Toamna

A venit toamna cetoasa,

Frunzele au ruginit,

Vremea este racoroasa,

Florile s-au vestejit.

Ploi marunte-ncep sa cada,

Dealurile sunt pustii,

S-au sfarsit de prin ograda

Jocurile de copii.

Toamna e de roade plina

Toamna e de roade plina,

S-au copt fructele-n gradina,
Mere rumene, frumoase,
Pere galbene, zemoase,
Struguri aurii in vii,
Prune mari si brumarii,
In camara le vom pune,
Caci la iarna vor fi bune.

Toamna

Sunt acum struguri si mere,

Dar nu mai sunt randunele.
Multe flori sunt vestejite,
Frunzele-s ingalbenite.

Iar pomii raman goi.

S-a dus vara de la noi.
Pasarelele-au plecat,
Frunzele s-au scuturat.

Toamna

de Elena Dragos

Vine ploaia, bate vantul,

Frunze cad din pomi de-a randul,

Doar un cuc de poleiala

Canta-n plopii de la scoala.

S-au copt merele-n livada,

Nu se duce sa le vada.

S-au copt prune,

S-au copt pere,

El nu vine si nu cere,

Numa-si ia la revedere

De la vara care piere.

Toamna

A venit acum si toamna,

S-au copt strugurii in vii,

Carele sunt mari si pline.

Urca spre gospodarii.

Pretutindeni oameni harnici

Roade-mbelsugate aduna,
Infratindu-se in munca
Si cantand de voie buna

Toamna
Poezia Toamna de George Bacovia

Rasuna din margini de targ

Un bangat puternic de arma;
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,

E vant, si-i pustiu, dimineata;
Hartii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piata.

Se uita in zari catedrala,

Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plange,
Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine,ca-n vremi de demult,

Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

Romana de toamn

Poezia Romanta de Toamana de Vasile Alecsandri

De-a fi-n a tinereii floare,

Cnd toate zilele sunt bune,
Pe cnd din inima cu soare
n veci lumina nu apune,
Multe-a avea n tain-a-i spune
Ca s devii tu gnditoare.

De-a fi ce-am fost pe lume-odat,

Privind n fa viitorul,
Cnd m-ndrgeam de orice fat
Ce-mi prea sor cu amorul,
A detepta n tine dorul
Cu-a mea cntare nfocat.

Dar nu-s n floarea tinereii,

i nu-ndrznesc nimic a-i zice!
Mergi dar, copil,-n calea vieii
ntmpinnd zmbiri amice.
Eu te-oi privi oftnd, ferice,
Rpit de farmecul frumuseii.

i ns de-ai vrea s ai parte

Dar ce zic? Timpul ne disparte.
Tu eti sosind, eu n plecare,
A ziorilor vie lucire
Nu poate, ah! avea-ntlnire
Cu-apusul palid ce dispare!

Zile de toamna
Poezia Zile de Toamna de George Cosbuc

Ieri vedeam pe lunca flori

Mandri fluturi zburatori
Si vedeam zburand albine
Ieri era si cald si bine

Azi e frig si nori si vant

Frunzele cad la pamant
Florile stau suparate
Vestejesc de bruma toate

Ieri era frumos pe-afara

Ca-ntr-o calda zi de vara
Azi e toamna pe pamant
Vreme rea si bate vant.

Toamana

Poezia toamana de George Cosbuc

Toamna trziu
n noaptea cu lun,
Cum vjie codrul
i geme i sun!
Din nordul cu neguri
Un vuiet rsare
i vine i crete
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
i bine-nelege
Al otilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea s rscoale
Puteri obosite
i-njur i url,
C-i simte pierirea.
i galben se face,
Nu poate s-adoarm,
Nu-i afl nici pace,
i tremur codrul
Cu inima rupt
De spaim, se zbate,
Cu vntul se lupt,
Pocnete i sun
i-i url durerea,
Cci vntul l prinde
i-l strnge de mijloc
Topindu-i puterea!
i codrul se-ndoaie;
i-l biruie vntul
Rznd l sugrum
i-i rupe vetmntul
i prul i-l smulge
i-n vi l arunc.
Un ipt rsare
Pe deal i pe lunc;
Grbitele psri
Cu vuiet alearg
i norii vin stoluri
Pe-ntinderea larg
De spaim s-aascunde
Prul sub ghia -
i regele codru,
Din ultima via
Suspin vzndu-i
Pustiul, i geme
i cade pe spate
i moare cu fruntea
Pe pieptul naturii
i moare natura
De jalea pdurii
n toamna trzie!

Sfarsit de Toamna
Poezia Sfarsit de Toamna de Vasile Alecsandri

Oaspetii caselor noastre, cocostarci si randunele,

Parasit-au a lor cuiburi s-au fugit de zile rele;
Cardurile de cucoare, insirandu-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmarite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde campie acu-i trista, vestezita;

Lunca, batuta de bruma, acum pare ruginita;
Frunzele-i cad, zbor in aer, si de crengi se dezlipesc
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru parti a lumei se ridica-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitor

Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

Trece-un card de corbi iernatici prin vazduh croncanitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivat calare!
Vantul suiera prin hornuri raspandind infiorare.
Boii rag, caii nacheaza, canii latra la un loc,
Omul, trist, cade pe ganduri si s-apropie de foc

Toamna
Poezia Toamana de Tudor Arghezi

Strbatem iar parcul, la pas, ca mai nainte.

Crrile-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceea banc-n frunze ne-ateapt la fntni.
Doi ngeri duc beteala fntnilor pe mini.

Ne-am aezat alturi i brau-i m-a cuprins.

Un lumini n mine prea c s-ar fi stins.
M-ndrept ncet spre mine i sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca s cnte, sparturile pe flaut.

Vreau s-mi ridic privirea i vreau s-i mngi ochii

Privirea ntrzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uure i-l iau s i-l dezmierd
Orice vroiesc rmne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plnge?

Apusul ii ntoarce cirezile prin snge.
O! m ridic, pe suflet s-o strng i s-o srut
Dar braele, din umeri, le simt c mi-au czut.

i de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dat

S-aplec la srutare o frunte vinovat
S-nvingem iar vremea dintr-o-ntrire nou
i s-nviem adncul izvoarelor de rou.

i cum scoboar noaptea, aldat ateptat,

mi pare veche luna i steaua ce se-arat,
Ca un parete de-arme, cu care-a fi vnat.
i fr glas, cu luna, i noi ne-am ridicat.

Nervi de toamn

Poezia Nervi de toamna de George Bacovia

E toamn, e fonet, e somn...

Copacii, pe strad, ofteaz;
E tuse, e plnset, e gol...
i-i frig, i bureaz.
Amanii, mai bolnavi, mai triti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de venicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, i m duc, i m-ntorc,

i-amanii profund m-ntristeaz -
mi vine s rd fr sens,
i-i frig, i bureaz.