Poluarea solului cu substane disipate in aerul atmosferic sau cu metale grele se realizeaz ca urmare a

procesului de autoepurare a aerului atmosferic, prin schimbul permanent al acestuia cu aerul din
sol.
Din sol, plumbul trece in vegetaie i, pe lan trofic, ajunge la om unde afecteaz sistemul nervos
i reduce oxigenarea sngelui. La copii, prezena plumbului determin o ntrziere a formrii
gndirii logice, o diminuare a capacitii de abstractizare, manifestri frecvente de indisciplin.
Ploile acide determin o acidifiere a solului. n Romnia, 2,2 milioane hectare de teren arabil
prezint o reacie acid. Acidifierea are loc i n preajma surselor de dioxid de sulf, de exemplu,
n jurul termocentralelor care ard combustibili cu sulf. Prezentam in tabelul 1., ca exemplu,
acidifierea solului in raport cu o surs punctiform de dioxid de sulf situat la nivelul zero.

Acidifierea solului in apropierea unei surse de S02

Distana de surs (m) 300 500 1000 4000 6000

pH sol 3,4 3,52 3,85 4,06 4,12

Poluantii din zona determina unele perturbari ale microorganismelor din sol, ceea ce determina
dereglari grave ale proceselor de formare a acizilor humici, situatie care declanseaza in lant
deteriorarea insusirilor fizice si chimice ale acestuia. Din cauza unor astfel de dereglari ale
solului, conjugate cu poluarea aerului din zona, unele specii vegetale dispar.
Prin feed-back, disparitia vegetatiei agraveaza in proportie mare fenomenul de degradare a
solului, pentru ca, sub actiunea precipitatiilor, se declanseaza procesele de eroziune si alunecari
de teren.

Prezena n sol a plumbului n doza mai mare dect limita maxim, deregleaz prin fitotoxicitatea
produs procesele de cretere i dezvoltare a plantelor de soia, cnd se remarc o scdere a
fitomasei cu 9% pana la 26% si un coninut ridicat de plumb repartizat in special n rdacina si
mai puin n tulpina i n frunze.

Cadmiul i mercurul, ajunse n sol n urma poluarii industriale, impiedica cresterea plantelor, prin
blocarea unor procese biochimice redox din cadrul metabolismelor lor. Ajunse ulterior in hrana,
produc la om boli grave.
Poluarea solului cu cadmiu determina o concentratie a sa in radacina plantei, care depaseste pe
cea inregistrata in sol. Prezenta cuprului in concentratii peste limita admisa determina ca si in
cazul plumbului si cadmiului o concentratie mai mare acumulata in radacina plantei, decat cea
inregistrata in sol.

Pe solurile cu textura fina (argiloase), in care se manifesta mai pregnant procesul de

retinere ionica (Pb, Cd, Cu) de catre complexul lor coloidal, acumularile metalelor grele
in organele vegetale ale plantelor sunt mai mici decat pe solurile cu textura usoara (nisipoase).

Pe solurile care au au acumulat (s-au poluat) cantitati mai mari de metale grele si care datorita
aciditatii lor determina si un grad mai mare de mobilitate a acestora, plantele absorb si
acumuleaza in organismul lor cantitati mai mari de asemenea elemente.

Pe langa aceste fenomene de acumulare in proportie mare de poluanti, pe organele aeriene ale
plantelor se depun din aer cantitati mari de metale grele. in cazul plantelor furajere, concentratia
metalelor grele provenita prin asimilatie din sol si prin depunere pe partile lor aeriene determina
cantitati improprii furajarii animalelor, datorita gradului lor ridicat de toxicitate. Consumarea de
catre animale a furajelor in conditii de poluare a solului si aerului a avut drept consecinta
acumularea unor cantitati mari de cupru in diferitele organe ale ovinelor.

Poluarea solului cu metale grele, inclusiv cu fluorul provenit din reziduurile obtinute de la
fabricarea superfosfatului sau din fosfogips, are o persistenta indelungata.Fluorul distruge
microorganismele din sol si micsoreaza capacitatea de fixare a azotului pentru microorganismele
ramase. Astfel, la o distanta de 50 m de o sursa punctiforma de fluor situata la nivelul solului,
numarul de microorganisme scade la jumatate si activitatea lor de fixare a azotului scade la un
sfert, fata de valorile normale, iar la o distanta de 500 m de sursa numarul de microorganisme
este numai de 75% si activitatea lor de fixare a azotului este redusa la jumatate.

In ceea ce priveste plantele, se pare ca ele culeg fluorul direct din aer mai. repede decat din sol si
apar astfel efecte nefavorabile de la o concentratie de 6g fluor/m3 de aer. Fluorul are un efect
toxic si asupra insectelor. Astfel, doza letala pentru albine este de 10-11 mg/albina.

Poluarea cu fluor este legata si de tratamentul bauxitei pentru extractia de aluminiu, care
utilizeaza ca fondant criolita (fluorura de aluminiu si de sodiu), precum si de cuptoarele care
utilizeaza fluorura de calciu. Si in aceste cazuri se emit compusi ai fluorului care
determina fluoroze la animalele ce pasuneaza in zona industriala respectiva.

Poluarea cu ngrminte a solului:

Ingrasamintele sunt absolut necesare, deoarece productia agricola indeparteaza

an de an uriase cantitati de substanta organica, care altfel reintrau in circuitele
solului.

Acum circa 100 de ani a fost descoperit fenomenul de nutritie minerala

a plantelor si s-a trecut astfel la sinteti.

Alaturi de irigari, ele reprezinta azi principalul mijloc de crestere a productiei

agricole. Materiile prime pentru sinteza, cu exceptia fosforului, nu ridica
probleme dificile si periculoase in general.

Totusi nu se cunosc pe deplin toate urmarile datorita aplicarii acestor

ingrasaminte, sub aspectul poluarii, al distrugerii ecosistemelor specifice
solului, in special a unor microorganisme folositoare.

Dezvoltarea agriculturii moderne, intensive este indisolubil legata de

folosirea ingrasamintelor, in principal a celor cu azot, fosfor si potasiu.

Efectul poluant al ingrasamintelor rezulta din faptul ca unele din ele contin
numeroase impuritati toxice sau sunt folosite in cantitati excesive.

Fiind solubile in apa, atat impuritatile cat si excesul de ingrasamant

neutilizat de plante este spalat si ajunge in apele freatice, in rauri, lacuri, in
apa potabila si deci la om.
Efectul poluant cel mai intens il are utilizarea in exces a ingrasamintelor
chimice cu azot. Acestea, de exemplu: azotatul de amoniu, ureea etc,
introduse in sol, prin hidroliza si sub actiunea bacteriilor nitrificatoare, dau
nastere la ioni nitrici (N03_) sau azotici. in urma reactiilor dintre acidul azotic
si acidul azotos cu bazele din sol, se formeaza azotiti (nitriti) si azotati
(nitrati).

Azotatii fiind usor solubili, in conditii de exces pot ajunge in panza de apa
freatica pe care o polueaza. Azotatii sunt transformati in azotiti in tubul
digestiv al omului si al animalelor. Azotitii favorizeaza conversia
hemoglobinei in methemoglobina, impiedicand oxigenarea sangelui. Tot
azotitii se pot transforma in nitrosamina, un produs foarte toxic si cu actiune
cancerigena.

Pentru a avea o imagine cat mai cuprinzatoare a situatiei calitati solurilor

agricole si a cunoasterii dinamicii acesteia, inca din anul 1970 s-a instituit in
cadrul ICPA Bucuresti, sistemul national de monitoring al calitatii solurilor
agricole, cu elaborarea in fiecare an a unei analize privind starea de calitate
a solurilor agricole din tara.

In ceea ce priveste saraturarea solurilor, s-a constatat ca fertilitatea lor

scade puternic, daca ele se incarca cu un continut mare de saruri. Sarurile
provin din apa, in zonele cu un drenaj insuficient si se datoreaza, in
principal, urmatoarelor doua cauze:

- ridicarea nivelului apelor freatice, cel mai adesea din cauza cresterii
presiunii hidrostatice pe seama construirii de baraje (cazul cel mai cunoscut
si mai grav este cel al zonei fertile din jurul Nilului, datorat ridicarii barajului
de la Assuan);

- irigatiile practicate in regiunile aride. Apa folosita la irigatii se evapora

foarte rapid, iar sarurile raman in sol.

Daca tinem seama de amploarea si intensificarea fenomenelor de poluare a

solului, precum si de tendintele de agravare a acesteia, se impune de
urgenta elaborarea si implementarea unui program complex de masuri care,
intr-o succesiune de etape, sa duca la reducerea sub limita admisibila a
factorilor agresori, corespunzator cerintelor dezvoltarii productiei agricole si
mentinerii echilibrului ecologic.

Trebuie avut in vedere stoparea procesului de secatuire a solului in humus si

elemente nutritive cu compensarea acestor elemente prin promovarea unor
sisteme de fertilizare perfectionata, care sa includa in masura mai mare
folosirea ingrasamintelor organice si verzi, cresterea ponderii plantelor
leguminoase fixatoare de azot din atmosfera, precum si a plantelor perene
care contribuie la imbunatatirea solului in materie organica si a structurii
acestuia.

Pentru prevenirea proceselor de inmlastinare si saraturare secundara a

solurilor in sistemele cu lucrari de irigatii si drenaj se impune modernizarea
acestor amenajari si a modului de exploatare a acestora in scopul reducerii
pierderilor de apa, a prevenirii ridicarii nivelului freatic, concomitent cu
asigurarea controlului riguros asupra folosirii apelor poluate la irigare.

O cerinta a carei implementare se impune de urgenta este generalizarea

zonarii productiei agricole la nivel cat mai detailat.

De asemenea, se impune promovarea de cercetari multidisciplinare care sa

asigure elaborarea unor masuri complexe privind protectia si
realizarea reproductiei largite a fertilitatii solului, in asa fel incat acesta sa-si
poata indeplini integral functiile sale de protectie si ameliorare a mediului
inconjurator, a calitatii vietii omului.Poluarea cu pesticide a
solului. Utilizarea excesiva a pesticidelor constituie o alta sursa de poluare a
solului, printr-un proces de impurificare si indirect de degradare.

Pesticidele sunt definite ca fiind substante sau amestecuri de substante,

utilizate in agricultura cu scopul de distrugere, respingere, moderare sau
impiedicare a activitatii insectelor daunatoare, a rozatoarelor, ciupercilor,
buruienilor si a oricaror alti daunatori.Ele sunt substante chimice capabile sa
micsoreze sau sa distruga agentii biotici daunatori. Produsele chimice
utilizate pana in prezent in acest scop nu au o actiune selectiva absoluta, ci
distrug si alte vietuitoare decat cele nedorite. De aceea, a fost propusa si
folosita denumirea de biocide, adica ucigatoare de viata, pentru toate
substantele capabile sa distruga grupe izolate de specii sau comunitati vii
mari, pe arii intinse. in ultimul caz, ele indeplinesc rolul de ecocide, adica
substante capabile sa distruga in masa ecosisteme naturale sau chiar
agroecosisteme.