ca i cum ar fi dat peste ceva ce cuta de
mult. E rcoare i rcoarea l ncnt. Nu simte nici o alt dorin dect s-i scalde
picioarele n unda rece, care-i trimite fiori pn sub aripi.

Deodat se oprete; ncordeaz gtul i privete. Pe frunza unui nufr o broscu se

bucur i ea de frumuseea i rcoarea dimineii. Cnd l-a vzut, biata broscu a
ncremenit pe picioruele de dinapoi; cu ochii mari deschii cat la cumplitul duman. n
spaima ei l vede uria, cu capul atingnd cerul, cu pliscul lung, larg, s soarb dintr-o
dat balta i, mpreun cu balta, pe ea. i ateapt sfritul.

Cocostrcul o vede i nelege. Dar dimineaa e mrinimos. -apoi i se pare att de

nensemnat aceast vietate a blii, c, de la o vreme, parc o pierde din ochi n fundul
apei i nici n-o mai zrete. Ridic piciorul, pete dispreuitor i trece mre, mai
departe.

Broscuei nu-i vine s cread. Mai st aa cteva clipe. Apoi, de bucurie, sare pe o alt
frunz, i-ntr-un avnt de recunotin, ea, cea dinti, taie tcerea dimineii:
-Oaac!