BIOETICA SFARSITULUI VIETII - EUTANASIA.

CONSIDERATII
MEDICO-JURIDICE
Prof. Univ.dr. Vladimir Belis

Medicina Legal, prin caracterul multidisciplinar i prin natura definit ca

fiind interdisciplinar, este obligat s evalueze n permanen evoluia tiinei
medicale n raport cu societatea, folosind n acest scop singurul instrument
acceptabil: legea. Cu toate acestea, legea nu este infailibil. Litera legii poate fi
eludat, folosind unele circumstane posibile, iar spiritul legii poate fi depit de
evoluia social, determinat de permanenta revoluie industrial tehnologic.
Legislaia unei societi urmeaz avansul tehnologic, dar diferena de timp
dintre cele dou poate determina dezavantaje majore, mai ales prin faptul c, n
medicin, diferena dintre tehnologie i legislaie se rsfrnge direct asupra
pacientului.
O modalitate efectiv de a depi "prpastia", care se se adncete la un
moment dat ntre cele dou componente ale vieii sociale, deja amintite, este
determinat de evoluia bioeticii.
Sunt puine ramuri ale medicinii care s cunoasc o dezvoltare i o
expansiune att de exploziv n ultimele decenii ca bioetica. Aprut ca o
necesitate a medicului i a pacientului de a conserva caracterul umanitar al ti-
inelor medicale n raport cu posibilitile aparent nelimita ale actului medical
tehnologic, bioetica studiaz i organizeaz diferitele domenii medicale, n care
tehnologia modern tinde s dezumanizeze relaia medic-pacient. Problema
central actual a bioeticii este aceea a gsim unui echilibru ntre tehnolgie i
medicina clasic, n scopul generrii confortului interuman caracteristic actului
medical. Este la fel de absurd s ignori i s combai tehnologia medical actual
cu a o absolutiza, considernd-o ca avnd rspuns la toate ntrebrile acestui
sfrit de secol.
Prin activitatea ei, bioetica reprezint o garanie a primatului interesului
pacientului n raport cu dezumanizarea actului medical, a individualului n
raport cu generalul, i mai ales a individului n raport cu societatea.
Relaia medic-pacient reprezint n acelai timp fundamentul profesiunii
medicale i esena obiectului bioeticii. n afar de problematica ridicat de
aceast relaie la nivelul eticii medicale (impunnd medicului confidenialitate i
discernmnt n tratarea afeciunii), relaia medic-pacient genereaz unele
interpretri diferite n dimensiunea tiinelor bioetice, n msura n care obiectul
interpretrilor nu este legiferat, ci doar "recomandat" de legislaia existent n
1

acest moment. Constituional, ns, legislaia naional este subordonat

legislaiei internaionale, care reflect unele principii general valabile de esen
moral-cretin.
Principiile generale, care guverneaz n acest moment LEGISLAIA
INTERNAIONAL EUROPEANA sunt:
- independena individului privind actele de dispoziie asupra propriului
corp:
- inviolabilitatea unitar (fizic i psihic) a individului:
- imposibilitatea comercializrii corpului uman. Aceste principii se
regsesc n "CONVENIA EUROPEAN PRIVIND DREPTURILE OMULUI".
Se pot aminti articole care guverneaz drepturile omului (i deci ale pacientului)
n acest moment, n Europa. Articolul 2 consfinete dreptul la via al fiecruia,
articolul 3 interzice tortura, tratamentele degradante i inumane, articolul 7
definete obligativitatea consimmntului n faa tratamentului i
experimentului medical, in timp ce articolul 8 garanteaz respectul vieii private
a individului.
Eutanasia este o problem extrem de controversat n actuala
conjunctur moral-medical mondial. Motivul este c noiunea de eutanasie
nglobeaz esena drepturilor omului, dreptul la via. Etica, medicina, justiia,
morata religia i - nu n ultimul rnd - politica ridic puncte de vedere pro sau
contra. n elaborarea unei atitudini mi formate privind eutanasia nu se pot
concepe omisiuni ale unor elemente considerate de la nceput ca fiind secundare.
"Privilegiul corpului medical este de a practica medicina n serviciul
umanitii, de a pstra i reface starea de sntate fizic i psihic fr
discriminri, de a uura suferina oricrui pacient. Respectul fa de viaa
uman este suveran i nu se pot pune n practic atitudini terapeutice contrare
legilor umanitii" (vezi Declaraia de la Tokyo privind tortura, cruzimea,
tratamentul degradant sau inuman - 1975).
Definiia eutanasiei: metoda de provocare de ctre medic a unei mori
precoce, nedureroase a unui pacient nevindecabil, pentru a-i curma o suferin
grea sau prelungit. Plecnd de la aceast definiie, putem concretiza eutanasia
ca o aciune sau inaciune a unui medic de provocare a morii unui pacient aflat
n stadiul terminal. Suporta etico-juridic ar fi interesul scurtrii suferinei unui
bolnav, care
- n momentul actual al tiinei medicale - are un sfrit previzibil i
apropiat.

 Eutanasia, E, este o chestiune frecvent dezbatuta dar si complexa care in

paralel prezinta multe aspecte necunoscute. Este ca un ghetar ce ne arata doar
varful rasarind din apa, o data mai mare o data mai mic, al carui volum si forma
ascune nu le cunoastem, asa cum, prin urmare, nici o modalitate sigura de
abordare a sa.

Disputa medico-filozofica in chestiunea eutanasiei a inceput in urma cu peste

2500 ani cu punct de plecare Juramanul lui Hippocrate. In limba greaca veche,
substantivul etanasie inseamna moarte fericita, linistita, senina si fara durere.
Etimologic era un derivat al adjectivului euthanatos care insemna cel care
moare usor, fericit.

Problema E ridica numeroase controverse. Motivul este faptul ca notiunea

inglobeaza problema vasta a dreptului la viata. Etica, medicina, justitia, morala,
religia si nu in ultimul rand politica ridica, fiecare, un punct de vedere propriu
pro sau contra- privind E si in extenso, privind dreptul unui om, indiferent de
profesiunea pe care o exercita pe plan social, de a dispune de viata unui semen
de-al sau, greu lovit de boala.

In solutionarea acestui aspect al bioeticii si jurisprudentei medico-legale nu se

pot concepe omisiuni (voluntare sau nu) ale vreunei fatete, considerate aspecte
secundare.

Multi ganditori considera ca din punct de vedere filozofic intelegerea notiunii de

eutanasie cere in principiu considerarea si corelarea ei cu notiunea de sinucidere.
In terminologia anglosaxona pentru notiunea de sinucidere sunt folositi termenii
self-kiling si suicide in timp ce in limba germana aceeasi notiune este redata prin
patru termeni diferiti. Mai intai termenii traditionali selbstmord (self murder) si
selbsttfung (self killing), apoi termenul stiintific suizid (suicide) si in fine
termenul literar freitod (free/voluntary death). Primii doi termeni pastreaza o
nuanta interpretativa negativa, in timp ce pentru al treilea este predominanta
corelarea cu tulburarea psihica. Ultimul insa (freitod) are un sens positiv si este
adesea legat de fapte eroice (a se vedea Suferintele tanarului Werther de
Goethe). Legatura ce se face adesea intre sinucidere si eutanasie consta exact in
faptul ca pentru freitod opteza in principal persoanele care decid viata lor, din
cauza unor evenimente reale diverse (ex. O mare suferinta fizica/morala), fata de
care viata nu mai are nici un sens si aleg in mod constient moartea.

Dictionarul explicativ al limbii romane proune doua definitii: moarte fara dureri,
metoda de provocare, de catre medic a unei morti precoce. Nedureroase unui
3

bolnav incurabil pentru a-i curma o suferinta grea sau prelungita. Ambele
definitii propuse, pleaca de la termenul din greaca veche in care E inseamna
moarte usoara. Semantic definitia este corecta apropiata de viziunea publica
asupra subiectului dar este departe de a fi completa. Orice definire a E trebuie sa
specifice de la inceput ca E este mai mult decat o provocare a mortii unui bolnav
nevindecabil aflat in stadiul terminal, de catre medic. Este unansamblu de
actiuni sau inactiuni medicale avand suport etico-juridic si fiind in interesul
bolnavului, in sensul in care duce la scrutarea suferintei unui bolnav care are in
momentul actual al stiintei medicale, un sfarsit previzibil si apropiat.

In epoca moderna termenul de E a fot finalizt pentru prima oara de filozoful

englez Francis Bacon care a sustinut ca obiectul medicinii este refacerea
sanatatii si calmarea durerilr dar nu numai cand aceasta calmare poate duce la
insanatosire ci si atunci cand poate servi unei morti senine si usoare. Prin
aceasta definitie Bacon lua o pozitie clara intr-o disputa ce continua sa existe si
astazi.

Astazi E are mai multe definitii. In principiu conceptului de E i se atribuie doua

sensuri similare care nu sunt total identice: (1) moartea survenita in conditii
bune, placuta, linistita si fara dureri (2) moartea care este grabita in vederea
atenuarii durerii fizice sau care este provocata pentru a se pune capat unei vieti
pline de durere si chin. Cu precadere a doua definitie preocupa problematica
actuala medico-filozofica.

Un element care de asemenea cere o remarca speciala este seria de diferentieri

care se fac astazi intre eutanasie ca actine si practica. In mod concret E poate fi:

-E voluntara: corespunde solicitarii clare insistente continue si repetate si

autonome a bolnavului
-E involuntara: bolnavul nu exprima nici o opinie privind continuarea sau
stoparea vietii sale dat fiind ca starea nu ii permite sa discearna intre viata
si moarte.
-E nedorita: consimtamantul bolnavului nu exista. In special acest tip de E
nu este admis de catre societatea occidentala actuala.

Cele 3 tipuri de E prezentate mai sus pot lua forma E pasive/negative sau a E
active/pozitive.

Astfel:

E pasiva include intreruperea programata sau poate si evitarea aplicarii unui

tratament care sa ajute la mentinerea unui bolnav in viata. Nu se include in
aceasta forma de E si situatia intreruperii ori neinceperii tratamentului care poate
asigura alinarea simptomatica a bolnavului.

In E activa exista in principiu optiunea deliberata a actiunii (E activa) care va

duce la sfarsitul bolnavului mai curand decat s-ar fi asteptat. Modalitaea cea mai
uzitata este administrarea intarvenoasa a unui medicament letal. E activa mai
este denumita si E din compasiune sau din mila (merci killing).

Sinuciderea asistata este caracterizata ca fiind o E activa voluntarea in care

exista asistenta directa a medicului. Poate avea la baza furnizarea unor
informatii ori a unei rete medicale intotdeauna ca urmare a solicitarii autonome,
clare si insistente a bolnavului.

E cu dublu efect este caracterizata prin administrarea unui medicament din

schema terapeutica a pacientului intr-o doza ce depaseste doza terapeutica
devenind direct letala (ex. in schema unui bolnav cu cancer caruia pentru dureri
i se adminstreaza morfina, se mareste doza pentru a deveni direct letala); astfel
se ating doua obiective simultan: suprimarea dureii (obiectivul terapeutic) si
moartea.

In ultima analiza E se deosebeste de celelalte modalitati de intrerupere a vietii ca

o decizie care poate sa cuprinda:

Renuntarea la metoda terapuetica ori procedura care prelungeste viata (ex.

folosirea instalatiei de respiratie artificiala, resuscitarea cardio-
respiratorie, hemodializa, alimentatie parenterala). Exemple pentru
aceasta metoda sunt numeroase. Este vorba de cazuri de E cu dublu efect
dar si de sinucidere asistata de catre medic.
Eliberarea unei retete de medicamente analgetice pentru calmarea
durerilor. In acest caz medicul elibereaza reteta dar nu administreaza
medicamentul. Se refera la cazurile de E cu dublu efect dar si de
sinucidere asistata de catre medic.
Provocarea unei morti fara dureri ori a unei morti din mila care este
efectuata de catre medic si mai rar de catre membri din familie ori un
prieten al bolnavului. Este vorba de obicei de E activa voluntara.

Va trebui in orice caz sa se accentueze asupra faptului ca aceste delimitari

consituie mai mult recunoasteri teoretice ale notiunii de E, acoperite clar in
practica. Astfel in multe cazuri se observa o zona gri caracterizata de acoperirea
reciproca a sensurilor E pasive si active. Lucrul acesta se observa, de exemplu,
in cazul in care este administrat un calmant care grabeste moartea sau in cazul E
intreruperii tratamentului unui bolnav aflat in coma.

E constituie o tema-provocare care a capatat deja o ipostaza speciala juridica,

politica, sociala si chiar economica. O succesiune de evenimente la nivel
mondial se pare ca a influentat esential evolutiile. La aceste fapte trebuie
adaugate si urmatoarele:

publicarea deja sistematica a unor pozitii privind E in reviste medicale

autorizate
efortul metodic de legalizare a E in unele state SUA prin initiative
coordonate ale unor organizatii civile
pozitia politica a guvernului Olandei
legalizarea E in Australia

Mai concret a devenit evident ca E poate fi discutata deschis fara subterfugii si

subintelesuri si in reviste medicale autorizate. La 8.01.1988 a fost publicat in
JAMA un articol anonim, l apersoana intai, care a declansat debutul dialogului
dintre membrii comunitatii stiintifice. La putine luni dupa aceea, probabil si ca
rezultat al publicarii unor cazuri dar si al dezbaterilor ce au urmat, Council on
Ethical and Juridical Affairs of the American Medical Association si-a
reconfirmat opozitia fata de E.

Cu toate acestea in California o initiativa care urmarea reglementarea legala a E

a aratat ca in viitorul apropiat este pobil ca E sa fie legalizata in unele state ale
USA> Acest unct de vedere se sprijina pe rezultatele referendum-ului initiat de
California Humane and Dignified Death Act in scopul investigarii
disponibilitatii populatiei din California pentru legalizarea sau nu a E.
Mijloacele de informare in masa prevazusera un succes important al initativei si
drept urmare rezultatele au aratat ca 70% dintre participantii la referendum sunt
pentru initiativa de legalizare a E. Neputinta organizatorilor initiativei acesteia
de a reusi in final reglementarea legala este motivata de strangerea a numai
130.000 semnaturi in loc de 450.000 cat ar fi fost necesar pentru a declansa
referendum-ul. Incercari identice au fost facute si in alte state americane (ex.
Oregon, The Oregon Death and Dignity Act, noimebrie 1994).

In Olanda guvernul dar si gruparile politice in ansamblul lor au privit favorabil

legalizarea E. Astfel in ciuda faptului ca E este inca discutata la nivelul public
(vezi si art. 293 din Codul Penal Olandez), guvernul olandez a formulat o
legislatie unitara acceptata. Astfel treptat la nivelul tuturor puterilor judecatoresti
incepand cu 1973 a predominat opinia ca daca medicul respecta si urmeaza
anumite instructiuni procedurale, totdeauna in cazuri de necesitate urgenta ori
caracterizate ca situatii de forta majora, nu este acuzat de efectuarea E active
voluntare.

Instructiunile procedurale cer conformarea si respectarea urmatoarelor conditii:

sa existe in urma informarii solicitarea autonoma clara, continua si

repetata a bolnavului insusi, care sa nu lase loc de indoiala privind dorinta
sa de a-si pune capat vietii
vatamarea spirituala, psihica si fizica a bolnavului sa fie apreciata ca
deosebit de grava si fara nici o perspectica de remediere
imposibilitatea aplicarii altor metode alternative de tratament si conditia
ca toate tratamentele aplicate sa fi esuat sau sa existe refuzul bolnavului la
aplicarea altei metode
E se realizeaza exclusiv de catre medic dar se cere si consimtamantul scris
al unui alt medic cu experienta in domeniu. In plus se propune si prezenta
cu rol consultatic a unui infirmier, preot sau a altui profesionist cu
experienta

Definirea E in Olanda se refera la suprimarea activa a vietii (mercy kiling)

bolnavului de catre medic, la cererea bolavului. Este evident ca de la aceasta
procedura sunt exceptate multe categorii de bolnavi, precum blnavii de
afectiunea Alzheimer, invalizii copii sau adulti.

Numarul E efectuate inOlanda nu este precis cunoscut. Conform Comisiei de

cercetare a actului medical si E (Committee Onderzoeck Medische Praktijk
InzKE Euthanasie) in baza datelor din 2000 au fost inregistrate peste 20.000
cereri de E din care au fost indeplinite cel mult 6.000. In baza altor date insa, de
asemenea cu respectarea procedurilor mai sus mentionate, se socoteste ca in
Olanda mor intre 2.000-20.000 persoane/an prin E.

Reglementarile olandeze si principiile propuse de Initiativa pentru E din

California constituie in esenta doua fete diferite ale aceleiasi monede. Proiectul
de lege propus pentru reglementara legala a E in USA sis sitemul informal in
7

vigoare in Olanda se deosebesc in fond in doua aspecte. In USA pastrand un

caracter mai sever se cere candidatul la E sa fi intrat in stadiu final cu
perspectiva de viata mai mica de sase luni, cu sau fara tratament pe cand Olanda
procedura poate fi aplicata si in baza unui consimtamant scris.

Ca deosebit de diferita trebuie apreciata evolutia in Australia. In tara aceasta nu

s-a obtinut doar o abordare politico-sociala si guvernamentala favorabila, cum se
intampla in Olanda, ci o prima reglementare legala. In mod concret la 25 marttie
1995 s-a votat in Australia de catre Adunarea Legislativa a Teritoriilor de Nord
cu 175.000 locuitori cu 15 voturi contra 10 Legea privind drepturile ....

Notiunea de E implica prin definitie o mare componenta activa din ambele parti
medic si pacient. Bolnavul lucid avand discernamantul neafectat de boala,
solicita medicului curant scrutarea suferintei fiind constient ca nu mai exista nici
un fel de solutie terapuetica. Medicul la randul lui constient ca lupta pentru viata
este inutila este de acrod a provoca o moarte rapida si fara dureri bolnavului
aflat in ingrijire. E pasiva comporta existenta consimtamantului bolnavului in
timp ce medicul opreste tratamentul intensiv si acorda simple ingrijiri.

Daca consimtamantul bolnavului lipseste atunci E este involuntara. Exista

sitautii cand consimtamantul este dat de catre familie (nou-nascutii malformati
sau bolnavii comatosi) iar medicul accepta o solutie de nontratament selectiv.

Desi toate aspectele E pot conduce la interpretari pro sau contra, aspectele E
involuntare sunt cele mai dificile de acceptat. Un exemplu deja clasic il
constituie moartea unui pacient din Marea Britanie caruia i se administreaza o
supradoza de Fenobarbital avand diagnosticul de neoplasm bronhoplumonar
inoperabil pus in urma cu 1 an. Bolnavul decedeaza cu cateva ore mai devreme
decat ar fi decedat prin urmarea bolii insasi. Medicul curant (dr. Carr) a fost
acuzat de omor . Procurorul raspunde depozitiei medicului in fata tribunalului:
oricat de bolnav este un om...el este indreptatit sa aiba toate orele de viata pe
care Dumnezeu i le-a harazid pe acest pamanat. Aceste ore pot fi cele mai
pretioase si mai importante din intreaga sa viata. Pot fi afaceri de facut,
testamente, cadouri, se pot da si primi iertari, 101 motive care sa justifice aceste
cuvinte....

Pana acum putem afirma ca suntem edificati asupra posibilitatii unui medic de a
suprima viata unui bolnav incurabil sau temrina avand sau nu consimtamantul
acestuia prin actiune ori prin inactiune. Se pot ridica insa doua intrebari majore:

-este oare moartea dincolo de un punct preferabila vietii?

-cine hotaraste care este acel punct?

Legislatia internationala consfiinteste dreptul la viata al oricarui om. A refuza

acest drept indiferent de starea de sanatate fizica sau psihica a persoanei este
sinonim cu omorul. Se fac incercari legislative in diferite tari de a accepta
uciderea din mila sau preluand termenul din jurisprudenta anglo-saxona de
mercy killing. Cu toate ca parerea generala este ca populatia adulta poate
primi ajutor medical in momentele premergatoare mortii )75% din populatia
adulta interogata in Marea Britanie a spus Da la aceasta intrebare), xista parerea
ca ajutorul trebuie sa fie dat indiferent de dorinta imperativa a pacientului aflat
in suferinta. Relatia medic-bolnav nu trebuie sa fie nici macar umbrita de
posibilitatea ca medicul sa-si schimbe halatul alb al vindecatorului cu cagula
neagra a calaului.

Pot fi filozofi care sa afirme ca intre a omori si a lasa sa moara nu este nici o
diferenta. Noi consideram ca exista o diferenta mare in sensul ca actiunea sau
inactiunea, indiferent de rezultat, pleaca de la baze moral ediferite. Esenta
diferentei consta in faptul ca plecand pe drumul actiunii, doctorul este pus in
situatia unui autocontrol moral extrem de sever al caii alese. Doctorul determina
momentul si modul in care pacientul va muri. Medicamentul ales va schimba
cauza mortii, care va fi complet diferita de aceea pe care ar fi determinat-o
boala. Mai mult, se pune in discutie teza conform careia moartea fiind un
accident al vietii, devine o actiune umana mai mult sau mai putin legitima.

Discutiile purtate in ultimul timp in jurul controversatei probleme a E, au plecat

de la binecunoscutul raport al Institutului de Asistenta Medicala Sociala din
Rotterdam in care se afirma ca jumatate din numarul de bolnavi care mor pe
parcursul unui an in Olanda, beneficiaza de ajutor medical. 5% din acestia au
cerut moartea, in timp ce 400 de bolnavi s-au sinucis fiind asistati de medicul lor
curant. Din acest sondaj s-a ajuns la concluzia ca in Olanda E este o practica
frecventa. De fapt E voluntara activa nu reprezinta o practica legala in nici o
parte a lumii. Comisia Olandeza Remmelink a studiat E activa constatand ca
oprirea vietii este ceruta in majoritate de bolnavii terminali, dar ca marea
majoritate a medicilor raman credinciosi menirii lor sacre, de a prelungi viata la
limitele ei firesti.

Este suficient sa spunem ca in timp ce un numar redus de medici actioneaza

activ pentru a sfarsi viata apcientilor lor, E pasiva ca si nontratament selectiv se
9

bucura de asentimentul unui grup numeros de medici devenind o practica

medicala frecventa acceptata mai ales pe considerente financiare in multe spitale
din lume.

E pasiva ca si nontratamentul selectiv au castigat acceptul larg al corpului

medical, dar nu in toate cazurile. A nu trata o afectiune minora a unui pacient
tanr nu este echivalent cu a diminua treptat medicatia unui nou-nascut grav
malformat sau a unui neoplazic inoperabil al carui sfarsit este previzibil si
urmeaza rapid.

Se pot lua in discutie unele aspecte care tin de definirea tratamentului uzual si
eroic (cel extraordinar). Se poate accepta ca emdicul sa nu apleze la masuri
eroice de tratament pentru aprelungi viata sau poate pentru a prelungi viata. Este
locul potrivit pentru a aduce indiscutie aspectele economice ale tratamentului
medical si mai ales de distribuire a resurselor, de mult eori limitate, ale unui
spital. Aceasta problema constituie insa un alt subiect de discutie. Oricum
acestea trebuie sa fie subordonate demnitatii si binelui bolnavului. Principiile
acestea sunt exceptional de bine inglobate in testamentul Papei Pius XII in anul
1957: Ai dreptul si obligatia ca in caz de boala grava sa faci pasii necesari
pentru a conserva viata si sanatatea. Aceasta datorie revine di nmila ordonata de
Creator, din justitia sociala si chiar din lege. Dar doctorul este obligat in
permanneta sa asigure doar masuri de tratament obisnuite...adica masuri care sa
nu reprezinte o povara nici pentru medic si nici pentru pacient.

Aceasta declaratie reprzinta inima invataturii religiaose romano-catolice dar si a

invataturii religioase ortodoxe fiind larg acceptata in cele trei decenii care au
trecut de la publicarea sa. Cu tot progresul stiintei medicale exista o limita a
productivitatii unui tratament care tine de pacient, dar si de boala sa. Acesta
cred ca reprezinta punctul care deosebeste un tratament obisnuit de unul eroic.

Daca diferenta dintre tratamentul obisnuit si cel extraordinar este clara, aplicarea
ei in practica zilnica nu este usoara. Mai ales cand se suprapune peste dreptul
bolnavului de a muri demn si in cunsotiinta de cauza, dar si cand nu exista
acordul sau cunostiinta acestuia. Dreptul fiecarui individ de a dispune de proiul
corp si de viata devine un factor de conflict, indifenretn ca este vorba de avort,
de consimtamantul la tratament sau de E, in legatura cu untratament ordinar sau
extraordinar.

10

Totusi exista situatii in care acest drept sacrosant poate fi incalcat? Apare
posibilitatea de a continua un tratament neproductiv este peste dorinta expresa
a bolnavului de a muri.

Biserica poate afirma ca sinuciderea este un act interzis. Nici chiar refuzul
tratamentului de catre bolnav nu mai este acceptat acum in lumea medicala,
tinand cont de faptul ca un bolnav nu va putea fi niciodata mai bine informat
privind posibilitatile terapuetice existente in raport cu un medic.

Baza morala necesara pentru a sesiza diferenta dintre tratamentul prodictiv si

cel neproductiv devine si mai inconsistenta in cazul bolnavilor incosntienti,
dar care in momentule de luciditate anteriare bolii au decis in scris ca nu doresc
nici macar tenatrea tratamentelor obsnuite in caz ca devin victime ale unor
afectiuni, bine specificate. Sigur ca in momentul actual se pune un mare accent
pe costul mare pe care il inghite un bolnav inconstient in detrmimentul unuia
cu afectiuni la fel de grave, dar care prezinta sanse mai mari de a scapa cu viata.
Si acesta este un aspect care trebuie considerat, mai ales ca reprezinta adevaratul
motiv care sta in spatele grabei cu care unele spitale accepta sa nu mai asigure
nici macar minimul de ingrijiri in momentul in care au in antecedente refuzul
asa zis constient al bolnavului de a se supune unui eventual tratament eroic.

Bolnavul terminal ca si cel comatos poate fi dus spre sfarsitul asteeptat folosind
mijloace uzuale de tratament dar care prin efectul lor cumulat pot duce la
scurtarea vietii bolnavului. Acest aspect al terapeuticii nu poate fi clasificat drept
eutanasie activa deoarece tine de terapia uzuala si nici nu are ca scop cel putin
marturisit, oprirea vietii bolnavului.

Dificila este aprecierea situatiei in care exista blnavi nevindecabili. Sfarsitul

apare ca sigur, dar situat intr-un viitor imprevizibil. Prognosticul tine in primul
rand de capacitatea de ingrijire pe care societatea o poate pune la dispozitia
bolnavului. Si totusi intr-un studiu sociologic care a pulverizat opinia generala,
95% din tetraplegicii anchetati au afirmat ferm ca doresc, chiar in imprejurarile
tragice in care se afla, sa fie resuscitati daca intra in coma, dovedind o mare
capacitate de adaptare si o mare dorinta de viata. In afara de acestia exista si
bolnavi inconstienti sustinuti articial in viata. Important este de a afla care este
posibilitatea corecta de a trata bolnavii respectivi, la fel cum este important de a
actiona corect in cazul in care bolnavul cere explicti medicului sa opreasca
aparatul respirator. Medicul nu prea are de ales intrucat nu are alte criterii decat
propria sa constiinta. Nu se poate aprcia exact care ar fi atitudinea fizica sau

11

psihica a pacientului supus in continuarea tratamentului eroic atunci cand nu

poate informa paceintu. Consimtamantul de oprire a tratamentului dat de pacient
in astfel de cazuri nu va fi in cunoscitinta de cauza. S-a sugerat ca oprirea
aparatului de respiratie artificiala ar putea fi catalogata cel mult drept omisiune
de tratament si nu de omucidere, putatnd fi acceptata legal. A porni sau a opri un
aparat de care depinde in mod exclusiv viata unui pacient reprezinta de fapt un
act constient de luare a unei decizii ce va avea cu certitudine dat fiind
dependenta total a pacientului de acel aparat drept umrare moartea. Sigur ca
apare posibilitate de a interpreta rationamentul de mai sus si in sensul ca a opri
dializa la cererea bolnavului devine echivalenta cu surpimarea suportului
ventilator. Realitatea este ca diferenta este totusi sesizabla, chiar intr-un final
rezultatul este acelasi. Suprimarea dializei reprezinta suprimarea unui tratament
asupra caruia pacientul poate reveni, i ntimp ce oprirea suportului ventialtor
duce cert la deces rapid.

Pana acum problema E a fost privita in raport cu capacitatea pacientului de a

accepta sfarsitul, dar trebuie avut in vedere si bolnavul inconstient sau care nu
isi poate manifesta vointa. Acest bolnav nu isi poate manifesta functia sa umana
in nici un fel: nu poate vorbi, nu isi manifesta acordul ori dezacordul in legatura
cu tratamentul sau cu lipsa acestuia iar deciziile se iau de catre altii in virtutea
sintagmei interesul pacientului. Cu atat mai mult cu cat odata distrus creierul,
pacientul nu mai prezinta posibilitati reale de regenerare si ancorare sociala.
Deoarece sunt inconstienti dar inca vii, se considera ca nu simt durerea sau ca nu
exteriorizeaza durerea, daca o simt. Nu exista nici macar posibilitatea aprecierii
productivitatii tratamentului (doar pe termen lung). Singura sansa de a evalua
posibilitatea integrarii acestor bolnavi in societate este aprecierea nivelurilor de
distructie cerebrala si apoi de a lua o decizie de tratament sau nontratament
selectiv in functie de gradul si nivelul distructiei constatate.

Desi lasat in urma subiectul E nou-nascutului ridica cele mai numeroase

controverse. Nou-nascutul plurimalformat pune problema E pasive sau a
tratamentului nonselectiv poate maiintens decat adultul constient sau nu.
Consimtamantul sau privind tratamentul este biologic absent si este transmis
medicului prin intermediul parintilor si din partea acestora. Daca mama poate
dispune de propriul corp (ca incazul avortului sau altor forme de terapie) din
momentul in care copill s-a nascut, ambii parinti trebuie sa accepte intreruperea
tratamentului un singur consimtamant nemaifiind suficient.

12

Daca acordul unuia dintre ei devine obligatoriu, atunci nu ar mai fi nici o

diferenta intre neonaticid si contraceptie. Sigur ca argumentul care afirma ca
nou-nascutul nu isi poate manifesta personalitatea este adevarat, dar nici un
pediatru nu poate ucide. Se poate accepta ca a lasa un copil sa moara poate fi in
interesul copilului la un moment dat. Nontratamentul selectiv al celor
plurimalformati nu este discordant cu obligatia medicului de a sprijini viata de la
coneptie si pana la moarte. A lua in mod activ viata unui bolnav inseamna
omucidere si in aceasta definitie varsta nu este importanta.

Este o diferenta uriasa psihologica intre a permite moartea sau a ucide,

diferenta care este foarte importanta pentru personalul unitatilor de terapie
intensive. Pentru acestia este o mare diferenta intre a nu folosi un incubator
pentru a tine in viata un copil de 600 gr. Si a face o injective ucigasa, indifferent
ca rezultatul este similar. Afirma Campbell si Downie in lucrarea lor Practica
pediatrica moderna, 1989.

Atat etic cat si medical se poate accepta ca doi parinti de buna cresinta avand
consimtamantul ambilor parinti si fiind convinsi de prognosticul grav al nou-
nascutului sa opreasca tratamentul active al acestuia, avand ca rezultat decesul
sau sa foloseasca mijloace obisnuite de tratament care vor duce la acelasi
rezultat. Dilema medicului consta in insasi definitia medicine, ca fiind o practica
in spijinul vietii dar a tine in viata un nou-nascut care sigur nu-si va gasi locul in
societate, fiind condamnat la durere si suferinta ar putea fi considerate o
departare de telul nobil al profesiunii.

Sigur ca pana acum am discutat putin despre multitudinea de aspect care sun
tincluse in notiunea de eutanasie incercand totodata sa descifram motivatiile care
pot fi puse la dispozitia corpului medical in stabilirea unei conduit de actiune
sau inactiune in momentul cand acesta ar fi pus in fata unei solutii de acest fel.

Nu este lipsit de interes in abordarea subiectului E aa vedea daca este etic sau nu
ca in toate cazurile care se pot rezolva prin acest mijkoc terapuetic sa se accepte
aceeasi solutie.

Primul precept care a guvernat existenta noastra crestina a fost sa nu ucizi.

Intre teorie si practica a fost intotdeauna o diferenta majora totusi acest precept a
fost preluat de mai toate formele de civilizatie umna sub o forma sau alta. Daca
ne intoarcem la radacineile profesiunii medicale, deci in epoca precrestina, acest
comandament se regaseste in juramantul Hippocratic voi prescrie bolnavilor
regimul care li se potriveste dupa toata pricepere mea si judecata mea, si ma voi
13

abtine in ceea ce priveste orice interventie daunatoare sau inutila. Nu voi

recomanda niciodata nimanui sa recurga la otrava si o voi refuza celor care mi-
ar cere sa le-o prescriu....

De cand a fost sscrisa prima varianta a juramultului lui Hippocrate au trecut

aproape 2500 ani. Evolutia societatii, medicina, religia, etica, s-au dezvoltat, au
capatat directii noi, imprevizibile in antichitate. Tehnica a devenit
atotcuprinzatoare aducand beneficii dar si unele dezavantaje inerente civilizatiei.
Un singur lucru a ramas la fel: vocatia perena a celui care devine medic, vocatia
vietii si a sprijinirii ei din momentul conceptiei si pana la moarte. Indiferent de
cat de mult tehnica a stimulat medicina, ea, ca si justitia, nu sunt infailibile.
Eroarea de diagnostic ca si cea de prognostic in functie de noile mijloace
terapeutice reprezinta o realitate care umbreste calitatea actului medical, dar care
este umana si trebuie luata in considerare. Daca aceasta eroare poate fi acceptata
la nivelul clinicilor universitare bine dotate si unde experienta si
profesionalismul se impletesc cu dotarea paraclinica, atunci care este
randamentul profesional diagnostic si prognostic) in restul teritoriului sau in
localicati izolate, in care dotarile tehnice sunt eufemistic spus, modeste? Din
argumentatia teoretica dar logica de mai sus, se poate concluziona ca in afara de
faptul ca justitia poate fi eludata de catre medic, acesta poate dispune local de
viata oamenilor care asteapta de a el speranta si sanatate, doar pe baza unor
ivenstigatii clinice care pot fi inselatoare si mai ales fara a da socoteala nimanui.

Aplicand principiile E, inclusiv a nontratamentului in mod selectiv si fara a

considera eventuala eroare (de diagnostic sau prognostic) se poate ajunge la un
singur lucru: la culpabilizarea in bloc a corpulu medical pentru incompetenta sau
complicatate la omor.

Pana acum am avut in vedere laturile practice ale E considerand lucrurile strict
din punctul de vedere al medicului. Trebuie avuta in vedere insa si perspectiva
pacientului. Daca acesta aflat in stare trazitorie isi da consimtamantul pentru E
(activa sau pasiva) si apoi printr-o fericita inlantuire de fapte (sau prin
descoperirea unei erori de diagnostic) si/sau in urma tratamentului eroic revine
la viata, ce se va intampla? Dar oare mai are loc acel tratament cat timp acordul
rpelalabil negativ al pacientului este dat? Mai sunt medicii dispusi sa foloseasca
cunostiintele sale pentru a sluji vietii pana la capat?Poate ca bolnavul (sau
familia) va avea regrete privind acordarea consimtamantului si va considera
orele castigate dupa succesul tratamentului ca fiind castigate drept cele mai
fericite din cele pe care le-a trait. Il voi cita din nou pe procuror Mars Jones cand

14

spuena: Oricat de grav este bolnav un om...el este indreptatit de lege si morala
la fiecare ora care i-a fot acordata de Creator. Aceasa ora sau ore ar putea fi cele
mai importante din viata unui om...

Un alt aspect pe care i am n vedere este cel al abuzului pe care

societatea, spre exemplu dictatorial, l poate face prin intermediul medicilor
ndreptii de lege s aplice eutanasia. Pn acum am discutat eroarea medical
care presupune buna credin din partea medicului. Dar medicul, ca i savantul,
este n acelai timp i om i cetean. Prin aceste caliti, nu poate s nu sufere
inducia regimului politic n care triete. Supunerea lui se deapn ntre
anumite limite, care nu pot depi parametrii onestitii i omeniei.
Superconformismul unor oameni de stiin ca i al unor medici, uneori
participani activi, n raport cu veleitarismul i paranoia regimurilor politice
arbitrare care zguduie periodic contiina umanitii, reprezint un simptom al
nonvalorii i al laitii.
Umanitatea car dup ea, n inconstient, un ntreg arhetip care nu
nseamn altceva dect tezaurul comun al umanitii, al greelilor prinilor i
bunicilor nostrii. Nu ne putem permite s nu contientizm acele greeli dac
pentru altceva, atunci numai pentru a evita s le facem tope aceleai)
Ideologiei National Socialista Gerrnan a fundamentat nc din 1923
eutanasia ca fiind a metoda care permite degrevarea statului "arian" - de aa
zisele "nveliuri goale", adic bolnavii psihici i incurabili. n lucrarea de
fundamentare a naional-socialismului, "Mein-Kampf, Hitler a scris:
"Povara economic pe care o reprezint persoanele suferinde de boli
ereditare reprezint un pericol pentru stat i societate.... suntem convini c, n
curnd, fiecare ar i va da seama c puterea sa se gsete n puritatea sngelui
sau i a spiritului su. Singura garanie a unei viei linitite se afla n
diferenierea dintre snge i snge. Considerm lipsit de sens ca alienaii
periculoi pentru societate i pentru existena lor, idioi care nu cunosc noiuni
elementare de igien i nici mcar nu pot sa mnnce singuri, s fie crescui i
meninui n via cu preul unor mari eforturi i a unor mari cheltuieli. n
mijlocul naturii aceste creaturi n-ar putea exista i ar fi exterminate, conform
legilor divine...."
Dup instalare i dup lichidarea dumanilor politici folosind mijloace
violene i nainte de a porni rzboiul mpotriva civilizaiei mondiale, Hitler d o
lege privind eutanasia activ. A folosit termenul elegant de "eliberare prin
moarte a persoanelor care, n limitele judecaii omeneti i n urma unui examen
medical temeinic, sunt declarate incurabile" - decretul eutanasiei - 1 sept. 1939.

15

 n urma acestei hotrri, n doi ani au fost exterminai peste 500.000 de

oameni care nu aveau alta vin dect aceea ca erau bolnavi. n timp ce trei
echipe de medici ai Ministerului de Interne German (Asociaia Filantropic
pentru ngrijiri, Corporaia de Transport a Bolnavilor i Serviciul Colectiv de
Munc) desfurau adevrate benzi rulante pentru "eliberarea" bolnavilor, alte
echipe cutau diagnostice pentru certificatele de deces care urmau s fie
transmise familiilor i aparintorilor bolnavilor. S-a ajuns astfel la o situaie
critic n ntreaga Germanie cuprins de rzboi. Indignarea face loc mniei.
Preoii, di anvon, fac apel la ultimele urme de umanitate i etic ale politicienilor
naziti.
Episcopul de Mumster, Monseniorul von Galen ca i Arhiepiscopul de
Munchen, Cardinalul Faulhaber sunt arestai i nchii n lagre de concentrare.
Spre surprinderea general a aprut prima micare de disident colectiv
antinazist. "Vulturul German" a fost obligat s-i plece capul. Preoii au fost
eliberai, iar programul de eutanasie a fost oprit.
Dr. Poitrot a studiat dup rzboi efectele programului de eutanasie n
Germania. n 1949 a declarat: "n aceast aciune trebuie s vedem rezultatul
logic al doctrinei socialiste, care printr-o demonstraie crucial, i ilustreaz clar
natura i tendinele.
Academia Franceza a respins categoric "orice metoda activ, avnd ca
scop moartea incurabililor, anormalilor, diformilor sau deficienilor deoarece ...
orice doctrin medical sau social care nu respect principiile vieii,ajunge
inevitabil la abuzuri criminale".
Se pare c i dup rzboi au fost situaii n Uniunea Sovietic cnd s-au
ntreprins aciuni pentru "eliberarea prin moarte" a bolnavilor psihici (sau poate
a oponenilor regimului), dar pn n acest moment nu s-au publicat date clare.
Deschid o parantez. n ultimii 10 ani ai regimului comunist n Romnia
cuprins de foame i ntuneric, a avut loc un adevrat program de eutanasie
involuntar. Mii de copii au murit de foame i de frig. Mii de btrni nu i-au
putut continua tratamentul din lipsa de medicamente. Dar nu cred c termenul de
eutanasie este fericit ales n acest caz. n corpore, corpul medical i-a ndeplinit
obligaiile morale i legale, fr ca vreunul dintre ei s-i dea consimmntul la
aceste practici. Termenul adevrat este de genocid, iar toat rspunderea o
poarta forma de guvernmnt, care a pus interesul propriu pe primul plan.
Revenind la modul cum este astzi privit aceast problem, trebuie
menionat faptul c Olanda reprezint n momentul de fa ara cea mai deschis
problematicii eutanasiei. Olanda a avansat Parlamentului European un proiect de

16

lege privind eutanasia, dar care nu a fost nc dezbtut n cadrul forului

european. Problematica ce ar putea fi pus n discuie i care prezint interes n
cadrul subiectului de fa ar putea fi:
- Decizia de scurtare deliberat a vieii pacientului de ctre medicul
curant n interesul pacientului i a crei scop este de a pune capt suferinelor
acestuia, fie ca pacientul cere n mod limpede ca viaa s-i fie ntrerupt
(eutanasie voluntal), fie ca viaa acestuia este suprimat n propriul sau interes,
atunci cnd acesta nu-i poate exprima n nici un fel voina (eutanasie
nonvoluntar), este posibil a fi pus n realizare, dac ea nu ar cade sub incidena
legii penale.
- Decizia de ntrerupere a tratamentului de susinere a funciilor vitale,
pentru un pacient incontient, care nu poate supravieui fr protezare
cardiorespiratorie (pacient n stadiul terminal), se va lua de ctre cel puin doi
medici specialiti ATI n conformitate cu criteriile de apreciere a morii
creierului stabilite de legislaia n vigoare (legea transplantului).
- Doi medici dintre care unul pediatru, acionnd cu buna credina i
numai cu acordul ambilor prini (daca este posibil), pot decide impotriva
continurii tratamentului unui nou-nascut n lumina unui diagnostic cu
prognostic medical sever, care indic o via ulterioar a copilului ca fiind
intolerabil prin durere, suferina sau incompetena cerebral.
Tratamentul ar putea fi abandonat dac moartea este indubitabil chiar
dac se aplica tratament corespunztor.
- Medicul, ca i restul personalului sanitar, au dreptul, pe baza contiinei
individuale, de a nu participa la aceast aciune.

Ar putea fi luat n discuie, n final, aplicarea principiilor eutanasiei

pasive i a nontratamentului selectiv, n situaii clare care sa nu permit
interpretri; o variant de legislaie care ar reflecta mai bine principiile caritabile
ale eutanasiei ar putea fi:
- Eutanasia activ (suprimarea prin orice mijloace a vieii unui bolnav
incurabil sau n stadiul terminal), indiferent la cererea cui se face, este interzis.
Este deasemeni interzis eutanasia pasiv (suprimarea meninerii in via
exclusiv prin mijloace terapeutice) indiferent la cererea cui s-ar face cnd
bolnavul este contient.
- Se poate accepta suprimarea protezrii unui bolnav aflat n stare de
moarte encefalic, stabilit pe baza unor criterii unanim recunoscute, prevzute
de lege; aceasta n-ar trebui considerat eutanasie pasiv, ntruct moartea

17

 - Doi medici, dintre care unul pediatru, pot decide mpotriva continurii
tratamentului unui nou-nscut cnd acesta prezint malformaii congenitale
incompatibile cu viaa - indubitabil diagnosticate sau incompeten cerebral.
Art. 179 C.P. din Romnia intitulat Determinarea sau nlesnirea
sinuciderii are urmtorul coninut:

Fapta de a determina sau nlesni sinuciderea unei persoane, dac

sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc, se pedepsete cu nchisoarea
de la 2 la 7 ani.

Cnd fapta prevzut de alineatul precedent s-a svrit fa de un minor,

sau fa de o person care nu era n stare sa-i dea seama de fapta sa, ori nu
putea fi stpn pe actele sale, pedeapsa este nchisoarea dela 3 la 10 ani.

E Activa

U
Pasiva - a pacientului contient,
T nevindecabil sau n stadiul
Voluntar terminal
A

N Nontratament selectiv
A Activa
- a pacientului incontient,
S Pasiva comatos i a nou-nscutului
malformat
I
Involuntar
A Nontratament selectiv

Fig. 1 Structura conceptului de eutanasie

Aspectele etice i dimensiunea social a problemei eutanasiei au provocat

multe dezbateri i continu s preocupe n fiecare zi mijloacele de informare n
mas, oferind material pentru argumente fondate, dar i diametral opuse. De
exemplu, n ultimul deceniu, chestiunea ntreruperii mijloacelor tehnice
terapeutice care ajut la meninerea n via a constituit obiect de disput, dar

18

iideftfhsensiuni ntre medici, specialiti n chestiunile abordrii problemelor

bioefice, corpuri legiuitoare i instane.
Cu trecerea timpului au rezultat poziii de compromis, cu aplicare n
anumite situaii.
nainte de a se situa cineva pro sau contra n chestiunea eutanasiei, este
util o problematic de principiul n ceea ce privete urmtoarele ntrebri:
a) Ce situaie omeneasc poate fi caracterizat ca insuportabil sau ce
motiv drept suficient pentru opiunea "soluiei" eutanasiei?
b) Exist "cineva" care ar putea fi botezat drept expert, cu drept de decizie
ntr-o chestiune att de grav, ca cea a suprimrii vieii unui semen?
c) naintea acestei decizii definitive au fost epuizate oricare alte soluii
alternative?
d) Care sunt consecinele probabile ateptate, personale dar i sociale?

e) Supapele de siguran ale coeziunii sociale funcioneaz

satisfctor pentru a putea permite asemenea opiuni?

De asemenea, n fiecare caz n care apare o solicitare pentru eutanasie, vor

trebui avute n vedere urmtoarele.
- Principiul autonomiei i al dreptului pentru autodefinirea
individului i obligaia implicit a medicului pentru respectarea opiunilor
bolnavului i n consecin i a dreptului de a muri cu demnitate.
- Dac serviciul oferit de medic poate fi considerat act medical.
- Consecinele sociale ale poziiei medicului, dar i mai general ale
sistemului de prestare a serviciilor de sntate.

Argumentul fundamental al susintorilor practicii eutanasiei este c

societatea este datoare s manifeste sentimente de compasiune i mil fa de
durere i fa de agonia semenului suferind. Exact aceste sentimente de
solidaritate social impun uneori i eutanasia, ba chiar cu asitena i participarea
medicului curant.
n plus, trebuie s fie respectat, aa cum s-a menionat mai sus, dreptul
bolnavului de a hotr autonom modul de abordare a chestiunii sntii sale, n
care poate fi indus potenial i eutanasia.
Trebuie remarcat c susintorii eutanasiei accentueaz c n fiecare caz
vor trebui evitate opiniile absolutiste i avute n vedere nu numai condiiile
speciale, ci i chiar cultura din care se trage bolnavul.

19

 Pe de alt parte, conform adversarilor eutanasiei, ceea ce trebuie neles de

la bun nceput este faptul c, chiar dac viaa uman are n sine un minimum de
valoare i demnitate, ea este o valoare prin sine, valoare care nu poate n nici un
caz fi confundat cu succesul profesional ori social ori cu activitatea individului.
Adversarii eutanasiei resping opinia conform creia n condiii de durere
insuportabil viaa i pierde valoarea i se transform n martiriu fizic i psihic.
Ei consider c evaluarea vieii omeneti, chiar i a celei mai chinuite, nu este de
competena uman. Pe de alt parte, legalizarea practicrii eutanasiei nu va
reduce, ci va intensifica, dup opinia lor, anxietatea existenial, pentru c va
crea ndoieli vii n legtur cu msura n care, n cazul fiecrui interesat, vor
funciona criterii infailibile tiinifice i umane, nu interese social-economice i
politice. Simt, de asemenea, c ntr-o epoc tulbure i moralmente nesigur, cu
sentimentul ncrederii zdruncinat, cu valori morale instabile, perspectiva
eventualelor abuzuri ar crea suspiciune i panic, n special la persoanele grav
bolnave ori de vrst naintat.
Argumentarea adversarilor practicrii eutanasiei este, n realitate, dual.
Cuprinde adic, n afara motivaiei laice, i una religioas.
Conform motivaiei religioase, omul trebuie s neleag clar c viaa este
un dar sacru i de nenlocuit. Un dar pe care, n principiu, nimeni nu are dreptul,
n nici un fel de condiii, s-1 refuze. Nici s cread, bazndu-se pe arogana
cunoaterii i considerndu-se un mic zeu, c este mputernicit s ia ceva pe care
nu este n stare s-1 ofere. Motivaia laic susine opinia potrivit creia exist
pericolul ca prin eutanasie s dispar ncrederea n medic i n valorile etice ale
Medicinii n general Consecina va fi crearea unui climat de nesiguran social,
pant nesigur (slippery slope) de are nu se poate ti pe ce crri alunecoase
poate duce.
n special n acest punct trebuie menionat c n argumentaia adepilor
eutanasiei se insinueaz i necesitatea reducerii costului asistenei prin reducerea
unor "zadarnice" proceduri terapeutice costisitoare, de ce nu i prin politica
eutanasiei (cost-effectiveness analysis).
O abordare mai teoretic a chestiunii ofer raionamentul utilizat de obicei
n analiza problemelor bioetice, conform principiilor consideraiilor filosofice
ale Utilitarismului i ale Deontologiei.
Pentru utilitarism fiecare act i practic social sunt admise din punct de
vedere etic, dac contribuie la creterea pe ansamblu a fericirii sociale
(Principie of Utility), i promoveaz binele i interesul cuiva fr a afecta pe
altcineva (doing what is in everyone's best interests). Ca urmare, pentru

20

utilitariti, politica eutanasiei pare a fi acceptat din punct de vedere etic, dac
reduce ansamblul durerii sociale i al mizeriei, n timp ce n paralel este pentru
binele cuiva, fr s afecteze pe altcineva.
Conform regulii de aur a deontologiei lui Immanuel Kant (Golden Rule,
l.Kant), suntem datori s ne comportm aa cum am dori s se comporte toi
oamenii cu noi i este deci n discuie dac regula de aur prezint, potenial cel
puin, o favoare de principiu pentru acceptarea practicrii eutanasiei.

La un nivel mult mai practic se gsesc poziiile exprimate de nii

medicii fa de eutanasie. O parte a corpului medicilor, considernd-o necesar,
n anumite situaii i cu anumite condiii, accept i necesitatea legalizrii ei.
Exist ns i o alt parte, mult mai mare care respinge fr discuii oasemenea
practic, susinnd c menirea medicului este doar s mreasc i s
prelungesc limitele temporale ale vieii faptuirii umane i niciodat contrariul.
Poate exact acest spirit s-1 reflecte i scrutinul medicilor de la Denver Center
for HealthEthics and Policy, care a evideniat faptul c 60% dintre medici sunt
de acord cu legalizarea eutanasiei, dar 50% dintre ei refuz s-o practice, cei mai
muli din specialitatea ATI.
Este un fapt c niciodat n trecut medicul nu a fost pus, n exercitarea
medicinii, fa n fa cu dileme att de mari de natur medical ori i social ca
astzi. Factorii care concur la crearea acestor dileme sunt numeroi i poate cel
mai important ar trebui considerat progresul tehnologiei i creterea volumului
de cunotine medicale. Aceste evoluii au contribuit la prelungirea mediei de
via a omului, aa nct astzi omul s fie n stare s reglementeze mai mult ca
niciodat limitele cel puin temporale ale vieii sale. Ca urmare a acestei evoluii
au aprut noi ntrebri etice i dileme, unele dintre ele nepunndu-se n nici un
fel la noi acum zece douzeci de ani acordndu-li-se o prioritate minim sau nici
una. ntrebri etice, au aprut n czul copiilor nscui prematur, ca i n cazul
persoanelor n vrst i care au pus mintea omului n faa sacralitii vieii, fapt
care a complicat i mai mult chestiunea.
nalta tehnologie pornind de la simplul cateter intravenos pentru
alimentaia parenteral, esofagian pentru cea enteral, ajunge, printr-o evoluie
ndelungat a gradurii intermediare a materialelor, la o mainrie ce poate
nlocui funcia unui organ, precum inima artificial, rinichiul artificial,
membrana de oxigenare exosomatic, aparatul de respiraie artificial. O dat cu
evoluia tehnologiei au mai fost create i alimente artificiale cu scop terapeutic.
Prin toate aceste produse de nalt tehnologie, viaa este prelungit,iar ca urmare

21

ntreruperea administrrii lor implic suprimarea vieii. Este totui o realitate

faptul c astzi, prin utilizarea acestor mijloace, este posibil meninerea vieii
biologice pentru un timp potenial nelimitat.
Pe de alt parte, generalizarea utilizrii tuturor acestor mijloace
terapeutice i de diagnoz de nalt tehnologie implic i creterea costului
asistenei medicale. Aceast cretere face imperioas revizuirea poziiilor n
legtur cu alocarea fondurilor pentru asistena medical i amintete necesitatea
raionalizrii sistemelor de sntate. Nu poate fi, de exemplu, contestat faptul c
creterea exagerat i uneori absurd a cheltuielilor pentru terapii extreme ori i
zadarnice deturneaz fonduri de la alte tipuri de terapii, care ar putea oferi
societii persoane perfect sntoase.
Problematica privind necesitatea probabil a crerii unui mecanism social
i legal, care n anumite situaii ar putea legaliza anumite proceduri, poate chiar
i pe cea a eutanasiei pentru motive pur umanitare, a fost pus deja. Dei pentru
aceste proceduri este considerat necesar consimmntul suferinzilor nii,
problematica deja provoac confruntri teoretice interminabile. Confruntri care
numai la concluzii unanim acceptate nu duc.
Conform adversarilor eutanasiei, crearea unei politici sociale privind
eutanasia nu poate fi acceptat. O asemenea politic ar putea s creasc
probabilitatea ori chiar s fac inevitabil eutanasia involuntar, eutanasia fr
consimmntul sau chiar mpotriva dorinei individului. Este un fapt c situaii
de abuz de eutanasie pot aprea nu numai din partea unor persoane dar i din
partea umor grupuri sociale ori instituii. Aceasta se datorete n special faptului
ca n cele mai multe ri continu s predomine inexistena unui cadru legal
adecvat dar i neclaritate n redarea diverselor noiuni i termeni. De exemplu ce
anume se nelege exact prin solicitare voluntar, repetat i ferm? Ori care
este definiia suferindului grav. Existena acestei neclariti n termeni i definiii
reflect i deosebirile ce apar n interpretarea unor situaii limit.
Se afl nc n discuie o serie de chestiuni care ating i dilema eutanasiei,
precum:
- Voina de via (living will), adic manifestarea scris i pe proprie
rspundere a voinei individului privind amploarea tratamentului ce
urmeaz s i se aplice n cazul cderii n com.
- ntocmirea unei procuri legale.
- ntocmirea unei dispoziii de neresuscitare (do not resuscitate).
Epilogul la chestiunea eutanasiei continu s fie prematur; va trebui poate
s rmn un gol, ori pur i simplu s reaminteasc necesitatea unei

22

problematizri continue n legtur cu o serie de ntrebri i dileme la care nu s-a

rspuns nc.
ntrebri i dileme de natur medical, dar i social-economic, religioas,
filosofic i legal.
ntrebri i dileme care duc inevitabil la "prima" chestiune, care necesit
un rspuns din partea practicii sociale actuale: Necesitatea i modalitatea de
luare a unei hotrri sigure i unanim acceptate privind aplicarea eutanasiei.
Considerm ca definitorii pentru etica eutanasiei concluziile prezentate de
Academia Francez care respinge categoric, orice metod activ avnd ca scop
moartea incurabililor, anomaliilor, diformilor sau delicvenilor, deoarece orice
doctrin medical sau social care nu respect principiile vieii, ajunge inevitabil
la abuzuri criminale

23