Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Estetica in Fotografie Alain Briot PDF
Estetica in Fotografie Alain Briot PDF
- 1 -
Estetica in Fotografie
Despre autor: Alain Briot este unul dintre cei mai populari
fotografi de peisaje din Statele Unite in acest moment. Alain a
studiat la Ecole des Beux Art in Paris, detine o diploma de master in
Arta si in momentul de fata lucreaza pentru doctorat.
1 Introducere
- 2 -
artist plastic in pictura si desen, si am practicat arta sub indrumarea
parintilor inca din copilarie.
Apoi, sunt hotarit sa arat ce inteleg eu prin "frumos" in modul cel mai
estetic posibil. Practic estetica zilnic, doar ca nu o numesc "estetica". In
realitate nu pot sa denumesc aceasta practica. Doar creez imagini
frumoase cu locuri naturale frumoase si atit.
In concluzie, caut un mod eficient de a-i invata pe altii despre ce fac eu.
Deasemena, sunt atent sa nu fac acest subiect prea complicat. Ar fi usor
sa atac subiectul in mod teoretic, folosind o terminologie alambicata si
obscura si creind un text care ar putea sa intereseze pe educatori dar care
nu ar ajuta cu nimic fotografii care doresc sa realizeze imagini mai bune.
Asadar, cum poti sa explici intr-o maniera clara si concisa ceva care se
intimpla inconstient? Un mod de explicare ar fi pas cu pas, impartind
subiectul in capitole majore. Si acesta este modul in care am sa abordez
aceste eseuri. Are avantajul de a fi simplu si direct, organizat si logic.
In acest moment vad noua capitole principale, toate legate de
estetica, si care se regasesc in munca mea de fotograf de arta:
1. Cum sa vezi fotografic
2. Compozitia in fotografie
3. Cum sa alegi obiectivul cel mai bun pentru o anumita compozitie
4. Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o imagine
5. Cum sa alegi cel mai bun "film" pentru o anumita imagine
6. Cum sa determini expunerea cea mai buna pentru un anumit subiect
7. Cum sa alegi fotografiile care merita pastrate
8. Cum sa creezi o colectie de fotografii bune
9. Cum sa ajungi la un stil personal in fotografie
In aceasta serie de articole voi acoperi aceste noua sub-capitole
descriind modul meu de lucru si echipamentul folosit (nu numai aparatele
pe care le folosesc). O sa folosesc o serie de imagini personale ca
exemple, imagini care ilustreaza subiectul abordat, si care descriu cum si
de ce am creat acele imagini.
In final, organizarea acestei serii de articole urmeaza pasii pe care ii
fac eu cind creez o imagine, si pasii pe care ii recomand sa ii faci tu la
momentul fotografierii: gaseste un subiect care te intereseaza, compune
imaginea, alege distanta focala pe care vrei sa o folosesti, determina daca
lumina este cea mai buna, decide ce film vrei sa folosesti, calculeaza
expunerea, alege imaginea cea mai buna, eventual pune la un loc o
colectie de imagini bune, si dezvolta-ti un stil fotografic propriu.
Daca acest proces iti suna complicat, nu te ingrijora. A fost
complicat si pentru mine cind am inceput sa fotografiez si inca mai este.
Tine minte ca scopul acestei serii de articole este de a te initia in
acest proces, pas cu pas, si de a te inarma cu indeminarea si tehnica
necesara care sa te faca capabil sa parcurgi acest traseu lung si lista de
mai sus. Aceasta lista este prezentata numai ca un plan de lucru.
- 3 -
2 - Sa vezi fotografic
Aici ma refer la viziunea ta ca un aparat fotografic.
3 Abstractia
4 Concentrarea
Concentreaza-te asupra aspectului vizual al subiectului. Cum discutam mai
sus, este usor sa te lasi inselat de simturi si sa crezi ca acestea vor arata
bine in imagine. Stim acum ca nu este neaparat cazul! Ce ne capteaza
- 4 -
atentia cind toate simturile sint excitate poate ori nu poate fi parte din
aspectul vizual al imaginii.
De aceea, pentru a crea o imagine fotografica reusita trebuie sa ne
intrebam:
Este ceva interesant vizual in cadrul la care ma uit?
Daca da, ce este cel mai important aspect vizual in aceste cadru?
Daca m-am hotarit sa fotografiez acest cadru, cum poate imaginea
sa transmita vizual sentimentele pe care le incerc acum?
Pentru a raspunde acestor intrebari, trebuie mai intai sa invatam cum
anume "vede" aparatul foto.
- 5 -
Prim-planul si relatia cu fundalul (obiecte mari si mici) - Stim ca
ochiul percepe obiectele apropiate ca mai mari decit cele aflate la distanta.
De exemplu, un brad apropiat poate apare ca gigantic cind ne aflam linga
el, dar poate apare cit un bat de chibrit cind il vedem la citiva km distanta.
Plasind un astfel de copac in prim-plan, ori doar o portiune din el, si apoi
plasind un alt copac similar in fundalul cadrului, o sa dea impresia de
distanta in imagine. Comparind marimile relative ale celor doua obiecte va
duce privitorul la perceperea distantei daca cunoaste marimea
aproximativa a unui astfel de copac. Desigur, orice alte obiecte plasate in
acelasi mod pot duce la acelasi efect. Obiectivele grand-angulare sint
deobicei folosite in acest scop. Dar, orice alte obiective se pot folosi pt.
redarea adincimii, importanta fiind intentia de redare a adincimii si nu
echipamentul folosit. Personal am realizat astfel de imagini folosind grand-
angulare cit si teleobiective.
- 6 -
Horseshoe Bend, Glen Canyon NRA, Arizona. Linhof Master Technica
4x5, Schneider Super Angulon 75mm, Fuji Provia. (ambele imagini).
- 7 -
impiedica de exemplu vizibilitatea in unele situatii, face in acelasi timp
simplu de apreciat care obiecte sint mai departate decit altele.
Combinatie de tehnici descrise anterior - De multe ori fotograful
combina mai multe tehnici de redare a spatiului. De exemplu, am creat
imagini suprapunind munti, ori cimpii, in conditii de picla. In aceasta
situatie, cele doua tehnici intrebuintate se sustin reciproc, rezultind o
imagine care este mai puternica vizual si mai puternica decit daca
intrebuintam numai un singur mod de redare a adincimii in imagine.
Similar, suprapunind obiecte in acelasi timp cu o relatie prim-plan/fundal
este o tehnica des intilnita. De exemplu, o planta in prim-plan care este
pusa in evidenta prin folosirea unui grand-angular poate fi intentionat
amplasata in compozitie in asa fel incit sa acopere partial un munte din
fundal. Sau, acelasi munte poate fi vazut printre ramurile unui copac ca in
imaginea din parcul Zion.
- 8 -
Partea II - Compozitia in Fotografie
- 9 -
si a oricarei arte vizuale. Profesorul meu din facultate, Scot McLeay chiar a
refuzat sa ne invete compozitie. Singura sa recomandare in aceasta
privinta a fost fiecare zona din fotografie are o pondere egala.
Daca va veti astepta la reguli pe care, aplicandu-le, sa puteti rapid
sa faceti poze mai bune, ei bine, paragraful precedent nu prea va ajuta.
Totusi acesta exprima, chiar daca intr-o maniera mai criptica, bazele
fotocompozitiei.
Una dintre greselile pe care le fac multi fotografi este aceea de a
urma recomandarea care se gaseste in brosura "Cum sa facem fotografii
mai bune" scoasa de Kodak intr-un tiraj impresionant! Aceasta
recomandare precizeaza ca trebuie sa va plasati subiectul in centrul
cadrului si sa fiti atenti sa nu lasati in afara cadrului parti ale subiectului.
Aceasta recomandare se adreseaza mai ales fotografiei de portret si
inseamna sa plasati subiectul in centrul cadrului si de asemenea, ca
acesta sa se uite direct in aparat cand dvs. apasati pe declansator. Ei
bine, aceasta este reteta de a obtine cele mai plicticoase fotografii. Este
adevarat ca in acest fel persoana respectiva va apare in fotografie dar
nimeni nu se va uita la poza dvs., poate cu exceptia membrilor de familie,
si acestia doar din politete!
Recomandarea Kodak este in contradictie cu afirmatia lui Scott
McLeay, dupa care fiecare parte din cadru este la fel de importanta.
Plasarea subiectului in centrul imaginii este doar una dintre posibilitati si
probabil cea mai neindicata, deoarece utilizeaza doar centrul cadrului. Ce
se intampla la marginile cadrului? Dar la colturi? Plasind subiectul in afara
centrului nu ar face imaginea mai interesanta? Gandind la aceste aspecte,
deja am facut primii pasi pe calea intelegerii fotocompozitiei. Deja am
invatat cateva aspecte fundamentale, pe care le recapitulam:
compunerea unei fotografii nu implica obligatoriu plasarea
subiectului principal in centrul cadrului;
descentrarea subiectului determina o fotografie mai interesanta
trebuie folosite atat marginile cat si colturile cadrului; deoarece nu
avem cum sa scapam de ele si trebuie sa le folosim intr-un mod cat mai
creativ, mai util.
Recomandarea Kodak "plasati subiectul in centrul cadrului fotografic" era
destinata fotografilor ocazionali, care fac in general poze de familie.
Trebuie sa avem in vedere ca, acum multi ani, majoritatea
aparatelor foto aveau vizor separat, a carui precizie nu era prea buna. Cu
alte cuvinte, vizorul nu putea arata cu exactitate ce va intra in imagine si
ce nu va intra, marginile imaginii nu erau bine stabilite asa incat plasarea
subiectului la marginea vizorului, producea o imagine in care subiectul
putea sa fie integral reprezentat in poza sau sa fie doar partial. In cele
mai rele cazuri, acesta putea fi aratat doar partial, taiat. Plasarea
subiectului principal in centrul imaginii, suficient de departe de marginile
cadrului, rezolva aceasta problema. Imaginea rezultata nu ar fi una
castigatore la concursurile de fotografii dar utilizatorii nu se vor mai
plange de imprecizia vizoarelor. Nu vor apare capodopere, dar nici
reclamatii!
- 10 -
Astazi lucrurile stau cu totul altfel. Aparatele moderne SLR arata
pana la 99% din campul fotografiat in vizor si astfel elimina riscul de a
taia vreo parte importanta din imagine. Folosirea trepiedului ne permite
nu numai sa incadram fiecare fotografie cat mai precis, dar si sa asiguram
incadrari identice chiar daca mutam locul de statie. De asemenea,
utilizarea filmului diapozitiv impune ca in cadru sa se vada exact ce s-a
incadrat in momentul fotogrfierii. Cand Kodak a facut acea recomandare,
procesul folosit era de tip negativ-pozitiv iar copierea era facuta manual
de un operator, care avea posiblitatea de a decupa din cadrul negativului
portiunea de interes. La fel stau lucrurile si in cazul in care noi ne ocupam
de scanarea negativelor si de imprimarea copiilor pozitive. Iar daca
fotografiem pe medii digitale, nici nu trebuie sa mai asteptam prea mult,
putem vedea rezultatul imediat pe ecranul LCD.
Astfel, avem un control precis asupra a ce va fi inclus in cadru si a ce va fi
eliminat. Putem realiza aceasta:
a) analizind cu mare atentie elementele care vor fi incluse in cadru
b) controlind locul in care aceste elemente vor fi plasate.
- 11 -
aflam ca fotocompozitia se refera la puterea de impact, asadar o viziune
cu impact, percutanta.
Daca fotocompozitia este cel mai percutant mod de a vedea, si a vedea
este cel mai puternic mod de a fotografia, atunci fotocompozita este cel
mai bun mod de a fotografia. Daca asta suna ca o deductie logica
aristotelica, este adevarat. Sa vedem daca este si aplicabila.
Exista mai multe moduri de a compune un cadru.
Pentru un ochi antrenat, exista mai multe moduri de a compune un cadru
fotografic. Cand am constatat acest fapt, a fost pentru mine o revelatie,
deoarece multi ani m-am chinuit sa recreez fotografiile create de alti
fotografi. Acele imagini m-au impresionat si am incercat sa calc pe
aceleasi carari. Problema era ca, atunci cand ma aflam in fata peisajului
fotografiat de altii, nu putem concepe decat un singur mod de aranjare in
cadru, cel pe care-l realizare predecesorul meu. Nu puteam vedea creativ
prin proprii ochi. Eram sclavul modului in care celalalt vazuse acel peisaj.
Intr-o buna zi am reusit sa ma eliberez din aceasta "sclavie" (cum am
reusit, face subiectul altui articol). Din acea zi am inceput sa vad lumea
prin proprii ochi si am inteles ca nu exista o singura incadrare pentru o
anumita locatie ci ca exista numeroase moduri de incadrare. Mintea mea,
intr-un fel oarecare, s-a deschis iar tintele mele s-au schimbat, si anume
am incercat sa fotografiez nu ce au vazut altii, ci doar ce vedeam eu
atunci, cu ochii mintii mele. Din acel moment am inceput sa realizez
propriile fotografii.
- 12 -
Linhof este mai usor si mai compact decat orice camera foto. De
asemenea, are avantajul ca nu-mi arata in vizor tot felul de date de
expunere, ceea ce-mi permite sa ma concentrez exclusiv pe compozitie.
- 13 -
carton, fiecare ajustat corespunzator unui anumit tip de format de negativ
si de obiectiv.
Trebuie sa va spun ca exista unele camere foto cu vizoare detasabile, cum
este si Fuji 617, care are cate un vizor pentru fiecare obiectiv. Cand
fotografiez cu acest model, iau cu mine doar vizorul, in timp ce camera
foto sta in rucsac; cercetez scena privind prin vizorul detasabil si care-mi
arata exact ce ar iesi pe negativ. Cand gasesc compozitia care-mi place,
despachetez camera, o instalez in pozitie si fac fotografia.
Reguli de compozitie
1. Regula treimilor
- 14 -
mai importanta zona dintr-o imagine se situata in apropierea coltului
dreapta-jos, aproximativ la un sfert pe inaltime si un sfert pe latime.
Fotografia Zion Winter Sunrise a fost compusa in concordanta cu aceasta
regula. Planta yucca, cel mai important element din prim-plan este
localizata in apropierea coltului din dreapta-jos, la distanta egala atat de
latura de jos cat si de latura din dreapta. De ce coltul din dreapta jos? In
principal, pentru ca, teoretic, cand "citim" o fotografie, procedam in mod
similar cu citirea unui text: de la stanga la dreapta si de sus in jos. Si,
intrucat lectura se termina in coltul din dreapta jos al paginii, aceasta zona
ne retine atentia pentru cel mai lung timp, deoarece aici fie ca textul se
termina, fie ca facem o pauza pentru a intoarce foaia. Aceasta regula nu
se aplica insa la chinezi si la japonezi.
3. Liniile calauzitoare
- 15 -
The Virgin River and the Watchman at Sunset
4. Perspectiva
5. Incadrarea
- 16 -
Partea III - Cum sa alegi obiectivul potrivit pentru o anumita
compozitie
- 17 -
4 - Un peisaj, trei obiective posibile
Deci care sint modurile in care putem vedea lumea diferit prin
fotografiere? Pentru simplificare am impartit posibilitatile in trei tipuri
principale folosind cele trei tipuri clasice de obiective: grand-angulare,
normale si teleobiective.
Trecind de la un grand-angular la normal si la tele, unghiul de cuprindere
se modifica treptat, mergind de la foarte larg pina la foarte ingust.
Folosind aceste obiective, atentia privitorului se concentreaza asupra unei
parti din peisaj din ce in ce mai mica.
5 - Peisajul larg
Compozitie aproape-departe
- 18 -
totalitate. Si bineinteles fundalul trebuie si el sa fie de exceptie, dat fiind
ca privitorul va parcurge imaginea din prim-plan pina la fundal de multe
ori. Multe imagini de acest tip sint incomplete si nu impresioneaza placut
cind numai prim-planul este interesant. De aici concluzia ca fotograful
trebuie sa trateze cu egala atentie cele trei planuri din imagine.
Cind fotografiez de exemplu Grand Canyon la apus, caut un prim-plan
interesant in timpul zilei [poate o stinca deosebita, un copac interesant],
si imi planific compozitia. Cind ma intorc la locul de fotografiere la apus,
sper sa am norocul de a avea si ceva nori interesanti pe cer. Copacul
devine prim-planul ales, canionul este planul mediu, in timp ce norii de pe
cer fac fundalul interesant. Toate aceste trei elemente combinate fac o
imagine interesanta.
Cerul in imagine
- 19 -
Apus la Squaw Creek Ruin, Arizona.
6 - Peisajul mediu
- 20 -
formatul 35mm, distanta focala normala este de 50mm, pentru formatul
mediu 6x6, focala normala este de 80mm, s.a.m.d. Pentru multi fotografi
un obiectiv normal este considerat "plictisitor". De ce sa realizezi imagini
pe care poti sa le vezi cu ochiul liber la fel de bine? Hai sa folosim un
grand-angular ori un super teleobiectiv!
Echilibrul
- 21 -
o vor avea si privitorii care se vor concentra asupra subiectului si mai
putin asupra modului de realizare a imaginii.
- 22 -
Aceste doua imagini realizate la citeva secunde una de alta in timp
ce soarele rasarea deasupra canionului, arata clar diferenta intre un
grand-angular si un obiectiv normal. Obiectivul grand-angular arata
maretia canionului, accentuind curbura vaii in jurul peretilor canionului.
Obiectivul normal reda cadrul intr-un mod mai intim si linistit, fara a
scoate in evidenta toate elementele din peisaj. Desi cerul este vizibil in
imagine, spatiul ocupat de el este redus comparativ cu al imaginii
precedente.
Cerul
- 23 -
Capitol Gorge, Capitol Reef National Park, Utah. Linhof 4x5, obiectiv de
150mm
7 - Peisajul restrins
- 24 -
Teleobiectivele ne surprind insa prin redarea multor detalii din peisaj, pe
care din nou nu putem sa le vedem singuri.
Detaliile obiectelor din departare pe care nu le putem vedea sint redate cu
absoluta claritate de aceste obiective. Aceste imagini ne dezvaluie
secretele peisajului si ne fac sa gindim la ce alte lucruri sint ascunse in el.
Cerul
Peisajul restrins nu include cerul decit in rare cazuri. Peisajul in acest caz
este introspectiv, si excluderea cerului elimina unul dintre elementele cele
mai dramatice din peisaj, privitorul neavind un element ajutator in
evaluarea obiectelor din cadru ca marime sau adincime. Elimina cerul
dintr-un peisaj la Grand Canyon si privitorul nu va putea evalua adincimea
canionului. Deasemenea, eliminarea cerului in acest caz, da nesiguranta in
cadru, nestiind daca elementele din cadru sint verticale ori inclinate.
Pentru a compensa aceasta lipsa, e nevoie de un alt obiect in cadru care
sa dea echi- libru imaginii. In exemplul de mai jos, marginea departata a
riului separa apa de roci, si joaca rolul unui orizont vizual. Aceasta linie de
despartire are rolul de a echilibra imaginea.
- 25 -
"altceva", un sentiment care face o fotografie sa fie iesita din comun.
9 - Exercitii practice
Un turist care viziteaza New York-ul intreaba: Cum ajung la Carnegie Hall?
Cineva ii raspunde: practica, practica, practica.
Iata citeva exercitii care o sa te ajute sa ajungi acolo unde vrei. Aceste
exercitii sint destinate sa te ajute sa-ti dezvolti cunostintele despre
obiective si sa te familiarizezi cu ce poate fiecare obiectiv sa faca:
- 26 -
exercitiu nu te-ai fi gindit sa folosesti un anumit obiectiv pentru acest
subiect.
B. Mergi intr-un loc pe care il cunosti bine si iti place. Ia cu tine numai 1
obiectiv, oricare ar fi acesta. Nu intrebuinta insa un zoom, deoarece va fi
tentant sa iesi din cadrul exercitiului propus. John Sexton a folosit un
singur obiectiv de 210mm pe un aparat de 4x5" citiva ani cind a inceput
sa fotografieze. Este clar ca atunci cind si-a permis sa cumpere un al
doilea obiectiv, stia foarte bine ce poate face obiectivul de 210mm. Acelasi
mod de lucru poate fi abordat cu orice obiectiv.
Exemplu:
- 27 -
"O'Neil Butte Cropped." Linhof 4x5, obiectiv de 75mm (decupaj din
imaginea originala)
- 28 -
"Apus la Yavapai Point." Linhof 4x5, 75mm lens
10 Concluzie
- 29 -
Partea IV - Cum sa gasesti lumina cea mai buna pentru o anumita
imagine
2 - Desenind cu lumina
Fotografia este legata de lumina. Numele acestei discipline implica lumina.
Compusa din doua cuvinte grecesti: photos=lumina si graphos=a
desena/a scrie, fotografia se traduce literal prin "scriere cu lumina". Cind a
fost descoperita, fotografia a fost numita "heliografie" ceea ce se traduce
prin "scriind/desenind cu Soarele". La inceput se credea ca numai folosind
lumina Soarelui se poate crea o fotografie, dat fiind ca sensibilitatea
placilor fotografice ale timpului nu permitea o expunere la lumina
artificiala. Odata cu avansul tehnologiei, posibilitatea crearii de suporturi
mai sensibile si introducerea magneziului ca lumina artificiala, termenul de
heliografie a fost depasit si inlocuit cu fotografie.
A - Calitatea luminii:
- 30 -
Cu cit sursa de lumina este mai mare, cu atit lumina este mai
moale. Pentru a schimba calitatea luminii trebuie ca suprafata sursei sa se
schimbe in marime, culoare, reflectanta ori o combinatie a doua dintre
aceste elemente. In practica, si pentru peisaje fotografice, acest principiu
devine relevant cind Soarele lumineaza direct subiectul, producind o
lumina dura, contrasta. Spre deosebire, lumina Soarelui filtrata de nori ori
data numai de reflectanta cerului albastru, va produce o lumina moale. O
sursa de lumina mica cum este Soarele in raport cu Pamintul produce o
lumina dura, cu umbre adinci si parti luminoase fara detalii. O sursa de
lumina foarte mare, cum este cerul innorat produce in schimb o lumina
difuza, moale, egala, cu umbre transparente si detalii suficiente in partile
luminoase ale subiectului.
B - Lumina reflectata:
C - Intensitatea luminii:
- 31 -
are caracteristici artistice, lumina pe care daca nu o putem controla direct,
o putem controla macar prin modalitati fotografice.
Pe scurt, lumina la rasarit si apus este cea mai buna pentru ca este
aproape orizontala, paralela cu orizontul. In aceste momente lumina
atinge subiectul orizontal, dindu-i un aspect tridimensional atit de necesar
in redarea plana.
Dat fiind ca Soarele este putin deasupra orizontului la rasarit ori apus,
lumina este filtrata de straturile de praf atmosferic, picla si poluare,
inainte de a atinge subiectul. In timpul acestui proces, marea reducere
a intensitatii si difuzia radiatiei produc o lumina moale. Aceasta filtrare
produce si eliminarea razelor verzi si albastre din spectru, lasind mai mult
razele rosii. Ca rezultat, imaginile la rasarit si apus sint calde, cu nuante
rozalii, rosii ori portocalii. Aceasta combinatie de filtrare si difuzie a luminii
produce cea mai buna lumina pentru fotografia de peisaj, lasind o
impresie placuta ochiului. Deasemenea, perceptia umana este influentata
de portretistica si de intrebuintarea unei iluminari laterale a subiectului,
fiind astfel mai placut impresionata decit de o lumina perpediculara pe
subiect venita de deasupra. Intrebuintarea unei lumini laterale creeaza
parti luminoase si umbrite pe figura umana, care dau adincime,
tridimensionalitate subiectului. Acelasi principiu se aplica si fotografiei de
peisaj cu rezultate la fel de placute.
- 32 -
Lumina Soarelui la amiaza si rasarit: acest desen al Monument Valley
arata pozitia Soarelui la amiaza si la rasarit. La amiaza Soarele este
pozitionat direct deasupra formatiunii stincoase producind umbre mici la
baza ei. La rasarit Soarele este la nivelul orizontului producind o iluminare
laterala cu umbre lungi pe marginea stincii.
Da, exista. In timp ce lumina la rasarit ori apus este foarte buna, se
pot crea imagini interesante si in restul zilei. Mai departe voi analiza
diferite tipuri de iluminare intilnita in natura. Voi descrie pentru fiecare tip
de lumina calitatea, culoarea, contrastul si umbrele generate. Voi da si
recomandari de expunere pentru film si digital.
- 33 -
Schema de alaturi reprezinta o situatie tipica in aceste canioane.
Lumina naturala cade pe partea stinga a canionului si este reflectata pe
peretele din dreapta. Alte tipuri de lumina sint prezente in acest cadru.
Apar umbre date de formatiunile stincoase, suprafete iluminate direct ca si
formatiuni iluminate din spate. Posibilitatile de imagine intr-o astfel de
situatie sint numeroase si merita investigate.
- 34 -
Antelope Wall of Light: aceasta imagine a Antelope Canyon in
Arizona este numai despre lumina si forma. De notat ca nu exista nici o
sursa de lumina directa in imagine, in ciuda prezentei de zone luminoase
in partea stinga a cadrului. Diversele niveluri de iluminare de la straluciri
la intuneric sint create numai de lumina difuza care ajunge in adincul
canionului. Cu cit lumina ajunge mai departe, cu atit devine mai moale si
colorata.
B - Cer innorat
- 35 -
C - Umbre deschise
- 36 -
Umbrele deschise difera de lumina de cer innorat prin lipsa sursei de
iluminare din cadru. Lumina este mai calda decit sub un cer innorat si nu
prezinta umbre. Una dintre luminile cele mai interesante pentru fotografie.
- 37 -
Lumina din spate creeaza o aura in jurul obiectelor din prim-plan. In
aceasta instanta, lumina trece partial prin zapada de pe crengi, creind un
efect de aura. Imaginea a fost realizata la citeva minute dupa rasarit,
lumina calda combinindu-se cu nuantele de albastru din partile umbrite
ale peisajului, creind un amestec de lumina complementara. De notat
absenta altor culori decit albastru. Compara culoarea din aceasta imagine
cu cea din imaginea urmatoare.
E - Lumina directa
- 38 -
lumina de tranzitie, intre rasarit si apus. Se schimba rapid ceea ce
necesita expuneri multiple la fiecare 5-10 minute.
Culoare: culoare cu tente calde de rosu-portocaliu.
Umbre: prezente. Moi la rasarit si apus, transparente la inceput, devin mai
scurte si dure odata cu schimbarea pozitiei Soarelui pe cer.
Contrast: contrast moale cind Soarele este desupra orizontului, creste
odata cu ridicarea Soarelui pe cer.
Film recomandat ori ajustare digitala: film de contrast si saturatie ridicata
gen Fuji Velvia. Digital, se poate adauga o curba de ajustare a
contrastului.
8 - Exercitii de fotografiere
- 39 -
C - Construieste si foloseste un Nigrometru.
Nigrometru: un dispozitiv pentru observarea culorilor din cadru. Este in
esenta un tub de culoare inchisa cu o deschidere mica la ambele capete
pentru observatie. Observind numai o mica parte din cadru, se poate
distinge culoarea acelor portiuni mult mai usor decit daca privesti tot
cadrul.
Cum sa construiesti un nigrometru? Se poate folosi un tub de carton, de
4-5cm diametru si 20-25cm lungime. Acopera capetele cu capace de
plastic ori cu carton. Se gauresc capacele cu o deschidere de circa 0.5cm
la ambele capete. Odata instalate aceste capace, nigrometrul esta gata!
Pentru maxima utilitate, se poate vopsi in interior tubul in negru.
Cum sa il folosesti? Orienteaza tubul spre partea din subiect pe care vrei
sa o studiezi. Gaseste o portiune partial in umbra si lumina. Priveste la
portiunea in umbra si alternativ la cea luminata. Vei observa culorile din
umbra adinci si saturate, in timp ce in lumina, acestea sint desaturate si
slabe. Foloseste acelasi procedeu pentru alte zone.
Avantajul folosiri unui astfel de dispozitiv consta in observarea culorilor in
diverse momente, fara influentarea ochiului de culorile alaturate unor
detalii.
In lipsa unui nigrometru, se poate folosi si palma inchisa, lasind o mica
deschidere la ambele capete.
10 Concluzii
Succesul nostru in domeniul peisajului fotografic depinde de capacitatea
de a alege lumina cea mai buna la fotografiere. Natura este cel mai bun
educator si nu exista o alternativa pentru studiul si experimentarea
alegerii luminii favorabile. Devenind un maestru al luminii va veti desavirsi
ca fotograf de arta.
- 40 -
"Spiderock and Clouds"
- 41 -
1. Introducere
2. O perspectiva istorica
- 42 -
Acum cind avem la dispozitie captarea digitala, alegerea unui "film"
alb/negru ori color, prezenta saturatiei ori lipsa ei, etc. sint elemente mai
importante, si numeroase, decit niciodata. De ce? Pentru ca atunci cind
fotografiezi in mod raw cu un aparat digital, esti (tehnic vorbind)
responsabil pentru "developarea" imaginii. Tu decizi daca vrei aceasta
imagine color ori in alb/negru, cita saturatie si contrast doresti, etc. Pe
scurt, tu esti laborantul foto. Hai sa vedem ce implica aceasta captare
digitala.
3. Filmul si vizualizarea.
Primul lucru de care trebuie tinut cont la alegerea unui film (ori la
folosirea unui convertor raw, cum o sa vedem mai jos), este vizualizarea
subiectului. Fotografia este despre vizualizare asa cum am explicat
in primul articol din aceasta serie. Toate articolele din aceasta serie sint
legate intre ele ca subiect, dar si legate de vizualizare.
Ce vezi inainte de a realiza o imagine influenteaza toate deciziile pe care
le vei lua mai tirziu legate de aceasta imagine. In legatura cu alegerea
unui film, apar urmatoarele intrebari:
- vad subiectul acesta mai bine in alb/negru ori color?
- daca imaginea va fi color, o vad ca fiind cu saturatie mica ori mare?
- daca vad imaginea in alb/negru, o vad cu un contrast ridicat ori scazut?
- daca imaginea va fi alb/negru, o vad ca fiind alb/negru curat ori tonata
in sepia (ori alte tonuri)?
Un accesoriu care te va ajuta sa vezi subiectul si sa alegi filmul necesar,
este filtrul de vizualizare. Cel mai popular astfel de filtru este Kodak
Wratten #90. Acest filtru elimina toate culorile din subiect dindu-ti
posibilitatea sa o vizualizezi in alb/negru. Practic, acest filtru da
subiectului o tonalitate pal-galbuie, dar dupa un timp de folosire, ai
senzatia ca imaginea devine alb/negru, vezi numai contrastul si diversele
tente de gri. Pentru ca alb/negrul este o abstractie - natura este colorata
totusi - vazind in alb/negru nu este chiar simplu...
Exista filtre si pentru filme color. Acestea tind sa reproduca contrastul
unor tipuri specifice de film. Astazi insa, folosind un proces digital,
contrastul nu mai este o variabila tot atit de importanta ca in trecut. In
plus, un filtru este un mod nu tocmai corect pentru evaluarea contrastului
unui subiect. Un spotmetru ar fi mult mai corect in acest caz. Personal
prefer sa folosesc ochelarii de soare pentru a vedea cum apare un subiect
in color. Folosesc ochelari polarizatori, deci pot sa vad scena polarizata
fara sa folosesc un filtru special.
Bineinteles ca daca folositi formatul digital, nu iti trebuie un filtru pentru
imagini color. O simpla privire la monitorul LCD este de ajuns pentru a
avea o impresie corecta asupra modului in care aparatul va capta
subiectul. Acesta este unul dintre avantajele majore ale aparatelor
digitale.
- 43 -
4. Importanta conversiei RAW
Dupa cum stiti, daca fotografiati digital, fisierul raw este imaginea
"latenta" si iti trebuie un convertor pentru a obtine o imagine
"developata". In acest sens, un convertor raw este mai mult decit un
proces de developare; este un proces de alegere a filmului preferat. In
timpul conversiei, poti decide daca imaginea va fi alb/negru ori color. Poti
decide si gradul de saturatie asemanator cu alegerea unui film mai saturat
ori nu in fotografiatul pe film.
In mod traditional, fotografii au folosit filme color bazat pe dorinta lor de a
obtine o anumita culoare specifica in imagine. De exemplu, Fuji Velvia
este popular pentru fotografii de peisaj datorita unui grad inalt de
saturatie si contrastului ridicat. In timp ce contrastul ridicat limiteaza intr-
o oarecare masura scara de valori de tonuri pe care filmul poate sa le
inregistreze, gradul inalt de saturatie si corectitudinea in redarea culorilor
face popular acest film pentru peisagisti. Ektachrome si Kodachrome au
fost favorite pentru redarea culorilor in tonuri reci, respectiv calde, si
redarea culorii in mod "rece", respectiv a culorii rosii. Alte preferinte sint
posibile. Personal prefer filmul Fuji Provia, cu contrast scazut si o saturatie
scazuta comparativ cu Velvia. Cum filmul va fi procesat si digital, pot
ulterior sa maresc contrastul si saturatia, in Photoshop.
O alta optiune printre multe altele, pentru fotografii pe film, este si filmul
color negativ. Dat fiind ca majoritatea publicatiilor prefera filmul diapozitiv
ca sa "vada" culorile adevarate, filmul negativ este in prezent acceptabil
pentru ca se poate scana. Privind o imagine digitala, nu mai conteaza
daca imaginea a fost creata pe film negativ ori pozitiv, deoarece toate
imaginile digitale sint pozitive. Avantajul principal al filmelor negative este
ca ofera o plaja mai larga de contrast decit filmele diapozitive. Aceasta da
posibilitatea captarii unei plaje mai largi de tonuri, deci poate fi folosit mai
bine pentru subiecte cu contrast ridicat. Deasemenea, filmele negative au
o saturatie mai scazuta, ceea ce favorizeaza subiectele cu tonuri subtile,
moi.
Daca saturatia nu mai este un factor major pentru film ori captarea
digitala, problema saturatiei devine o chestiune de gust personal. Mai
mult, saturatia poate fi variata infinit in procesarea digitala. Aceasta
optiune implica bunul gust si preferintele personale mai mult decit oferta
fabricantilor de film. In acelasi timp nu mai putem da vina pe fabricantii
de film cind audienta nu accepta o anumita saturatie de culoare, ci trebuie
sa ne ajustam singuri modul de lucru.
Personal prefer imaginile moi, cu saturatie mica. Aceasta preferinta nu a
fost insa permanenta. Am folosit in trecut si filme Velvia. Asta nu
inseamna ca in viitor nu voi mai realiza imagini saturate, ci ca in prezent
prefer sa explorez posibilitatile oferite de tehnologia curenta ca si sa
descopar ce se poate obtine prin imagini moi si cu saturatie scazuta.
- 44 -
6. Hai sa folosim film ori captarea digitala - sa nu lasam filmul sa
ne foloseasca pe noi
- 45 -
fotografi. Dar si alb/negrul are calitatile lui care face folosirea culorii
nejustificata in anumite subiecte.
Am observat de numeroase ori ca imaginile color bune sint bune si in
alb/negru. Ca sa vezi acest lucru singur, foloseste un filtru Wratten #90.
Explicatia mea in aceste cazuri se reduce la compozitie. O imagine buna,
are o compozitie buna. Compozitia este coloana vertebrala a unei imagini,
suportul imaginii, si pentru ca aceasta este data de pozitia obiectelor in
cadru, este natural ca imaginea sa nu fie limitata de culoare numai.
Compozitia in fotografie este asemanatoare cu desenul in pictura. Daca
pictura foloseste culoare, desenul este realizat in alb/negru ori sepia. Multi
pictori deseneaza schite inainte de a trece la culoare. Desenul defineste
compozitia, aranjamentul obiectelor in cadru, si este, in esenta, un proces
alb/negru. Ce conteaza pentru compozitie nu este culoarea in sine, ci
formele, liniile si aranjamentul obiectelor in spatiu pentru a reda
adincimea.
Desigur, putem crea compozitie bazata numai pe culoare. O compozitie
unde culoarea nu este numai un element al cadrului, ci este subiectul in
sine. Oricum, as zice ca acest gen de compozitii sint mai mult exceptia de
la regula in fotografia de peisaj. Din experienta mea, acest gen de
compozitii definesc mai mult un stil personal decit un mod general de
abordare. De ce? Pentru ca acest gen de compozitii bazate pe culoare sint
greu de gasit in natura. Daca subiectul este fabricat de om, atunci
culoarea poate fi un subiect. Un perete vopsit in culori aprinse, un set de
farfurii de diverse culori, diverse materiale colorate puse la un loc, etc.
sint citeva dintre subiectele obisnuite.
Acest subiect poate fi dezbatut mai departe. Oricare ar fi concluzia,
incurajez fotografii sa priveasca la imaginile lor colorate printr-un filtru
Wratten #90. Este ceva de invatat din asta.
"Spiderock in Snowstorm"
- 46 -
mult cea alb/negru pentru ca oricum este foarte putina culoare in original.
Dar se pare ca acea putina culoare din original este parte esentiala din
imagine. Fara ea, imaginii parca ii lipseste ceva.
Tritones in Photoshop
Aici sint optiunile alese pt. a realiza imaginile din sectiunea de exercitii #2
de mai jos.
9. Sensibilitatea filmului
- 47 -
O alta regula personala este sa folosesc aceiasi sensibilitate de film pentru
orice tip de film, alb/negru ori color. Motivul principal este de a elimina o
posibila confuzie la expunerea cu diverse sensibilitati de film, mai ales in
cazul folosiri unui aparat de format mare si a unui exponometru de mana.
In formatul digital, problema sensibilitatii este foarte diferita, deoarece
poti sa schimbi aceasta sensibilitate in orice moment. In acelasi timp, la
aparatele de calitate ridicata, diferenta intre sensibilitati este minora (intre
ISO 100 si 400 de ex.) in imaginea finala. Oricum, daca este nevoie de un
timp de expunere mai mare, este indicat sa folositi ISO100 ca optiune
standard. Iar in cazul fotografiei de peisaj, folosirea unui trepied va
elimina problema unui timp de expunere prea lung.
Exercitiu #1:
- 48 -
alb/negru. Compara cele doua imagini si observa diferentele intre
imaginea alb/negru si color. Decide care dintre ele iti place mai mult.
Exercitiu #2:
- 49 -
- 50 -
Spiderock in the Spring at Sunrise
6 variatii ale unui original color dia. Imaginea originala este prima
din serie, restul fiind variatii in Photoshop.
11. Concluzii
- 51 -
Spiderock from the floor of Canyon de Chelly
1. Introducere
- 52 -
care presupune cunostiinte superioare, ci se supune unui anumit nivel de
interpretare artistica.
Un card gri (practic, un carton colorat intr-o culoare gris mediu) este
produs de firme diverse precum Kodak. Ce este important este faptul ca
aceste carduri reflecta exact 18% din lumina incidenta. Aceasta valoare nu
este intimplatoare si este in linie cu calibrarea tuturor exponometrelor (de
mana, ori incorporate in aparate). Daca se fotografiaza o suprafata
uniforma fara sa se ajusteze expunerea conform unui exponometru,
aceasta imagine va apare ca un gri cu reflectanta 18% in imaginea
tiparita. Ca sa obti o fotografie mai inchisa in tonuri, ori mai deschisa,
trebuie sa supraexpui, ori sa subexpui.
Camerele moderne de astazi calculeaza expunerea si apoi o compara
cu mii de alte imagini asemanatoare inmagazinate in memoria lor digitala.
Astfel de aparate nu urmeaza orbeste ce dicteaza exponometrul intern, ci
o compara cu alte expuneri asemanatoare din baza de date interna. Apoi,
ajusteaza expunerea finala corespunzator. Procentul final de imagini
expuse corect va fi mult mai mare decit cel obtinut prin mijloace mai
simple. Oricum, in anumite situatii extreme, expunerea finala trebuie
corectata manual.
Supraexpunere: este procesul prin care o imagine se expune mai mult
decit indica exponometrul. Imaginea rezultata va avea tonuri mai deschise
decit normal.
Subexpunerea: daca se expune mai putin decit indica aparatul, se obtine
o imagine cu tonuri mai intunecate.
- 53 -
Tear Drop Arch Moonrise, Monument Valley, Utah
Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia F
- 54 -
corecte.
- aceleasi trepte pentru supraexpunere, dar deschizind diafragma cu 1
pana la 5 valori.
- daca intrebuintezi film, developeaza-l normal; - daca intrebuintezi un
aparat digital, importa fisierele raw in programul de conversie fara sa
ajustezi expunerea. Fara nici o manipulare, deschide imaginile in
programul de editare.
- priveste filmul - negativ ori diapozitiv - pe o masa de lumina (cutie cu
geam mat, iluminat din interior), iar fisierele raw pe un monitor bine
calibrat.
- cele 11 imagini vor varia de la foarte luminoase, pana la foarte
intunecate comparativ cu imaginea expusa corect; numara imaginile intr-
un sens si celalalt care prezinta inca detali, in afara imaginii expuse
corect.
- daca sunt 6 imagini cu detalii, in afara celei corect expuse, inseamna ca
filmul ori sensorul digital este capabil sa inregistreze 6 nivele de
expunere; rezultatele vor varia de la film la film, ori de la sensor la
sensor.
De exemplu, eu folosesc cu precadere filmul Fuji Provia 100F. Din
experimentul descris mai sus, stiu ca pot inregistra 5 trepte de expunere:
3 sub si 2 supra expunerii corecte. Stiind gama de expunere posibila cu un
anumit tip de film ori sensor digital, este mai usor sa determini expunerea
corecta pentru un subiect specific.
Pentru acest calcul, incearca modul de lucru urmator:
- masoara mai intai partea cea mai intunecata si luminoasa din cadru
- calculeaza cite trepte de diafragma sint intre partile cele mai intunecate
si cele mai luminoase; de exemplu, daca umbrele dau o masura de f/2.8
la 1/60 sec. si partile luminoase dau f/16 la 1/60 sec., ai 5 trepte de
expunere care vor reda gama de contrast din cadru.
Gama obisnuita de diafragme variaza intre:
1/500 - 1/250 - 1/125 - 1/60 - 1/30 - 1/15 - 1/8 - 1/4 - 1/2 - 1sec - 2sec
- 4sec - 8sec - 16sec etc.
Fiecare treapta (stop) pe ambele scale reprezinta 1 treapta de expunere.
Mergind in sus ori in jos pe scale, treapta urmatoare va reprezenta o
subexpunere ori supraexpunere cu 1 treapta. Pe scala diafragmelor,
mergind in sus 1 treapta inseamna o subexpunere, in jos 1 treapta, o
supraexpunere (tinind timpul de expunere constant).
Pe scala timpilor de expunere, un numar mai mic inseamna
supraexpunere, un numar mai mare, subexpunere (tinind diafragma
constanta) (vezi nota de subsol).
- 55 -
Lomaki Ruin, Wutpaki National Monument
Linhof Master Teknica 4x5, Rodenstock 150mm, Fuji Provia 100F
5. Histograma
6. Expunerea in trepte
- 56 -
acesti parametrii constant, deobicei viteza] sperand ca undeva intre
aceste expuneri sa se gaseasca expunerea ideala. In contrast cu
masurarea data de exponometru si ajustata cu ajutorul histogramei,
folosirea expunerii in trepte este o metoda empirica, dar care este inca
folosita in cazul expunerilor dificile.
- 57 -
metoda impune reasezarea expunerii in spatiul normal in timpul conversiei
RAW. Rezultatul este o imagine cu mai multe detalii mai ales in partile
umbrite si mediu iluminate. Cind expunem la dreapta, este necesar sa
tinem cont de faptul ca imaginea este compusa din trei canale (RGB) si
luminozitatea este diferita in fiecare canal. Daca aparatul Dstra are un
singur canal monocrom in histograma, trebuie atentie marita in cazul
expunerii la dreapta, existind pericolul ca unul dintre aceste canale sa fie
supraexpus in afara marginii din dreapta. Din cauza acestei limitari, atunci
cind folosesc un aparat cu o histograma monocroma, obisnuiesc sa expun
un cadru in trepte, o subexpunere cu 1 treapta si citeodata chiar cu 2
trepte. De ce? In primul rind pt. ca asta imi da siguranta ca nu voi taia
accidental unul dintre canalele RGB individuale si ca voi avea o imagine
completa, cu informatii suficiente in toate canalele. In al doilea rand, nu
costa nimic in plus, in al treilea rand, nu consuma timp in plus, si in
ultimul rand pt. ca imi da posibilitatea de a vedea o imagine expusa corect
pe ecranul LCD al aparatului, in loc de una supraexpusa.
- 58 -
priveste gradul de intunecare dorit in zapada umbrita. Nu am avut timp sa
expun in trepte deoarece norii au disparut rapid dupa ce am efectuat
expunerea de fata. Cadrul are totusi detalii in toata plaja de iluminari
totusi. Zapada umbrita are tonuri albastre pe film, deoarece este iluminata
numai de partea albastra a cerului (umbre deschise).
- 59 -
a) folosirea de filtre split gri-neutru: aceste filtre sant impartite in
doua: o parte transparenta la baza si una gris neutru la partea superioara.
Partea clara este deobicei mai mare decat cea gri in raport de 1:2 ori 1:3.
Tranzitia intre partea clara si cea gri este graduala. Aceste filtre se gasesc
in diverse densitati de gri, recomandate fiind cele cu 1 - 2 trepte de
expunere. Ele se plaseaza intr-o rama in fata obiectivelor si se culiseaza in
sus sau in jos pana tranzitia vizibila in vizorul aparatului este la locul
potrivit. O folosire tipica este cea in cazul unui cadru cu cer foarte
luminos, cum exista la rasarit ori apus.
- 60 -
conversia si salvezi un al doilea fisier.
Urmatorul pas este deschiderea celor doua imagini in programul de editat.
Poti suprapune una dintre imagini peste cealalta intr-un canal separat,
avand grija ca alinierea celor doua imagini sa fie perfecta. Se adauga un
nivel de mascare [Layer mask] la acest canal si folosind pensula de
stergere [Eraser brush], cu un setting moale si larg, stergi partile din
imaginea superioara pe care doresti sa le elimini. De exemplu, daca
imaginea superioara este cea ajustata pentru lumini, stergi partile umbrite
din ea. Ce ramane este partea umbrita corect din imaginea inferioara.
- 61 -
Lower Ruin, Tonto National Monument, Arizona
Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia 100F
- 62 -
pe care o puteti folosi in acest exercitiu. Odata masurate cele doua
suprafete, numarati cite trepte de expunere exista intre ele.
Aceasta este plaja de contraste din cadrul dumneavoastra.
- 63 -
Bridge Mountain, Zion National Park, Utah
Arca Swiss 4x5 monorail view camera, Rodenstock 210mm, Polaroid Type
52 B&W film
- 64 -
c) fotografiati un subiect cu diverse trepte de expunere
Fotografiati cu +5 si -5 trepte de expunere peste/sub expunerea corecta
data de aparat. Ideea este de a va acomoda cu plaja de contraste pe care
poate sa o redea aparatul ori filmul dumneavoastra.
d) memorati plajele de diafragme si viteze. Ajuta in situatii cand
variatia de iluminare este foarte rapida, ca in cazul rasaritului si apusului.
e) determinati toleranta la contrast specifica aparatului ori filmului
folosit
Cititi sectiunea 4 de mai sus.
11. Concluzii
- 65 -
rezultate bune in majoritatea cazurilor. Avand acces la functia de
histograma, putem vizualiza cum va apare imaginea finala cand va fi
expusa. Cunoasterea aprofundata a expunerii duce la un control marit
asupra imaginii finale si ne da posibilitatea de a realiza o imagine asa cum
ne-o inchipuim noi, si mai putin cum ne recomanda aparatul. Pentru a
ajunge la acest punct, trebuie mai intai sa invatam sa masuram plaja de
contraste din cadru. Nici un aparat nu face acest lucru in mod automat.
Deasemenea, trebuie sa determinam cum dorim sa redam in imaginea
finala obiectele din cadru. Cum am vazut mai sus, subiectele cu contrast
extrem vor rezulta in expuneri incorecte. Dar avand la indemana
informatii privind modul de reactie al filmului ori sensorului la o anumita
plaja de contraste, putem expune in asa fel incat sa obtinem imagini finale
care se pot post-procesa cu rezultate foarte bune.
Dar, obtinerea unei imagini finale bune pentru tipar nu este suficient. Alte
variabile trebuie luate in consideratie. Care sunt aceste "alte variabile"?
Cum decidem ce imagini trebuie pastrate si care nu? Cititi in partea a VII
a acestor articole.
3 - Metoda mea
- 66 -
folosire in eventuale corectii de expunere in procesul de marire. Unele
dintre aceste imagini s-ar putea elimina in viitor cand tehnologia va
permite corectarea supra si subexpunerilor in asa fel incat sa nu mai fie
nevoie de expunere in trepte.
- 67 -
B - Arhivare
- 68 -
Cutia "Bestfile" deschisa si pagini Prin File pentru diapozitive 4x5"
- 69 -
Fiecare cutie de pastrare a CD/DVD contine 24 de discuri. Discurile sunt
indexate cu programul Disc Catalog care permite o cautare de imagini
locala in fiecare disc. Initial foloseam CD pentru arhivare, dar incepand cu
2003, folosesc DVD.
C - Selectare
Ultima parte din procesul meu de selectie si este cea mai dificila!
Trebuie sa ma decid care imagini le consider ca cele mai bune, si care mai
putin bune. Am constatat ca numarul de imagini conteaza foarte mult, si
cu cat acest numar este mai mic, cu atat procesul de selectie este mai
simplu. Sigur, este o constatare de bun simt, dar numarul de imagini
pentru selectie depinde si de formatul folosit la fotografiere. Cu alte
cuvinte, cu cat formatul este mai mare, cu atat tind sa am mai putine
imagini de selectat. Implicit, procesul de selectie descris mai sus devine
mai simplu daca formatul imaginii originale este mai mare.
A - Spiritul pozitiv
- 70 -
De cand am inceput sa fotografiez peisaje, m-am concentrat asupra
aspectelor pozitive din natura. De aceea nu fotografiez saracia, mizeria,
subiecte depresive, etc.
B - Prospetime
- 71 -
- 72 -
- 73 -
Toate aceste imagini au fost realizate cu un aparat Linhof Master Teknica
4x5" si obiectiv Schneider de 75mm, pe film Fuji Provia 100F.
Aceste imagini sunt cele 5 alese initial ca "bune de pastrat" din seria
respectiva. In final, imaginea nr.1 a fost singura pe care am adaugat-o la
portofoliu. In prezent insa, imi place si imaginea nr.5, unde se observa o
usoara schimbare a pozitiei aparatului.
- 74 -
moment dat. Aceste intrebari sunt:
- de ce fotografiez?
- ce vreau sa exprim in fotografiile mele?
- ce motiv important exista pentru a alege aceste imagini acum? etc.
Fara astfel de intrebari si fara sa raspund la aceste intrebari, as fi in
imposibilitatea de a alege imaginile bune de pastrat, in afara criteriilor
tehnice.
Desigur, aceste criterii sunt alese in asa fel incat sa ma ajute sa-mi ating
scopurile actuale, si anume de a produce imagini de arta cu destinatie
decorativa. Daca as fi dorit sa realizez imagini de stock, sau pentru
publicare, sau pentru scopuri publicitare, criteriile mele de selectie ar fi
fost cu totul altele. Ca urmare, criteriile dvs. vor fi diferite in functie de
scopurile pe care le urmariti in fotografie.
Iata mai jos cateva posibilitati care sa va ajute in stabilirea unor criterii
personale:
- creaza imagini care pot fi inramate, pentru expunere in galerii, case, etc.
- creaza imagini pentru vanzare
- creaza o colectie de imagini din diverse locuri, dar alege numai o singura
imagine pentru fiecare loc
- creaza o colectie de imagini numai cu rasarituri de Soare or apusuri
- creaza o colectie cu o tema fixa, cum ar fi cele patru anotimpuri, apa,
miscare, copaci, etc.
- creaza o colectie de imagini alb/negru, ori sepia, ori color.
7 Exercitii
- 75 -
Stabileste un scop anumit pentru seria urmatoare de imagini pe care
le vei realiza. Scrie acest scop pe hartie, cu cat mai multe detalii. Ar fi
bine sa stabiliti si nr. final de imagini pe care doriti sa-l obtineti in final.
Ganditi-va la subiect ca la o "comanda" pe care trebuie sa o predati unui
editor, agentii stock, galerie, ori client. Stabiliti un anumit interval de timp
in care vreti sa realizati aceste imagini. Dupa fotografiere, alegeti cu
atentie imaginile de pastrat, mariti-le si expunetile pe peretii din casa Dvs.
Apoi verificati scopurile stabilite pe hartie cu rezultatele obtinute.
- 76 -
Antelope Canyon Light Shaft.
Linhof Master Teknica 4x5, Schneider 75mm, Fuji Provia
Alegerea mea initiala dintre cele doua imagini de mai sus a fost
prima. Dar, publicul inclus in sondajul meu nu a fost chiar atat de
entuziasmat de aceasta imagine. Am tiparit o alta imagine din seria
respectiva [a doua] la care reactia publica a fost mult mai entuziasta. Ca
urmare, a doua imagine a devenit una dintre cele mai vandute imagini
personale.
- 77 -
contrare regulilor, care sunt surprinzatoare, noi, care denota reactii
personale la subiect. Nu amestecati cele doua colectii si aratati-le
publicului separat. Fiti atenti la reactiile la cele doua colectii. Din nou, veti
avea surprize in ce priveste gusturile publicului comparativ cu ale Dstra!
Pinon Pine and Clouds at Sunset, Yavapai Point, Grand Canyon National
Park
- 78 -
Pinon Pine at Sunset, Yavapai Point, Grand Canyon National Park
Toate trei imagini au fost create cu un aparat Linhof Master Teknica 4x5",
obiectiv Rodenstock de 210mm si film Fuji Provia 100F.
Aceste imagini au fost create in aceiasi zi. Aparatul a fost mutat doar
cativa metri pentru fiecare imagine, dar obiectivul folosit a fost acelasi
pentru toate trei imagini. Fiecare imagine este total diferita desi au fost
realizate in aceiasi zi, acelasi loc, folosind acelasi aparat si obiectiv. Si
toate trei au fost alese de mine ca imagini bune de pastrat.
8 Concluzii
Acest proces este departe de a fi liniar ori direct. De multe ori, procesul
deviaza in conformitate cu schimbarile aparute in perceptia asupra
imaginilor personale, sau este afectat de raspunsul din partea publicului.
- 79 -
In orice caz, trebuie sa retineti urmatoarele patru aspecte:
1. fotografia este o arta, si arta este subiectiva.
2. ca sa facem procesul cat mai obiectiv posibil, trebuie sa implicam mai
multe persoane in procesul de selectie
3. in final, nu putem fi in acelasi timp artisti si critici; "critica este simpla,
arta este mai dificila": ca urmare, noi ca fotografi trebuie sa realizam
partea dificila, lasand decizia de apreciere a operei noastre in sarcina
publicului. Asta implica insa sa cunoastem cine face parte din audienta
noastra, si apoi sa avem incredere in alegerea ei.
4. in final, trebuie ca viziunea noastra artistica sa fie prezenta in alegerea
finala. Cunoscand parerea publicului nostru si tinand cont de ea, nu
trebuie sa inlature viziunea noastra personala. Punctul nostru de vedere
ca artist, trebuie in final sa fie factorul decisiv in selectie.
1. Introducere
- 80 -
Cu toate ca aceste idei sunt de inteles, dati-mi voie sa spun ca sunt
incorecte. Alcatuirea unui portofoliu nu este nici pe departe atat de
infricosatoare pe cat cred unii. Pentru inceput, sa lamurim ce este un
portofoliu, de ce este important sa creati un portofoliu cu fotografiile dvs
si sa invatam cum sa cream unul. Portofoliile create in acest articol sunt
doar exemple.
3. Portofolii si portofolii
- 81 -
Dune and Cloud
Hasselblad 500CM, Zeiss Distagon 60mm, Kodak TMax 100
4. Scopuri si intentii
- 82 -
5. Audienta
- 83 -
In decembrie 2003 am cumparat un Canon EOS 300D pe care l-am
folosit in decembrie 2003 si ianuarie 2004 in Paris. Cand m-am intors in
Statele Unite, am decis sa alcatuiesc un portofoliu cu imagini realizate cu
Canon 300D, separat de fotografiile obtinute cu Linhof Master Teknica
4x5. De asemenea, am hotarat ca toate imaginile sa le imprim cu
imprimanta Epson R800 Ultrachrome pe hartie Epson Premium Photo
Glossy Paper. Scopul a fost sa arat ca se pot obtine fotografii frumoase
utilizind echipament cu preturi accesibile. Fotografiile, in format 8 x 10
inch au fost montate apoi pe paspartou-uri de 16 x 20 inch. Iata un
exemplu despre un portofoliu focalizat pe o anumita locatie, o anumita
camera foto si o anumita imprimanta.
- 84 -
bune!
- 85 -
Cele 13 imagini de mai sus fac parte din portofoliul pentru Oliver Award.
Aceste fotografii au fost realizate cu o camera Hasselblad, folosind
obiectivele Zeiss 38 Biogon, 60 Distagon si 150 Sonnar cu film Agfa Ultra
color negative. Imaginea pe care am ales-o pentru coperta portofoliului
este a patra din randul al doilea.
Fotografiile trimise de mine erau luate intr-un singur loc: Little Petroglyph
Canyon in muntii Coso Range, in apropiere de Ridgecrest, California. Au
fost necesare trei excursii la Coso Range, uneori destul de dificile,
deoarece locatia este situata in China Lake Naval Weapons Station si e
nevoie de permise speciale de intrare. Portofoliul a fost alcatuit din 13
fotografii; imprimarea s-a realizat pe o imprimanta Iris, in format 10 x 10
inch si panotate la 16 x 20 inch.
Portofoliile trimise la Oliver Award trebuie sa demonstreze maiestrie atat
in arta fotografica, dar si in geologie. Fotografiile trebuie sa fie nu numai
foarte frumoase, dar ele trebuie sa serveasca si ca material didactic si
stiintific. Pentru aceasta, am scanat fotografiile si le-am trimis pe un CD,
am alcatuit un text pe 20 pagini in care am descris echipamentul
fotografic folosit, cum am scanat filmul, cum am prelucrat imaginile in
Photoshop si cum le-am imprimat. Acest text a fost folosit in prezentarea
mea la Conferinta ARARA din 1998 si a fost apoi publicat in brosura
Conferintei. Fotografiile panotate au fost vandute in timpul Conferintei
ARARA. Deoarece toate aceste materiale au fost pregatite inca din etapa
de alcatuire a portofoliului, prezenta la conferinta a necesitat un timp
scurt de pregatire.
- 86 -
7. Continutul unui portofoliu
- 87 -
In mod traditional, fotografiile se monteaza pe paspartuuri de
aceleasi dimensiuni. Daca nu sunt montate, este recomandabil sa fie
marite la acelasi format, pentru ca aceasta contribuie la uniformizarea
portofoliului.
- 88 -
nu este complet atata timp cat inca mai lucrez la el. O rezolvare a acestei
probleme ar putea fi daca alcatuiesc un portofoliu la fiecare sfarsit de an,
cu imaginile realizate din ianuarie pana in decembrie.
Una dintre cele mai dificile etape in crearea unui portofoliu este
selectarea fotografiilor pe care le veti include in portofoliul dvs. Ca si in
cazul selectiei imaginilor "de pastrat", cea mai usoara metoda este de
a face selectii in mai multe etape. Daca in selectia imaginilor "de pastrat"
se evalueaza imagine cu imagine, pentru portofoliu selectia se face pe
intreaga serie. In functie de scopul portofoliului dvs., faceti selectia pe o
serie de cateva zeci sau chiar sute de imagini, luate pe parcursul unei
perioade mai lungi, poate chiar cativa ani.
- 89 -
are scopuri si intentii, stabilite inca de la inceput iar unele fotografii nu
indeplinesc aceste criterii.
Mai demult credeam ca o fotografie este mai buna daca a fost dificil de
realizat. De exemplu, daca imi trebuiau mai multe zile de mers pentru a
ajunge in locatie, daca intampinam diverse probleme in functionarea
echipamentului fotografic, daca nu puteam repeta imaginea decat dupa
cativa ani, etc., si atunci acea fotografie ramanea in mintea mea ca unica!
In schimb, audienta mea nu era la curent cu aceste dificultati decat daca
explicam toate acestea si, chiar si asa, rareori isi schimba opinia.
- 90 -
9.2. Divesitate in portofoliu
- 91 -
Noul meu portofoliu, care va fi lansat mai tarziu in acest an (n.r. este
vorba de anul 2004) se bazeaza pe un set de portofolii pe care l-am
publicat luna de luna. Doar imaginile cele mai bune din portofoliile lunare
vor intra in noul portofoliu. Este posibil sa includa si fotografii care nu au
aparut in selectiile lunare. In opinia mea, o abordare neinchistata in
prejudecati este esentiala in alcatuirea unui portofoliu.
11. Concluzii
- 92 -
le organizez. Alcatuirea unui portofoliu presupune multa ambitie din
partea dvs. Unii fotografi prefera insa mai multe recomandari in aceasta
actiune. Participarea la un workshop este una dintre cele mai bune ocazii
de a aplica recomandarile de mai sus si de a discuta conceptele
prezentate.
Motto:
Stilul nu are o formula, doar un secret:este o extensie a propriei
personalitati.
Ernst Haas
1. Introducere
Pentru mine, cel putin, acest termen si-a modificat sensul in cursul
ultimilor ani. Cand eram student la Paris, "stilul personal" parea a fi ceva
greu de atins, ceva ce putea fi vazut in muzee si ca doar Maestrii posedau
asa ceva, pe cand noi, studentii, nu-l aveam. Acest sentiment nu era doar
al meu; majoritatea studentilor la Beaux Arts gandeau la fel. Pe toti ne
preocupa acest concept si incercam in fel si chip sa capatam un stil
personal. Imi aduc aminte de discutiile pe care le-am avut cu colegii mei
la Beaux Arts in Paris si apoi la American Center, tot in Paris, unde am
studiat fotografia. Aceste discutii, centrate pe modul in care sa cream un
stil personal, conchideau, invariabil, ca stilul personal urma sa se dezvolte
in timp, ca noi trebuia sa asteptam, sa dezvoltam proiectele in curs si ca,
intr-un viitor oarecare, o viziune originala va razbate ca urmare a
eforturilor noastre.
- 93 -
fotografiem. Ar fi trebuit sa ne dam seama ce fel de subiecte urma sa
tratam in zilele si anii viitori.
- 94 -
3. Cine sunt eu?
Va rog sa tineti cont de faptul ca acest articol face parte dintr-o serie, in
care am trecut in revista numeroase aspecte legate de echipament,
tehnica si maiestrie. Am prezentat numeroase cai prin care puteti deveni
un mai bun fotograf. Daca nu ati facut-o pana acum, va invit sa
cititi articolele precedente.
Revin, la intrebarea de mai sus nu este usor de raspuns. Prin scolile prin
care am trecut, rareori mi s-a pus aceasta intrebare, in contextul
imbunatatirii fotografiilor mele. De fapt, nu mi s-a pus aceasta intrebare
cand studiam pictura si fotografia in Paris, desi am studiat in institutii de
reputatie internationala. In definirea unui stil personal, mi s-a sugerat sa
studies operele marilor maestrii. Din fericire, Parisul este un oras cu
numeroase muzee si expozitii. Vizitele mele prin muzee si expozitii mi-au
permis sa inteleg in profunzime arta si sa compar stilurile diferitilor artisti.
Aceasta intelegere s-a dovedit a fi esentiala si s-a reflectat in stilul meu
personal.
- 95 -
Vizitind o expozitie de fotografie, anul trecut, am fost uimit sa vad
cate dintre lucrarile expuse copiau stilul unor fotografi celebrii. Am
presupus ca au ales aceasta metoda in scopul de a da o anumita "calitate"
fotografiilor lor si pentru a iesi in evidenta comparativ cu ceilalti expozanti.
Printre lucrari am gasit cateva "Ansel Adams", cateva "David Muench" si
altele "Jerry Uelsmann". Deoarece expozitia se desfasura in Sud-Vest,
multe imagini erau peisaje, dar si cateva portrete, animale salbatice,
fotografie de calatorie si alte subiecte des abordate de maestii. Din punct
de vedere legal, aceste fotografii erau in regula in masura in care nu erau
copii exacte ale lucrarilor din care se inspirau. Totusi, pentru mine este
foarte greu, daca nu imposibil, sa-mi amintesc numele acestor fotografi, ci
doar ca palide copii ale maestrilor.
Poate ca va intrebati ce este un stil personal. Povestirea de mai sus este o
introducere la o declaratie foarte importanta in definirea stilului personal,
si pe care o voi folosi ca pe o definitie "de lucru": dezvoltarea stilului
personal nu inseamna sa copiati stilul altcuiva, ci sa descoperiti cine
sunteti si sa faceti ca fotografiile dvs. sa fie o reflectare a personalitatii
dvs".
- 96 -
Celestial Sunrise
Linhof Technikardan 4x5, Schneider Super Angulon 75mm f.56, Fuji Provia
100F
- 97 -
preferati, intr-un mod prorpiu, diferit de alte fotografii ale aceluiasi
subiect, intr-un mod pe care toata lumea il va recunoaste ca fiind al dvs.!
- 98 -
Adams, Edward Weston, Willard Van Dyke, Imogen Cunningham, Sonya
Noskowiak, John Paul Edwards sau a altora. Baza acestui gen fotografic,
cunoscut si ca fotografie directa sau pura, a fost definita de inititatorii sai
ca fiind o eliminare a tehnicilor, ideilor sau compozitiilor copiate din orice
alta forma de arta. In practica, Grupul F/64 insista asupra redarii delicate
a tonurilor si a detaliilor, utiliza o profunzime de camp cat mai mare dar
respingea orice manipulare a imaginii, folosirea filtrelor, a hartiei texturate
sau a retusurilor. Decizia de a nu folosi filtrele a fost una dintre cele mai
importante din manifestul Grupului F/64 si a aparut ca o reactie impotriva
curentului pictorialist, al carui principal exponent era, in acea vreme,
Moriarty. Curentul pictorialist utiliza abundent filtre de difuziune si lentile
aditionale, scenografii complicate si alte artificii, in studio sau in exterior
(inclusiv scenografii cu locuri salbatice), in scopul de a crea imagini soft,
cu aspect poetic. In schimb, Grupul F/64 fotografia subiectul in mediul sau
natural, fara nici un fel de alterare sau "infumusetare" a locului.
- 99 -
Clearing Snow Storm over Spiderock, Canyon de Chelly National
Monument
Am fost in aceasta situatie de mai multe ori. Prima data, in timpul studiilor
- 100 -
mele la Beaux Arts, unde am "descoperit" noi tehnici de pictura pe care le
consideram "novatoare" si despre care speram ca-mi vor aduce glorie si
bani. Apoi, cand am cuparat primul meu aparat fotografic si am
experimentat cu diverse obiective, filme si cu diverse tehnici in laborator,
iarasi, am obtinut rezultate despre care credeam ca-mi vor asigura faima.
Echipment
Camera in format mic (135, Leica M)
Obiectiv normal sau superangular
Film alb-negru in role de 36 pozitii.
Background
Cartier Bresson s-a nascut intr-o suburbie a Parisului. Parintii sai posedau
o fabrica si aveau succes comercial. Nu a trebuit sa lucreze pentru a-si
asigura existenta si s-a putut concentra asupra fotografiei. A avut
contacte directe cu viata din oras, cu muncitorii care lucrau in fabrica
tatalui sau.
Abordare
Camera era folosita din mana.
- 101 -
Fotografia spontan.
Se deplasa in jurul subiectului si lua cadre din mai multe unghiuri.
Acorda maxima atentie detaliilor din cadru deoarece dorea sa mareasca
intregul negativ, fara decupaje.
Scopul sau era sa declanseze in momentul decisiv, momentul in care
persoanele si mediul formau un tot unitar.
Fotografia doar in alb-negru.
Se misca continuu in jurul subiectului in cautarea clipei in care compozitia,
punctul de statie, subiectele si celelalte elemente din cadru formau un tot
unitar.
Subiecte
Oamenii sunt prezenti in fiecare din imaginile sale.
Fotografia oriunde erau prezenti oamenii: in oras, in parc, la munca, etc.
Lumina
Utiliza lumina existenta. Desi calitatea luminii era importanta, era totusi
secundara subiectului. O fotografie luata in momentul decisiv, in lumina
putina e mai importanta decat o fotografie oarecare luata in lumina ideala.
David Muench
Echipament
Camera in format mare (4x5 Linhof Master Technika). Folosea o mare
varietate de obiective, de la teleobiective pana la superangulare.
Fotografia color pe placi fotografice.
Background
Membru al unei familii de fotografi peisagisti. David era fiul lui Josef
Muench si tatal lui Marc Muench, ambii fotografi de succes.
Lucrarile sale erau recunoscute pe toate meridianele.
Abordare
Este binecunoscut pentru compozitiile sale cu subiect in prim plan si
fundal, realizate cu superangulare.
Practic a lucrat numai in color.
Isi planifica cu maxima minutie fiecare fotografie: lucra in locuri
nefotografiate pana atunci, se intorcea in locatie ani la rand, in acelasi
anotimp, stia cu precizie ora la care rasarea Soarele si Luna in locatia
aleasa, avea cunostinte temeinice despre geologie, botanica, fauna
Americii de Nord, etc.
Astepta in locatie pentru momentul perfect.
Subiecte
Fotografia peisaj si ocazional locuri cu rezonanta istorica.
S-a concentrat pe Parcurile Nationale, zonele salbatice si pe alte regiuni
protejate.
Se informa permanent despre nou aparutele zone protejate.
Participa activ la protejarea ariilor naturale.
A fost membru al unor grupuri de protectie ale naturii.
Lumina
Alegea intotdeauna cea mai buna lumina pentru subiectul ales. Subiectul
si compozitia erau importante, dar lumina era pe primul loc, altfel spus,
- 102 -
compozitia era pusa in valoare doar in lumina ideala. Aceasta insemna
gasirea unui subiect, asteptarea pentru lumina perfecta, chiar revenirea in
locatie in perioada cand lumina era perfecta.
- 103 -
Big Sur Coastline, California
Olympus OM4T, Fuji Provia
In comparatia de mai sus am ales doi fotografi al caror stil personal era
atat de diferit incat s-ar putea spune ca erau chiar la polii opusi. Am facut-
o intentionat, in scopul ilustrarii punctului meu de vedere intr-un mod
concis.
- 104 -
aceasta privinta, comparatia celor doi fotografi de mai sus nu mai
corespunde, deoarece trebuie comparati fotografi care utilizeaza aproape
acelasi echipament, au abordari similare, prefera aceleasi subiecte.
David Muench
Echipament
- Linhof Master Technika 4x5
Background
- vedeti mai sus
Abordare:
- aproape exclusiv fotografia cu aparate de format mare
- practic toate fotografiile erau efectuate pe trepied.
Subiect:
Fotografia peisaj si ocazional locuri cu rezonanta istorica.
S-a concentrat pe Parcurile Nationale, zonele salbatice si pe alte regiuni
protejate.
Se informa permanent despre nou aparutele zone protejate.
Participa activ la protejarea ariilor naturale.
A fost membru al unor grupuri de protectie ale naturii.
Isi distribuia imaginile in primul rand pe piata de stock, in secundar vindea
fotografii imprimate.
Lumina
Utiliza un larg spectru de iluminari, iar alegerea lor a evoluat in parcursul
carierei sale
In primii ani prefera contralumina, iar mai tarziu lumina mai moale, mai
subtila.
Lumina dramatica a fost favorita sa, ca de exemplu din timpul furtunilor si
spunea "lumina rea inseamna fotografii bune".
Compozitie
Se spune ca a fost initiatorul fotografiilor cu ampla desfasurare in spatiu.
Folosea un element in primul plan, centrat in partea de jos a cadrului.
Majoritatea imaginilor sale sunt in cadratura portret.
Jack Dykinga
Echipament
Arca Swiss Monorail 4x5 si Deardoff 4x5
Prefera utilizarea obiectivelor Schneider. Alegea cele mai recent produse
obiective cu cel mai modern design, care sa-i permita sa includa chiar si
- 105 -
soarele in cadru, fara sa apara reflexii parazite.
Background
A debutat ca jurnalist, care si-a pus amprenta si pe modul sau "jurnalistic"
de abordare a fotografiei de peisaj. Arata mai mult fapte decat emotii.
- 106 -
Antelope Light Dance Vertical Panorama
Linhof Master Technika 4x5, Schneider Super Angulon 75mm f.56, Fuji
Provia 100F
Imi place sa incerc diferite compozitii ale aceluiasi subiect, asa cum puteti
vedea si in aceasta veriune de panorama verticala a unei cunoscute
fotografii de-a mea.
- 107 -
emotii contra percepte.
Asa cum am vazut, Dykinga abordeaza mai "jurnalistic" faptele, in
comparatie cu Muench, poate si datorita educatiei jurnalistice a lui
Dykinga. Cu toate acestea, prin imaginile lui Dykinga razbate dorinta de a
re-crea, prin mijloace fotografice, a sentimentelor si a ambiantei din
fiecare locatie. Dykinga, in opina mea, realizeaza aceasta intr-o maniera
mai degraba factuala decat emotionala. Deoarece in jurnalism, fotografia
este insotita de text, imaginile trebuie alese si compuse cu mare atentie.
- 108 -
Nu am nici un interes sa realizez fotografii facute de altii. Cand vizitez o
locatie, scopul meu este sa fac fotografiile mele.
Consider ca utilizarea unei camere de format mare (4 x 5 inch) imi ofera
fotografii de calitatea maxima si imi permite exploatarea creativa a
detaliilor.
Utilizez insa si formate medii sau formatul 135. Eu cred ca fiecare tip de
camera foto are avantaje si dezavantaje si ca nu exista o camera foto
"buna la toate".
Fotografiez atat argentic cat si digital.
Deseori fotografiez simultan cu mai multe camere, uneori instalez doua
camere pe doua trepiede, pentru a inregistra mai multe aspecte ale unui
singur rasarit sau apus de Soare.
Intotdeauna merg in locatie cel putin cu o camera de format mediu sau
format 135, in afara de camera mea 4 x 5, deoarece fotografia din mana
imi permite sa imortalizez momente in situatii fluide.
Imi place sa utilizez un D-SLR, mai ales pentru ca pot vedea si analiza
histograma.
Imi plac adjectivele; scopul meu este nu sa le utilizez mai putin, ci mai
bine. In fotografiile mele, incerc sa transpun mai ales emotiile,
transpunerea faptelor vine pe locul doi!
Prefer sa ma acomodez in fiecare locatie, sa las sa se dezvolte afinitati
fata de fiecare loc, sa explorez pe indelete toate zonele.
Imi place sa astept in locatie pana cand lumina devine optima. Ma
consider foarte rabdator in asteptarea luminii celei mai bune.
Imi place si daca ajung intr-o locatie si totusi nu fotografiez. Eu sunt de
parere ca exista numeroase modalitati de a te bucura de un peisaj, iar
fotografia este doar una dintre acestea.
Nu obosesc sa ma intorc, an dupa an, in aceeasi regiunie, uneori chiar de
mai multe ori pe an. De fiecare data, scopul este sa realizez o fotografie
deosebita, una pe care n-am mai realizat-o pana atunci.
As putea spune ca am adaptat o metoda ancestrala, folosita de culturile
vechi nativ americane, culegatoare de fructe; la fel si eu, "culeg" lumina si
subiectele pe care natura mi le ofera. Nu modific nimic din ceea ce imi
este oferit.
Eu nu cred ca exista lumina proasta sau subiecte proaste, ci doar subiecte
diferite si care te provoaca mai mult sau mai putin.
Cred ca imprejurarile neprevazute ofera ocazii neplanificate.
Lucrez in scopul de a crea fotografii pe care sa le maresc foarte mult.
Nu ma pronunt asupa unei imagini pana cand aceasta nu este imprimata
pe hartie.
In prezent fotografiez color, desi in trecut fotografiam mai ales alb-negru.
Apreciez foarte mult imbunatatirile aduse de tehnica digitala, in toate
domeniile, inclusiv in afacerile mele.
Fotografiez mai ales peisaje dar si fotografie de strada sau oameni.
Ma rog la Dumnezeu sa nu trebuiasca vreodata sa fotografiez nunti. Si
pana in prezent, ruga mea a fost ascultata. Acelasi comentariu si pentru
portretul de studio.
- 109 -
Imi place sa ma inspir din fotografiile de portret ale lui Richard Avedon.
Intamplari norocoase m-au ajutat sa-mi definesc stilul (vedeti mai jos).
- 110 -
Bright Angel Rainbow, Grand Canyon National Park
Hasselblad 500C, Zeis Distagon 60mm f.3.5, Fuji Velvia 50
- 111 -
stil propriu. Pentru aceasta va recomand sa incepeti cu exercitiile A, B si
C.
Workshop-uri
- 112 -
acel nivel. Cu totii au muncit mult pana au stapanit bine o tehnica
fotografica, un stil, etc. Ceea ce face diferenta dintre esec si succes este
ca nu ne e frica de esecuri. Din greseli putem invata multe. Putem cauta
calea de a evita greselile, dar, facandu-le, evoluam.
Faceti proiecte
Faceti proiecte, in special proiecte pe care nu le-ati mai facut pana acum.
Acestea sunt o buna metoda pentru dezvoltarea stilului personal. Nu va
puteti defini stilul personal refacand proiectele altora.
- 113 -
Clearing Spring Storm, Tsegi Overlook, Canyon de Chelly
Olympus OM4T, Zuiko 18mm, Kodak Royal Gold 25
14. Concluzii
- 114 -
Eu cred ca majoritatea artistilor sunt constienti de stilul lor personal. De
ce? Deoarece, ca artisti, fiecare creem in stilul nostru. Acest stil este
rezultatul eforturilor, cautarilor si alegerilor pe care le-am facut in timp.
Noi suntem aceia care luam toate deciziile necesare pentru ca imaginea
imprimata pe hartie sa arate cat mai aproape de imaginea din memorie
despre un anumit subiect, un fel de pre-vizualizare, daca doriti.
Pana atunci insa, mai avem un capitol din aceasta serie: A fi artist.
Raspunsurile la intrebarile mele "vreti sa scriu despre asta?" au fost in
marea majoritate "Da!", asa ca va veni in curand. Cum va fi? Sincer sa va
spun, nu stiu inca. Vor fi multe aspecte in discutia despre a fi artist, dar
- 115 -
cea mai importanta va fi despre libertate si despre eliberarea de
constrangerile care impiedica arta sa fie arta.
Ce inseamna sa fii artist
Daca ma-ati intrebati ce am de gand sa fac in aceasta lume, eu, un artist
as raspunde: sa traiesc din plin! Emile Zola
1. Introducere
Acesta se pare ca este cel mai dificil eseu pe care l-am scris pana
acum. Nu vreau sa spun ca precedentele au fost mai usoare. Adevarul
este ca seria aceasta de eseuri au devenit din ce in ce mai dificl de scris,
pe masura ce avansam catre sfarsitul seriei Fotografie si estetica
si treceam de la consideratiile tehnice, cum ar fi expunere, alegerea
filmului sau chiar a vedea fotografic , catre concepte mai abstracte
si spre aspecte bazate pe optiuni personale, cum ar fi selectarea
fotografiilor meritorii, crearea unui portofoliu si, mai recent, dezvoltarea
unui stil personal.
Pe masura ce avansam in aceasta serie, am incercat sa realizez o
prezentrare echilibrata a acestor informatii, provenite din experienta
personala, in asa fel incat sugestiile sa fie utile chiar si celor care nu au
avut experienta in acest domeniu. Cred ca am reusit aceasta chiar si cand
discutam aspecte atat de personale, cum ar fi crearea unui stil propriu.
Dar cand am inceput sa scriu acest eseu, lucrurile parca s-au complicat de
zeci de ori. La inceput, am crezut ca voi avea de facut fata acelorasi
dificultati ca in precedentele eseuri; apoi am descoperit ca voi trata un
subiect despre care s-a scris foarte putin si ca va trebui sa creez un
material complet nou. Pe masura ce avansam, am constatat ca descrierea
a ceea ce inseamna sa fi artist este o problema foarte complexa. De ce?
Din cel putin trei motive.
Intai pentru ca a defini ce inseamna a fi artist este o
ntreprindere dificila. Prin definitie, artistul este complicat de catalogat
si de multe ori nici nu poate fi! De aceea, orice incercare de a defini ce
inseamna sa fi artist este problematica. Putem constata ca se pot da
atatea definitii cati artisti exista. In timp ce vom putea fi de acord asupra
unor caracteristici, importanta mai mare a unei trasaturi in raport cu alta
si ce consideram caracteristici principale si caracterisici secundare,
depinde in buna parte, de fiecare dintre noi.
In al doilea rand, a fi artist nu este o activitate, ci un stil de viata si o
profesie. In timp ce, intr-o anumita masura, fiecare poate invata cum sa
vada fotografic, cum sa selectioneze cele mai bune fotografii sau cum sa
creeze un portofoliu (ca sa numim doar cateva aspecte ale realizarii
fotografiei ca forma artistica), a fi artist este o alegere pe care nimeni nu
poate sa o faca intr-un mod simplu. A fi, sau a deveni artist este o decizie
care implica foarta multa hotarare.
In al treilea rand, cand am inceput acest eseu, nu mi-am dat seama cat
este de dificil sa descriu ceea ce eu fac zi de zi. Am aflat ca a face ceva in
mod intuitiv si apoi a descrie aceasta, sunt doua lucruri complet diferite.
- 116 -
De asemenea, am aflat ca o persoana poate sa fie artist fara insa sa poata
descrie precis ce inseamna sa fie artist.
Aceste trei dificultati, care mi s-au ivit in minte deabia cand am inceput sa
lucrez la acest eseu, m-au tulburat! M-au tulburat deoarece toata aceasta
serie a pornit de la ideea ca cititorul sa poata realiza ce este descris in
fiecare articol. Seria a fost construita pe principiul ghidurilor si cititorul sa
poata aplica toate conceptele prezentate, dupa un pic de efort si de
exercitii. Totusi trebuie sa termin aceasta serie de eseuri si sa spun ce am
de spus. Cu toate acestea, trebuie sa arat aici ca acest eseu reprezinta
opinia mea despre ce inseamna sa fi artist. Opinia dvs. poate fi diferita si
poate fi la fel de corecta.
- 117 -
inseamna a-ti exprima personalitatea. Intr-o forma concisa:
Stilul personal este despre personalitate... si:
- 118 -
Antelope Glow
Canon 300D, 17-40 F4 L
- 119 -
decizie morala si personala. Ca artist, veti avea de facut mai multe decizii
de acest fel, in legatura cu subiectele pe care le veti aborda, stilul in care
veti lucra sau cu imaginile pe care le veti realiza. O astfel de abordare este
normala si deriva din caracterul dvs.
In schimb, nu este normal ca, in fata unor anumite subiecte sa spuneti
"doar maestrii pot fotografia acest subiect" sau "nu sunt suficient de bun
pentru a aborda aceasta tema", ori "nu am stilul adecvat pentru asta". Cu
alte cuvinte, inainte de a va impune limite in ceea ce faceti, intrebati-va
cum apar aceste limitari. Fie ca:
a) limitele apar din justificari morale, sau
b) va simtiti insuficient de experimentat sau nu aveti incredere ca veti
obine rezultate bune.
Din punctul meu de vedere, primul motiv este perfect motivat. Al doilea
insa necesita o analiza mai atenta, pornind de la ideea "creativitatea
depaseste obstacolele".
- 120 -
Celestial Star Trails
Linhof Master Technica, Rodenstock 210mm, Provia 100F
- 121 -
Poti, foarte bine sa-ti exprimi personalitatea fara sa fie nevoie sa-ti vinzi
lucrarile, deoarece, din punctul meu de vedere, a fi artist si a castiga din
vanzarea lucrarilor nu sunt doua lucruri direct interconectate. Personal, eu
am fost artist cu multa vreme inainte de a vinde din lucrarile mele si sper
sa continui sa fiu artist chiar si daca nu voi mai vinde fotografii. Aceasta
situatie este frecvent intalnita. Copiii creaza arta fara nici o intentie de a-si
vinde lucrarile; pe masura ce cresc, vor alege sa creeze si sa vanda, sau
doar sa creeze. Pentru mine, a crea si a vinde lucrarile personale sunt
doua activitati complet diferite si, asa cum am mentionat mai devreme,
am decis sa scriu doua eseuri separate despre acestea: "A fi artist" si "A fi
artist comercial". Ideea separarii celor doua activitati mi s-a cristalizat in
minte cand ma intrebam "cum ma pot realiza ca artist?" si am avut nevoie
de multi ani ca sa-mi dau seama ca aici sunt, de fapt, doua intrebari:
"cum pot sa devin artist" si "cum pot sa fac bani din vanzarea lucrarilor
mele?". Raspunsul la prima intrebare constituie subiectul acestui eseu;
raspunsul la a doua intrebare, care poate fi pusa si astfel: "sunt eu capabil
sa vand lucrari de arta?", constituie subiectul articolului urmator.
- 122 -
Round Rock Clouds, Navajoland
Linhof Master Technika, Fuji 90mm, Provia 100F
- 123 -
acumularea unui numar de fotografii, veti putea realiza o selectie pentru a
umple un spatiu expozitional.
- 124 -
cu slujba de unde-si castiga traiul, cu masina pe care o conduce, cu casa
in care locuieste, si asa mai departe. Cu toate acestea, ei continuau sa
scrie pentru mine, deoarece ei credeau ca doar eu am capacitatea de a le
certifica evolutia si de a le da note.
- 125 -
7. A fi artist inseamna a primi critici
Fara poeti, fara artisti, lumea va fi repede coplesita de monotonia
naturii.Guillaume Apollinaire
- 126 -
Spiderock Sunset
Linhof Master Technica, Schneider 75mm, Provia 100F
- 127 -
Daca ar fi sa facem o lista cu aceste atribute, ar trebui insirate:
- educatia
- exercitiul
- dedicatia
- talentul
- responsabilitati
- pozitie profesionala
- integritate
Observam ca, in comparatie cu alte meserii, nu exista cerinte
deosebite nici in meseria de a fi artist. Ceea ce este diferit este modul in
care oamenii percep ce inseamna sa fi artist.
In lumina celor expuse mai sus, devine important de a sti ca oamenii va
iau in serios. Daca unii oameni nu considera ca a fi artist nu este o
meserie ca si celelalte, si deci nu va iau in serios, nu va vor respecta, nu
vor respecta munca dvs, va vor minimaliza activitatea si chiar o vor
submina. Daca nu puteti sa le schimbati opiniile, mai bine indepartati-va
de ei. Cautati oameni care inteleg ce inseamna sa fi artist, oameni care va
respecta si care iau in serios eforturile dvs si care va pot ajuta sa
progresati.
- 128 -
potrivit si toate s-au potrivit" sau "norocul are un rol important in
realizarea fotografiilor dvs., nu-i asa?"
- 129 -
In concluzie, nu prea conteaza pentru mine, ca artist, cum cred altii
ca imi realizez lucrarile. Daca unii cred ca prin noroc, e in regula; daca altii
cred ca prin talent iarasi e in regula; unii - ca urmare a unor coincidente
intamplatoare, altii - ca am fost crescut in puf de parintii mei si ca mi-am
pastrat sensibilitatea artitica, sau unii ca rezultatele mele sunt consecinta
a multi ani de educare a unui talent innascut, pentru mine este in regula.
Pentru mine, orice explicatie este OK. De ce? Pentru ca eu sunt artist, nu
critic de arta. Ce consecinta are aceasta, vom vedea in sectiunea
urmatoare.
- 130 -
Am fotografiat acest arc de piatra in numeroase conditii de
iluminare, dar aceasta este prima imagine in care lumina se strecoara prin
arc.
Posibilitatile creative oferite de Antelope Canyon sunt nelimitate dar
dificultatile tehnice pun la grea incercare orice artist.
A fi artist si a fi critic de arta sunt doua lucruri total diferite. Cand esti
artist si iti arati lucrarile, oamenii vor comenta, scrie si discuta despre ele.
Sa nu va fie frica de ei. Evitati sa etichetati si sa explicati prea mult
lucrarile voastre, altfel veti risipi misterul pe care altii il vad in lucrarile
voastre. Dati-i voie privitorului sa descopere si sa interpreteze lucrarile
prin el insusi. Lasati o usa deschisa prin care audienta dvs. sa poata privi
lucrarile in diferite feluri.
Pe buna dreptate ati putea spune: "multi artisti sunt critici fata de lucrarile
- 131 -
lor; asta nu-i face pe ei critici?" Raspunsul este: depinde! Depinde daca isi
fac publice opiniile critice, de forma si de amploarea acestor critici. Sa ma
explic. Este normal si chiar bine pentru un artist sa mediteze asupra
lucrarilor sale. Acesta este modul in care el, si noi toti, de altfel,
progresam. Deseori spunem: "daca as face din nou aceasta lucrare, as
face-o diferita; de exemplu, as aborda subiectul din alt unghi", sau "mi-ar
fi placut ca varful asta de munte sa fi iesit mai putin rosu, sau lacul acela
sa fi fost mai albastru; data viitorare voi incerca asa". Insa aceste
comentarii le facem pentru noi, sau, daca le aud si altii e pentru ca
gandim cu voce tare.
Cu totul alta este situatia in care aceste opinii sunt expuse in public.
Imaginati-va un artist care, la vernisajul propriei expozitii spune ca
lucrarile sale nu sunt tocmai bune, ca ar fi dorit sa realizeze altfel cutare
lucrare, ca acea fotografie ar fi fost mai buna daca primul plan ar fi fost
mai clar sau ca ar fi obtinut rezultate mai bune daca ar fi imprimat
fotografiile cu imprimanta X. Aceasta atitudine nu face parte din
trasaturile care definesc un artist. Va recomand sa va ocupati de arta, sa
lasati criticii sa va critice. Daca defecte ca cele mai sus enuntate sunt
evidente, criticii le vor observa si le vor sublinia in critica lor. Daca nu le
vad, probabil ca nu exista, iar ce credeti ca vedeti dvs. este mai degraba
datortat fricii sau emotiilor. In general, indoielile pe care le aveti referitor
la lucrarile dvs. nu prea intereseaza audienta dvs. Asa numitele greseli pe
care vi le imaginati sunt mai degraba rezultat al lipsei de incredere, decat
adevarate. Pe de alta parte trebuie sa stiti ca, indiferent de nivelul tehnic
si artistic la care se situeaza, orice artist se poate perfectiona si progresa.
In aceasta privinta exista toteauna ceva care poate fi imbunatatit, ceva
care nu a iesit asa cum am fi vrut. Haideti sa lasam criticii sa decopere si
sa comenteze aceste "defecte". Asta e meseria lor. Dvs. sunteti artist si
aveti datoria de a crea opere de arta; criticul de arta are datoria sa critice.
Desi ati putea fi constient de anumite nerealizari in operele dvs., nu e
cazul sa le spuneti tuturor. Asa nu inseamna catusi de putin a ascunde
adevarul; in artele vizuale, totul este la vedere, nu aveti cum sa ascundeti
ceva. Pastrati criticile personale pentru dvs., in primul rand pentru a nu
deturna atentia audientei dvs. spre cautarea acestor "defecte". In loc sa
priveasca lucrarile dvs. cu o minte deschisa, spectatorii dvs. se vor
concentra sa identifice greselile enuntate! Lasati audienta sa-si formeze
propria opinie si criticii sa-si formuleze propriile critici. De asemenea, va
recomand ca atunci cand vorbiti despre opera dvs. sa o faceti pe tonuri
pozitive si nu despre ce credeti ca ati gresit sau ca nu e in regula in
lucrarile dvs. Cand veti auzi opiniile vizitatorilor veti surprins sa constatati
ca ei au vazut cu totul altceva in lucrarile dvs. Nu uitati ca greselile stau la
baza creatiei in arta. Picasso spunea ca scopul artei este nu sa previna
greselile ci sa le speculeze creativ.
- 132 -
Antelope Canyon Panorama
Fuji 617, Fujinon 90mm, Provia 100F
- 133 -
capacitatea de a folosi reativ toate resursele, intr-un mod in care nimeni
altcineva nu s-a gandit, intr-un mod mai creativ, mai deplin sau in orice
alt fel. Talentul are diferite denumiri in diferite discipline. Pentru oratori si
scriitori se numeste elocinta. Povestea lui Demostene, un orator foarte
inzestrat al Greciei Antice, care a invatat sa-si depaseasca balbaiala
vorbind cu pietre in gura, arata probabil cel mai bine cum talentul poate
surmonta unele limitari fizice dar si rolul antrenamentului in valorificarea
talentului. Cyrano de Bergerac a carui elocinta sta in centrul romanului lui
Edmond Rostand, isi depasea malformatia fizica invatind sa se ia singur
peste picior mai amuzant decat oricine altcinea. In multe discipline,
practicienii talentati sunt numiti "darutiti" sau chiar "genii". Ceea ce este
insa comun este lipsa unei definitii specifice, absenta unui consens
referitor la ce insteamna acest "dar" sau in ce consta aceasta
"genialitate". Chiar daca ne bucuram de roadele acestor daruri, nu putem
spune prea multe despre ce este talentul.
Dar care sunt acele resurse pe care creatorii talentati le folosesc mai bine
decat ceilalti? Depinde de domeniul in care-si desfasoara activitatea
fiecare, deoarece talentul este prezent in orice disciplina. Exista ingineri
talentati, soferi de curse, farmacisti, mecanici, etc. si desigur, artistii care
lucreaza in orice mediu artistic. Ce este un fotograf talentat? Pentru
inceput, sa spunem ca talentul este risipit daca fotograful respectiv nu are
cunostinte tehnice temeinice. De ce? Pentru ca talentul nu poate suplini
lipsa de cunostinte. Deoarece talentul permite exploatarea optima a
resurselor disponibile la un anumit moment, trebuie sa fi invatat in
prealabil care sunt acele resurse si cum pot ele fi folosite, pentru a le
putea utiliza cand le intalniti. Trebuie sa deveniti expert in privinta acelor
resurse si numai atunci puteti merge mai departe decat a fost cineva in
utilizarea acelor resurse.
- 134 -
Antelope Canyon Panorama
Fuji 617, Fujinon 90mm, Provia 100F
11. Exercitii
Exercitiile propuse pentru acest articol sunt intrucatva mai dificile decat
cele prezentate la articolele precedente deoarece, asa cum am aratat inca
din introducere, subiectul este mult mai complex si implica mai multa
ambitie din partea dvs. Am ales un set de exercitii care sa va permita sa
aflati daca sunteti artist sau care sa va impnieasca personalitatea de
artist.
- 135 -
izvoare, si va recomand sa faceti o descriere cat mai vie posibil. Daca nu
sunteti talentat la scris, atunci desenati, pictati, creati o piesa muzicala
sau un set de fotografii care sa inglobeze amintirile dvs. Incercati sa nu va
lasati influentat de schimbarile ulterioare din viata dvs., incercati sa
ganditi cu mintea de atunci.
- 136 -
Horseshoe Bend with Flowers
Linhof Master Technica, Schneider 75mm, Provia 100F
Aceasta este una dintre cele mai inspirate fotografii din locul pe
care-l vizitez atat de des: Antelope Canyon. Este una dintre cele "clasice",
deoarece am inclus si tufisul inflorit ca sa maschez jumatate din
Horseshoe Bend.
In acest fel cred ca am creat un conflict intre doua forme circulare: in
primul plan florile, in fundal Horseshoe Bend
- 137 -
12. Concluzii
De asemenea, traim intr-o lume care impune reguli si limitari peste tot.
Prin definitie, a fi artist inseamna sa nu ai limite cand creezi. Iar artistii
zilelor noastre tin cont tot mai putin de aceste limite. Intr-un workshop
desfasurat recent la Paris, am fost intrebat ce cred despre fotografia de
peisaj si am raspuns: "orice fotografie pe care o realizez dincolo de usa
aparatmentului meu". La inceput, aceasta intrebare m-a mirat dar apoi
mi-am dat seama ca deriva din aparenta contradictie dintre fotografiile
mele realizate, unele in Cantelope Canyon, altele in Paris (pentru a da
doar doua exemple). Nu le-am considerat niciodata contradictorii, in
masura in care primele erau peisaje in natura iar celelalte peisaje urbane,
ca sa simplificam. Poate ca pentru "puristi" exista o diferenta, dar pentru
mine este doar o libertate de creatie. Poate ca multi fotografi se simt
limitati de astfel de bariere, dar daca nu sunteti liber sa creati, cum puteti
sa fiti creativi? Si daca nu sunteti creativi, cum puteti sa fiti artist?
Prinvind lucrurile din alt punct de vedere, arta nu poate fi evaluata prin
prisma banilor pe care vi-i aduce. Daca nu obtineti nici un profit, sau
acesta este prea mic, acesta nu este un criteriu pentru a va evalua
calitatea artistica a lucrarilor dvs. Eu le-am trait pe amandoua si stiu ca
nici una dintre aceste situatii nu are legatura cu calitatea artistica a
lucrarilor. Calitatea artistica a lucrarilor dvs. si venitul obtinut din
vanzarea lor sunt doua lucruri complet diferite.
In fine, arta, prin natura sa, este o activitate ce presupune efort. Eu cred
ca nu noi ne alegem o cariera artistica ci arta ne alege pe fiecare dintre
noi, cu bune si cu rele, cum se spune. In aceasta privinta aveti de
infruntat o serie de dificultati. Puteti incerca sa traiti prin arta pe care o
faceti iar unele forme artistice pot fi mai profitabile. De asemenea, puteti
decide ca arta este ceva ce doriti sa realizati pentru dvs si pentru o
audienta restrinsa, fara sa realizati profituri din lucrarile dvs. Daca ati luat
aceasta decizie, veti fi scutit de activitati precum expunerea lucrarilor,
- 138 -
marketing, taxe si impozite, evidenta solicitarilor, expeditie prin posta si
alte activitati implicate de acest tip de afacere.
De asemenea, puteti decide ca arta este arta si ca lucrarile dvs. fac parte
dintr-un univers cu acces limitat doar la animiti vizitatori. Puteti evita cele
"zece minute" de atentie publica cu care ne iluzioneaza mass-media pe
noi, ceilalti. In acest fel va puteti bucura de o mare libertate de creatie.
Daca rezultatul deciziei merita efortul, dvs. alegeti.
1. Introducere
- 139 -
scopul acestui eseu este, in primul rand, de a va ajuta sa intelegeti intai
cum vanzarea fotografiilor este diferita de realizarea lor, apoi sa va arat
cum am gasit un drum mai putin "batatorit" si, in fine, ce am intampinat
pe acest drum. Asa cum Edward Abbey arata in introducerea lucrarii sale
"Desert Solitaire" "cum am ajuns acolo e mai putin important, cartea
aceasta este despre ce s-a intamplat acolo". Haideti sa vedem...
Acest eseu este structurat ca o istorie a calatoriei mele artistice, de la
studentie pana cand am devenit fotograf profesionist si acopera aproape
20 ani. Am inceput "calatoria" cand eram student la Beaux Arts in paris, in
1995. Cand am pornit, nu aveam nici un gand ca, intr-o zi, voi scrie un
eseu despre a face din fotografie o afacere. Asa cum veti vedea mai
departe, nu veti sti niciodata cand veti avea de luat o decizie importanta.
2. Calatoriile
Cel mai mult imi place sa merg in locuri unde nu am mai fost
niciodata. Diane Arbus
- 140 -
Drumul era lung si m-a prins noaptea inainte de a ajunge la destinatie.
Totusi, din dorinta de a vedea cu ochii mei ceea ce privisem doar in
fotografiile din reviste, am continuat drumul si am ajuns noaptea tarziu.
Mi-am instalat cortul chiar langa semnul care marca intrarea in parc (si
acum ma mir de ce nu a venit vre-un ingrijitor al parcului sa ma expedieze
de acolo), la baza unei dune de nisip.
In fine, a doua zi, m-am trezit parca intr-o alta lume, cu coloane de
piatra care se ridicau spre cer, dar mai ale cu nuante de culori
extraordinare! Nuante de rosu pe care nu le mai vazusem pana atunci si
nici nu mi le imaginasem! Liniile rosii cu pete negre ce serpuiau pe pereti
pe distante de zeci de metrii, vegetatia rara, aparuta neasteptat pe peretii
stancosi, un cer albastru si cativa norisori faceau scena irezistibila.
Drumul, cabana ingrijitorilor, steagul SUA sau pancarta pe care scria "Nu
parcati! Acces interzis cu arme! Nu campati!" au disparut in fata
frumusetii care ma inconjura.
Am strans cortul si am intrat in parc, netulburat de nici un paznic al
rezervatiei, si am mers pana la buza prapastiei. Arches National Park este
o lume ciudata, o lume pe care nici un fotograf nu o poate uita, care
necesita un timp pentru a o intelege si a o fotografia. Am stiut atunci ca
va trebui sa revin pentru ca acea excursie, indiferent cat ar fi fost de
lunga, nu ar fi fost suficienta.
3. Inceputul
Daca un drum este minunat, sa nu intrebam unde duce. Anatole France
- 141 -
studiile la Northern Arizona University (NAU) nu imi vor oferi prea multe si
ca nu merita sa-mi irosesc timpul. De ce? Cum as fi putut sa ma calific
intr-o clasa de avansati cand de-abia intram in sistemul educational
american? Am decis atunci sa ma inscriu la jurnalism si sa studiez
fotografia de peisaj de unul singur. De altfel locuiam in Flagstaff, in
vecinatatea Marelui Canion si a altor locuri fotogenice. Jurnalismul m-a
ajutat indeosebi sa invat sa ma exprim in scris, dar, peste un an, am
trecut la clasa de limba engleza. Astfel am descoperit retorica si, dupa
absolvirea facultatii, in 1990, m-am inscris la masterat cu o tema de
retorica. In 1992 am continuat la Michigan Technological University (MTU),
un doctorat despre retorica si comunicare vizuala. Cand am fost intrebat
de comisia de doctorat ce este retorica vizuala, le-am spus ca daca eu as
fi fost fotografiat uitindu-ma la un portret al lui Lenin si, din nou
fotografiat uitindu-ma la un portret al lui Reagan, cele doua fotografii ar fi
spus lucruri complet diferite despre mine. Comitetul a acceptat
propunerea mea si am schitat o programa de curs. Totusi, intrebarea
venita din partea comitetului mi-a ridicat unele suspiciuni, deoarece
trimisesem, in prealabil, o scrisoare de prezentare in care explicasem
detaliat ce inteleg eu prin retorica vizuala si ce scopuri imi propusesem in
aceasta cercetare. Mi s-a parut ciudat sa trebuiasca sa traversez aproape
toata tara ca sa explic si prin vorbe, ceea ce scrisesem amanuntit in
scrisoarea mea de intentie. Astazi, cand ma gandesc la acele vremuri, imi
vine in minte un afis dintr-o agentie imobiliara, in care era o fotografie a
lui Tom Cruise si o a doua, a unui batranel garbovit, cu dintii cazuti,
neingrijit. Sub fotografia mosului scria: "eu merg spre est" iar sub cea a
lui Tom Cruise: "eu totdeauna merg spre vest!" Daca as fi vazut acest afis
inainte de a merge la Michigan Technological University, poate ca nu m-as
fi grabit spre Est.
Cand m-am inscris la MTU, am avut doua scopuri: intai, sa studiez intr-o
arie de mare interes pentru mine, si anume cum pot fotografii sa
modeleze modul nostru de intelegere a lumii, cum anumite culturi percep
natura si rolul pe care acestia il joaca in societate. Apoi, sa impletesc
studiile academice cu fotografia de natura. Cat timp am studiat la NAU, m-
am pregatit asiduu in fotografie, atat teoretic dar si practic si am realizat
un portofoliu cu mai multe mii de fotografii, majoritatea realizate pe
format mediu (un format de calitate ridicata si compatibil cu drumetiile
montane). In acea perioada am expus lucrarile mele si am scris mult
despre fotografie.
Am avut rezultate excelente in timpul studiilor academice (GPA 3,87 - 4
din max. 4). Am trimis numeroase articole la diverse conferinte si
simpozioane, si toate au fost acceptate (o rata de acceptare de 100% este
neobisnuita). Etapa de doctorat am vazut-o ca pe o ultima sansa de a
impleti studiile mele si fotografia. Atunci am vazut ca e mai bine sa
- 142 -
continui cu fotografia, altfel, nu as fi avut suficienta energie pentru a
depune o activitate de calitate in ambele domenii, adica in cel academic si
in fotografie.
MTU m-a atras deoarece, cel putin din mesajele e-mail primite din partea
conducerii universitatii m-a facut sa cred ca ideea mea privind
convergenta domeniului academic si fotografic este realizabila. Am fost
acceptat datorita dorintei mele de a realiza un curs in care sa se studieze
retorica vizuala si in care fotografia sa fie vazuta ca un "text". Acum suna
foarte academic, dar in acea perioada mi se parea cat se poate de real. Mi
se oferise, de asemenea un post de asistent universitar, o clasa de
fotografie si un laborator foto.
- 143 -
acesta nu putea raspunde la toate intrebarile studentilor, trebuia sa
comand consumabilele necesare in laborator, etc. La un moment dat
asistentul s-a dat demisia dar regulile din Universitate nu mi-au permis sa
angajez altul. Am continuat sa lucrez pentru teza mea de doctorat
(examene scrise sau orale), sa trimit articole pentru diferite conferinte si
sa sustin cursurile de fotografie si de limba engleza, apoi inca un curs, de
fotografie digitala si in final inca unul, despre tehnica scrisului. Sarcinile se
acumulau...
La inceputul celui de-al doilea semestru, din incasarile realizate la
laboratorul foto am putut achizitiona un scanner de film si o copie Adobe
Photoshop 2.5. Cu ajutorul acestui echipament am inceput primele cursuri
de fotografie digitala la MTU. A fost atat de interesant incat Harper Collins
mi-a publicat o lucrare.
Din 1992 am inceput sa fotografiez digital, desi continuam sa fotografiez
si pe film, pe care il scanam, prelucram digital si imprimam pe o
imprimanta. Am continuat sa-mi sustin cursurile, sa fotografiez, sa
particip la conferinte, sa scriu articole, sa citesc sute de carti; in aceasta
perioada nu mi-am depasit bugetul, nu am avut nici un fel de reclamatii
de la studentii sau de la profesorii mei, desi am muncit foarte mult si,
surprinzator, eram foarte multumit. Poate doar cu o exceptie: salariul meu
era de doar 500 USD pe luna. Din aceasta suma trebuia sa-mi platesc
toate cheltuielile, inclusiv expeditiile fotografice. As fi putut sa apelez la un
credit pentru studenti, dar nu am facut-o. Natalie avea deja un imprumut
si ideea de a avea doua nu-mi suradea de loc! Nu excelam in privinta
finantelor, dar ne mentineam pe linia de plutire. Natalie era profesor
suplinitor ziua si barmanita, noaptea. Va las pe dvs. sa cantariti
implicatiile filozofice ale acestei situatii.
- 144 -
Landscape Curl
Una dintre primele fotografii digitale pe care le-am realizat
- 145 -
cativa ani. Putea sa cumpere cel mai modern obiectiv pentru a-l folosi pe
corpul sau vechi. Deoarece putea folosi orice film, banii economisiti puteau
fi investiti in filme de calitate.
Innoirea echipamentului argentic este totusi necesara in unele domenii
fotografice, de exemplu in fotografia sportiva. Aici viteza de fotografiere
este importanta, pentru a te mentine in top. In fotografia de peisaj insa,
viteza de fotografie este neimportanta, mai ales daca folositi camere de
format mare. In ultimii zece ani Schneider a introdus obiective noi, asa
incat majoritatea fotografilor de peisaj folosesc noile obiective pe vechile
corpuri de camera 4 x 5. La fel si cu filmul. O data cu aparitia Fuji Velvia,
in anii '80, multi fogorafi au incetat sa mai caute altceva. Si-au cumparat
stocuri de filme, le-au pus in frigider si le-au considerat ca o investitie, nu
ca pe un exces de incredere.
- 146 -
cine le cumpara. Chiar daca vindeam eu lucrarile, tot trebuia sa las un
comision de 50% catre galerie.
Six Hands
Una dintre imaginile pe care le-am vandut. Face parte din seria Hunt
& Arrowhead.
Am incercat sa-mi arat lucrarile si sa le vand singur. Si a mers mult mai
bine! La expozitiile la care am fost invitat, am realizat vanzari si am
obtinut 100% din pret. Stiam cui am vandut lucrarile mele si am putut
alcatui o baza de date cu clienti; am avut posibilitatea de a vinde si alte
lucrari la clientii mei. Nu mi-a trebuit prea mult timp sa-mi dau seama
care este metoda cea mai buna de a obtine profit.
Dar, a vinde lucrari nu a fost suficient. Am ajuns la concluzia ca trebuie
sa-mi cladesc si o reputatie. Am inceput sa trimit interviuri si articole in
presa locala si nationala. Am constatat, cu surpriza, ca publicarea
materialelor nu a dus si la o crestere a vanzarilor. Desigur, cititorii aflau
despre mine dar nu ma sunau sa comande fotografii, desi datele mele de
contact apareau in toate articolele. Nu stiam atunci, dar se pare ca eu
confundam faima cu norocul in afaceri (vom discuta acest aspect in partea
a treia a acestui eseu).
De asemenea, am solicitat si am fost acceptat de doua ori in programul
Artist in Residence , la Isle Royale National Park si apoi la Apostle
Islands National Lakeshore. Aceasta s-a dovedit unul dintre cele mai bune
lucruri care mi s-au intamplat, deorece numele meu a fost facut cunoscut
si mi s-a deschis posibilitatea de a vinde o parte din lucrarile realizate in
cateva parcuri nationale, prin magazinele acestor parcuri.
- 147 -
In the Boundary Waters
- 148 -
Un colaj de 5 fotografii, acest colaj a fost creat in perioada in care
eram admis in programul Artist in Residence la Apostle Islands National
Laceshore. Aceasta fotografie a fost vanduta ca poster in magazinele
Apostle Island.
Una peste alta, imi displace sa vorbesc despre aceasta etapa. Chiar daca
unii cititori mi-au solicitat sa detaliez aceste aspecte, pe masura ce
publicam unele dintre seriile mele de fotografii. Aceste evenimente mi-au
schimbat viata, si, cum vom vedea mai departe, intr-un mod pozitiv, chiar
daca in acel moment nu am intrevazut schimbarea in acest sens.
- 149 -
Island Fishing
8. Oportunitatile apar mai des pentru cei care muncesc din greu
Una dintre cele mai frecvente greseli facute de artisti este reticenta cu
care sunt dispusi sa investeasca bani in cariera lor. Michelangelo
Am discutat cu Natalie si am decis sa ne mutam inapoi in Arizona, desi
atunci studiam in Michigan. Ne-am mutat inapoi in Flagstaff, unde locuia
sora Nataliei; am inchiriat un camion U-Haul, in care am incarcat toata
averea noastra si am calatorit intre Michigan si Arizona pe toata perioada
cat era inchiriat camionul.
In Flagstaff am inchiriat un depozit, in care am descarcat toate bunurile
noastre si am inceput o noua viata. In aceasta perioada am facut
numeroase excursii in Arizona de Nord, explorind si fotografiind. A fost o
perioada dificila pentru noi, iar Natalie a fost obligata sa trimita mai multe
cerereri pentru angajare in posturi de profesor in rezervatiile Navajoland
sau Hopi; in acea perioada asteptam acasa sa fim sunati sau sa fim
contactati prin posta, pentru eventuale angajari.
Calatoria noastra prin Arizona de Nord ne-a dus, in final, la Marele Canion.
Cum ar putea cineva rata asa ceva? Este una dintre cele mai renumite
locatii din lume! In drumurile noastre am ajuns la hotelul El Toval. De pe
terasa de nord a acestuia, pana la Marele Canion sunt nu mai mult de 50
m! I-am spus Nataliei: cred ca este locul ideal de a-mi vinde lucrarile!,
cand am vazut doi alti artisti care-si expuneau lucrarile lor. Nu stiam
atunci ca afirmatia mea este absolut corecta, si nici ca aceasta atitudine
imi va schimba complet viata! Natalie a reusit sa obtina un post de
profesor in Chinle, in Navajo. Eu am reusit sa gasesc un post la
universitatea NAU in Flagstaff dar am renuntat dupa putin timp, datorita
costurilor ridicate legate de locuirea in Flagstaff. Asa incat ne-am mutat in
Chinle si m-am concentrat pe fotografie.
- 150 -
Canoe pe Isle Royale
Chinle avea parti bune si parti rele. Probabil ca pe cele rele, deja le-
am amintit. Sa va arat partile bune. Intotdeauna am fost convins ca cel
mai bun loc de a incepe o afacere in fotografie este Chinle. De ce? Pentru
ca nici una dintre activitatile care te pot abate de la incercarea de a incepe
o afacere, nu exista in Chinle. Nu exista cinematograf, nu exista disoteca,
nu exista nimic! Singura ocupatie, in afara de a nu face nimic, este sa
muncesti. Si eu am muncit. Am lucrat la fotografiile mele, la o mie si unu
de lucruri, pregatindu-le pentru vanzare. In al doilea rand, lumea nu te
condamna daca, barbat fiind, stai acasa in timp ce sotia merge la lucru.
De altfel, aceasta situatie este foarte frecventa in rezervatie, unde sunt
putine locuri de munca si fiecare familie este fericita daca macar unul
dintre membrii ei are o slujba. Asa ca am stat acasa si m-am ocupat de
fotografie, fara nici un fel de reprosuri sau aluzii despre "exploatarea
femeii". Mai mult decat atat, cand Natalie era intrebata: "cu ce se ocupa
Alain?" ea raspundea: "se ocupa de fotografie". Eu aveam un tel si faceam
doar ceea ce credeam ca ma ajuta sa-mi ating telul.
Un al doilea aspect care facea Chinle un loc ideal pentru a porni o afacere
era ca nu puteai obtine imprumuturi bancare si deci trebuia sa ai o afacere
cu profit imediat. De ce nu puteai sa obtii un imprumut? Pentru ca, alb
fiind, nu credeau ca ai o afacere. Doar indigenii aveau o afacere. Deci,
daca nu aveai o afacere, de ce sa soliciti un imprumut? E ca si cand ai fi
cerut bani pentru a-ti cumpara droguri. "Scuze, nu putem sa va acordam
imprumutul" va spune functionarul de la banca, in timp ce va apasa
discret butonul rosu de altertare a pazei. Asadar nu. Atunci ce-ar fi de
facut? Ramane doar sa te finantezi din propriul buzunar sau din profitul
generat de afacere.
- 151 -
Un al treilea motiv pentru care Chinle este locul ideal pentru a incepe nu
doar o afacere, ci o afacere in fotografie este ca nu trebuie sa mergi prea
departe pentru a gasi unele dintre cele mai fotogenice locuri din lume.
Acestea sunt imediat langa casa, ca sa spunem asa. In mai putin de 10
minute de mers cu masina ajungeam la Tsegi Overlook iar in 20 de minute
la Spiderock, doua dintre locatiile extraordinare de la Canionul Chelly.
Daca ma aventuram la drum o ora si jumatate, puteam ajunge la
Monument Valley sau, pentru un drum de o jumatate de zi, la Bryce
Canion, Escalante-Grand Staircase daca o luam spre vest, sau la Chaco
Canyon, Bristi Badlands, etc. Nu ajungeam niciodata in criza de subiecte si
nici costurile de transport nu erau mari, locatiile fiind foarte aproape. Altii
trebuiau sa conduca mii de mile sau sa zboare cu avionul din cealalta
parte a Americii ca sa ajunga aici. Eu eram aici, traiam aici! Nu trebuia sa
conduc mai mult decat, de exemplu, pana la magazinul universal. Puteam
vizita aceste locuri la orice ora din zi sau din noapte si in orice anotimp.
Puteam (si am facut-o de multe ori) sa ma scol dimineata si sa plec la
fotografiat dupa o furtuna de nisip, vara, sau dupa ploile musonice, vara
tarziu. Daca nu as fi locuit aici, in mod sigur nu as fi putut face toate
fotografiile pe care le-am realizat. Sansele de a va afla in Canyon de
Chelly, dimineata, dupa o ninsoare sunt foarte reduse. Intai ca acolo ninge
foarte rar. In al doilea rand, sansele de a fi intrunite conditiile ideale
pentru o scena fotogenica sunt iarasi, foarte mici. In fine, in al treilea
rand, trebuie sa fii acolo, si asta se intampla in trei imprejurari: a)
locuiesti acolo, b) stii ca vine o furtuna si poti si reusesti sa ajungi acolo la
timp, si in fine c) esti foarte norocos. Clar, cel mai bine este sa locuiesti
acolo.
In al patrulea rand, acest loc mi-a oferit motivatia. O multime de oameni
nu reusesc deoarece le lipseste motivatia. Cand locuiam in Chinle,
motiviatia imi statea in fata! Tot ce trebuia sa fac era sa privesc pe
fereastra si deveneam motivat. Case parasite, masini ruginite si
dezasamblate, cainii vagabonzi, saracia, dezolarea, toate imi ofereau
motivatia pentru a merge intr-un loc mai bun. In cele din urma, pentru
mine a devenit insuportabil si a trebuit sa plec de acolo mai repede decat
m-as fi gandit, dar voi detalia aceasta etapa in partea a doua a acestui
eseu.
Un al cincelea motiv de a face afaceri in Chinle este reprezentat de
costurile mici de intretinere. Locuiam intr-o rulota iar chiria rulotei,
parcarea si utilitatile ne costau cam 200 USD lunar, bani care erau extrasi
automat din cardul lui Natalie, asa incat, dupa un timp, practic uitasem ca
platim intretinere! Si, dupa ce ca era mica, nici nu a crescut in cei sapte
ani cat am locuit acolo!
- 152 -
Canyon de Chelly Collage
- 153 -
sa suporte consecintele. Ei trebuie sa suporte consecintele judecatii
asupra actiunilor lor, oricat de inofensive ar fi aceste actiuni pentru ceilalti
si, mai ales, indiferent cat de importante ar fi aceste actiuni pentru autorul
lor. Iar arta este importanta pentru autor.
In fine, un ultim lucru la care ma gandesc ca locuind in Chinle a fost
pentru mine un bun loc de a incepe sa lucrez, a fost acela ca acolo arta
era creata si vanduta in fiecare zi. Oamenii aceia isi castigau traiul fiind
artisti, iar eu am fost inspirat de ei.
2. A doua parte
- 154 -
Hidden Ruin
Linhof Master Technika 4x5, Rodenstock 210mm, Fuji Provia
10. Pauza
Asa cum spune si McDonald, noi, cu totii meritam o pauza, si o meritam
azi, O putem lua azi, aici si de preferat intr-un restaurant McDonald.
Faptul ca restaurantele McDonald sunt peste tot, face aceasta pauza
foarte convenabila. Cu certitudine, McDonald a avut in vedere
considerente de marketing cand a lansat acest slogan, dar pauza are un
sens si in povestea noastra.
In afaceri, cu totii avem nevoie de o pauza. De ce? Pentru ca toti avem
nevoie de o motivatie care sa ne convinga ca vom avea succes, ceva care
sa contrabalanseze faptul ca nu avem experienta si, in cazul meu, nici
banii necesari pentru o lansare "in forta". La fel a fost cazul si in situatia
mea, cand pauza mi-a permis sa vand lucrarile mele la North Porch, El
Tovar Hotel din Grand Canyon National Park. Putind sa vand lucrarile
mele, am putut sa-mi asigur traiul. Putind sa vand lucrarile mele in Grand
- 155 -
Canyon, in special la hotelul El Tovar, unul dintre cele mai importante
locatii din acea regiune, aflata la circa 20 m de marginea Marelui Canion,
cu multe dintre camerele lor avind vedere direct inspre ceea ce se
considera una dintre cele mai minunate forme de relief din lume.
11. Oamenii
- 156 -
aleaga. Alegerea lor se face in baza capacitatii noastre de a inrama si
impacheta lucrarea in trei minute, cat a mai ramas pana la tren. Si
desigur ca putem! Eu inramez lucrarea, Natalie o impacheteaza, eu
completez factura si incasez banii. Cat ai zice "peste" ei se trezesc cu
lucrarea sub brat, altergand pe deal in jos sa prinda trenul. Nu mai au
timp sa negocieze pretul, sa solicite un discount, etc. Cea mai curata
expresie a cumparaturilor impulsive!
In al doilea rand, vin alpinistii. Nu desconsiderati alpinistii! Poate ca sunt
transpirati, plini de praf, deseori obositi dupa o ascensiune de cateva sute
de metrii si suferind de o complita febra musculara care nu le permite sa
urce si cele cateva trepte care ii duc la terasa hotelului, dar ei devin cei
mai buni prieteni ai nostrii. Asa incat oferta noastra "doriti un scaun?"
devine pentru ei cea mai buna veste din lume. In plus, faptul ca acest
scaun le este oferit in cel mai inalt punct al ascensiunii lor este foarte
tentant. Si aproape fiecare alpinist care accepta oferta noastra de a lua loc
pe un scaun (de-al nostru), devine si un client al magazinului.
Deoarece alpinistii vin cu rucsacuri enorme, deja pline, intreaba daca
trimitem prin posta. Si desigur ca trimitem. Avem afisate semne mari si
bine vizibile pe care scrie clar "trimitem prin posta" si care se insira pe
poteca spre canion asa incat turistii sa-l vada in mod repetat. Ei pot sa
cumpere lucrari si la intoarcere, ca un fel de amintire a drumului parcurs
in canion. Si, daca finantele le permit, acestia isi doresc amintiri cat mai
bogate, adica fotografii cat mai mari, intr-un fel direct proportional cu
suferintele indurate pe traseu. Am avut o data un client care a cumparat
cea mai mare lucrare disponibila, o panorama de 2 m lungime, si a
adaugat imediat "vreau doua, una pentru mine si una pentru fiica mea.
Am facut acest traseu impreuna!" "Da domnule, este un dar minunat
pentru dvs. Si pentru fiica dvs." Am spus in timp ce completam factura.
Este bine sa stii cand sa inchizi gura, pentru ca imi venea sa spun "nu
doriti si niste fotografii de insotire?" si, de cele mai multe ori, reusesc sa
ma controlez. Hotelul El Tovar este al doilea dupa Bright Angel ca
apropiere de Marele Canion. Cel mai apropiat este hotelul Bright Angel
Lodge, cam o jumatate de kilometru distanta de El Tovar. Pe buna
dreptate va intrebati "atunci Bridge Angel Lodge ar trebui sa fie cea mai
buna locatie, nu asa?" Ei bine, nu este asa. Bright Angel Lodge nu este de
acelasi calibu ca El Tovar. El Tovar este locul in care sosesc turistii cei mai
bogati. Iar cum arta este un lux, este nevoie de astfel de persoane pentru
a cumpara cele mai scumpe lucrari ale mele. In plus, practic fiecare turist
cazat la Bright Angel Lodge viziteaza si El Tovar, deoarece acesta se afla
pe poteca ce ii duce spre puncte de belvedere, deoarece hotelul arata
minunat si deoarece aici se afla, din punctul meu de vedere doua dintre
cele mai frumoase magazine de suveniruri: Hopi House si Verkamps.
Vizitarea acestora este obligatorie pentru orice turist la Marele Canion. De
fapt, cand parasesti Parcul, ti se solicita o factura prin care sa dovedesi ca
ai cumparat de la unul din aceste doua magazine si, daca nu poti dovedi,
esti taxat inca o data cu 25 dolari, adica mai mult decat un tricou sau alt
suvenir accesibil ca pret.
- 157 -
In al treilea rand, sunt turistii sositi cu masinile proprii. Acestia sunt cei
mai numerosi dar nu si cei mai profitabili pentru noi. Acestia vin cu masina
proprie, pacheaza masina undeva in parc si se plimba prin parc si prin
cladirile istorice din zona, fara vre-un scop anume.
Viziatorul "mediu" din Grand Canyon petrece aproximativ 20 minute
privind la canion si restul, pana la 3, ore cutreiera prin magazinele insirate
pe marginea canionului. Cele mai importante sunt, asa cum am mentionat
mai sus, Verkamps, Hopi House si El Tovar, care, desi vand produse
scumpe, sunt foarte populare printre vizitatori.
- 158 -
in loc sa ne prezentam lucrarile la un hotel mai accesibil, spune ceva si
despre noi. Evident ca managerii acestui hotelul de lux au ales doar artisti
care indeplinesc standarde ridicate. Si asta justifica pretul ridicat al
lucrarilor noastre si reprezinta un fel de garantie. Cu alte cuvinte, noi
suntem cei ce trebuie avuti in vedere cand vine vorba de cumparat
fotografii. De altfel, noi suntem singurii din acest Parc Natural care vindem
fotografie de arta. Vizitatorii pot cauta si in alta parte, dar se vor intoarce
la noi daca vor voi sa cumpere fotografii de arta.
12. Abordarea
Cea mai buna locatie si cel mai bun trafic sunt doua elemente
esentiale in afacerea noastra si ele singure garanteaza un oarecare
succes. Cu toate acestea, "un oarecare succes" nu este suficient pentru
noi! Este adevarat, suntem ambitiosi, iar daca aceasta este o crima,
anuntati autoritatile! Eu caut cel mai mare succes posibil in aceasta
locatie. Nu aveam prea mare experienta in expozitiile de fotografi inainte
de a veni la El Tovar; avusesem o expozitie la Michigan si alte cateva la
Chinle. Vandusem fotografii prin galeristi si cateva direct catre clienti.
Plasasem cateva fotografii in magazinele de arta unde ma bucurasem de
un oarecare succes.
El Tovar imi oferea ocazia sa merg mult mai departe. Intrebarea era cum
sa ajung acolo. Am inceput in cel mai evident mod: am analizat modul in
care alti artisti au ajuns acolo, inaintea mea si ce au obtinut. Am continuat
sa studiez si dupa ce m-am instalat la El Tovar. Am impartit terasa in
doua, de-a lungul caii de trecere; prima jumatate am notat-o A si cealalta
cu B. Zona A e mai mare si a fost oferita pentru expunerea artistilor mai
cunoscuti sau care se aflau in relatii mai bune cu managerii hotelului.
Cand eu am inceput sa expun la El Tovar, erau totdeauna expuse lucrarile
a doi artisti, unul pe latura A si unul pe latura B.
- 159 -
preferintele managerilor. Daca lor le placea de tine, primeai dreptul de a
expune mai multe zile, zile mai bune si primeai partea A, care era de
aproape doua ori mai mare decat partea B, adica puteai expune aproape
de doua ori mai multe lucrari.
In final, cand trageai linie, puteai sa calculezi venitul zilnic din vanzari.
Calculul era simplu, mai dificil era sa obtii o expunere mai lunga, pentru a
realiza vanzari mai multe. Daca erai bun prieten cu managerii, putei
obtine cate zile de expunere doreai. Ceilalti, obtineau ce mai ramanea.
In 1999 aceasta situatie s-a schimbat radical. Directorul de vanzari a fost
schimbat iar acesta a analizat temeinic situatia si a observat ca unii artisti,
care erau expusi peste 100 zile pe an, realizau vanzari zilnice aproape la
jumatate decat altii care erau expusi mult mai putin. Noul director, hotarat
sa cresca veniturile firmei, a semnat contracte cu toti artistii si a decis sa
acorde mai multe zile de expunere celor care aveau vanzari zilnice mai
mari. Dupa un an de la instituirea noilor reguli, firma noastra, Beaux Arts
Photography era in topul vanzarilor zilnice. Atunci am solicitat sa expun o
saptamana pe luna, pe latura A, preferabil in asociere cu un pictor, pentru
a scadea competitia. Am obtinut tot ce solicitasem. Directorul de vanzari
mi-a spus: "Rock and roll!"
Yavapai Dusk
Grand Canyon National Park
14 - Cantitatea
Devotamentul pentru ceea ce unii oameni numesc "afacerea lor" se
bazeaza pe abandonarea multor altor activitati. Robert Louis Stevenson
In doar cativa ani am devenit "the top dogs" la El Tovar. Cativa ani
la rand, veniturile noastre se dublau de la un an la altul. Atunci credeam
ca nu vom intalni nici un fel de limite. Din pacate, avea limite, si acestea
erau reprezentate de cat de multe fotografii puteam produce, eu si
- 160 -
Natalie. Problema devenise acum nu cate fotografii puteam vinde, ci cate
puteam realiza pentru a satisface cererea. Cei mai multi se ingrijoreaza
despre cat vor putea vinde. Noi ne ingrijoram de cat vom putea produce!
Indiferent de cat de mult munceam, tot nu puteam face fata solicitarilor.
Nu era vorba doar de realizarea fotografiilor, dar si de inramare, ambalare
si expediere, care consumau timp. Practic toti cumparatorii nostrii erau din
alte state si nu puteau sa-si transporte singuri lucrarile. Incercam, pe cat
posibil sa inmanam lucrarile direct cumparatorilor dar, dupa fiecare
expozitie ramaneau peste 50 lucrari de mari dimensiuni care trebuiau
expediate. De asemenea, multe lucrari nici nu erau realizate in momentul
vanzarii, ele trebuiau marite, inramate si impachetate ulterior. Toate
aceste activitati trebuiau efectuate in saptamana urmatoare, deoarece ne
lua alte doua saptamani sa pregatim urmatoarea expozitie ce urma sa
aiba loc in luna urmatoare la El Tovar. Acest model care cuprindea doar o
saptamana de expunere, acoperea o luna completa de munca. Nu aveam
timp pentru nimic altceva. Daca cineva facea o comanda pentru o lucrare,
aceasta era plasata in coada listei si dura circa 3 saptamani pana cand
urma sa fie livrata.
Pentru a onora aceste comenzi, aveam trei imprimante care lucrau
simultan, fiecare conectata la cate un computer. In timp ce unele
fotografii se imprimau, eu taiam, montam, inramam si expediam altele.
De asemenea, expediam comenzile pentru materialele necesare pentru
urmatoarele lucrari si ridicam coletele de la UPS, DHL si alti curieri care
aveau puncte la Chinle. Uneori nu reuseau sa ne gaseasca pe harta si
lasau coletele in cine stie ce locatie si uneori primeam telefoane despre
niste pachete ciudate "aterizate" in sufrageria unor vecini. Daca as fi stiut
precis ziua livrarii, as fi incercat sa ajung eu la punctul de descarcare, dar
livrarile nu respectau calendarul, fie din cauza unei furtuni de nisip, a unei
pene de cauciuc sau a unui sofer care se ratacise, iar livrarile se amanau,
in cel mai fericit caz o zi, deseori mai multe zile, uneori chiar o
saptamana!
Asa incat era nevoie de mari eforturi ca totul sa mearga cursiv. Reuseam
sa mergem mai departe, in ciuda unor obstacole aparent insurmontabile.
Despre costuri, ceva mai tarziu.
Dupa vreo doi ani, problema livrarilor devenise atat de sacaitoare, incat
am inceput sa comand in cantitati estimate a-mi ajunge pentru un intreg
an. Intotdeauna greseam in minus, deoarece, cum spuneam, vanzarile
noastre practic se dublau in fiecare an. Insa nu puteam face comenzi mai
mari deaorece nu aveam unde sa le stochez. De exemplu, comandam cate
300 rame de la 11 x 14 la 40 x 50 inch, cantiate care-mi ajungea doar
pentru circa o luna. Cutiile cu ramele umpleau doar ele un camion! Dupa
dezambalare, pastram cutiile si polisitirenul de protectie, pe care le
refoloseam pentru coletele in care expediam lucrarile la clienti. Pur si
simplu nu mai aveam spatiu! Problema era acum spatiul, nu veniturile!
Sosirea comenzilor acasa, pentru ca aveam inca alte o suta de lucruri de
facut, era totusi un mic lux. Deseori primeam comenzile si in alte locuri,
de exemplu langa postul telefonic de la El Tovar (care atunci nu avea
acoperire pentru telefonia mobila). Doar asa puteam sa respect termenele
- 161 -
la comenzile mele, deoarece unii dintre furnizorii mei aveau nevoie de
pana la doua saptamani pentru procesarea comenzilor.
15. Epuizarea
Prima cerinta pentru succes este capacitatea de a-ti exercita energiile
fizice si mentale in asa fel incat sa nu te epuizezi. Thomas Edison
Cred ca, din cele expuse mai sus, v-ati intreba cum de nu ajungeam
la extenuare... De fapt ajunsesem, desi nu faceam altceva decat sa creez
si sa vand lucrari de arta. In realitate, nu puteam crea suficiente lucrari ca
sa acopar cererea. Spre deosebire de alti artisti, eu nu ma confruntam cu
problema "nu vand suficient" ci cu "nu produc suficient".
Am incercat toate metodele posibile sa cresc productivitatea.
De exemplu am incercat sa realizez un fel de "linie de asamblare", dar
trebuia sa angajez cativa muncitori iar contractul semnat la El Tovar
impunea ca lucrarile pe care le vindeam acolo sa fie realizate doar de noi).
Am inceput prin a-mi cumpara o foarfeca de taiat hartie, deoarece
incepusera sa-mi apara dureri cronice la mana dreapta, dupa ce taiasem
mii de fotografii. Pentru mine, cele 20.000 USD cat a costat aceasta
foarfeca ghidata de computer a meritat pretul. Am putut astfel sa realizez
rame mai "speciale", cu colturi mai "decorative", variate paspartou-uri,
etc. Acum nu mai trebuia sa petrec ore intregi ca sa calculez dimensiunile
de taiere ale ramelor sau paspartou-uri. Programul din calculator se ocupa
de toate acestea. De asemenea, puteam sa salvez in memoria
calcululatorului unele setari pentru a le putea re-folosi mai tarziu.
Apoi mi-am cumparat o masina de inramare cu aer comprimat. Sugestia
am primit-o de la masina de taiat care utiliza aer comprimat. (fotografia
era fixata pe masa de taiat cu ajutorul unor prese ce functionau cu aer
comprimat). Compresorul era unul silentios si care nu facea mai mult
zgomot decat o lada frigorifica.
Prima unealta cu aer comprimat pe care am folosit-o era una prin care
fixam prin capsare cartoanele pe rama si era manuala. Era suficient daca
aveai de fixat doar cateva cartoane in rama, dar cand trebuie sa fixezi
sute de cartoane in rama, devine obositor si te confrunti cu sindromul
muncii repetitive.
- 162 -
Canyons of the San Juan
San Juan River, Utah
- 163 -
Si, pentru ca nu puteam sti care ar fi pretul maxim de vanzare al lucrarilor
noastre, am inceput sa crestem treptat pretul de vanzare al fotografiilor,
de la 5 la 10 USD. Dar, pentru ca eram departe de pretul real, la unele
expozitii cresteam pretul zilnic, daca nu chiar de mai multe ori pe zi, pe
masura ce stocul nostru de lucrari scadea zi de zi. Cu alte cuvinte, am
inteles, in sfarsit, ca avem o cantitate limitata de lucrari de vanzare.
Aceasta cantitate este limitata de capacitatile noastre fizice de a le
produce si transporta (in al treilea an de expunere la El Tovar foloseam
doua camioane pline-ochi cu lucrari). Am inteles ca, pentru a obtine un
profit maxim, trebuie sa videm fiecare lucrare la cel mai mare pret posibil.
A o vinde mai ieftin insemna sa pierdem bani! Provocarea era acum sa
gasim pretul corect.
Nu numai ca am crescut treptat pretul lucrarilor existente dar am introdus
noi lucrari cu preturi mai mari, constienti de faptul ca unii dintre clientii
nostrii isi doreau piese mai mari si intr-o serie cat mai mica. Si am vandut
asa de bine incat a trebuit sa crestem iarasi preturile, chiar si pentru
fotografiile cu preturi deja mari. De exemplu, in 2002 am vandut
aproximativ 14 exemplare dintr-o lucrare pe care ceream 2.000 USD pe
bucata. Si aceasta nu era cea mai bine vanduta dintre fotografiile mele!
Succesul meu in a vinde ceea ce imi placea sa fac a fost atat de mare
incat nu mai aveam timp sa fac ce imi placea. Din 1999, timpul meu era
aproape in intregime dedicat expozitiei de la El Tovar. Am devenit
constient de aceasta situatie cand imi pregateam declaratiile fiscale. Cand
m-am uitat la cheltuielile pentru film si developarea lui, am constatat ca
cheltuisem "colosala" suma de 300 USD; stiind ca o placa 4x5 cu
develpare cu tot costa circa 6 USD, asta inseamna 50 cadre!
Sa realizezi 50 cadre intr-un an, pentru un profesionist inseamna zero! Nu
acoperi mici macar o sedinta foto! De fapt, nici nu-mi aduc aminte unde
am declansat... Probabil ca nici nu are importanta. Adevarul era ca
incetasem sa fiu fotograf! Contul meu bancar era mai mare decat
sperasem vreodata, dar nu mai aveam timp sa fac ceea ce doream
realmente sa fac. Chiar si cresterea preturilor fotografiilor mele nu a
rezolvat aceasta problema.
Nu mi-am dat seama atunci, dar insasi abordarea mea era gresita, Atata
timp cat continuam sa vand lucrari la Hotelul Le Tovar, eram tentat sa
vand cat mai mult posibil, nu conteaza cum. Solutia era sa renunt la
expozitia de la Le Tovar, chiar daca atunci nu-mi trecea prin minte asa
ceva. Nu stiu cum, dar visele mele incepeau sa se adevereasca. Sunt sigur
ca am mai spus-o, dar o mai spun o data aici pentru ca este adevarat:
aveti grija ce va doriti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca!
Indienii Navajos cred ca daca iti exprimi dorintele cu voce tare, s-ar
putea sa ti se indeplineaca. Trebuie sa fie adevarat, pentru ca mie mi s-a
intamplat de cateva ori in viata. Un bun exemplu este expozitia de la El
- 164 -
Tovar. Nu imediat, dar in cativa ani. In 2002, dupa multi ani de expunere
la El Tovar, am pus capat acestei etape. Pregatisem aceasta schimbare cu
cativa ani inainte, asa incat tranzitia la ceea ce am putea numi "after El
Tovar show" a fost lina si nedureroasa.
Pe langa faptul ca eu insumi ma pregateam sa inchei aceasta etapa, erau
si numeroase zvonuri care sustineau ca administratia Parcurilor Nationale
vor interzice concesionarilor, cum era Fred Harvey, sa angajeze
subcontractori, ca noi, fotografii. Aceasta politica a fost aplicata la sfarsitul
anului 2002, cand contractul de concesiune al lui Fred Harvey la Marele
Canion a fost modificat. Contractul prevedea ca nu mai pot fi realizate
subcontractari ci doar contracte de angajare. Pentru ca noi sa putem
ramane in continuare la El Tovar, trebuia sa devenim salariatii lui Fred
Harvey, care sa ne plateasca asigurarile de sanatate si contributia la
pensie, etc. Vanzarile noastre trebuiau sa se faca prin casa si registrele de
casa Fred Harvey, si de acolo sa primim 75%.
Spiderock in Snowstorm
Canyon de Chelly National Monument
- 165 -
plan pentru viitor. Si asa cum vom vedea in curand, este mai important
cum vei reactiona decat ce se va intampla cu tine.
17. Al doliea cel mai bun loc de a incepe o afacere este Phoenix,
Arizona
Gradina mea este cea mai mare capodopera a mea. Claude Monet
- 166 -
Canyons of the San Juan 2
San Juan River, Utah
- 167 -
Marele Canion, unde vindeam cantitate, si sa incerc sa vand calitate. Nu
vreau sa spun ca ce vindeam la Marele Canion era departe de calitate, dar
eram in pericol de a cadea in aceasta capcana. Voiam sa merg pe acest
drum cat mai departe si sa vand produse de o calitate impecabila.
Aceasta mutare imi oferea ocazia sa predau fotografie din nou. Natalie si
mie ne placea sa predam. Amandoi eram educati pentru a deveni profesori
si obtinusem dipome de la NAU si MTU. Cand ne-am mutat la Chinle,
Natalie a predat arta la clasele a saptea si a opta. Cat despre mine, Marele
Canion mi-a ocupat tot timpul si nu am putut sa predau nimic. Nu pentru
ca nu as fi primit oferte. Am primit numeroase oferte de a preda fotografie
si de a sustine workshop-uri despre fotografie pentru cei care imi vizitau
expozitia de la El Tovar. Problema era ca nu aveam timp sa le sustin,
deoarece organizarea expozitiei imi ocupa tot timpul si imi conuma toata
energia. Era suficient pentru mine daca indeplineam toate comenzile si
daca puteam sa ma intorc pentru urmatoarea expozitie cu toate
fotografiile necesare. Sa realizez workshop-uri nu mai puteam.
Inchiderea expozitiei imi permitea acum sa inglobez pe agenda
workshopuri si predarea de cursuri despre fotografie. De fapt, nici n-am
mai asteptat sa aflu daca expozitia va fi redeschisa sau nu in martie 2003.
Am inceput sa planific o programa de curs inca din ianuarie 2003 si am
solicitat inregistrarea noului meu workshop "Beaux Arts Photography". A
preda cursuri de fotografie este important pentru mine, pentru ca eu
doresc sa impartasesc din cunostintele mele cu altii. Eu imi dau seama cat
de greu a fost pentru mine sa dobandesc aceste cunostinte si stiu de cati
ani am avut nevoie pentru a le gasi in materiale foarte greu disponibile.
De asemenea, stiu ca fotografii profesionisti sunt greu de abordat si de
intrebat cum au facut una sau alta. Eu insumi, chiar daca eram prieten cu
multi fotografi profesionisti nu i-am intrebat nimic, am preferat sa gasesc
singur raspunsurile la intrebarile mele, un proces care a fost mult mai
lung.
- 168 -
Before our Time
Coso Range, California
- 169 -
de pe glob (cine ar putea?) am reusit totusi sa vand fotografii aproape
tuturor vizitatorilor la El Tovar, si, asa cum am aratat mai sus, aceasta
aproape ca m-a omorat! De asemenea, aceasta m-a facut sa cobor
standardele de lucru incat riscam sa nu mai fiu capabil sa creez lucrari de
calitate vreodata!
Din fericire nu am coborat atat de jos, desi eram foarte aproape! Am
reusit sa mentinem lucrarile noastre la un inalt nivel de calitate, dar
presiunea de a realiza cantitati mari de lucrari de calitate ridicata a fost
insuportabila pentru noi. Asa incat am simtit o eliberare cand am aflat ca
expozitia de la El Tovar se va inchde. Pe de o parte, ne dadeam seama ca
o afacere profitabila a luat sfarsit. Pe de alta parte stiam ca daca expozitia
va continua, eu nu voi putea sa ma opresc sa lucrez ca sa cresc veniturile
an de an si acesta va deveni un fel de aspirator care ma va distruge.
Si ce ma obosea cel mai tare era cantitatea. Ca sa simplificam, afacerile ar
fi de doua feluri: in prima forma, firma produce si vinde un produs, in a
doua forma firma cumpara si revinde produse facute de altii. Cand faci din
fotografie o afacere, practic fiecare artist vinde produsele sale direct, in
expozitii, galerii sau prin alte metode. Exista si unele rare exceptii.
- 170 -
eliminasem pana si timpul liber. Cat de mult am fi putut sa continuam in
acest ritm, nu stiu, dar cred ca nu prea mult. Asa incat oprirea expozitiei
de la El Tovar a fost pentru noi o salvare. Nu cred ca am fi fost capabili sa
ne oprim singuri, si deabia acum, la cativa ani dupa aceasta intamplare,
imi dau seama de asta.
Goana noastra dupa cantitate era pe-aproape sa ne ruineze afacerea.
Practic nu mai aveam fotografii noi. Dar, inchiderea expozitiei ne-a
determinat sa plecam, neatinsi dar speriati de apropierea furtunii. Totusi o
schimbare se impunea si, cand ni s-a ivit ocazia, am decis aceasta
schimbare, fara remuscari si fara sa ne uitam in urma. Ne-am decis sa ne
concentram pe crearea de opere de cea mai buna calitate, in cantitati mici
dar la preturi mari. Atunci am intors spatele "cantitatii", o data pentru
totdeauna.
- 171 -
inceput sa scriu eseuri mult mai ample. De exemplu, cel de fata are 36
pagini!
Totodata, am putut sa scriu si despre subiecte mai complexe, care
necesitau mai mult timp de cercetare si de reflexie. Asa incat am extins
eseurile mele, intial gandite in 7 parti, la 13. Am acoperit subiecte atat
tehnice, dar si estetice si filozofice legate de fotografie. Fara timpul liber
aparut prin incetarea expozitiei, nu as fi fost capabil de aceasta extindere.
- 172 -
aceste fotografii nu ar fi putut fi realizate daca n-as fi locuit acolo. Nu as fi
avut acces sau informatii detaliate despre unele dintre locatiile ilustrate in
acel portofoliu. De asemenea, selectia fotografiilor a fost facuta dupa
criteriul calitatii, nu al cantitatii. Fiecare fotografie inclusa acolo a trebuit
sa indeplineasca cele mai stricte criterii de calitati posibile. Nu am facut
nici un rabat! Rezultatul este unul cu care ma mandresc si acum!
In ianuarie 2006 am decis sa realizez un film pe DVD cu imagini din acest
album. Pentru aceasta am luat legatura cu Travis Terry, un amerindian
care canta la fluier si pe care-l cunoscusem cand locuiam la Chinle si cu
care eram prieten de multi ani. Travis a fost de acord sa creeze zece
piese, fiecare inspirata dupa un titlu al unei fotografii din colectia mea. In
plus, Travis si cu mine am decis sa sa realizam un CD-audio cu muzica,
asa incat doritorii sa o poata auzi oriunde doresc. Si astfel, din fotograf
profesionist, am devenit si producator muzical comercial. Mi-a placut atat
de mult incat mi-am propus sa mai realizez cateva CD-uri si DVD-uri in
anii viitori.
- 173 -
cu masina la locul de munca. Cu alte cuvinte, unde vom locui va fi si locul
nostru de munca. Nici o naveta nu este necesara, din moment ce lucram
si locuiam in aceeasi cladire.
Doar doua lucruri ne interesau: planul casei in care vom lucra si vom locui
si pretul de vanzare. Primul aspect a fost atent analizat in lumina
experientei noastre dobandite in ani de zile in care am vandut zeci de mii
de fotografii. Al doilea aspect a fost determinat de economiile facut in mai
multi ani. Lucrurile incepeau sa se aranjeze...
- 174 -
un proces, o evolutie continua. Este posibil ca arta sa nu se termine la
capatul drumului. De altminteri, nici nu exista un drum unic, bun pentru
toata lumea. Exista drumuri diferite, pentru fiecare dintre noi, un drum pe
care artistul merge deseori singur.
27. Concluzii
- 175 -
pentru mine, la un fotograf renumit si la un om de afaceri de succes.
Acest drum poate fi acelasi si pentru tine, cu unele variatii. Cum o vei
face, asa cum am spus, voi prezenta in al treilea capitol al acestei serii de
eseuri. Atunci subiectul eseului vei fi tu, nu eu. Pentru cei interesati de
aspecte suplimentare, cum ar fi modul in care eu am solicitat si am fost
acceptat sa expun la El Tovar, sau cum am facut fata ocmpetitiei cu alti
artisti, le recomand sa achizitioneze Briot Speaks CD-1. Briot Speaks este
un dialog intre mine si Natalie (patru ore) despre ce inseamna sa fi artist
in afaceri. Am gasit de cuviinta sa nu includ nici o parte din acest CD in
acest eseu, deoarece textul este deja mare. Cu alte cuvinte, in acest eseu
primiti doar rezumatul. Daca doriti sa cunoasteti toate aspectele, va
recomand Briot Speaks CD-1.
A Suivre...
Cuprins:
1. Prima parte
2. A doua parte
3. A treia parte
-----
- 176 -
1. Introducere
- 177 -
La inceputul acestei serii de eseuri am aratat ca indiferent ce vei dori
sa faci, vei avea succes dupa o munca indelungata. Apoi am arat ca eu am
facut ce mi-a placut, nimic altceva. Am facut ce mi-a placut de la inceput,
nu am amanat, cu speranta ca voi face mai tarziu. Astfel si voi puteti sa
va concentrati energia pe ce va place sa faceti, fara alte cauze
perturbatoare, fara alte motive sau alte regrete.
Daca reflectati asupra acestor trei elemente: sa faceti ce va place, acum si
fara alte necesitati de a face altceva, veti ajunge la concluzia ca acestea
constituie fundamentul pentru succes. Ele reprezinta cheia pentru un scop,
pentru o pasiune. Inarmati cu acestea, veti fi capabil sa dati tot ce aveti
mai bun, in orice domeniu in care va veti angaja, nu doar in fotografie.
Asa cum aratam anterior, impartirea sarcinilor intre mine si Natalie,
fiecare ocupandu-se de anumite etape ale afacerii noastre, dovedeste
aplicarea in practica a ideii prezentate mai sus. In continuare, dupa ce am
luat decizia de a practica si preda fotografia, am luat si alte decizii in acest
domeniu. De exemplu, eu prefer sa realizez fotografii, sa le prelucrez si sa
imprim si sa le public pe site-ul nostru. Natalie prefera sa casereze si
inrameze fotografiile si sa organizeze expozitii. Asa stau lucrurile acum si
sunt convins ca ele vor continua sa evolueze dupa aceeasi regula si in
viitor, fiecare dintre noi urmand sa faca ce ii place sa faca.
3. Controlati-va destinul
Oamenii slabi poate ca isi pun sperantele in noroc, sau in imprejurari cum
ar fi prezenta sa intamplatoare intr-un anume loc, intr-o anumita
imprejurare, etc. Oamenii puternici cred in cauza si efect.
Ralph Waldo Emerson
Una dintre primele decizii pe care le-am luat a fost sa iau sub control
soarta mea. Decat sa sper in noroc, am decis sa intreprind actiunile
necesare pentru a ajunge acolo unde mi-am propus. Daca voi avea si
noroc, va fi grozav, daca nu, nici o problema, voi continua pe drumul pe
care mi l-am ales.
Acesta este un foarte important aspect despre ce va place sa faceti.
Decizind ce vreti sa faceti, veti putea fi pus in fata situatiei de a deveni
independet, freelancer (desi nu-mi place acest termen). In aceasta etapa
nu mai depindeti de sefii dvs. care sa decida daca si cat ati progresat si
care sa va recompenseze prin salariu. Totul depinde de dvs. A astepta ca
altcineva sa ia decizii, in locul dvs. este o greseala. Nimeni nu o va face!
Si daca v-ati dori asa ceva, inseamna ca va considerati doar un angajat si
asteptati ca altcineva sa va spuna ce sa faceti. Nimeni nu vrea si nimeni
nu stie ce dvs. vreti sa se intample. Daca vreti ca altcineva sa se ocupe de
viitorul dvs, inseamna ca nu veti putea controla destinul dvs, ca veti fi un
angajat orecare care asteapta ca altii sa-i spuna ce sa faca in continuare.
- 178 -
Cand am decis sa-mi iau viitorul in propriile maini, am realizat ca, in
fata mea se deschideau doua cai. Una dintre ele catre faima, cealalta catre
profit si eventual catre avere. In acea vreme eram un student fara resurse
financiare. Era clar pentru mine ca nu imi permiteam sa devin faimos,
aveam nevoie de bani.
Este nevoie sa justific ultima fraza. Am un prieten care este un faimos
critic de sculptura si arheolog. El este autorul a catorva carti foarte bine
vandute in foarte multe librarii din sud-vestul SUA. Acum vreo doi ani nu a
fost nevoie sa completeze declaratia de impozitare, deoarece in acel an nu
castigase nici suma minima de la care aceasta se depune. Faimos? Cu
certitudine. Foarte probabil ca stiti si cum il cheama, daca sunteti
interesat de scultpura sau de arheologie. Bogat? Nici pomeneala!
Faima si averea sunt doua lucruri total diferite. In mintea multra insa ele
sunt inseparabile deoarece se inspira din exemple din show-biz, actori,
atleti, etc. Daca ne-am uita pe statistici, am putea observa ca aceste
persoane reprezinta mai putin de 1% din populatia SUA. Mai departe, doar
o parte dintre cei faimosi sunt si bogati. E mult mai frecvent sa fi bogat
sau faimos, si mult mai rar si bogat si faimos. Constient ca nu pot fi
ambele, am ales doar una dintre ele, am ales sa castig bani, deoarece era
foarte presant sa am bani pentru studiile mele si pentru pasiunea mea.
Faima va veni, daca va veni. Imi puteam permite sa astept sa devin
faimos, dar nu-mi puteam permite sa fiu sarac.
5. Infrunta-ti temerile
Curajul este rezistenta in fata fricii, controlul ei, nu absenta fricii.
Mark Twain
- 179 -
Navajoland Cloudscape
- 180 -
fost de mare ajutor sfaturile oricui care ar fi traversat aceasta etapa, dar
nu le-am primit (mai multe detalii mai departe). In concluzie: nu cedati,
incercati din nou! Incercati din nou si a treia oara, si a patra oara! Asa
cum spunea Churchil: "niciodata, niciodata, niciodata nu cedati!" Daca
aveti in memorie acest dicton, deja va aflati mult mai departe decati ati
crede. Eu personal, am in memorie acest dicton, care imi revine in atentie
in cele mai neasteptate clipe.
Curajul, asa cum spune Mark Twain, nu este absenta fricii. Curajul este o
cunoastere aprofundata a fricii. A face fata fricii nu inseamna indepartarea
ei; eu, cel putin, nu as putea. Confruntarea cu propria frica devine mai
usoara daca stim, in primul rand ca ea este inevitabil prezenta si, in al
doilea rand, sa aflam in ce consta ea. Inarmat cu aceste doua detalii,
suntem gata sa facem fata inamicului. Ce forma de frica are de infruntat
fiecare dintre noi, cum trebuie ea abordata si domolita, depinde de la o
persoana la alta. Dar frica va fi in sufletul fiecaruia dintre noi. Cat stim,
fiecare, despre fricile noastre, va face insa diferenta!
- 181 -
ambele! Ei au incercat ani de zile (sau poate decenii) si, esuind, au
solicitat si capatat ajutor de la cei care deja vindeau cu succes.
Stiu ce ma veti intreba acum: "ai solicitat ajutor de la cei care reusisera sa
ajunga acolo unde voiai sa ajungi si tu?" Desigur! Nu am gasit singur
toate raspunsurile la intrebarile mele; la unele dintre ele am reusit sa aflu
raspunsurile de la cei care m-au ajutat, la altele nu, si asta pentru
intrebarile mele erau diferite de intrebarile lor. Dar aceasta este un alt
subiect si va constiui tema unui alt eseu.
Asadar, am primit sfaturi de la cei care ajunsesera deja acolo unde voiama
si eu sa ajung. Asa cum am metionat in prima parte, am urmat un curs
intitulat "Sa ne ingrijim de destinul nostru: artistul in afaceri". Mai tarziu
am recurs la serviciile unui consultant de marketing pentru a rezolva unele
probleme ale afacerii mele si, in final am studiat cum au rezolvat altii
problemele similare cu ale mele. Nu am reinvetat roata, ci m-am inspirat
din materialele, abordarile, tehnicile propuse pentru alte domenii, nu
pentru fotografia artistica.
De atunci am alcatuit un curs despre marketingul fotografiei artistice, in
special a comercializarii fotografiilor dar si alte aspecte, deoarece
constatasem ca nu exista un astfel de curs. Si aceasta, din doua motive:
pentru a impartasi si altora metodele pe care le-am descoperit singur sau
le-am primit de la altii si, apoi, pentru ca elevii mei sa poata evita drumul
foarte dificil pe care am mers eu.
- 182 -
Spiderock, Spring 2006
- 183 -
cotidiana, depusa pentru activitatile curente. Si daca nu sunteti dispus sa
depuneti munca suplimentara, nu veti putea profita de ocazia aparuta, iar
ocazia scapata de dvs. va fi preluata de altcineva. Acel altcineva se
cheama concurenta! Mai ganditi-va o data...
Evident, despre cine altcineva? Intrucat faci ce-ti place, este despre
ce-ti place, de ce faci si cine esti tu. Multi fac greseala sa creata ca este
despre vizitatorii lui sau despre galeristi, ori despre vanzatorii din
magazinele de arta. Desigur, acestea joaca un rol important, dar ceea ce
faci, faci pentru ca tie iti place, nu lor. Faci ce-ti place din cauza ta si de
aceea acest eseu este despre tine si despre factorii care au cea mai
importanta actiune asupra ta.
Proba este chiar aici, in arta, unde ce conteaza cel mai mult este artistul.
Intr-un recent sondaj, desfasurat pe site-ul meu, peste trei sferturi dintre
participanti au spus ca cel mai important motiv pentru care cumpara
fotografii artistice este viziunea artistului, inspiratia si stilul personal. Al
doilea motiv este calitatea imprimarii. Ambele motive sunt sub controlul
- 184 -
tau. Tu este responsabil de viziunea, inspiratia si stilul tau. De asemenea,
tu alegi calitatea de tiparire a fotografiei.
Sa nu credeti ca aceasta atitudine este egoista. Este vorba despre tine si,
acceptind aceasta, nu este egoism. Mai degraba, acceptind aceasta, se
deshide drumul catre succes. Audienta ta nu are idee despre lucrarile pe
care le vei crea. Magazinele si galeriile de arta nu stiu la ce calitate vei
realiza lucrarile tale si nici ce viziune vei transpune in fotografii. Doar tu ai
idee despre acestea. Munca ta este despre impartasirea ideilor tale, a
viziunii, a inspiratiei, a stilului si aceasta prin fotografii de calitatea care ti-
o poti permite.
- 185 -
Dar acest eseu nu este despre botanica, este despre cum sa faci din
fotografie o afacere. Dar daca am compara viata si comportamentul
Agavei cu afacerea noastra, atunci teoria big bang ar fi echivalenta
planului nostru de afaceri (care deseori este ultra-ambitios, scump si greu
de aplicat). Punem planul in practica si apoi asteptam sa reuseasca. Daca
reuseste, foarte bine! Daca nu, multi se descurajeaza si uneori chiar
renunta la afacere.
Vad asta foarte frecvent la unii studenti de-ai mei dar si la unii
fotografi. La inceput, avem multe idei, pe care le implementam rapid si
suntem foarte bine motivati. Dar, daca succesul nu vine pe un nivel
echivalent efortului initial, urmeaza descurajarea iar lucrurile se
plafoneaza. De exemplu site-urile web raman in starea lor de la lansare,
ani de zile, fara sa apara noi stiri, fotografii sau articole. Lista abonatilor
nu creste, traficul scade, tradind greseli majore in prezentare, preturi,
audienta specifica si altele. Marketingul nu este implementat sau scade
rapid, artistul suzindu-se ca-i consuma prea mult timp si bani pentru un
venit prea mic. Altfel spus, teoria big bang a fost implementata dar a
esuat si nu mai exista resurse pentru o a doua incercare.
- 186 -
primavara anului 2006 Death Valley. In aceasta vizita am realizat cateva
fotografii la care nici nu ma gandisem pana atunci si nici nu le-am vazut
realizate de altii. Ce importanta fianciara vor avea aceste lucrari, ramane
de vazut. Ceea ce conteaza este ca ele au contribuit la dezvoltarea mea ca
artist. Balanta intre arta si afaceri este foarte importanta.
- 187 -
12. Integritatea
- 188 -
Upper Antelope Canyon
- 189 -
O a doua abordare implica sa aflati ce va place si sa creati o imagine
pentru dvs. insiva. Aceasta abordare este mult mai complicata, implica
mai mult timp si presupune ca stiti ce fel de fotografii va plac, ce viziune
aveti si care este sursa dvs. de inspiratie. Rezultatul este o imagine unica,
o fotografie care va apartine 100% Daca cineva copiaza pe altul, veti avea
ocazia sa fiti copiat. Nu veti putea impiedica aceasta, si, chiar daca fiind
copiat de altii va va enerva, integritatea dvs. va ramane nestirbita.
Unii ar putea sa spuna ca a doua abordare este mai putin profitabila,
comparativ cu prima. Prima abordare ar asigura un mare succes de
vanzari, uitindu-va la cifrele de afaceri (sa presupunem ca aveti acces la
aceste cifre) ale fotografilor de succes. Cea de-a doua abordare este o
lansare "cu ochii inchsi" ca sa spunem asa, deoarece nimeni nu va poate
spune de cat succes se va bucura fotografia dvs. si nici cate venituri va
realiza. In opinia mea este interesant de comparat cele doua abordari,
pentru a trage unele concluzii. In prima abordare, vanzarile potentiale pot
fi evaluate si relativ precis planificate. A doua abordare, pe de alta parte,
desi are multe variabile necunoscute, va poate aduce vanzari nelimitate,
daca fotografiile dvs se bucura de succes.
Pe care cale sa mergeti, alegeti dvs. Eu n-am fost niciodata capabil sa
merg pe prima cale. Intai, ca nu-mi place sa plagiez. De asemenea, nu-mi
place sa ma inspir din fotografiile realizate de altii. Si, in fine, integritatea
este foarte sus pe lista mea de prioritati si incalcarea ei ma opreste sa
incerc ce as putea fi tentat sa fac. In cele din urma, posibilitatea de a
realiza o fotografie best seller m-a ispitit intodeauna. Poate ca, in aceasta
privinta, eu as fi mai ambitios si nu ma limitez sa realizez ce au facut si
alti fotografi. Sau poate ca eu complic lucurile mai mult decat sunt ele in
realitate...
Totusi, nu eu pot sa decid pentru tine. Dar pentru mine, aceasta abordare
este eficienta. Desigur, peisajele pe care le fotografiez au fost fotografiate
si de altii, inaintea mea. Totusi eu imi creez fotografiile pe baza a ce vad
cu ochii mei si nu pe baza a ce vad prin calendare, postere, carati postale,
sau altele asemenea. Acelea mi se par plictisitoare, ale mele mi se par
mult mai interesante. Puteti spune ca ma laud singur, dar, cel putin,
drumul pe care l-am ales nu copiaza drumul altcuiva.
14. Exercitii
A. Faceti ceea ce va place?
a) daca da, alcatuiti o lista cu motivele pentru care faceti ceea ce va
place;
Faceti o lista cu lucruile pe care v-a placut sa le faceti si le-at facut deja
Faceti o lista cu lucrurile pe care v-ar placea sa le faceti, dar nu le-ati
facut.
b) daca nu, faceti o lista cu motivele pentru care nu faceti ceea ce v-ar
place sa faceti;
Faceti o lista cu lucruile pe care v-a placut sa le faceti si le-at facut deja
Faceti o lista cu lucrurile pe care v-ar placea sa le faceti, dar nu le-ati
facut.
- 190 -
B. Faceti o lista cu fotografii despre care credeti ca au o afacere de
succes.
a) langa fiecare nume, scrieti ce procent din munca lor credeti ca este
afacere si ce procent credeti ca este arta; la munca ma refer la suma
activitatilor lor de a crea si de a vinde fotografii. Acestea sunt opiniile dvs,
nu ale altora si nu exista corect sau gresit, sunt doar estimarile dvs.
b) credeti ca unii dintre cei de pe lista a sunt 100% artisti sau 100%
afacerisi? Daca da, taiati-I de pe lista; c) exista in lista dvs. evaluari 50%
50%?
d) rescrieti lista dvs. punind in capul listei fotografii 50 50 % si apoi in
ordine crescatoare a diferentei dintre cele doua cifre; ultimul pe lista va fi
cel mai apropiat de 100% de una dintre laturile artistica sau comerciala;
langa fiecare nume treceti, de exemplu, 40 % arta, 60 % afacere.
e) care este procentul de arta si cel comercial in cazul dvs?
f) daca v-ati trece numele dvs. pe lista a) unde v-ati situa in privinta
procentelor? Ati fi in varf, pe la mijloc sau in coada listei?
15. Concluzii
- 191 -
aspectul artistic. De asemenea, poate fi relativ usor sa atingeti un nivel
artistic ridicat, dar fara nici o fotografie vanduta.
In cele din urma, depinde de ce considerati dvs. ca este un succes cand
vine vorba de fotografiile dvs. Dupa ce ati citit aceasta serie de articole,
este posibil sa decideti ca, a face o afacere din fotografie poate sa nu va
intereseze. In acest caz, poate ca veti considera ca tot ce am scris in
aceasta serie, in special ultimele trei eseuri sa fie superfluu. Sa nu fiti
ineresat sa faceti din fotografie o afacere, conflictul interior intre artistul si
afaceristul din dvs., povestea mea, vor deveni o amintire despre cineva
care a facut ceva care dvs. nu doriti sa faceti. Eu de exemplu, nu voi
escalada Everestul si nici nu intentionez sa o fac vreodata. Cu toate
acestea, am citit carti si am invatat foarte multe din cele povestite de cei
care au escaladat Everestul. Sunt recunoscator autorilor pentru ce am
invatat de la ei, inclusiv ca au contribuit la decizia mea de a nu escalada
vreodata Everestul.
- 192 -
Aspecte pe care nu leam abordat despre aspectul artistic al activitatilor
dvs. a fost cele privitoare la imagine, imprimare, inramare si calitatea
prezentarii lucrarilor dvs. Acestea, de asemenea, depasesc cadrul eseului
nostru, dar puteti sa le invatati in unele dintre workshopurile mele sau ale
altora. Va recomand nu doar sa le studiati cu atentie ci sa deveniti un
expert in aceasta privinta.
Motivul pentru care insist asupra calitatii in acest eseu este ca e
foarte simplu sa puneti un banner mare intro-o expozitie sau sa scrieti
foarte pompos pe site-ul dvs. "fotografie artistica", doar vedem foarte des
astfel de anunturi. In realitate insa, doar o mica parte dintre fotografii
care se pretind a fi artisti, sunt in realitate. Pentru majoritatea este o
pretentie care nu se bazeaza pe realitati. Cand privesti lucrarile lor,
calitatea imprimarii, a inramarii si a prezentarii, iti dai seama ca realitatea
a ramas mult in urma pretentiilor autorilor. Este usor de spus, trebuie sa
si dovedesti. In cazul acestor artisti este o mare contradictie intre ce spun
si ce realizeaza. Daca nu ma credeti, vizitati o expozitie de fotografie in
regiunea unde locuiti sau o galerie de arta. Daca stiti unde si la ce sa va
uitati, ce veti vedea va va deschide ochii asupra acestei probleme.
Recomandarea mea este: nu fiti unul dintre acestia, depuneti toate
eforturile ca lucrarile dvs. sa corespunda pretentiilor dvs. Personal, va
recomand sa produceti doar lucrari de cea mai buna calitate. Totusi, este
posibil sa preferati sa vindeti mai mult. De ce nu, traim intr-o tara libera si
dvs. puteti face ce doriti. Dar nu veti putea supraevalua calitatea lucrarilor
dvs. sau sa vindeti ceva drept ceea ce nu este in realitate. A proceda in
acest fel este incorect si se va intoarce impotriva dvs. In fine, nu vreau sa
insist asupra acestui aspect. Vreau doar sa mentionez inca o data ca
aceste este un aspect foarte important in a transforma fotografia intr-o
afacere.
In incheiere vreau sa va mai spun doar ca exista un conflict intre a fi
artist si a fi om de afaceri. Pentru artist, succesul inseamna atingerea unui
nivel estetic ridicat si care care sa transpara prin toate fotografiile dvs.
Pentru omul de afaceri, succesul inseamna relaizarea unui flux de vanzari
care sa va permita satisfacerea oricarei pretentii materiale. Pentru artist,
succesul este nematerial, am putea spune ideal. Pentru omul de afaceri
este material si consta in castigul in bani si tot ce acestia pot cumpara. Le
puteti avea pe ambele? Poate cineva sa-si perfectioneze viziunea artistica
si apoi, prin vanzari sa-si satisfaca si cerintele materiale? La prima
impresie, pare improbabil. Urmarirea unuia dintre aceste laturi pare in
directa contradictie cu cealalta. Dar, dupa o privire mai atenta, nu exista
nimic care sa va impiedice si nimic nu dicteaza ca cele doua laturi nu pot
coexista.
Desigur, pentru unii artisti, aceasta activitate s-ar putea dovedi
dificila, o activitate in care fie arta fie afacerile sa predomine. Totusi,
pentru unii artisti prezenti in si in afaceri, este o realitate. Cum au devenit
acestea o realitate, este subiectul acestui eseu. Am mers impreuna pe un
drum lung, si aici drumul nostru se opreste, cel putin pentru mine. Sper ca
drumul meu, prezentat aici, se va dovedi un bun ghid in drumul pe care-l
urmati dvs. Luati insa aminte ca drumul, este cel putin la fel de imortant
- 193 -
ca si destinatia. Pentru mine, drumul este la fel de important, daca nu
chiar mai important, decat destinatia.
- 194 -