Ct putem pribegii?

Cnd sufletul nostru se mpmntenete, se mpovreaz de

duhul celor care i iau obria din cele trectoare, se leapd de
harul lui Dumnezeu. El este Dumnezeu, el(sufletul) nu este
Dumnezeu; El este Domn, el este slujitor; El este Creator, el este
creatur i nimic nu este comun ntre firele lor; De aceea sufletul
se poate legna ntre bine i ru din pricina construciei sale
adamice, darul de a alege. Acest dar sdit de Dumnezeu n Adam
avea ca scop ntrirea lui n ascultare cre Creator. ngnfndu-se
de stul prefer plcerea artat ochilor trupeti n loc de
bucuriile duhoviceti.

Inima nostr este adposc firesc al Duhului Sfnt de aceea spune

Sfntul Apostol Pavel c suntem temple ale Dumnezeului celui viu.
Cnd alegem orbete s ne ndeprtm de Dumnezeu, ne lipsim de
casa Lui, de adncul inimii unde st neclintit harul Su. Dumnezeu
nu ne prsete ci noi l prsim, retragerea harului sau mai zic
omul nu simte slluirea harului din interiorul su provoac o
pribegie i o zdruncinare a sfletului pn cnd simim c Dumnezeu
se odihnete n inimile noaste. Minte se gsete constant n
rtcire din pricin c trim n afar interiorului nostru. In mintea
noastr cea mai mare parte a gndurilor sunt rele, acestea
aducnd aduc cu repeziciune vtmarea trupului i a sufletului.
Amintirea case printei trezete n noi dorul cel bun, care aduce
smerenia, pocaina i n final aduce odihna sufleteasc. Dumnezeu
ne vede chiar i peste munii frdelegilor noaste, si binevoiete
s-l urmeze pe om n prpastia pcatului i a iadului.
Nentorcndui privirea de la noi, vegheaz rbdator s ne venim
n fire i atunci ne urc la nlimea slavei Sale.