IZVOARELE DREPTULUI ROMAN

INTRODUCERE

Izvoarele dreptului privat roman

Din momentul n care omul a neles c trebuie s se adapteze unei viei socile, a fost
nevoit s accepte realitatea c orice societate este creatoare de legi. Viaa social creeaz o serie
de ngrdiri, sub forma unor norme, care impun individului sau grupului o anumit direcie de
aciune, interzicnd depirea limitelor drumului prescris.1

In doctrina juridica notiunea de izvor al dreptului este utilizata cu 3 sensuri:

1. izvoarele dreptului desemneaza totalitatea conditiilor materiale de existenta care

determina un anumit tip de reglementare juridica;
2. izvoarele dreptului desemneaza documentele sau sursele de cunoastere pe baza carora pot
fi reconstituite diversele sisteme de drept;
3. izvoarele dreptului desemneaza totalitatea procedeelor prin intermediul carora normele
sociale se transforma in norme de drept. Toate aceste procedee se numeste FORME DE
EXPRIMARE A DREPTULUI sau IZVOARE DE DREPT IN SENS FORMAL.
Romanii au cunoscut 6 izvoare de drept in sens formal: obiceiul, legea, edictele magistratilor,
jurisprudenta, senatusconsultele si constitutiunile imperiale.

Cel mai vechi izvor formal al dreptului roman este obiceiul, in general obiceiurile se formeaza
prin repetarea anumitor comportari.

In epoca prestatala obiceiurile nu au avut caracter juridic, erau simple norme de conduita, fara
caracter obligatoriu intrucat nu exista statul, care sa le impuna prin forta sa de constrangere.
Dupa fondarea statului insa anumite obiceiuri acelea care erau convenabile celor ce detineau
puterea politica au fost sanctionate de catre stat si s-au transformat in obiceiuri juridice, in norme
de drept.
 TIPURI DE IZVOARE DE DREPT ROMAN

Cutuma (obiceiul)
Reprezint regula nescris de conduit social, cunoate aplicativitatea ndelungat dup
care a cptat o for juridic. Cutuma reprezint cel mai vechi izvor de drept,care exprima
interesele tuturor membrilor societii. Obiceiurile juridice erau inute n secret de ctre pontifi
(preoi) care pretindeau c acestea le-au fost ncredinate de ctre zei.
Odat cu apariia actelor normative,cutuma i pierde treptat importana,iar n epoca postclasic
n contextul revenirii la economia natural i descompurii treptate a statului,obiceiul i recapt
importana.

Legea
Cuvantul Lex inseamna conventie atunci cand conventia se incheia intre doua persoane
fizice cuvnatul lex era utilizat cu intelesul de contract, iar atunci cand conventia se incheia intre
magistrat si popor cuvantul lex era utilizat cu intelesul de lege ca izvor formal de drept, deoarece
la romani adoptarea legii presupunea incheierea unei conventii intre magistrati si popor, astfel
magistratul care avea initiativa prezenta poporului legea, dupa care poporul dezbatea acel proiect
de lege timp de 24 de zile dupa care poporul era convocat din nou pentru a se pronunta asupra
acelui proiect de lege, daca poporul era de acord cu proiectul de lege pronunta UTI-rogas, iar
daca nu era de acord pronunta ACTIQVO lucrurile sa ramana cum au fost, dupa ce legea era
votata era trimisa la SENAT in vederea ratificarii si daca era ratificata de senat legea intra in
vigoare. Legile romane aveau o structura formata din 3 parti: presctiptio, rogatio si santio.

Prescriptio se mentineau numele magistratului care a propus legea, adunarea poporului care a
votat acea legea, ordinea in care unitatile de vot si-au exprimat vointa, precum si locul in care a
fost votata legea.

Rogatio erau cuprinse dispozitiile legii, iar daca erau mai multe dispozitii.

Santio- se preciza ce consecinte se vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiei din rogatio, iar in
fct. de sanctiunea lor legile erau de 3 feluri: leges perfecte, leges minus cvam perfecte (mai putin
perfecte) si leges imperfecte.In sanctiunea legilor perfecte se arata ca actul juridic incheiat prin
incalcarea dispozitiilor din rogatio este nul Cea mai importanta lege romana si totodata cea mai
veche este legea celor 12 table care s-a adoptat pe fondul confictului dintre patricieni si plebei,
deoarece asa cum am spus plebeii au cerut in mod repetat ca obiceurile politice sa fie codificate
si publicate in form, fata de aceasta solicitare repetata in anul 451 inainte de Hr. s-a format o
comisie din 10 barbati denumiti DECENVIRI-LEGIBUS-SCRIBUNDIS adica cei 10 barbati
care sa scrie dreptul, comisia a sistematizat obiceiurile si le-a publicat pe 10 table de lemn, dar
plebeii au afirmat ca acea sistematizare nu este completa incat s-a format o noua comisie din care
de data aceasta faceau parte si 5 plebei, care a facut o sistematizare completa a obiceiurilor si le-
au publicat in forum pe 12 table de bronz in anul 449 i.hr.

Edictele magistrilor
La intrarea n funcie magistraii beneficiau de dreptul de a publica un edict prin care
artau cum i prin ce mijloace s-i exercite funciile.Edictul publicat era valabil timp de un
an,adic att timp ct dura magistratura.
Edictele valabile pe ntreaga durat a magistraturii se numeau perpetue (edicta perpetua) , pe
cnd cele ocazionale se numeau neprevzute (edicta repentina).
Cele mai importante edicte erau edictele pretorilor ,cei mai importani magistrai
judiciari romani.Prin intermediul edictelor,ei puteau organiza un proces de judecat .n anul 149
n.Hr a fost introdus legea aebutio care a creat o nou form de organizare juridic,pretorii
avnd dreptul s ntemeieze noi formule de judecat ,cu ajutorul crora puteau crea oricare norm
juridic contradictorie legii legale.

Senatus-consultele
Puterea suprem n statul roman. Avea ca scop s aprobe legea regelui i s adopte
hotrri,dar se reduceau doa la interpretarea legilor.
Pn n secolul I-III,hotrrile senatului erau interpretate ca izvor de drept numai cnd erau
preluate de magistrai i deveneau obligatorii.
Inc. sec III hotrrile senatului devin obligatorii,pn cnd nu s-a schimbat reglementarea statului
n Dominat. i senatul s-a limitat la oratio deci nscria cuvntarea mpratului.
Constituiile Imperiale reprezentau acte adoptate de ctre mprat,care erau de regul
obligatorii.
Aceste acte erau numite:
1)Edicte similar cu cele ale pretorilor i organizau cele mai importante procese de judecat.
Edictul mpraului era valabil o durat mare de timp.
2)Mandat- instruciuni care ddea mpratul guvernatorului din provincii.
3)Decretele- hotrri judectoreti date de mprat n calitate de judector suprem.
4)Rescriptele consultaii oferite de mprat n calitate de juristconsult.
VI. tiina dreptului (jurisprudenului).
1) n vechiul drept roman tiina dreptului s-a mprit n dou perioade:
I perioad sarcal 304 n Hr reglementarea juridic inut n secret de ctre pontifi (preoi).
n 304 Gnaeus Flavius a publicat formulele legii sanciunilor (ius flaviorum),din momentul
divulgrii legii s-a trecut n a II-a perioad laic n care toi cetenii puteau s se adreseze n
instana de judecat .
2)Jurispudena n epoca clasic a avut loc cea mai mare evoluie ,s-au creat noi instituii de
juridic,cci jurisconsulii interpretau propriile norme juridice.
3)Jurispundena n epoca postclasic jurisconsulii aduceau la judecat unele fraze a
jurisconsulilor din operele clasice. Operele juritilor clasici erau foarte voluminoase i juritii
puteau aduce citate falsificate. Ca urmare a aprut legea citaiunilor care avea ca scop s se aduc
n judecat doar operele celor mai importani jurisconsuli.
 BIBLIOGRAFIE
1. http://www.creeaza.com
2. www.dreptmd.wordpress.com
3. https://www.scribd.com