Gloss

de Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi i nou toate;

Ce e ru i ce e bine

Tu te-ntreab i socoate;

Nu spera i nu ai team,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamn, de te cheam,

Tu rmi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

n auz ne sun multe,

Cine ine toate minte

i ar sta s le asculte?

Tu aeaz-te deoparte,

Regsindu-te pe tine,

Cnd cu zgomote dearte

Vreme trece, vreme vine.

Nici ncline a ei limb

Recea cumpn-a gndirii

nspre clipa ce se schimb

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se nate

i o clip ine poate;

Pentru cine o cunoate

Toate-s vechi i nou toate.

Privitor ca la teatru
Tu n lume s te-nchipui:

Joace unul i pe patru,

Totui tu ghici-vei chipu-i,

i de plnge, de se ceart,

Tu n col petreci n tine

i-nelegi din a lor art

Ce e ru i ce e bine.

Viitorul i trecutul

Sunt a filei dou fee,

Vede-n capt nceputul

Cine tie s le-nvee;

Tot ce-a fost ori o s fie

n prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zdrnicie

Te ntreab i socoate.

Cci acelorai mijloace

Se supun cte exist,

i de mii de ani ncoace

Lumea-i vesel i trist;

Alte mti, aceeai pies,

Alte guri, aceeai gam,

Amgit att de-adese

Nu spera i nu ai team.

Nu spera cnd vezi mieii

La izbnd fcnd punte,

Te-or ntrece ntrii,

De ai fi cu stea n frunte;

Team n-ai, cta-vor iari

ntre dnii s se plece,

Nu te prinde lor tovar:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cntec de siren,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca s schimbe-actorii-n scen,

Te momete n vrteje;

Tu pe-alturi te strecoar,

Nu bga nici chiar de seam,

Din crarea ta afar

De te-ndeamn, de te cheam.

De te-ating, s feri n laturi,

De hulesc, s taci din gur;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dac tii a lor msur;

Zic toi ce vor s zic,

Treac-n lume cine-o trece;

Ca s nu-ndrgeti nimic,

Tu rmi la toate rece.

Tu rmi la toate rece,

De te-ndeamn, de te cheam;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera i nu ai team;

Te ntreab i socoate
Ce e ru i ce e bine;

Toate-s vechi i nou toate:

Vreme trece, vreme vine.