Vasile Al Ancyrei, Pseudo-Atanasie Al Alexandriei - Despre Feciorie

C O L E C Ţ IA T H E O S IS
ESPRE FECIORIE
VASILE AL ANCYREI
Vasile al Ancyrei
*
Pseudo-Atanasie al Alexandriei
DESPRE
FECIORIE
Traducere din limba greacă veche de

pr. dr. Gabriel Mândrilă şi Laura Mândrilă
Studiu introductiv şi note de

pr. dr. Gabriel Mândrilă
SOPHIA / METAFRAZE
VASILE AL ANCYREI
D espre
ADEVĂRATA NESTRICĂCIUNE
A D IC Ă
D e s p r e f e c io r ie ,
către L e t o ie ,
EPISCOPUL MELITENEI
I
Cei mai mulţi dintre următorii lui Hristos,
M irele nostru, răniţi [în inimă) d e dragos
tea' cerească spre înţelegerea Binelui, văzând că
în Biserică diferiţi [îndrumători) cultivă diferite
forme ale Binelui, fie [închină) imnuri fecioriei,
fie elogii celor care-şi nevoiesc trupul2cu posturi
şi mătănii, fie îşi arată admiraţia pentru mărini
mia sufletească a celor care-şi înstrăinează3 bu
nurile pentru Domnul în nesfârşite cuvântări
1Autorul foloseşte termenul Ipaic, de altfel foarte prezent
în discursul ascetic, precum si imaginea îndrăgostirii ra ră-
nire. Lipsa elementului erotic trupesc (specific căsătoriei) in
viaţa monastică nu implică extirparea etosului, care este în
ţeles în acest context ca dorinţă activată maximal. în scopul
apropierii de Dumnezeu.
’ /Cor. 9, 27.
’ Sau fac milostenii.
77
VASILE AL ANCYREI
d e laudă4; ei cred că nu este necesar să învăţăm

cum se cuvine să ne folosim de fiecare dintre ce
le amintite pentru îm plinirea Binelui5, ci soco
tesc pentru acestea că sunt îndeajuns numai cu
vintele de laudă.
însă, de dragul tău, Letoie, care eşti într-un cu
get cu mine între episcopi6, eu nu mi-am pus în
gând nici să înalţ vreun imn fecioriei, nici să al
cătuiesc vreun encomion spre lauda celor care-şi
înstrăinează bunurile [pentru Domnul], nici un
cuvânt de laudă pentru cei ce-şi şubrezesc tru
pul cu postiri, ci să arăt lim pede ca la lumina zi
lei7 ce este fiecare dintre aceste [fapte] şi cum, o
* Acest motiv se întâlneşte dezvoltat în exordiul lucrării
omonime a Sfântului Grigorie de Nyssa (fiepi napOeviat; l
1, 25-45,1,2,1-3 şi D, 3).
5Autorul ar putea avea în vedere persoana lui Eustatie de
Sevasta, condamnat la un sinod care a avut loc în Melitene,
între anii 357-359; vezi de asemenea n. 74 şi 93 din studiul in
troductiv, precum şi nota următoare.
6 Expresia ar putea face referire eventual la o persoană
apropiată din cercurile homoiousieue. Sfântul Epifanie al Sa-
laminei (Kază atpeaeuiv 111,1, 9, PC 42, 425A) aminteşte, în-
tr-adevăr - fără a menţiona şi titulatura acestuia de un epis
cop Letoie, care a semnat împreună cu Vasile al Ancyrei ac
tele sinodului de la Ancyra (358). Este interesant faptul că nu
doar Epifanie îi numeşte pe sinodalii care s-au întrunit la An
cyra „âpoipvxoi" (ibid., III, 1, 2, PG 42, 404A), ci şi ei înşişi se
numesc astfel (ibid., III, 1, 2, PC 42, 405B). Autorul textului de
faţă foloseşte în paralel o altă expresie, similară, dar din Epis
tola către Galateni a Apostolului Pavel: „către cei de o credinţă
cu noi" (Gal. 6,10), în cap. 36 (741A).
7„toonep ¿v aldpiai" - o prevenire discretă, referitoare la
modalitatea directă, categorică, uneori lipsită de menajamen
te a abordării de-a lungul acestui tratat a problematicii fecio
riei sub toate aspectele, atât canonice, cât şi abnorm, excentric
- acesta fiind unul dintre aspectele acestei scrieri care va fi so-
78
DESPRE ADEVĂRATA NESTR1CĂCIUNE
dată înfăptuite, pot călăuzi la [dobândirea] ade

văratei virtuţi; nu ca să te călăuzesc pe tine, ca
re ai dobândit înţelepciunea8acestor lucruri spre
contemplarea Binelui, prin înfăptuirea diferite
lor virtuţi, ci pentru ca, lămurind îm preună cu
tine, fiecare [dintre aceste fapte], aşa cum este
după firea ei, să-i învăţ cu [toată] bunăvoinţa nu
numai pe cei care, [aflându-se] sub ascultarea ta,
au prim it prin tine dragostea curată a Binelui în
propria lor inimă, ci şi pe alţii dornici de aseme
nea [învăţături], frumuseţea adevăratei feciorii,
zugrăvită ca într-un tablou, [arătându-le] cum şi
d e unde şi cu anume care culori ale virtuţii este
îm podobită, oferindu-le putinţa de a se pregăti
îndeaproape să ia parte fiecare într-un chip mai
sigur la binele cercetat.
2 Căci mare este într-adevăr fecioria care. în

tr-un cuvânt, îl duce pe om la asemănarea
cu Dum nezeu1
'. Ea nu se naşte mai întâi în trup,
ci în suflet, şi aparţinând prin excelenţă sufletu-
cotit de către teologii moderni un argument în defavoarea va
lorii şi autorită(ii teologice a acestei opere (vezi de asemenea
Theresa M. Shaw, „Creation...", pp. 579şi 583).
'Lvveaic;.
’ Despre relaţia particulară a fecioriei cu fiecare dintre Per
soanele Sfintei Treimi, vezi Sfântul Grigorie de Nyssa, flepi
napdeviaţ, I, SC 119, pp. 262-273, Despre feciorie, EIBMBOR,
Bucureşti, 2003, cap. 3, pp. 11-13. Despre feciorie ca restabi
lire a chipului dumnezeiesc în om, vezi şi Metodiu de Olimp,
Symposion, 25, 3-5, SC 95, p. 64; pentru analiza „hiliasmu-
lui spiritual'' la acelaşi, vezi C. MAZZUCCO, „II millenaris-
mo ai Methodio di Olimpo di frente a Origene: polemica o
continuitâ", în: Auguslinianum 26 (1986), pp. 73-87.
79
VASILE AL ANCYREI
lui netrupesc păzeşte trupurile fără stricăciune

prin aceea că fecioria sufletului este scumpă îna
intea lui Dumnezeu. Căci sufletul - prim ind ve
derea Binelui adevărat şi z burând către El [Bi-
ne] cu nestricăciunea ca şi cu o aripă10 şi soco
tind că ceea ce este asemenea celui Asemănător11
trebuie să slujească, după vrednicie, lui Dumne
zeu cel nestricăcios, în chip unic, prin mijlocirea
nestricădunii din el - aduce fecioria trupului ca
roabă în slujba p ropriei sale frumuseţi; şi, voind
s-o aibă pentru el însuşi de-a pururea părtaşă în
chip nestingherit la vederea duhovnicească a lui
Dumnezeu, alungă cât mai departe de sine plă
cerile trupeşti care îl tulbură. [Sufletul], aducând
în slujba fecioriei trupeşti înfrânarea de la plă
cerile cele de sub pântece, o face pe ea [pe ferio-
ria trupească], ca şi pe toate celelalte - înfrâna
rea de la mâncăruri, precum şi restul nevoinţei12,
potrivnice plăcerilor ce se năpustesc prin simţuri
îm potriva fecioriei trupeşti - roabe şi slujitoare
ale propriei sale feciorii13; dar însăşi fedoria tru-
10O imagine întâlnită şi la Sfântul Grigorie de Nyssa în
n e pi napdeviat; II, 3,4-11, SC 119, pp. 268-270.
11„Teii dpoia) id âpoiov" - o expresie prezentă atât în Anti
chitate (d.ex., la Platon, Lysis XVII, 214a-b, sau Protagora 337d),
cât şi la Părinţii Bisericii - la Sfinţii Dionisie Areopagitul sau
Ioan Damaschin (Expunere exactă a credinţei ortodoxe 62, 10,
Kotter II, p. 157, PG 94,1072C), şi în imnografie (Imnul acatist,
condacul al Vl-lea).
12„HAtiQaYwyia" - asceză, în sens de educaţie, supusă
austerităţii şi privaţiunilor.
,3într-o abstinenţă totală, atât de la patimile trupeşti, cât şi
de la cele sufleteşti.
DESPRE ADEVĂRATA NESTRICĂCIUNE
pului trebuie cultivată în sine, în chip iubitor de

frumuseţe14 ca, prin păzirea ei nestricată de tot
înţelesul viclean, să câştige asemănarea15, spre
îm plinirea frumuseţii şi laudei proprii, cu Dum
nezeu cel nestricăcios, Care face să strălucească
ca într-o oglindă a Sa nepătată harurile venite de
la El însuşi.
Pentru că fecioria, adevărata feciorie16 - aşa
cum s-a înfăţişat, pe scurt, până aici şi cum se
va arăta mai lămurit în continuare - este pro-
prie frumuseţii nestricăcioase din suflet (prin ca
re [frumuseţe] de altfel se săvârşesc şi cele bune
ale trupului); însă mulţi, îndreptându-şi atenţia
doar asupra numelui ei, nu se îngrijesc cu nim ic
de adevărata feciorie; d e aceea, în chip necesar,
nu v o i pregeta să le vorbesc, după socotinţa mea,
celor care sunt doritori să primească cununa cu
venită fecioriei despre cele cu adevărat însemna
te, ca nu cumva, [îm pinşi] de ignoranţă, prin ne
socotirea binelui superior, să-şi cheltuiască toată
viaţa în ascultarea faţă d e slugă [trup], ajungând
[străini] de slujirea faţă de stăpâna lui [sufletul]
şi să păgubească, în ciuda multor osteneli, fecio
ria trupului de podoaba frumuseţii lăuntrice.
Pentru cercetarea, în chip lămurit, a fiecărui
lucru în parte dintre cele privitoare la frumuse-
14„<t>iAoKâĂax;".
14Pentru detalii, vezi studiul introductiv.
'* Este vorba de feciorie ca stare ontologică, care înglobea
ză atât trupul, cât şi sufletul, ca rod al unui demers spiritual
care se poate manifesta, în chip adecvat, la treapta cea mai
înaltă, fie ca paternitate, fie ca maternitate spirituală.
81
VASILE AL ANCYRE1
ţea adevăratei feciorii, haideţi să vedem în virtu

tea cărui scop fecioara afierosită [lui Dumnezeu]
cultivă fecioria. Căci astfel, prin fiecare mişcare
a ei, fie că va ţinti spre cele ce sunt arătate [aici]
de faţă, fie că se va abate de la scopul propus,
vom putea înţelege lim pede [ce este] adevărata
fecioară.
Şi, cu îngăduinţa ta, am putea cerceta în

3 ce fel partea feminină a iir ii sale se află de
la obârşie în legătură cu partea masculină,.spre a
vedea clar rostul fecioriei. Pentru că voin d Crea
torul a plini lumea din cele dintâi animale17, lim i
tate ca număr, ca din nişte seminţe primare, din
tru început a semănat, asemenea unei rădăcini,
forma de vieţuitoare trupească18 proprie fiecărei
specii19 d e fiinţe individuale. Separând această
[form ă d e existenţă] în masculin şi feminin20- de
17Sau „animale primare".
"„Ztoov", în sens de animal, vieţuitoare.
19Din perspectivă filosofică, încă nu se poate afirma lămu
rit dacă e vorba de „gen" sau de „specie". Sfântul Ioan Da-
maschin va propune termenul de „specie" (K m a pavixaiaiv,
42, 21-23, Kotter IV, p. 375). Părintele George Florovskv (Cre-
alion and Redemptioii, voi. III, în seria Collected Works, Nord-
land Publishing Company, Belmont, Massachusetts, 1976,
trad. neoelenă Panagiotis Pailis, ed. P. Poumaras, Tesalonic,
1983, p. 255) afirmă că omul este mai degrabă ddoţ decât (pii-
oic^fiind alcătuit nu „din două", ci fiinţând „în (subl.aut.) do-
“ O aluzie indirectă la mitul platonic al androginului

(Banchetul 189 e-191d), sugerând ideea unei creaţii primare,
în care conceptul de „gen" este absent; aceeaşi problemati
că a fost analizată în legătură cu opiniile teologice ale Sfân-
82
la vieţuitoarea raţională până la toată specia de

fiinţă ne-raţională*21- şi făcând [elementull fem i-
nin parte a [elementului] masculin, a pus în fire,
în fiecare parte, o înfierbânta re22 mai presus de
înţelegere23, în vederea unirii reciproce24. După
ce le-a reunit pe toate cele de mai sus, care sunt
separate între ele, prin îm preunările fără de stă
pânire ale erosului [trupesc], înmulţeşte în veac
fiecare specie de vieţuitoare, după ce a germ i
nat-o din sămânţa antecesorilor, zicând: ,¿Creş
teţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi păm ântul"25.
Astfel, voind să arate lumea plinită în tot pă
mântul, în nenumărate m ii de neamuri, de la
Adam , unicul [începător] al neamului omenesc,
şi totodată voind ca [pământul] să fie văzut um-
plându-se de la [exemplarul] unic al fiecărei spe
cii în parte d e [fiinţe] necuvântătoare - al patru
pedelor, al târâtoarelor, al păsărilor şi al celor
tului Grigorie de Nyssa (pentru detalii vezi: Giulia Sfameni
GASPARRO, „Asceticism and Anthropology: Enkrateia and
'Double Création' in Early Christianity", în: V.L. Winbush-R.
Valantasis [eds.], Asceticism. Proceedings of the International
Conférence on the Ascetic Dimension in Religious Life and
Culture, New York, 25-29 aprilie 1993, New York, 1995, pp.
127-146; Fernand FLOERI, „Le sens de la « division des sexes»
chez Grégoire de Nysse" (1953), în: Revue des sciences religieu
ses 27 (1953), pp. 105-111, sau Morwenna LUDLOW, Gregory
of Nyssa, Ancient and (Post)modeni, OUP, 2007, pp. 166-181.
21Sau „necuvântătoare".
22Estrul; cf, d.ex., „oitrtQOÇ xtţţ àpaprinç" (slava stihoav-
nei Miercurii celei Mari din Săptămâna Patimilor, creaţie
aparţinând monahiei Casiana).
°&ppjŢcav - de negrăit, peste putinţă de explicat.
2,Ad litteram: împreunare.
“ Fac. 1,28.
83
VASrLE AL ANCYREI
acvatice şi, în general, al tuturor vieţuitoarelor -

prin nenumărate forme, supune femininul prin
puterea masculinului, dar îmblânzeşte partea
masculină prin plăcerea pentru partea fem ini
nă^6; căci socoteşte că este drept ca ceea ce este
luat din coasta bărbatului, ca o parte dintr-un în
treg, să se afle în ascultare faţă de origine27; însă
[Dum nezeu] a rânduit ca masculinul, prin atrac
ţia faţă de partea luată din sine, să redobândeas
că unirea cu membrul care-i aparţine, prin m ijlo
cirea nevoilor firii; astfel arată, în chip înţelept,
că masculinul si femininul sunt modalitatea prin
care unul [se face] doi şi din d oi [se facel iarăşi
I unul. Şi nu doar a lucrat prin intermediul trupu
rilor plăcuta îm preunare a unei părţi cu cealal
tă, în felurile mai sus amintite, d a şi semănat în
neamul [născut] din îm preunare, care se aprinde
la scânteierile erosului28, multă atracţie; [Dum
nezeu] în alcătuirea firii face masculinul - care
deţine prim ul rang p otrivit cu crearea sa29- ac
tiv, iar femininul - care este desprins din partea
masculinului30- pasiv.
“ în pofida diferenţei, egalitatea nu este anulată, d este ar
monizată din perspectiva unei interdependenţe reciproce. De
altfel, ulterior autorul va postula teologic egalitatea dintre băr
bat şi femeie în asceză şi „prin virtute", dincolo de orice prin
cipiu discriminator, întemeiat pe diferenţa de gen (cap. 51).
27Apxij - ca început, autoritate sau principiu originar.
* „"Epox;" înţeles aici ca imbold spiritual, finalizat şi con
cretizat într-un sens care implică atât trupul, cât şi sufletul.
“ Conform referatului biblic, bărbatul (Adam) a fost creat
înaintea femeii (Fac. 2,15-18).
»Fac. 2,21-25.
84
Şi, ca nu cumva femininul, de vrem e ce este

pasiv, prin atracţia în vederea dobândirii unor
urmaşi d e aceeaşi specie să fie lăsat fără ajutor,
[Dum nezeu], pregătindu-1 ca pe un medicament
întreg al plăcerii pentru masculin, prin impulsu
rile firii, uneşte masculinul cu femininul, în ve
derea depunerii seminţei; nu cu scopul de a atra
ge femininul spre masculin, d de a aduce mas
culinul prizonier, prin plăcerea faţă de feminin.
Aşa cum magnetul, printr-o forţă inexplicabilă,
atrage fierul de departe spre el, tot aşa şi trupul
femeiesc, printr-o putere de neînţeles şi în chip
inconştient, atrage trupul bărbătesc spre îm pre
unare. Creatorul a făcut în aşaJeLmcâţjnaşculir 1
nul să nu fie atras prin plăcerea unirii cu femi
ninul doar în vederea facerii de copii, ci prin în-
fierbântarea însăşi a împreunării să fie el însuşi
ajutor şi protector pentru fiinţa mai firavă. Aşa
dar, „pentru aceasta va lăsa om ul p.e_tatăLsău-si
pe mama [sal" 31; căci nu femininul, ci masculi
nul este aţâţat de dorinţa unirii fizice. Şi bărbatul
se va uni cu femeia, zice, nu femeia cu bărbatul,
şi v o r fi cei doi un singur trup.32 Creatorul, cu
scopul de a oferi femininului întâietatea asupra
puterii de stăpânire [scil. asupra masculinului],
i-a plăsmuit făptura însăşi şi forma trupului mai
plăpânde, astfel încât şi prin pipăit, şi prin ve
dere, şi prin umblet şi, în general, prin gingăşia
31Fac. 2, 24.
32Cf Ef. 5,31. „eig atipica piav" - în/într-un singur trup.
85
VASILE AL ANCYREI
tuturor membrelor, ahmci când priveşte şi când

este privit, să înm oaie masculinul, declanşând
un atac din toate părţile asupra [lui prin inter
m ediul] fiecărui simţ.33
- ca urmare a acestui im bold [fi-

-u p u rile noastre, aşa cum s-a ară
tat mai înainte, fiindcă socoteşte că sufletul este
identic după fire, atât la bărbat cât şi la femeie,
şi cunoaşte că prin atracţia [reciprocă] a trupu-
rilor.Jn care sălăşluiesc sufletele, în urma uni
rii erotice, cele d ouă părţi îşi însuşesc în mod
reciproc fem initatea şi masculinitatea şi [fiind
că] vede experierea [patim ilor] în nenumărate
form e - doreşte să ţină pururi [sufletul] departe
de ataşamentul fată de trup, cu făgăduinţa d e a
tăia, spre binele propriu, prin strunirea trupu
lui, predispoziţia femininului spre masculin.
Urmând cu stăruinţă calea virtuţii, şi nu pe cea
a trupului, care nu poate avea cu partea bărbă
tească decât o relaţie predeterminată, cercetea
ză atent care este [legătura de] intimitate din
tre sufletul nematerial din trup şi Dum nezeu cel
“ Atracţia erotică, statuată ca unitate a celor două principii,
se întemeiază pe diferenţa fiziologică intrinsecă dintre mascu
lin şi feminin, care exclude fără rezerve teoriile modeme ale
educaţiei sexuale, ca factor principal al determinării orientării
sexuale, exclusiv prin educaţie; fiecare principiu (atât mascu
linul, cât şi femininul) deţine caracteristici specifice care anu
lează posibilitatea unei inversări de roluri, la nivel somatic,
între membrii de acelaşi gen sau de gen diferit, desfiinţând te
oretic posibilitatea logică a relaţiilor, fie same-sex, fie gay.
DESPRE ADEVĂRATA NESTRICÂCIUNE
nematerial; şi, aprinzând candela cu mult mai

strălucitoare a dragostei34 celei netrupeşti, se si-
leşte a se arăta pe sine nelocuită şi aproape nea-
tinsă de plăcerile trupului, prin nevoinţele pen
tru El.
Aşadar, pentru că fecioria este o realitate cu
adevărat dum nezeiască35 şi minunată, fproprie]
sufletului preacurat şi pentru că la fel trebuie să
fie şi relaţia reciprocă dintre trupurile femeieşti
şi cele bărbăteşti, fecioara, nepurtând cu sine
nici o necurăţie a voluptăţii femeieşti a trupului
şi despovărată fiind de toate patimile cărnii, se
sârguieşte a se înfăţişa pe sine curată lui Dumne
zeu, Căruia îi făgăduieşte iubirea sa. Fiindcă ştie
lim pede că răsplata celor care se silesc pe ei în
şişi este împărăţia cerurilor36, se cuvine, pentru
scopul de faţă, să-şi constrângă firea nu numai
prin înfrânarea de la plăcerea trupului plăsmuit
cu im boldul nuntirii, d şi prin răbdarea statorni
că în faţa oricărei plăceri.
Căci plăcerea, fiind una în felul ei, aseme
nea unei ape, izvorăşte din trupuri şi se îm par
te în cele c in a simţuri ca în cin d canale37, re-
“ „■Epox;" în sens spiritual (vezi mai sus n. 29).
“ Acelaşi lucru se află exprimat şi la Sfântul Grigorie de
Nyssa, care socoteşte fecioria ca o realitate „care îndumneze-
ieşte [Bcoiioiouoaj" (Desprefeciorie, I, 1,21, SC 119, p. 258).
“ C/.Mf. 11,12.
37Aceeaşi imagine şi la Sfântul Grigorie de Nyssa (De vir
ginitate XXI, 1, 10, SC 119, p. 504); pentru un comentariu asu
pra acestei abordări, vezi Aubineau, în introducerea la De vir
ginitate, SC 119, p. 140.
87
VASILE AL ANCYREI
vărsându-se prin intermediul lor din interior la

cele sensibile. Fiecare dintre acestea se retrage
în sine, prin intermediul ferestrei proprii38 fie
cărui simţ, aducându-şi cu putere la sine p ro
priul izvor încărcat d e materialitate, lăsând afa
ră tot ceea ce e înrudit cu sine [seif. cu sufletul];
şi, umplându-se de necurăţia cărnii, aduce la
sine pe cele dinafară, curgând, asemenea unui
râu, cu o mai mare repeziciune decât înainte, în
vâltorile trupului şi prin m ijlocirea aceloraşi fe
restre învăluind sufletul ei [al fecioarei], îl cu
fundă în patim i. D e aceea, fecioara este datoare
neapărat să-şi aibă cugetul39în pace şi cujnăsu.-
ră. aşezându-1 strajă la ferestrele simţurilorJn-
volburate spre lucrurile dinafară, fără a le lăsa
din nici o parte v reo ieşire liberă; ca nu cumva
prin revărsarea lor nestingherită spre cele pofti
te să îm pingă sufletul îm presurat de ele să plu
tească spre cele ale lor; ci [este datoare] ca, ţi
nând în frâu de îndată vâltoarea dinafară adusă
asupra sa, să îndepărteze cu ajutorul ferestrelor
toată murdăria din ea, lăsând să pătrundă în si
ne [izvoru l ei] curat; ca nu cumva [mintea] inva
dată de necurăţia trupurilor, pe care [vâltoarea]
a tras-o [de afară] după sine în chip pătimaş, să-i
aducă întunecare [fecioarei], tulburând-o întru
totul cu im purităţile ei.
“ Pentru folosirea termenului vezi şi imaginea con
struirii „casei", adică naşterea de prunci, la Metodiu de Olimp
(Banchetul 2, V, 1-10, SC 95, pp. 79-80).
“ „Aoyiapoi"; cf. Is. 66,18 (LXX).
DESPRE ADEVĂRATA NESTR1CĂOUNE
Aşadar, să nu-şi lase vederea cotropită la

întâmplare de priveliştea celor materiale,
ca nu cumva să se tulbure de mulţimea im agi
nilor lăsate să intre [în suflet] fără discernământ.
Ci spre unele [realităţi] îşi va deschide ochii tru
peşti, din nevoia cerută de viaţa prezentă, iar pe
cei ai sufletului îi va ţine închişi; dar, pentru înţe
legerea luminii adevărate, precum şi a frumuseţii
izvorâte din ea, îi va deschide cu grijă chiar şi pe
cei mai înainte închişi [sciZ. pe cei ai sufletului].
Şi n id urechea să nu şi-o plece la fiecare cu
vânt, fără a-1 cerceta: faţă de cuvintele uşurati
ce să o închidă, ca şi la simţirea oricărei miasme
produse de o mâncare urât-mirositoare, iar faţă
de [cuvintele] însemnate, care revarsă apa cura
tă a virtuţii, să-şi plece [urechea] cu dragoste de
cunoaştere.
Iar gustul, care pururi râvneşte la cele desfă
tătoare, îl va ţine în frâu cu ajutorul raţiunii, iar
pentru împărtăşirea de cele necesare îl va stru
ni prin cumpătare.40însă simţul tactil41, ca pe cel
mai linguşitor dintre simţuri, care, prin predis
poziţia sa faţă de moliciune, le atrage pe toate
celelalte către plăcere42, îl va păstra cu totul ne
pătat d e [ale plăcerii] patimi. Căci, fiind răspân
d it în tot trupul, pretutindeni, nu doar în afară43,
d şi înăuntru [scil. înăuntrul cărnii], ia în stăpâ-
40„Ecixt>QcxTOvr|".
41Scil. atingerea cu mâinile sau a trupurilor de alte trupuri.
“ Mai mult decât toate celelalte simţuri.
“ La nivel fenomenal.
VASILE ALANCYREI
nire sufletul prin atingeri pătimaşe. Şi exercitân-

du-şi puterea asupra trupului mai mult prin in
term ediul mâinilor, îi poate prinde prin aceste
atingeri, ca prin nişte instrumente de vânătoare,
pe toţi cei care cad pradă lui. în plus, [simţul tac
til] nu lasă nici vederea să rămână nepăsătoare şi
străină de înşelăciunea şi capcana p e care el o în
tinde; ci, cât priveşte culorile eterogene şi aspre
şi trăsăturile rigide şi grosolane, [simţul tactil]
înăspreşte şi într-un fel irită vederea şi totoda
tă o înceţoşează, iar cât priveşte trăsăturile moi,
în care şi form ele şi culoarea sunt anume făcute
spre amăgirea privitorilor, o înm oaie şi îm blân
zeşte de departe: şi astfel, prin intermediul p rivi
rii îşi arată cu prisosinţă puterea ei de stăpânire
asupra sufletului.
Dar [plăcerea] îşi duce la îm plinire propriul
scop şi cu ajutorul auzului, ţinând departe de el
[sunetele] aspre44 şi lăsându-le pe cele suave [să
intre] în auz45 prin intermediul aerului, în chip
melodios.
Să m i se îngăduie, aşadar, a numi gustul ca
fiind întru totul însoţitorul obişnuit al acesteia
[al plăcerii]. Faţă de savorile46 mai puţin atrăgă
toare, [gustul] se face astringent şi neplăcut; însă
înaintea celor dulci îşi deschide nesătul papilele
sale [gustative].
** Nelăsându-l sâ se îndulcească cu acestea.
45Ad litteram: „în adânc (ev Şd0ei)"; fiind vorba de sunet,
autorul se referă evident la urechi.
“ Proprietăţile gustative ale alimentelor.
90
Şi câte nu s-ar putea spune despre organele

genitale? [Plăcerea], aflându-se în strânsă legă
tură cu puterea de însămânţare, dată [organelor
genitale] la cei d e aceeaşi specie, prin aţâţările ei,
prin suavitatea atingerii şi prin voluptatea din
ea îl face pe om prizonier [al ei].
Aşadar, chiar şi [numai] înfăţişarea exterioa
ră [a unui lucru anume] se arată capabilă a înşe
la sufletul prin intermediul simţirii [scil. cu aju
torul simţului tactil], [atrăgându-1] spre plăcere.
Căci [plăcerea], prin săgeţile privirii, [care sunt] I
asemenea unor mâini nevăzute, îmbrăţişează,
atingând de departe în chip pătimaş cele râvni
te, d e care nu se poate atinge cu mâini trupeşti,
dar de ale căror forme [sufletul] s-a întipărit, în
fiorând tot trupul prin închipuirile iscate înăun- .
tru-i. Sufletul [fecioarei] este atras, prin simţul
tactil, de rezonanţa vocilor suave. Şi, într-un cu
vânt, aşa cum trupul este locul comun lucrării
tuturor simţurilor, tot aşa şi fiecare simţ în par
te, aflându-se în legătură cu simţul atingerii care
aparţine întreg trupului, aţâţă prin el [săi. prin
simţul atingerii], în chip felurit, la plăcerea ge
nerală atât pe fiecare simţ [în parte], spre des
fătarea proprie, cât şi întreg trupul nostru, înte
meiat pe simţul tactil47, prin intermediul tuturor
simţurilor.
47Dimensiunea „estetică", sensibilă, a trupului face ca
simţul tactil (pipăitul) să funcţioneze primar, la nivelul lumii
materiale, imanente, ca un garant al prezenţei şi ca temei al
91
VASILE AL ANCYREI
Aşadar, pentru că simţul tactil stăpâneş

te toate [simţurile], mai ales simţul gustu
lui48 şi organele genitale, şi pentru că o atingere
leagă şi înlănţuie între ele [simţurile] ca într-un
lanţ, unul fiind slujit, iar celălalt făcându-se slu
jitor49, toate [împreună], trimiţându-şi, într-ade-
văr, prin atingere lucrarea la împărăteasa lor -
plăcerea - , fac sufletul din ce în ce m ai trupesc,
prin patimi; însă fecioarei îi este menit să-şi ara
te mintea, curată d e toată plăcerea trupească; de
aceea, trebuie să-şi taie din suflet mai ales tot
simţul tactil care o face trupească, ca, prin nim i
cirea vehiculului atingerilor din celelalte simţuri,
să om oare totodată, pe cât este cu putinţă, şi ma-
certitudinii senzoriale; afirmaţia Apostolului Toma exprimă
acelaşi lucru: „dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu
voi crede" (In. 20,25). însă limitarea metodei de cunoaştere la
acest aspect implică riscul ca sufletul să piardă controlul asu
pra trupului, pierzându-şi dimensiunea spirituală (cf. cap. 6
şi, în special, 10).
“ Ideea că gustul este un fel de atingere a fost exprimată
şi de Arisţotel (Etica nicomahici III, 10, 8-9, Despre suflet, III,
12, 434b). întreaga literatură ascetică, de la Vasile al Ancyrei,
Sfântul Grigorie de Nyssa (d.ex., în De virginitate XXI, 2, 4-6,
SC 119, p. 506) până la Sfântul Grigorie Palama inclusiv (cf. A.
KESELOPOULOS, Patimile şi virtuţile în învăţătura Sfântului
Grigorie Palama - HăQq Kai ăpeiet; oxrj bibaoKaAia toii âryi-
ov ipqyopiov tov IlaAapă, Domos, Atena, 31990, p. 36) insis
tă asupra rolului determinant al gustului, pe care Părinţii îl
postulează într-o legătură profundă nu doar cu sexualitatea,
ci chiar cu căderea protopărinţilor şi cu gustarea din fructul
oprit. Pentru opiniile filosofilor şi scriitorilor antici referitoare
la gust, în relaţie cu dieta alimentară, vezi Theresa M. Shaw,
„Creation...", pp. 586-587.
49Vezi Platon (Ion), precum şi Sfântul Grigorie de Nyssa,
De virginitate (IV, 5,15, SC 119, p. 320).
92
DESPRE ADEVĂRATANESTRICĂOUNE
teriile lor, cât priveşte desfătările proprii [fiecă

rui simţ în parte].
C e este, aşadar, ceea ce face sufletul trupesc
prin atingere şi germinează în celelalte simţuri
feluritele plăceri? Simţul tactil aflat în gust şi în
relaţia trupească, zic, care gâdilă pătimaş trupul.
[Simţul] gustului stă la conducerea tuturor, pe
când cel al împreunării îi succede. Căci prin atin
gerea din gust, de vrem e ce gâtlejul este pururi
ademenit la lăcomie, trupul, fiindcă este îngrăşat
şi gâdilat din cauza sucurilor săţioase, care fierb
netulburat în adânc, şi fiindcă se aprinde, este
îm pins la împreunare.
Astfel, aceea care urmează a se înfrâna

7 prin feciorie de la plăcerile unirii trupeşti
este necesar să se arate stăpână, înainte de toa-
te, cu mult mai mult asupra plăcerii gustului, ca
unul care îi procură [plăcerii] materiile [prime].
Alcătuind tot om ul din [elementele] raţional şi
iraţional şi plăsmuindu-1, sub aspect fiziologic,
asemenea acelui centaur din m itologia elină,
Creatorul l-a adaptat, făcându-1 în partea supe
rioară, de la cap până la piept, antropomorf, iar
de la om bilic şi coapse în jos asemenea calului,
care, cât priveşte plăcerile pântecelui, este ase
mănător necuvântătoarelor şi supus instinctului
împreunării trupeşti în mod iraţional; din dorin
ţa Sa ca raţionalul să guverneze iraţionalul, şi nu
invers, îngăduie în m od înţelept ca [partea iraţi-
93
VASILE AL ANCYRE1
onală] să fie ţinută în frâu, în slujba nevoilor fi

rii. Aşadar, pentru puterea dată părţii raţionale,
cuvântul [ Scripturii], mustrând pe cel ce ţine frâ-
iele, care, prăvălindu-se de sus, a cedat în chip
rău plăcerii iraţionalului, prin pierderea stăpâ
nirii [de sine], zice: au ajuns [asemenea unor]
cai înnebuniţi după femele, „fiecare dintre ei ne-
(_ chează după femeia aproapelui său"50. Iar în altă
parte, sugerând puterea pe care o are iraţionalul
asupra sufletului, prin interm ediul ombilicului
şi al coapsei, zice: iată, puterea lui în coapse, iar
tăria lui în ombilicul pântecelui.51 Căci, după în
destularea oferită de gust [pântecelui], inundat
în adânc de sucul [nutritiv] în ardere, organele
de sub el sunt constrânse să se pună în mişcare
spre lucrările lor fireşti. Pentru că pântecele, aflat
deasupra lor, procură materiile care le stimulea
ză pe acestea spre înfierbântare52; însă gâtlejul
varsă materiile [prim e] din partea de sus.
Prin urmare, fecioara trebuie să dobândească
stăpânire m ai în tâi asupra gustului, ca să supra
vegh eze din partea superioară, în chip cumpă
tat, izvoarele plăcerilor pântecelui şi cauzele ca
re conduc la desfrâu; ca nu cumva, prin alegerea
de a vieţui în feciorie, să se desfrâneze fără mă
sură cu gustul şi să alunece spre o altă plăcere,
vânzându-şi fecioria în chip fără de minte. Căci
“C Ţler^JT
51Cf. Iov 40,16.
“ Estru.
94
fecioara se cuvine să fie feciorelnică şi cu gustul,

neademenită spre plăcere de nici unul dintre lu
crurile care aduc desfătare gâtlejului, ci păzind
în chip cuminte şinele nestricat în faţa dezm ier
dărilor şi strunind cu chibzuinţă trupul spre a
sluji sufletului la cele d e trebuinţă.
Căci aceasta, cu toate că are grijă să îngră-

dească şi să suprim e plăcerile izvorâte din
pântece prin înfrânarea53 de la pâine, nu trebu
ie să cadă pradă plăcerii gustului şi să îndrep
te folosul trupului spre cele potrivnice. Pentru
că [Dom nul] zice „să nu vă abateţi nici la dreap
ta, nici la stânga!"54. Or, a lăsa gustul pe deplin
slobod la toate mâncărurile este negreşit vătă
mător, pentru m otivele mai înainte menţionate;
dar şi a-1 face inutil, prin slăbiciunea trupului,
este cu totul îm potriva raţiunii. Pentru că extre
mele, într-adevăr, după spusa unuia dintre în
ţelepţi, sunt la fel de vătămătoare.55 Căci, fíe din
“ „EyKQxiTEia".
MDeut. 5, 32 (în cap. 36, aceeaşi idee este raportată la Prov.
4, 27); ideea de medianitate etică, prezentă la Aristotel şi te
oretizată în mod deosebit de Sfântul Grigorie de Nyssa, sub
influenţa acestuia (pr. dr. Vasile RĂDUCA, Antropologia Sfân
tului Grigore de Nyssa, EIBMOR, Bucureşti, 1996, p. 344), este
exprimată de Vasile al Ancyrei prin referinţa principală la cu
vintele Sfintei Scripturi, dar şi într-o manieră originală (cap.
36), prin prezentarea virtuţii ca uşă şi a viciilor corespun
zătoare (în speţă, excesul şi lipsa) asemenea unor uşi false,
adaptate de diavolul de-a dreapta şi de-a stânga uşii virtuţii,
spre a induce în eroare pe cel ce râvneşte la desăvârşire.
” Referinţa trimite Ia unul dintre proverbele lui Esop
„ cikqóttiteí; ioÓTT)T£g - „extremele se ating" (Proverbia 81).
95
VASILE AL ANCYREI
cauza mulţim ii abundente de alimente calul nos

tru, zburdând, îl va purta pe călăreţ în chip rău,
unde va v o i56; fie, printr-o lipsă excesivă, va ză
dărnici [înaintarea] pe calea virtuţii care ne stă
în faţă. Şi, aşa cum nu trebuie îngrăşat cu multe
mâncăruri, ca să nu vatăme şi să nu poarte peste
tot cu zburdările sale fără orânduială pe călăre
ţul ce nu se va putea îm potrivi puterii lui îndâr
jite şi nesupuse, tot aşa dacă preferă să păşeas
că pe calea virtuţii dimpreună cu acesta, [nu tre
buie] să-i răpună puterea printr-o lipsă excesivă
[de mâncare], zic, făcându-1 nefolositor; ca, atâta
timp cât este legat de cel epuizat, să nu sufere o
durere nesfârşită, mai presus [de puterile sale];
ca să nu ajungă lipsit de putinţa de a-1 ridica ia
răşi la drum pe cel ce a căzut şi fără ca, totodată,
să i se îngăduie să se dezlege din relaţia firească
în care se află cu acesta; ci pururi să se silească să
întărească comuniunea cu el şi să lucreze pentru
îngrijirea sănătăţii lui - ca astfel să nu piardă, din
cauza lipsei de asceză, nim ic din propria sa ştiin
ţă şi nici forţa celui ce slujeşte pe calea cultivării
celor poruncite [din cauza excesului de asceză].
Aşadar, se cuvine să conducem vehiculul nos
tru, pe care-1 avem d e la naştere, pe calea virtuţii,
nici lăsându-1 prea mult slobod, şi nici încordân-
du-1 în exces, şi să cercetăm atât starea trupului,
aşa cum este ea, cât şi calitatea alimentelor; şi,
54Schema sau imaginea platonică a calului şi a călăreţului
(Phaidros 246a-e).
96
mai mult, să ţinem trupul în frâu atunci când în

floreşte şi este plin de energia sa firească şi să su
praveghem fierbinţeala cu ajutorul alimentelor,
ca nu cumva, fie sporind, prin adaos, grăsimea
aflată din fire [în trup], cu mâncărurile suculen
te, fie aprinzând încă şi mai mult prin consumul
de vin vigoarea trupului înflăcărat să punem,
după cum [zice] un înţelept elin, cu adevărat foc
peste foc57. Ci să irigăm [trupul] care a ajuns la
maturitate şi are din belşug căldura sa firească
cu apa curată a izvoarelor, în chip cumpătat, ca
să potolim flacăra aprinsă în firea [noastră] cu
ajutorul puterii potrivnice a apei şi s-o îmblân
zim cu ajutorul discernământului; iar [trupului]
care îmbătrâneşte şi se trece să-i aducem dina
fară, ca aliat, ajutorul din alimente şi băutură,
măsurând cu chibzuinţă pretutindeni nu doar
cantitatea alim entelor în raport cu puterea [fie
căruia], ci apreciind totodată cu înţelepciune şi
calitatea [lor].
Prin urmare, se cade să fim cu băgare de sea
mă şi să cercetăm cu înţelepciune nu doar as
pectul lor, ci şi puterea dinăuntru a acestora:
căci unele nu numai dintre seminţe şi legume,
ci chiar dintre verdeţuri, în pofida opiniei celor
dinafara [Bisericii], [folosite] în mâncăruri nu
uşurează, în general, înfrânarea celui ce se nevo-
ieşte, ci, fiindcă scormonesc adâncul căm urilor
şi provoacă gâdilări excitante - [lucru] nu mai
57Cf Platon, Legile II, 666a.
97
VASILE AL ANCYREI
puţin însemnat decât ceea ce trebuie evitat de la

sine provoacă confuzie şi tulbură în chip as
cuns trupurile.
D e aceea nu ne vom folosi de sare58cu ne

băgare d e seamă, aşa cum li se întâmplă
unora care prin atenţia deosebită acordată as
cezei dispreţuiesc dintr-o abstinenţă exagerată
orice [fel de] mâncare gătită59, dar se slujesc de
aceasta [de sare] doar cu pâinea în loc d e orice
alt fel de m irodenii. Aşadar, chiar şi unii ca ei nu
pricep că, având după fire puterea d e a procrea,
prin mâncărimea provocată trupului îl [aţâţă]
spre îm preunare [prin sare] mai mult decât prin
celelalte [mâncăruri]60.
Iar dacă în toate acestea trebuie cu înţelepciu
ne, pentru nevoia d e faţă, să fim cei care condu
cem atelajul, cu atât mai mult se cuvine să dis
cernem, între fructe, soiurile de calitate faţă de
cele îndeobşte acceptate ca vătămătoare, pri
mind chibzuit de pretutindeni pentru supravie-
“ La plural în original.
" Orice fel de mâncare gătită care se consumă cu pâine;
pentru alimente în Antichitatea greacă, v a i teza de doctorat a
lui Theodor GEORGESCU, Vocabularul culinar în greaca veche şi
latină. Produse de patiserie, ed. Univ. Bucureşti, Bucureşti, 2007.
Despre folosirea sării în perioada primelor secole creştine, vezi
şi Andrew MCGOWAN, Ascetic Eucharists: food and dnnk in
early Christian ritual meals, OUP, Oxford, 1999, pp. 118-125.
“ Dimpotrivă, Sfântul loan Casian va recomanda folosirea
sărurilor (cf. Aline ROUSELLE, La contamination spirituelle:
Science, Droit et Religion dans l'Antiquite, Paris, Belles lettres,
1998, p. 216).
98
ţuire doar necesarul d e hrană şi lepădând desfă

tarea mâncărurilor gătite, născocită pentru m o
mirea plăcerii. Iar dacă „pâinea inima om ului o
întăreşte"6', mâncarea gătită nu se cuvine să se
ofere, în chip necugetat, mai m ult decât necesa
rul de hrană. Căci nu vom lua sarea, care este
m irodenia pâinii, în cantitate egală cu pâinea. Iar
dacă nimeni nu oferă la o cantitate de m irode
nie aceeaşi [cantitate] din [alimentul] pentru ca
re este menită mirodenia, cum s-ar putea lua un
folos mai bogat din mâncarea principală62 [sal.
din pâine] decât din mâncărurile gătite63? Pentru
că acestea care se mănâncă cu pâine64nu vor mai
61Ps. 103,15.
“ Sau de bază (npoqyovpevqt;).
“ „riQoaf i|ir|pa" semnifică orice fel de mâncare gătită ca
re se consumă cu pâine. Sensurile prezentate de dicţionarele
consultate sunt ambigue, însemnând atât aperitiv, cât şi de
sert, fiertură de legume, mâncare gătită sau delicatesă culina
ră. Filon Alexandrinul crede că prescripţia veterotestamenta-
râ menţionată la Ieş. 12, 8 (De congressu eruditionis gratia, 162,
4-5), referitoare la consumarea azimei cu ierburi amare, nu
trebuie înţeleasă ca fiind un fel de npoaeipqpa. Soranus (Gy-
naecorum, libri IV 3,15,2-3) aminteşte de câteva feluri de npo-
aitpqpa sărate sau piperate. Aetius socoteşte că acestei cate
gorii aparţin nu doar ouăle, legumele, peştele sau capul de
porc, gătite în diferite moduri (latricorum, liber VII 33,28-33),
ci şi pastele făinoase (latricorum, liber IX 35,170-173). Este in
teresant că Aetius aminteşte în ultimul fragment că jumătate
din cantitatea de pâine consumată la masa principală trebuie
mâncată simplă, iar cealaltă jumătate cu npooiil>qpa. Oribasius
(în Collectiones medicae 4529, 53) prezintă câteva informaţii în
plus: „masa de prânz să fie frugală şi lipsită de varietate şi în
cantitate, şi în calitate: fie puţină pâine uscată, fie un singur
fel de mâncare gătit (npooiipqpa) cu aceeaşi [cantitate de]
pâine; însă masa de seară să fie mai bogată şi mai variată".
“ ripoaiifiqpa.
99
VASILE AL ANCYREI
fi, într-adevăr, mâncăruri gătite, ci dim potrivă

pâinea [va fi „m âncarea gătită"] a lor. Şi gustul,
aservit prin judecăţi false, îl va ademeni iarăşi, în
alt mod, spre plăcere, prin varietatea mâncăruri
lor, pe conducătorul atelajului: ca astfel să se afle
din nou pe urmele celor ocolite prin asceză.
Aşadar, ca într-un tetracord, armonia per
fectă, ca să spunem succint - pentru că trupuri
le noastre au fost alcătuite din patru [elemente]:
pământ şi apă, aer şi foc - , va ajuta oricând prin
intermediul alim entelor celui în lipsă, iar celui
aflat în exces îi va sluji, înmuindu-i puterea prin
intermediul îm puţinării lor şi prin cultivarea ne-
voinţelor, cercetând nu doar calităţile65 din noi
ale celor calde şi ale celor reci, ci şi calităţile celor
uscate şi ale celor umede.66 Şi unora adăugând,
cât priveşte cantitatea, iar altora scăzând, unora
sporindu-le calitatea, iar pe a altora dom olind-o
prin mijlocirea dietei, p e unele schimbându-le şi
pe altele păstrându-le în conformitate cu firea,
tetracordul armonios al trupului nostru, liber cu
adevărat de orice dezacord, zic, va pregăti sufle-
“ / 701ÔT7JÇ.
“ Concepţia că omul este alcătuit din patru elemente se
regăseşte şi la Galenus (De atra bile, 5, 120). Pentru evoluţia
acestei teorii la Părinţii Bisericii, până la Sfântul Ioan Damas-
chin, vezi Jacques Jouanna, „Le Pseudo-Jean Damascène, Quid
este homo?" în: Véronique Boudon-Millot, Bernard Pouderon
(ed.) Les Pères de l'Eglise face à la science médicale de leur temps,
[actes du troisième Colloque d'études patristiques, Paris, 9-11
septembre 2004, organisé par l'Institut Catholique de Paris et
l'Université de Tours, avec la participation de l'UMR-CNRS
8062 médecine grecque], Beauchesne, Paris, 2004, pp. 2-28.
100
tul pentru cântul armonios al binelui. Insă cele

despre gust să fie spuse de noi pentru cei ce se
nevoiesc [nu numai] pe calea fecioriei, ci mai de
grabă spre toată virtutea.
[Acestea] adeveresc că, aşa cum pu

terea de stăpânire a trupului asupra
sufletului [poate] deveni un obstacol pentru d o
bândirea binelui, tot aşa şi slăbiciunea lui îi poa
te curma [sufletului] drumul către virtuţi, atâta
tim p cât organul trupesc nu e în stare să se facă
slujitor al năzuinţelor sufletului. Căci, deopotri
vă, atât îmbuibarea cărnii, care trage în jos aripa
sufletului, cât şi slăbiciunea trupului, de care se
întristează şi este chinuit, nu-i îngăduie să zboa-
re spre cele cereşti aşa cum voieşte; nu este lipsit
din pricina nevolniciei lui doar de câştigarea ce
lor bune [a virtuţilor], ci este dezbrăcat şi de fru
museţea celor deja dobândite, prin lipsa nevoin-
ţei [ascetice].
Pentru că pântecele gras (nu cel prin constitu
ţie şi din fire gras, ci cel în care se varsă din bel
şug felurimea mâncărurilor de pe urma lăcomi
ei şi care întunecă şi îngroaşă mintea) nu dă naş
tere unei minţi subtile; la fel şi [pântecele] foarte
slab face [mintea], oarecând subtilă, să ajungă fă
ră duh [moartă], din cauza lipsei de vlagă, înăbu-
şind-o prin şubrezenia trupului. Şi [prin aceasta
se arată] că de unele alimente nu trebuie să ne în
depărtăm întru totul, iar de altele doar să ne să-
101
VASILE AL ANCYREI
turăm din belşug, d în [toate] acestea se cuvine

să se măsoare cumpătat nu doar cantitatea - care,
din cauza abundenţei, poate să lucreze acelaşi lu
cru pe care l-ar fi lucrat alim entele respinse [da
că le-am fi mâncat] - , d să fie supusă judecăţii şi
calitatea, care, de multe ori, este la fel de n od vă
ca [alim entele] vătămătoare, astfel încât, în chip
unitar, cinstind Cuvântul, să practicăm asceza
potrivit cu raţiunea, şi nu cu lipsa de judecată.
lar dacă îl iubeşti „p e aproapele tău ca
n pe tine însuţi"67, fără întârziere te vei

pune pentru însăşi porunca aceasta la dispoziţi
Celui care a spus: „c ă d flămând am fost şi Mi-aţi
dat să mănânc; însetat am fost şi M i-aţi dat să
beau; străin am fost şi M-aţi p rim it"68. [N um ai
că] cel ce are de gând să se pună în slujba celui
lalt, dar care se pierde pe sine, vătămându-se în
chip crunt, îşi închipuie că este următor al po
runcii. Căci acela ce nu ştie să se iubească pe si
ne, cu siguranţă nu-şi iubeşte cu adevărat aproa
pele, căruia doreşte să i se dedice.
Şi cum ar putea îm plini în chip drept porun
ca cel cu o judecată nesănătoasă faţă de trupul
rob, care, deşi făgăduieşte, sub pretextul supu
nerii, să-l mortifice, îl sleieşte vătămându-1 prin-
tr-o pornire necugetată? în ce fel, aşadar, va mai
încuviinţa [trupul] să fie rob al celui ce-1 are [în a
67Mf. 19,19, Mc. 12,31, Rom. 13,9.
“ Mi. 25,35.
102
DESPRE ADEVĂRATA NESTRJCĂCIUNE
sa] stăpânire, dacă a avut de îndurat samavolni

cii d in partea lui [scil. a stăpânului]? Cum va slu
ji stăpânului său [trupul] pentru facerea d e bi
ne faţă de fraţi, dacă [stăpânul] i-a luat în slujba
sa, ca robi, pe toţi cei în stare a face bine? Nu va
mai putea sluji stăpânului pe calea virtuţii: [tru
pul] zăcând în slăbiciune, va fi supus binefacerii
[venite din partea] celorlalţi: stăpânul va fi com
pătimit de toţi pentru năpasta suferită din par
tea acestuia, iar robul va fi miluit pentru cazna
sa fără vindecare. Prin urmare, stăpânul nu-şi
va putea îndeplini lucrările, ocupat fiind cu tru-
pul-rob, şi nici nu va putea să se elibereze [de
acesta], constrâns fiind de relaţia în care se află
cu el; şi nici robul, având parte de milostivire,
[nu va voi] să-şi reia cuvenita slujire faţă de stă
pân. C i fiecare, ajungând pentru celălalt pricină
de chin fără leac, este cuprins de dispreţul faţă
de cel ce i-a pus pe amândoi în carcera aceasta,
[dispreţ] înfierat atât de arbitru69, cât şi de asis
tenţă; că înscriindu-se pe drumul cel ceresc nu
a cunoscut, din cauza dispreţului, că nu numai
n-a îm plinit cu înţelepciune nim ic dintre cele din
arenă70, ci şi că pe cel ce-i era îndatorat să-l slu
jească pe drumul acesta l-a doborât în chip ne
drept şi, mai mult, s-a distrus şi pe sine necuge
tat împreună cu el.
w „>\ywvo0£TT]i;" - cel care organizează competiţia şi care
oferă, la final, răsplata şi premiile. Ideea de competiţie în arenă
este foarte uzitată de Apostolul Pavel (II Tim. 4,7, Fii. 1,27).
70C/. II Tim. 5,1-2.
103
VASILE AL ANCYREI
D e aceea este necesar, o dată în plus, să le stri

găm celor care-şi mortifică trupul în vederea do-
V bândirii binelui: „să nu te abaţi nici la dreapta.
nici la stânga!" 71Căci, aşa cum a te abate spre lă
comia pântecelui este vătămător, tot astfel şi a-ţi
doborî trupul, printr-o sporită rea întrebuinţare,
fără a mai putea să te foloseşti de el, din cauza
lipsei sale d e vigoare, este în adevăr cu totul fă
ră de raţiune. Iar abstinenţa d e la plăcerile pân
tecelui nu este un [fapt] bun prin sine, ci [este
un lucru bun] pentru că înlesneşte dobândirea
binelui [virtuţii]. Iar dacă vom nesocoti m otivul
pentru care încuviinţăm abstinenţa de la mâncă
ruri de dragul unei înfrânări peste măsură, for
ma [aceasta] de asceză ne va deveni, din cauza
nechibzuinţei, potrivnică: nu vom putea pe mai
departe nici să vorbim cu Dumnezeu prin m ijlo
cirea lecturilor şi a rugăciunilor, din cauza veşte-
jirii şi degenerării organului [trupesc], nici să ne
facem ascultători Binelui, în vederea facerii de
bine pentru fraţi.
Aşadar, este necesar să ne ocupăm statornic
d e trup nu pentru el însuşi, ci pentru a-i dobândi
L_ slujirea întru iubirea de înţelepciune.72Iar aceas
ta nu este cu putinţă dacă nu avem slujirea dis
ciplinată a trupului întru iubirea de înţelepciu-
71Deut. 5, 32.
72Despre relaţia dintre termenii askesis şi philosophia, vezi
studiul introductiv, n. 5; în creştinism, asceza asimilează sen
surile teoretice ale filosofiei, iar filosofía antrenează obligato
riu presupoziţiile practice ale nevoinţei.
104
DESPRE ADEVĂRATA NESTRICACIUNE
ne, sau dacă ne limităm doar la lecturi filosofice,

sau dacă nu ne încordăm mintea, care slăbeşte
înăuntrul [nostru] dimpreună cu trupul, spre ru
găciune, după cuviinţă, sau, îndeobşte, dacă nu
slujim fiecare [lucru] dintre cele ce aparţin iubi
rii d e înţelepciune, spre folosul propriu, cât şi al
celor părtaşi vieţii d e obşte.73
Pentru că „îm i chinuiesc trupul meu", zice, „si
îl supun rob ie i"74. Aşadar, pentru că voia [trupu
lui] este să se împotrivească stăpânului [scil. su
fletului], îl supun caznelor înfrânării odată cu
maturizarea sa şi-l constrâng să-i recunoască au
toritatea. Astfel, scopul mortificării [trupului]
înseamnă, pentru mine, să-l pun în slujba au
torităţii [sufletului], şi nu să-l lovesc, făcându-1
prin răni nesfârşite netrebuincios slujirii. Insă cel
ce-şi vatămă într-atât robul prin lipsuri, încât îl
face nu numai neputincios să slujească stăpânu
lui, d chiar [îl face] să nu poată să-şi fie sieşi spri
jin, ce altceva dacă nu rob al robului s-a făcut pe ţ
sine? Or, când trupul nu mai poate sluji [stăpâ
nului], fiindcă se află în stare de boală, este ne
voie ca stăpânul, care şi-a cheltuit întreaga viaţă
în slujba acestuia, să-i slujească lui, pururea su
ferind dureri în slujba neputinţei sale, şi nemai-
putând vreodată să se gândească la faptele da
torate sieşi.
afirmaţie care ar putea face referire la un mod obştesc
de vieţuire monahală, în sensul unei structuri deja coagulate
şi poate chiar consacrate (cf. studiul introductiv, n. 76).
74ICor. 9, 27.
105
VASILE AL ANCYREI
Aşadar, [apostolul] a arătat că, în ceea

ce priveşte poftele, [trebuie] să avem
grijă d e trup, astfel încât [partea] poftitoare şi
cea a iubirii de plăcere să fie tăiate prin asceză,
iar ceea [ce este] socotit de mai înainte d e tre
buinţă spre dobândirea binelui [să fie] păstrat.
„Pentru că nu mâncarea ne va pune înaintea lui
D um nezeu"7*. „C ăci împărăţia lui Dumnezeu
nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi
bucurie în Duhul Sfânt."76D e aceea şi abstinenţa
de la mâncăruri are nevoie de discernământ.
Iar dacă te îngrijeşti de abstinenţa de la mân
căruri în ea însăşi, [ascultă ce] zice [Apostolul]:
„nici dacă vom mânca, nu ne prisoseşte, nici da
că nu vom mânca, nu ne lipseşte"77. Şi dacă se
pune în cumpănă virtutea lor interioară, nici cei
ce nu mănâncă [nu] au cu ceva mai mult, cât pri
veşte virtutea, faţă de cei ce mănâncă, decât [fap
tul] de a nu mânca; nici cei ce mănâncă [nu au]
mai puţin, faţă de cei ce nu mănâncă, decât [fap
tul] de a mânca.
In consecinţă, trebuie ca noi, cei care năzuim
la virtutea din suflet, să urmăm toate cele refe
ritoare la trup. Căci, nefiind bune prin sine, vor
ajunge frumos îm podobite datorită slujirii bine
lui. Pentru ca nu cumva să fie împiedicată, prin
slăbiciunea trupului, slujirea faţă de bine „folo -
75/Cor. 8,8.
76Rom. 14,17.
77/Cor. 8,8.
106
seşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru

desele tale slăbiciuni"78. Aşadar, asupra trupu
lui, aflat în floarea vârstei, care arde şi este plin
de poftă, nu trebuie să se pună foc peste foc, aşa
cum deja s-a spus; în acelaşi fel, nici [asupra tru
pului] care s-a răcit din cauza bolii nu [trebuie]
să se adauge iarăşi şi mai multă răceală, în chip
vătămător. Ci, după cum, la momentul respec
tiv [al tinereţii], lăsăm să se consume deplin ceea
ce arde [în trup] după firea sa, prin respingerea
materiilor din afară, tot aşa, atunci când trupul
este în dureri şi, prin urmare, istovit din cauza
vârstei sau a vreunei boli, îl refacem, ajutându-1
dinafară cu mijloace de susţinere. Trebuie să ne
îngrijim din vrem e de aflarea echilibrului lăun
tric79 şi în trupul cel bolnav, după ce am pus în
acord cele patru elemente din care suntem alcă
tuiţi, ca nu cumva, dom inând în noi oarecând ce
ea ce este cald sau ceea ce este rece, sau un oa
recare altul dintre cele patru elemente, să ni se
um ple sufletul ca urmare a slăbiciunii de război,
dezacord şi înfierbântare80.
însă despre fecioria cea după trup, raportată
la unul dintre simţuri, anume la gust, s-a vorbit
suficient. Aşadar, se cade să ne îndreptăm şi spre
celelalte simţuri, de vrem e ce scopul nostru este
să arătăm ce înseamnă a fi cu adevărat fecioară.
n lTim. 5,23.
” Eipr)vrj.
“ Estru.
107
VASILE AL ANCYREI
Aşadar, cei care veghează asupra sluj-

nicei adevăratei feciorii81, prin înfrâna-
rea d e la mâncăruri, dar şi prin alte nevoin-
ţe, trebuie să ştie că este cu putinţă să ai trupul
feciorelnic, dar să nu ai deopotrivă şi sufletul fe
ciorelnic. C i fie şi numai privirea este în stare să
dea naştere înăuntrul sufletului unor im agini
urâte, ba chiar şi numai un cuvânt, care atinge
auzul şi ispiteşte la plăcere, poate strica mintea
spre desfrânare.
Deci, peţitorul [Pavel]82 veghează ca nu nu
mai trupul, ci şi cugetele celor care se însoţesc cu
Hristos să nu fie stricate. Pentru aceea fecioara
trebuie să-şi păstreze în m od deosebit [neîntinat]
mai înainte de trup sufletul, pe care nu-1 va ţine
sub pază numai dintr-o parte, iar din alta îl va
lăsa slobod; astfel, se va cuveni să vegh eze asu
pra inim ii ei cu toată straja: ca nu cumva lăsând
să-i scape vreun cuvânt, să otrăvească spre plă
cere pe cel ce l-a auzit, şi nici, d e asemenea, pă-
trunzându-i în auz, din afară, vreun cuvânt, să-i
învolbureze inima spre poftă.
*' Scil. trupul, care este apreciat şi valorificat în literatura
ascetică patristică, fără excepţie, ca instrument aflat în slujba
sufletului şi a dobândirii bunurilor spirituale.
“ Nvptţxrycirydţ - tânărul care îl asistă pe mire la căsăto
rie; Pavel, ca apostol al neamurilor, este caracterizat adesea
în literatura patristică, pe temeiul cuvintelor sale (// Cor. 11,
2), ca wfupayarydţ fie „al Bisericii" (Sfântul Efrem Şirul, En-
comiu martirilor care au pătimit in toată lumea, ed. Perivoli tis
Panagias, voi. 7, Tesalonic, 1970, p. 171), fie al „lumii întregi
(Tfji; oi>cou|i£vr)<;)" (Sfântul Ioan Damaschin, Sfintele Paralele,
PG 96,257C).
108
Aşadar, [fecioara] se cuvine să se poarte şi fa- '

ţă de p rivire în acelaşi mod: nici să caute să pri
vească direct în faţă, în chip molatic, ca nu cum
va im aginile83 plăcerii să fie trimise, prin aceasta
[privire], în detrim entul ei, la cei care o văd; şi
nici să îngăduie să se atingă de ea privirea trimi
să dinafară, astfel încât, rănită fiind în inimă ca
de o săgeată aprinsă, prin intermediul acesteia
[privirii], să se ardă, spre a se aţâţa spre [diferite]
forme ale plăcerii. „Şi vei fi", zice, „ca un cerb ră
nit d e o săgeată care-i străpunge ficatul"84. Insă ,
imaginea obiectului85 din afară trebuie respinsă
din suflet prin însuşi felul cum priveşte, şi ast- '
fel ea va transmite celor care o privesc86 mesa
jul înfrânării.87Căci până şi o mişcare curioasă a
pleoapelor poate să răscolească şi să tulbure su
fletul. Iar dacă [fecioara] îşi va alipi pătimaş pri-
“ 7vhaA/ja - imagine, în sens de reprezentare psihologică.
MProv. 7, 22-23.
K A vjiiv n ov = antitipul, imaginea obiectului real a cărui
reprezentare se formează în minte.
“ Fecioara ar putea fi socotită un simbol al învăţăturii creş
tine practice; de aici decurge importanţa psihologică şi socia
lă a mesajului doctrinar pe care femeia ce se afieroseşte Dom
nului este obligată să-l transmită lumii, sub forma de respon
sabilitate pedagogică şi misionară.
mEoxppoovvr] - cumpătarea, în dimensiunea sa noetică,
intelectuală, a minţii şi a cugetului, este înţeleasă în contex
tul de faţă nu numai ca opţiune individuală, d şi ca atitudine
sodală. Un alt indidu al problemelor concrete pe care le ridi
ca fie în sodetate, fie în limitele comunităţii creştine, existen
ţa fedoarelor, care, deşi se afieroseau, rămânând în sodetate,
impunea, din cauza diferitelor probleme pe care le creau, ca
episcopul însuşi să intervină, luând atitudine (c f studiul in
troductiv, n. 121 şi 122).
109
VASILE AL ANCYREI
virea de frumuseţea [părelnică]88, ivită înaintea

sa, va întipări în sufletul m oleşit d e plăcere, ca
în ceară, im aginile form ei89 văzute, care, pecet
luită în minte şi stăruind în lucrarea sa, chiar şi
după dispariţia celui care a provocat imaginile,
va bântui de-a pururi imaginaţia. D e aceea, fe
cioara trebuie mai întâi, din principiu, să nu-şi
aţintească privirea lacom spre nimic, sau, dacă o
face, să respingă cu putere de la sine pe cei ce se
străduiesc să-şi întipărească trăsăturile [scil. pre
zenţa] în sufletul ei, astfel încât să nu îngăduie să
se strecoare nici o formă trupească, prin asalturi
le neobosite ale obişnuinţei90.
Iar de se va întâmpla, eventual, ca im aginile
celor trupeşti să ia naştere înlăuntrul ei, din ne
băgare d e seamă, şă le_risipească, cu ajutorul po
m enirilor continue ale celor bune; şi pe [im agini
le], întipărite ca în ceară, d e forma trupească, să
le şteargă prin îndreptarea m inţii la cele dum ne
zeieşti, iar pe cele sfinte să le întipărească în sine
prin neostenitele cugetări duhovniceşti. Iar dacă
m„To KaAov" - în sens de frumuseţe materială (pulchrilu-
do - lat.).
" tvjiovc xijc ibeaţ - termeni specifici, de altfel, şi discur
sului neoplatonic.
90Autorul subliniază importanţa obişnuinţei ca owqdeia,
care are un sens mai larg, însemnând convieţuire, împreu-
nă-petrecere, familiaritate, desemnând deprinderea dobân
dită sub forma unei practicări neconştientizate, la nivel co
tidian, şi nu ca £ {iţ, în sens strict etic, de deprindere morală
nobilă, cultivată, rod al unui demers metodic, aşa cum este
înţeles de Aristotel; aceeaşi folosire a termenului şi în cap. 37
(744Q şi 43 (753D).
110
im aginile im prim ate înăuntru, cu îngăduinţa ei,

se v or păstra intacte în cuget, asemenea unei pe-
ceţi, atunci, în m od necesar, mintea, preocupată
şi pururi tulburată d e im aginea întipărită, va tre
ce cu vederea toate celelalte bunuri, spre a cău
ta [să-şi satisfacă] în chip pătimaş ceea ce îi oferă
desfătare. Şi nici un folos nu va avea aceea care
şi-a păstrat trupul nestricat de gânduri, dar [ca
re] pururi şi-a lăsat sufletul pervertit prin inter
mediul privirii de plăcerile iubirii91 trupeşti.
Aşadar, prin purtare făţarnică, de frică sau
din ruşinea pentru renumele de fecioară primit
mai înainte, îşi păstrează părelnic92 fecioria, fără
să se lepede de ea, dar cu mâini netrupeşti îl cu
prinde şi-l poartă pururi cu sine pe cel iubit93, în
tipărit în mintea ei; şi, spre a nu fi descoperită, se
ruşinează să săvârşească prin mijlocirea trupului
pe cele pe care nu se sfieşte să le facă la nivelul
gândurilor. Prin urmare, una ca aceasta nu poate
fi numită nici măcar cu trupul fecioară. Ci, fiind
că ea se uneşte nedespărţit în cuget cu cel iubit,
în m od necesar şi trupul se supune patimilor su
fletului şi im boldurilor minţii94 ei, se perverteş-
n Epu>(.
92Scil. fecioria trupească; „renumele (664a)" - o referire
concretă Ia existenţa unei ceremonii sau a unui act special, ca
re certifică faptul că asumarea făgăduinţei fecioriei conferea
un statut social aferent.
n Epa>^tivov - în sens de parte pasivă sau obiect al iubi
rii. Antichitatea înţelegea iubirea în termenii; activ (¿paaxrjţ)/
pasiv(¿pciifievov).
“ In original, biâvoia (cuget), dar s-a tradus folosindu-se
termenul „minte", pentru a respecta jocul dintre genuri suge
rat de autor.
111
VASiLE AL ANCYREI
te îm preună cu stăpâna95, deja pervertită şi cau

tă cu stăruinţă cele erotice de care mintea, atât
trează, cât şi în somn, se lasă cuprinsă. Iar dacă
sufletul e posedat de o astfel de patimă, este za
darnică şi abstinenţa de la mâncăruri şi orice altă
nevoinţă trupească: dat fiind că nu calul îl poartă
pe călăreţ în voia propriilor porniri, ci însuşi că
lăreţul îl aprinde pe cal, în chip rău, prin patim a
dinăuntru. Căci, aşa cum la unii, mintea bolnavă
şi stăpânită mai înainte d e neînfrânare solicită,
peste putere, trupul şubrezit d e bătrâneţe spre
a-şi im agina plăcerea, la fel şi sufletul acelora, în
care se lucrează în chip pătimaş [aplecarea] spre
iubirea [trupească], aţâţă spre aceleaşi p ofte tru
pul şubrezit de viaţa ascetică, prin patima pusă
vătămător în mişcare nu dinspre trup spre su
flet, ci de la suflet la cele proprii ale trupului.
Aşadar, dacă privirea unui asemenea foc se fa
ce torţa care aprinde incendiul, să ascultăm de
cel ce a strigat: „ochii tăi să privească drept înain
te şi genele tale drept înainte să caute"96şi „să nu
te răpească [ca p e un rob] propriile tale pleoape,
nici să fii prins ca vânat d e propriii tăi och i"97.
M
lar dacă, în acord cu raţiunea firii, d e
spre care am amintit mai înainte, ata
cul prin interm ediul privirii asupra trupurilor
este un fel de simţ al atingerii; şi [dacă] ajungem
n Scil. partea spirituală din om.
%Prov. 4, 24.
” Md. 6, 25 (în LXX).
112
să ne facem părtaşi bolii [sufleteşti], aşa cum se

întâmplă dacă privim m ai mult [tim p] pe cei cu
ochii inflamaţi98, şi [dacă] izbutim să ne ajutăm
pe noi înşine, aşa cum se întâmplă dacă ne arun
căm privirea în chip firesc asupra celor ce aduc
folos prin ele însele, şi [dacă] prin aţintirea ochi
lor la semnele plăcerii, ne um plem mintea de
boala plăcerii, tot aşa şi prin îndreptarea lor la
cele cu adevărat bune, prim im în suflet folos; şi,
fiindcă fecioara se poate vătăma spre boală, prin
mijlocirea ochilor, se cade să nu le atingă cu ne
păsare, prin simţul vederii, pe cele pe care nu în
drăzneşte şă le atingă cu mâna.
Căci, după cum se pare, atingerea prin inter
m ediul p rivirii se face mijlocitoarea, peţitoarea şi
înainte-mergătoarea, de la distanţă, [a atingerii]
prin intermediul mâinilor. Şi însăşi [atingerea],
prin interm ediul mâinilor, zic, este o slujnică mai
înfocată decât cea din cursul împreunării; şi ace
ea care nu evită prima formă de atingere - prin
interm ediul privirii - , atât cât este prin firea ei,
nu va evita nici cealaltă formă - prin intermediul
mâinilor. Iar cea care va încuviinţa o atingere ca
aceasta, în chip pătimaş99, nu va putea sta depar
te de necurăţie.
Căci, aşa cum, dacă ne atingem d e foc pri
mim peceţile focului, prin arderile pricinuite, şi
’"O altă teorie fiziologică (fără nici un temei ştiinţific) care
trimite la practica medicală uzitată la vremea respectivă.
"EpoiTticoc - referitor la iubire, în dimensiunea limitativă
a aspectului carnal.
113
VASILE AL ANCYREI
aşa cum este cu neputinţă ca mâna celui ce s-a

atins d e foc să pară nevătămată d e lucrarea lui,
care provoacă arsuri - ci dintr-odată sau se ridi
că pustule după pipăire, care fierb şi palpită du
reros, şi ulceraţii care ameninţă să se crape d e în
dată, sau se observă ulceraţii groaznice, care deja
s-au im pregnat în mână100- la fel, cel ce s-a atins
de focul erotic nu poate să arate simţul pipăitu
lui nevătămat d e peceţile lui: ci, fie îşi procură în
acelaşi mod, ca la atingerea cu mâna a focului, în
chip tainic în inimă pustule, iar patim ile groaz
nice ale erosului [trupesc] fierb şi palpită şi pu
roaiele păcatului cuprinse de tremur nestăpânit
ameninţă de îndată să se spargă, fie îi arată toa
tă inima puroiată, până în adânc. Pentru că [ero-
sul trupesc] este un foc aprins, zice, peste toa
te membrele; şi distrus va fi din rădăcină acela
ce se va lăsa invadat de el. Astfel, întrucât acest
foc este în stare să-şi întindă arsura peste toate
membrele, cei care v or să-şi arate trupul nevătă
mat d e [plăgile] arderii trebuie să se păzească, ca
nu cumva [focul] să se aprindă în vreunul dintre
membrele lor; ca să nu primească, prin interme
diul atingerii, lucrarea focului, care arde nu doar
în partea vătămată, ci în tot trupul şi în sufletul
însuşi.
Căci, dacă cineva s-ar atinge de coada şarpe
lui, capul, deşi aflat la o aşa [m are] distanţă de
trup[ul încolăcit], se întoarce deîndată înspre
'“ Descrieri medicale bazate pe observaţia directă.
114
coadă, în momentul atingerii; şi dacă ar fi lovit

un deget de la piciorul nostru, deîndată ni s-ar
ridica perii din cap [de durere]; iar atingerea pă
timaşă cu mâna, chiar dacă s-ar întâmpla doar
într-o parte, stârneşte tot trupul, din cap până la
vârful unghiilor, spre perceperea sensibilă a plă
cerii, la stimulul membrului atins. Şi, aşa cum
aruncarea unei pietre101într-o cisternă de apă nu
unduieşte doar partea în care a căzut piatra, ci
învălurează suprafaţa apei în cercuri concentrice
până la margine, la fel şi privirea lascivă sau cu
vântul plăcerii, toropit de farmece, prin căderea
năvalnică în sufletul feciorelnic, ca într-o apă cu
rată, provoacă, ca într-un adânc [de ape], unele
după altele, înţelesuri impudice, învăluind-o şi
rănind-o pe ea toată spre închipuirea celui care a
aruncat [seminţele plăcerii].
-1 [“ D e aceea, fecioara, înainte de toate, tre-

-L buie să-şi îndepărteze cât mai mult de
propriile simţuri ademenirile din priviri şi glas,
care sunt otrava plăcerii pervertitoare; [se cuvi
ne] să-şi ferece auzul, prin mijlocirea cugetului
cumpătat, şi să-şi întoarcă ochii ca să nu cunoas
că cele „după fire ".102 Căci, o dată pentru tot
deauna, dacă [ademenirile] îşi află sălaş în suflet
fie prin mijlocirea ochilor, fie a auzului, sau dacă
îşi iau colaborator, prin intermediul mâinii, o al-
,‘n Vezi folosirea aceluiaşi simbol la Sfântul Grigorie de
Nyssa (De virginitate, XV, 2, 2-23, SC 119, pp. 446-448).
181Seif. cele referitoare la relaţia trupească din căsătorie.
115
VASILE AL ANCYREI
tă ademenire, negreşit le v or pune în lucrare cu

tim pul pe cele ce le sunt proprii.
După cum soldatul, stabilit într-un oraş, îm
preună cu cohorta militară patrulează de jur îm
prejur, căutând o casă spre şedere, şi, fie scos cu
forţa afară pe uşă, fie respins prin alt mijloc d e că
tre stăpânul casei, se întoarce prin altă parte, sau
găsind o cale de a intra uşor înăuntru şi depu-
nându-şi una dintre armele sale, suliţa, sau coi
ful, sau scutul, chiar dacă pentru camarazi pare
că se află afară, totuşi este înăuntru prin autori
tatea armei depuse, punând stăpânire asupra ca
sei pentru sine şi pentru camarazii care vor locui
împreună cu el, nu după multă vreme, tot aşa şi
soldatul înfricoşător al plăcerii si păcatului, cău-
tându-şi o locuinţă d e jur-împrejur, fie scos afa
ră p e uşa din faţă, se întoarce prin altă parte, fie,
prin intermediul simţurilor, găsind o cale de a
intra uşor înăuntru, depune în suflet una dintre
armele sale, oricare ar fi - suliţa vederii, zic, ca
re răneşte prin intermediul ochilor de la distan
ţă, sau coiful plăcerii, adică cuvântul care atrage
prin intermediul auzului, sau [simţul] pipăitului,
cel asemenea unui scut, care prin mijlocirea mâi
nilor pune în mişcare întreg trupul spre plăcere
şi, chiar dacă [soldatul plăcerii] pare că se găseş
te afară, neputând încă strica trupul prin lucrarea
păcatului, de fapt se află în interior în m od silnic,
stricând mintea cu ajutorul armei depuse; şi fa
ce din sufletul care a primit una dintre [armele]
116
acestea o casă aleasă a plăcerii şi a patim ilor înso

ţitoare ei.
Aşadar, trebuie să i se închidă ostaşului căr
nii calea d e acces prin intermediul simţurilor,
astfel încât [fecioara] să ţină încuiate simţurile
din toate părţile, asemenea unor uşi sau ferestre,
cu zăvoarele stăruinţei; ca nu cumva, d e bună
seamă, printr-o [fereastră] a unuia dintre [sim
ţurile] acestea să intre preaviclean şi s-o aducă
spre a locui împreună cu el pe însoţitoarea sa -
moartea. „Căci, iată", zice, „m oartea intră p e fe
restrele voastre."103 Ferestrele sunt, într-adevăr,
simţurile sufletului, prin care sufletul fie se lu
minează asemenea unei fem ei înţelepte, care le
deschide pe acestea cumpătat, spre lumina dina
fară a celor sensibile, spre înţelegerea lucrării cu
venite, fie, speriat de perceperea neobişnuită a
celor dinafară, se întoarce cu grum azul plecat şi
se predă, asemenea unei hetaire neînfrânate, ce
lor desfătătoare. Căci de la ferestrele caselor sale,
îm podobită spre toată desfrânarea, prin necuvi
inţa şi împrăştierea simţurilor, se apleacă [hetai
ra] să vadă care tânăr sărac la cuget dintre odras
lele cele fără de minte va trece104pe acolo. Iar cea
cumpătată înlăuntrul inimii, şezând pe tronul
gândurilor şi al simţurilor ca într-un altar, pri
meşte înăuntru orice [lucrul folositor pentru vir-
tute, neatins de nici o patimă; iar dacă este ceva
m Ier. 9,21.
104C/ Prov. 7,6-8 fin LXX).
117
VASILE AL ANCYREI
nefolositor şi străin d e virtute, îl îndepărtează cu

chibzuinţă în afara ferestrelor, pe care le zăvo-
răşte cu mâinile cumpătării.
Aşadar, cei care fug de păcatul îm preunării105
nu trebuie să îngăduie aceste alunecări prim ej
dioase, prin interm ediul celor amintite. Pentru
că atingerea prin glas şi privire d evine pream-
bul pentru atingerea prin mijlocirea mâinilor.
Toate acestea, legate unele de altele, ca într-un
lanţ, se fac prevestitoarele atingerii din îm preu
narea [trupească]. Astfel, fecioara e bine să se pă
zească cu străşnicie neştirbită nu doar de simţul
atingerii din împreunarea [fizică], ci de orice fel
de atingere care ia fiinţă prin intermediul sim
ţurilor; ca, prin dom olirea scânteierilor trimise
de departe, ale ochilor, glasului şi ale celorlal
te porniri spre plăcere, să stingă deopotrivă, în
chip cuminte, cu ajutorul puterii cumpătării, şi
focul aprins din ele; ca, mai mult, prin respinge
rea dintru început a licăririlor plăcerii, să nu aibă
nicicum vreodată aprinsă în trup vâlvătaia plă
cerii. Prin urmare, neîntinate rămână şi auzul, şi
privirea, totodată şi simţul pipăitului şi tot felul
de a fi al fecioarei.
16 Toată frumuseţea celei cu adevărat ne

prihănite se cade să fie în rânduială106,
105Scil. cei care fac făgăduinţa fecioriei.
106Este vorba de datoria fecioarei de a se înfrumuseţa auten
tic, căutând frumuseţea interioară, a ethosului, şi nu pe cea
exterioară, trupească.
118
încât nici de chipul graţios să dorească să facă pa

radă, nici, lipsită de strălucirea lui, să voiască a
se înfrumuseţa [artificial].107într-adevăr, este ne
cuviincios şi străin de nestricădunea [âtpdopia]
făgăduită ca fedoara, fie mândrindu-se şi făcând
paradă, după cum am zis, cu trăsăturile fizice
dăruite ei de Creator în scopul bunei-sporiri să
se preocupe, prin frumuseţea trupească, să-i in-
d te p e cât mai mulţi admiratori ai trupului spre
căderea ei şi a lor, fie, neavând parte de forme
atrăgătoare, să se folosească de născocelile108 ar
tei cosmetice ca ingredient al [aţâţării] plăcerii în
cei care o privesc.
Căci nici prima nu arată un cuget cumpătat, de
vrem e ce se mândreşte cu lucrarea Creatorului,
ca şi cum ar fi propria sa creaţie, şi [de vrem e ce]
prin aceeaşi luptă prin care se roagă Dătătorului
cununii de biruinţă să nu fie dusă „în ispită"109îi
atrage şi pe admiratori şi, odată cu amăgirea lor,
negreşit se amăgeşte şi pe sine. Şi niri a doua [nu
arată un cuget cumpătat], cât timp nu încearcă
decât să-şi procure, prin false artificii, în detri
mentul propriu, forţa de seducţie cu care nu a
,cr Idee exploatată şi prelucrată mai târziu de Sfântul Ioan
Gură de Aur in tratatul său De virginitate (62-63, SC 125, pp.
324-329); pentru o descriere a „modei" şi a îmbrăcămintei fe
minine în Antichitatea târzie, vezi Gillian Clark, Women in late
antiquity: pagan and Christian life-styles (Of ywaiKCţ azrjv otf>i-
pq ăpxaiorqia), OUP, Oxford, 1993, trad. în lb. neoelenă de
Stathis Komninos, Atena, 1997, pp. 169-179.
La singular în text.
,0,Mt. 6,13.
119
VASILE AL ANCYREI
fost înzestrată [de la naştere şi care incită] spre

plăcerea trupească.
Şi fiecare dintre cele două greşeşte, prin defor
marea bunului dăruit d e Dum nezeu şi prin aba
terea lui de la scopul d e faţă: atât cea graţioasă
la înfăţişare, care necinsteşte frumuseţea sufletu
lui prin cea a trupului, cât şi aceea care prim eşte
aparenta lipsă de frumuseţe a form elor trupului
drept custodie a păstrării [frumuseţii] din fecio
rie, preschimbând-o cu ajutorul form elor neau
tentice, spre propria lor pierdere.
Ci, dimpotrivă, fecioara care dispreţuieşte
frumuseţea trecătoare s-ar cuveni, prin îndrepta
rea adm iratorilor trupului spre calea sufletului,
să facă din frumuseţea trupului nu un obstacol
[în calea frumuseţii] sufletului, ci, dacă ar fi cu
putinţă, un îm preună-lucrător al ei; iar cea care
nu se poartă cu nim ic mai prejos în cele cu ade
vărat bune [s-ar cuveni] să primească, prin pre-
supusa lipsă de f rumuseţe, aform elor, netulbu-
rarea ispitelor, liniştea cultivării frumuseţii veş
nice, luându-se la întrecere cu cealaltă chiar de
aici, atât prin bunurile nepieritoare, cât şi prin
izbânzile proprii, şi arătându-se, cu timpul, cu
nimic diferită faţă de cealaltă, cât priveşte virtu-
^ ţile trupeşti.
' i r~1 D e altfel, nu există nici o raţiune pentru

X / care [fecioarele] să dorească să se înfru
m useţeze [cosmetic]. Dacă [se înfrumuseţează]
120
ca să slujească scopului fecioriei, nu fac, d e fapt,

decât opusul a ceea ce făgăduiesc, îm boldind pe
cât mai mulţi prădători îm potriva lor, în m od ne
potrivit, prin intermediul îm podobirii [cosmeti
ce], Iar dacă [se înfrumuseţează] numai ca să pa
ră frumoase, ar fi absurd dacă nu ar avea ca scop
dobândirea slavei de la cei care urmăresc să se
îndestuleze d e presupusa lor frumuseţe, pentru
care ele poartă de grijă [în sinea lor]. Iar dacă [se
înfrumuseţează] ca să aibă parte d e cei pentru
care caută să le fie pe plac, vor arăta pe faţă con
trariul, anume că, din cauza rătăcirii, s-au vădit
[a fi] hetaire, şi nu fecioare; doar dacă nu cumva
cele care sunt prinse la mijloc sunt împărţite în
tre dorinţa faţă de cele două [înclinaţii]: pe de o
parte, voiesc să aibă satisfacţia adm iratorilor din
afară - iar pentru aceasta se străduiesc să-şi facă
înfăţişarea condiment pentru dorinţa comună110
-, şi pe de alta, nu se pot desprinde, din cauza
ruşinii sau a fricii, de Iubitul cel dinăuntru.
însă nu este cu putinţă să nu fie făţarnic cu
getul unora ca acestora: şi pe cei dinafară îi aţâţă
asupra trupului prin vicleşug, şi [Iubitului] ce
lui dinăuntru doresc să placă cu [cealaltă] jumă
tate. Şi cugetul nu va mai putea fi lesne în acord
cu sine: ci va fi în chip rău scindat între iubitul
dinăuntru şi cel dinafară. „N im en i nu poate să
slujească la d oi domni, căci sau pe unul îl va urî
şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi",
1,0Care-i animă pe toţi sau vulgară.
121
VA5ILE AL ANCYREI
d e cel dinafară, îm podobindu-se pentru el, iar

pe cel dinlăuntru „ îl va d is p re ţu i""1*1
. [Aşa cum]
„cea nemăritată poartă de grijă de cele ale D om
nului, cum să placă Dom nului", tot astfel şi „cea
căsătorită poartă de grijă de cele ale lumii, cum
să placă bărbatului, şi este îm părţire: atât [în ceea
ce priveşte femeia] căsătorită cât şi fecioara"112.
Căci este cu neputinţă să poarte d e grijă d e cel
dinăuntru, cum să placă, şi în acelaşi tim p să se
gătească, ca pe scenă, pentru privitorii cei dina
fară. Şi aşa cum cel care stă de vorbă la soare cu
magistrul nu este distras de nimic din umbra ca
re, urmărindu-1 [pe magistru], reproduce mişcă
rile mâinilor şi form ele întregii sale staturi, ci es
te cu totul atent la discursul profesorului, la fel şi
fecioara, fără să poarte defel de grijă d e nici una
din liniile trupului, chiar dacă acestea ar părea
armonioase sau diform e, şi de ironiile pe seama
lor, este cu totul îndreptată spre M agistrul şi M i
rele ei, pe toată durata vieţii vorbind cuminte,
în preacurată lumină, cu El. Căci poartă d e g ri
jă în ce chip să placă D om nului, Care o place asa
[cum este], pentru că în acest fel a vrut Acesta s-o
plăsmuiască pe ea [d intru început].
1Q A §adar' fecioara nu numai că nu trebuie

J L O s ă se înfrum useţeze [cosmetic], nici să
cultive artificiile form ei [trupului] ca ingredient
111Mf. 6, 24.
1,3/ Cor. 7, 32-34.
122
DESPRE ADEVĂRATA NESTR1CÂCIUNE
al plăcerii pentru privirea desfrânată, ci frumu

seţea fizică a trupului, atâta câtă este ea, [fecioa
ra este datoare] să n-o pună în umbră prin [dife-
Pentru că, desigur, în acord cu cele spuse mai

sus, partea feminină este pentru partea masculi
nă asemenea unui sedativ al plăcerii, fiind plăs
muită cu o privire mai galeşă decât cea a bărbatu
lui, spre încântarea vederii, cu o voce mai m elodi
oasă, gata să amăgească auzul, şi prin moliciunea
[şi suavitatea] vădită a membrelor [corpului] şi,
în general, prin toată forma şi mişcarea trupu
lui, este făcută să ademenească spre plăcere; şi fi
indcă femeia nu numai prin glas şi privire, dar şi
prin statură şi umblet, cu puterea firească, aflată
în ea, îl atrage pe bărbat către ea de departe, zic,
ca magnetul pe fier, de aceea fecioara cu toată pa
za trebuie să nu se încurce în n id un chip în pla
sele plăcerii, să aibă privirea bărbătească şi vocea
inflexibilă, iar prin mers şi, în general, prin fieca
re mişcare a trupului să ţină în frâu momelile plă
cerii; nici ea însăşi să nu fie împinsă spre plăcere,
prin artificii, nici să-şi facă propriul trup capcană,
atât celorlalţi, cât şi sufletului ei, d să se înalţe la
treapta statornică a virtuţii, în chip bărbătesc"3,
prin mişcări cumpătate.
" ’ Modelul ascetic propus femeii ascete este centrat pe ide-
ea de masculinitate („privirea bărbătească - â(j<?EVOTi6v t 6
6ppa”, „în chip bărbătesc - riv&QEÎox;"), nu în sensul unei
„virilizări" nefireşti, care ar impune renunţarea la maternita
tea spirituală, ci renunţarea la trăsăturile specifice feminităţii
123
VASILE AL ANCYREI
Astfel, prin îndepărtarea din sine a plă-

cerii [proprii] părţii fem inine şi prin
curmarea predispoziţiei părţii masculine faţă de
ea, va face să-i fie feciorelnice şi ieşirile sale în lu
me, nici arătându-se uşuratică prin ieşiri nenu
mărate în lume, nici grăbindu-se să intre în case
le altora, altfel decât din datoria care se impune
fecioarei, chibzuind şi încuviinţând fiecare ieşi
re, la vrem ea potrivită, în rânduială cu porunca
virtuţii şi având ca frâu porunca Domnului. Ca
nu cumva, pentru C el care a spus: „b oln av am
fost şi nu M-aţi cercetat""4 şi celelalte, să facă ea
porunca Dom nului de ocară şi batjocură.
Căci dacă se va arăta cu îndrăzneală multora
la orice oră şi la vrem e nepotrivită pe toate dru
m urile lăturalnice, încălcând ceea ce este cuvi
incios, în ce priveşte ieşirile în lume, fără să fo
losească cu iscusinţă pentru sine binele dum
nezeieştii porunci, se va abate în chip rău spre
propriul blam sau, odată cu ieşirile în lume, îşi
va lăsa vârsta [sa lipsită d e experienţă] cu totul
în afara oricărei supravegheri; dar aceea care în
că mai are de m odelat vârsta ei necoaptă va ie
şi, dar nu singură, numai spre a m erge la casa
Domnului. Şi când porunca Dom nului o va che-
care au fost puse în natura sa, de către Dumnezeu, în scopul
perpetuării speciei (dezbătute în cap. 3 şi neconforme idealu
lui fecioriei), în vederea obţinerii virtuţii, singura care anihi
lează orice discriminare şi lipsă de egalitate dintre elementul
masculin şi elementul feminin (cf. cap. 51).
m Mf. 25,43.
124
ma în alt loc, se va face, în chip necesar, vred ni

că de încredere pe calea pe care va fi văzută mer
gând alături d e altele.
Aşadar, fecioara care se îndepărtează de legă
turile nunţii nu trebuie să rătăcească slobod pre
tutindeni, amestecându-se cu gloata, ca şi cum
ar ocoli nunta nu pentru ca să se sălăşluiască
pururea alături de un M ire mai bun, ci pentru a
avea puterea d e a umbla [slobodă] oriunde do
reşte. Căci nicidecum nu a evitat [nunta şi] uni
rea cu bărbatul pentru a nu-1 avea pe acesta ca
m artor şi judecător al vieţii ei, şi n id [nu a evitat
unirea cu el] ca netulburată de [a lui] gelozie să
se poată însoţi115liber cu cei doritori, ca una căre
ia nu-i sunt supravegheate de nimeni mişcările;
ci [a e v itat unirea] ca, prin fuga de plăcerile tru
pului, de durerile naşterii şi de neliniştea supă
rătoare, plină de mult chin, a grijilor lumeşti116,
sub mărturia şi râvna virtuţii faţă de Dumnezeu,
să-şi îndrepte.viaţa către nestricăciune.
„Căci Fu sunt", zice, „Dum nezeu z e lo s "117, Ca-
re pedepsesc pe cel care a corupt frumuseţea
Mea în voi cu stricăciunea. Iar dacă, prin res
pingerea jugului faţă de bărbat, urmează a de
veni nefolositoare şi pentru societate şi viaţa în
ll5„'EyKaAiv6fonai" înseamnă ad litteram „a se rostogoli,
a se tăvăli".
116Extrem de interesantă este folosirea aceluiaşi argument
la Sfântul Grigorie de Nyssa, într-o exploatare mai amplă, de
natură tragico-sofistică, în favoarea fecioriei şi în detrimentul
vieţii de familie (De virginitate, SC 119, III, 7, pp. 290-292).
" 7Deut. 5,9.
125
VASILE ALANCYRE1
lume, pentru care a fost plăsmuită, spre grija de

cele ale casei şi spre naşterea de prunci, şi dacă,
pentru făgăduita feciorie, se va face vrednică de
pedeapsă, atunci totul nu va fi decât spre pagu
ba ei. Şi, de vrem e ce îşi strică sufletul prin gân
duri deşarte şi trupul prin mişcări lascive, este
cu mult mai preferabil să se unească în căsătorie
cu bărbatul, să-i încredinţeze acestuia frâiele v ie
ţii sale, dându-i ca răsplată a ocrotirii ajutorul de
folos în cele ale casei şi naşterea de prunci buni,
spre perpetuarea neamului omenesc, care o vor
îngriji la bătrâneţe.
Aşadar, este posibil ca [fecioara], din cauza
unui comportament plin de g elozie din partea
bărbatului, să-şi afierosească fecioria lui Dum
nezeu, însă cuvântul adevărului nu recunoaşte
ca fecioare pe cele care cutreieră în toate părţile,
uşuratic, pe uliţe şi prin [diferite] case. „Dar, în
acelaşi timp, se învaţă să fie leneşe, cutreierând
casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscodi
toare, grăind cele ce nu se c u v in ""8.
Iar dacă până şi văduva care a cunos-

cut [unirea trupească cu bărbatul] şi
este deprinsă a vorbi din p riviri cu el nu trebuie
să-şi mişte im pudic limba, nici să-şi îndrepte pa
sul spre oricine, ca să nu cadă sub acuzele d e mai
înainte, cu cât m ai m ult nu se cuvine ca fecioa
ra, nedezbrăcându-se niciodată în faţa bărbatu-
" ’ 1 Tim. 5, 13.
126
lui d e haina sfiiciunii, să-şi păstreze limba cuvi

incioasă şi neîntinată, iar pasul să şi-l conducă
prudent spre tot folosul?
Or, fecioara nu poate să grăiască decât cele ca
re, auzite fiind, v or aduce folos minţii celor ce
o ascultă, astfel că prin răspunsul cuvenit îşi va
îm podobi sufletul ei încă si mai mult spre înţe
legerea celor dumnezeieşti. Căci şuvoiul cuvân
tului adus afară prin mijlocirea organului lim bii
se face martor al izvorului din care curge. „Căci
din inimă ies: gânduri rele, ucideri, ad ultere""9
şi celelalte: scil. roadele din care se cunoaşte po
m ul120. Şi cea cu adevărat fecioară trebuie să-şi
reverse lin cuvântul, ca dintr-un izv or pur al cu-
răţiei deprinderilor, netulburat de nici o pată, ca
re nu numai că nu transmite n id un gând vă
tămător şi viclean cât priveşte plăcerea, dar nid
nu este exprimat vreodată înainte de fi cântărit
temeinic121. Mintea să se îndestuleze în chip cu
venit cu tot cuvântul neîntinat, scos din izvor fe
ciorelnic, ca şi cu o băutură a nestricădunii, spre
a toasta, la rândul ei, în cinstea Binefăcătorului,
dimpreună cu cei asemenea întru sfiiaune. Aşa
se cuvine să fie, atund când ia cuvântul, dacă
vreodată se impune nevoia de a vorbi.
Aşadar, trebuie cercetat îndeaproape şi cui, şi
în ce chip, şi când anume se arată de cuviinţă
" 9Mt. 15,19.
120C f M l. 7, 20.
121„Aoycx; ăpYOi” desemna, de asemenea, un anume tip
de argumentaţie sofistică.
127
VASILE AL ANCYREI
T ca ea să vorbească. C ă d cuvântul fedoarei nu se

cade să se irosească cu oricine, la întâmplare, si
niti, de asemenea, să se arate sfidător faţă d e cei
vrednici d e sfiidu ne; n id să se reverse, fără fo
los, în afară d e [cele care] privesc persoana fe
doarei, ju d ^ chiar atund când nevoia o impune
neîntârziat, să nu se reverse din gura feciorelnică
mai plin de zel decât trebuie, sub pretextul prile-
juit d e d rcumstanţe.
Ci, în orice împrejurare, e bine să se aibă în ve-
dere şi persoana, şi folosul, şi momentul prielnic,
iar când nevoia o va constrânge, cele cărora le va
da glas v or fi cu mult mai puţine decât cele auzite.
Pentru că firea [însăşi,] arătându-ne care trebuie
să fie raportul dintre auz şi cuvânt, ne-a înzestrat
cu două urechi, dar o singură gură; în chip asemă
nător, [fecioara] trebuie să audă îndoit, în vederea
zidirii, în timp ce se cuvine să rostească cuvântul
reţinut, la jumătate în raport cu întrebările.
Şi, astfel, fecioara mai mult va auzi decât va
vorbi cu cei cu care, la momentul potrivit, discu
tă după cum e firesc; şi tot cuvântul îi va ieşi de
pe buze ca să aducă celor ce ascultă nim ic altceva
decât folos, sau va ieşi pe gură, în chip cumpătat,
ca să povăţuiască mintea, cu ajutorul întrebării.
Iar pe celelalte le va păstra înăuntru strunindu-le
şi rugându-se întotdeauna cu mult mai mult d e
cât ceilalţi: „pune, Doamne, strajă gurii mele şi
(_ uşă de îngrădire îm prejurul buzelor m ele "122. Şi,
, a Ps. 140, 3.
128
astfel, îşi va pecetlui gura proprie prin m ijlociri

le rugăciunilor.
Insă, nu mai puţin auzul îl va pecetlui, pentru
ca nimic reprobabil dinafară să nu se reverse în
el. Şi în felul acesta îşi va închide mintea în netul-
burarea auzului şi a limbii, pururea rugându-se
Domnului: „să nu abaţi inima mea spre cuvin
te d e vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele
m ele "123.
"I însă pentru fecioară este cu mult mai

-L condamnabil decât cele deja afirmate şi
străin d e ethosul124ei nu doar dispreţuirea cămi
nului conjugal, ci, mai ales, faptul de a se face
peţitoare în vederea căsătoriei. Pentru că „cinsti
tă este nunta în toate"125, dar potrivită este celor
lalţi, şi nu fecioarei. Şi ea, care a început să mear-
gă p e calea ei, nu e bine să se amestece cu gloata
rămasă în urmă, la răspântia vieţii de lume.
Căci altul este drumul celor care caută căsă
toria şi alta este calea, zic, a celor care cinstesc
fecioria. „Şi este îm părţire"126 atât pentru fem e
ia căsătorită, cât şi pentru fecioară. Fecioara, în
chip necesar, să se îndepărteze de cele ale nunti
rii; ba mai mult, instituţia căsătoriei să nu fie aşe-
m Ps. 140,4.
124Ethosul (i'|0oţ/mos,-ris), alături de învăţătura de credin
ţă, este ansamblul care defineşte caracterul comportamental
al persoanei umane, modul de viaţă atât individual, cât şi co
lectiv, social.
125Evr. 13,4.
126/Cor. 7, 34.
129
VASILE AL ANCYREI
zată alături d e ea. însă celelalte, care s-au mulţu

mit să urmeze m irilor trupeşti, să fie peţitoare,
după cum socotesc, pentru astfel de nuntiri, şi
să nu ascundă, dacă le e plăcut, solicitudinea fa
ţă de [nuntirile] acestea. Dar fecioara care-L ur
mează pururea pe M irele ei (dacă este cu totul pe
placul ei să fie peţitoare) să logodească mai de
grabă cu El pe miresele cele fără d e prihană^ spre
nestricăciune [ăcpdopia]. Iar acelea să trudească
pentru cămara de nuntă muritoare; pe când ea,
dimpreună cu fecioarele înţelepte, să dănţuiască
cu candelele aprinse pentru Domnul, fie făcân-
du-se următoare ea însăşi M irelui, fie nuntind şi
pe alte fecioare cu Fecioria însăşi, prin mijlocirea
luminii proprie fecioriei.
într-adevăr, plin de ruşine şi de dispreţ este
pentru fecioara preocupată de căsătorie să încer
ce, ca şi cum ar fi implicată ea însăşi în neajun
surile nuntirilor, să îm piedice binevoitor pe cele
necăsătorite să înfrunte amărăciunile căsătoriei
şi să le îndem ne la feciorie, în ciuda lipsei sale de
experienţă, fericind neprihănirea M irelui şi a ce
lor nuntite cu El, aşa cum învederat se arată atât
din viaţa aceasta, cât şi din cea viitoare.
Iar fecioara, socotesc, care arată contrariul,
prin cele pe care le cultivă, îşi va dori, zic, să fie
peţitoare la nunţi. Căci este silită d e ruşine să se
înfăţişeze în lume potrivit făgăduinţei fecioriei
de care este legată d e mai înainte. Insă, prin ce
ea ce cultivă şi prin regretul după plăcerea de
130
care a fost privată, vădeşte, în m od necumpătat,

aplecarea şi înclinaţia sufletului pentru căsăto
rie, arătându-se pe faţă părtaşă la bucuria celor
care odată cu nuntirea v or avea parte de o ase
menea desfătare.
Şi fecioara, osebindu-se într-adevăr de cea că
sătorită în privinţa vieţii şi a întregului ethos, va
cunoaşte întotdeauna faptele care se cer vieţui
rii ei, astfel încât va păstra nestricată frumuseţea
fecioriei în orice faptă, ca nu cumva, abandonân-
du-se nepăsător celor necuvenite, să se strice prin
cele săvârşite lucrul la care se îngrijeşte să ajungă.
^ Ci, în felul acesta, cea cu adevărat fe-

¿—¿m cioară va fi vigilentă, şi când vorbeşte,
şi când tace, şi când umblă. Căci nu trebuie să fie
văzută umblând nici la întâmplare, nici singură,
ceea ce am spus deja, ci în acord cu scopul mai
înainte arătat, ieşind îm preună cu fem eile cinsti
te atât în ceea ce priveşte viaţa, cât şi vârsta, nici
decum pe străzi lăturalnice sau prin pieţe, unde
oamenii necuviincioşi se întâmplă să-şi piardă
vremea; prin buna alegere a m om entului ieşirii
să se arate trecătorilor ca una de acest fel şi în ce
ea ce priveşte îmbrăcămintea, şi mersul şi întrea
ga purtare, ca toţi cei care o vor întâlni, văzând-o
ca pe o statuie a lui Dumnezeu127, să se tulbu
re întru totul cu privirea, cuprinşi fiind d e sfia-
127 AyaÂfia 9eov - unul dintre foarte rarele contexte în
care conceptul de statuie este uzitat în sens moral; acest lu-
131
VASILE AL ANCYRE1
lă, să-şi înţelepţească mintea prin pom enirea bi

nelui, să preţuiască priveliştea şi, ca în faţa unei
icoane a lui Dumnezeu, după cum spuneam, să
___ se retragă şi să se ruşineze.
Aşa cum im aginile satirilor, [numai] la simpla
lor vedere, provoacă râsul privitorilor şi aşa cum
alte imagini care sunt pline de tristeţe aduc mâh
nire atât în sufletul, cât şi pe faţa celor care se ui
tă la ele; şi aşa cum fiecare dintre acestea atra
ge spre sine atenţia spectatorilor [înveselindu-i
sau întristându-i] şi, cu toate că apare vederii în-
tr-o formă nemişcată, schimbă totuşi dispoziţi
ile celor vii prin intermediul formei nemişcate şi
le modelează în acord cu propriile plăsmuiri128,
la fel şi fecioara, icoană a cumpătării, mai mult -
statuie a virtuţii înseşi129, chiar şi dacă ar fi numai
privită, are datoria d e a îndrepta chipurile privi
torilor spre gândul la ceea ce e dumnezeiesc.
Să fie rănit sufletul, aşadar, oricărui desfrânat,
căruia îi revine în amintire frumuseţea cumpă
tării, la vederea feciorelnică. Să-şi reamintească
fiecare de Dumnezeu, văzând cum se nevoieşte
icoana [Sa] spre osârdia poruncilor Lui. Şi, în ge
neral, să se preschimbe şi privirea şi mersul celor
care o întâlnesc pe fecioară spre înţelegerea Bi-
^ n e lu i; şi toţi aceştia să-şi zdrobească cugetul.
cru trimite la cultul antic al statuilor, probabil încă prezent în
epoca în care acest tratat a fost conceput şi redactat.
'“ Observaţii pătrunzătoare referitoare la experienţa şi psi
hologia estetică.
1 „AuroaQeTfjs âyaApa".
132
Dar nimeni, la vederea unui chip m oleşit cu

totul, fie ca al satirului, fie de plăcere, să nu se
moleşească spre păcat în faţa spectacolului fecio
riei prefăcute - subiect de oprobriu -, spre a lua
asupra sa întâlnirea cu fecioara ca pe un şi mai
mare păcat.
Aşadar fecioara, nevoindu-se pentru a fi sub
orice aspect după chipul lui Dumnezeu, aseme
nea unei icoane130 dumnezeieşti, după cum s-ar
putea spune, se va despovăra de grija lumii; îşi
va îndepărta sufletul de plăcerile trupului şi,
prin încordarea minţii spre dragostea celor ce
reşti131, va lăsa în urmă toate cele de pe pământ
care oferă desfătare: mai mult, decât să primeas
că desfătarea celor socotite preafrumoase, se va
considera demnă de compătimit din cauza sufe
rinţelor la care [acestea] o târăsc în viaţă. t e c_
Iar dacă ar pune la socoteală, prin com

paraţia cu sine, după cum s-ar părea,
diversele nefericiri ale celei nuntite, de care are
parte din viaţa de aici, va consimţi pe deplin, în
sinea ei, la scopul [pe care şi l-a] propus.
Căci cea prinsă în nunta muritoare, prim ind
pe lângă grija d e sine încă una în plus, pe cea a
bărbatului,, are de purtat..dinlăuntruLuoui sin
gur suflet o povară şi o grijă oarecum în d oită, a
trupului [propriu şi a celui] unit cu sine: nemai-
130în sens original, yAvppa înseamnă basorelief.
151Comp. „dragostea cerească" (cap. 1).
133
VASILE AL ANCYREI
suferind pentru un singur trup, ci pătim ind în-

tr-un singur suflet şi pentru trupul ei, î pentru
cel aLhărbatului şi pururi fiind asaltată de ne-
cazurL.Apoi, de a id [din unirea aceasta] rodind
m lădiţele pruncilor, se îm parte cu sufletul la fie
care dintre cei născuţi, asumându-şi grija şi pen
tru cel venit mai pe urmă, ca sporire a supărări
lor deja existente.
Şi chiar dacă are parte de un soţ bun, necon-
ţenit, 4jrin frica de moarte, are d e înfruntaLxă-
ul văduviei, resim ţind în suflet o necruţătoa
re sfârşire, fie că este prezent, fie că este absent,
din cauza unor întâmplări nefericite neprevăzu
te. Dim potrivă, dacă s-a căsătorit cu un soţ as-
pru, toată viata ei este un iad, neputând prefera
nici un alt [bărbat] - din cauza cumpătării, niri
moartea bărbatului - din cauza amărăciunii vă
duviei, nici viaţa - din cauza dezgustului faţă de
[nefericita] convieţuire, iar sufletul i se sfâşie pu
ruri prin răul inevitabil cauzat d e lipsuri.
A p oi, prin naşterea de prunci, fie văzându-i că
ajung buni, are de suportat pe viaţă o şi mai mare
durere decât durerile naşterii din cauza pierderii
lor; fie, văzându-i că ajung răi, are de purtat un
oprobriu pentru aducerea lor la viaţă mai greu
decât cel pentru nerodnicie. Sau, mai înainte de
a avea parte de astfel de rele, încă în veşmânt de
mireasă [fiind], a intrat în văduvie.132
152O abordare identică, exprimată în termeni similari, este
prezentă şi la Sfântul Grigorie de Nyssa (De virginitate III, 3,
24-41, SC 119, pp. 280-282).
134
Iar cea fără copii care a ajuns la starea d e vădu

vie nici femeie, nici fecioară, iu ri mamă nu este,
d , căzând deodată din toate cele socotite desfă
tătoare ale căsătoriei, s-a păgubit pentru mărunta
plăcere de frumuseţea fedoriei şi într-atât aîncer-
cat căsătoria, cât să poată cunoaşte amarul vădu
viei. Sau, crescându-i orfani pe copii în văduvie
nu-i vede pe aceştia decât ca pe o amintire a dure
rii rămasă de la bărbat; pururea în lacrimi, puru
rea în suspine, pururea în necazuri, îngrijorată de
educaţia lor, nu numai fără n id o mângâiere pen
tru răul petrecut, ci şi la cheremul rudelor, slugi
lor şi tutorilor copiilor ei, şi, adeseori, chiar şi al
copiilor înşişi, după ce s-au făcut mari, şi, în gene
ral, al tuturor celor care vor s-o chinuiască ca pe o
pradă vrednică de milă, îşi descoperă lumii pro
pria viaţă, ca pe o dramă a tristeţii şi doliului.1“
Şi ce-ar fi de spus mai mult? Cumpărându-şi
femeia un bărbat cu propria sa zestre, îşi ia, de
fapt, un stăpân, şi în loc de a fi liberă este roabă,
întrucât prin nuntă îşi jertfeşte libertatea firească,
pentru o scurtă plăcere şi deschide penţru sine
uşa unor nenumărate dureri si suferinţe- N ed ez-
legat răsună în orice nuntire blestemul îm potri-
va ei, asemenea unui epitalam134: „în dureri vei
naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău si el te
va stăpâni"135.
'“ „Aţjâpa Auntiţ Kai nivOoix;" (717B).
1MPoem liric nupţial.
'“ Fac. 3,16.
135
VASILE ALANCYREI
însă fecioara, respingând jugul faţă de băr

bat şi alergând din toate puterile către Domnul,
s-a scuturat odată cu jugul şi de durerea cea din
blestem . Căci a fugit de durerile naşterii, de ro
bia faţă de bărbatul cel m uritor şi, în general, de
toate relele căsătoriei. îm preună cu celelalte s-a
ferit şi de prea-viclenele curse ale păcatului ce
lui de multe feluri al vieţii prezente. Şi, înainte
de toate, păzindu-se de această stricăciune, ur
mătoare îm preunării trupurilor, nestricată pe
de-a-ntregul, în suflet netrupesc, se nunteşte cu
Domnul; şi, curmând atracţia faţă de bărbatul ei
muritor, cu o viaţă cumpătată, se înfăţişează de
aproape Dom nului în simplitate136.
Aceea care a înţeles îndeaproape că mate-
ria137 căsătoriei este stricăciunea şi necuviinţa138,
cu chibzuinţă a cugetat şi la întreaga zbatere ce
urmează din aceasta şi, evitând materia dintâi
a celor neplăcute, a stat deoparte totodată şi de
răutatea ce se naşte din această materie. „Căci
156Vezi acelaşi concept („aùxàQKîia" - în sensul de a trăi
simplu) şi la Sfântul Ioan Gură de Aur (De virginitate, 72,3-10,
SC 125, p. 348).
137„ T nôcrtaaiç"- în sensul categoriei filosofice care defi
neşte substanţa individuală, suportul realităţii imediate, su
pusă simţurilor, şi nu în sensul de substanţă, de realitate ulti
mă, pentru care a optat traducătorul latin, folosind termenul
„substans" (717D). Termenul a jucat un rol extrem de impor
tant în definitivarea terminologiei trinitare. (Pentru compara
rea terminologiei trinitare referitoare la traducerea acesteia
din limba greacă în limba latină, vezi studiul lui Jean Daniélou,
L'être et le temps chez Grégoire de Nysse, Brill, Leyde, 1970).
' " „ “rpQLç" - tema centrală a tragediei antice.
136
cea necăsătorită se îngrijeşte d e cele ale D omnu-

lui, cum săj)lacă Domnului; pe când ceea ce s-a
căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să
placă bărbatului, şi astfel între femeia [măritată]
şi fecioară este împărţire; prin urmare, fecioara
poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie
sfântă şi cu trupul, şi cu duhu l"139.
^ A Aşadar, fferioara adevărată! făcând de-

osebirea între grija ce se cuvine ei şi gri
ja celei care se preocupă de cele ale lumii, a arun-
cat grijile faţă de cele stricăcioase ale lumii asupra
femeii căsătorite cu un bărbat muritor, iar sieşi
şi-a afierosit g rija de cele nestricăcioase, ce sunt
înrudite M irelui ei. D e aceea se află nepurtând de
grijă d e nimic din cele ale lumii, ca să nu pară că
în grija pentru feciorie se împărtăşeşte de grijile
celei căsătorite; d , scuturându-se de toate grijile
lumeşti în chip nepătat, cu mintea curată şi netul
burată s-a întors către M ire. C ăd, fără să-şi piar
dă defel încrederea în puterea Bărbatului ei de a
procura cele trebuincioase, nu se tulbură aseme
nea celeilalte; ci, îndrăznind prin iubirea Acestu
ia pentru ea si prin puterea neîncetată spre toate,
nu se îngrijeşte de altceva decât cum să-I placă
Lui, atrăgând spre sine, prin acest fapt al grijii de
a-I plăcea, mai mult bunăvoinţa Sa.
Ce înseamnă, de altfel, ca fedoara să placă lui
Dumnezeu decât faptul de a revela frumuseţea sa
IM/Cor. 7, 32-34.
137
VASILE AL ANCYREI
firească140pururea strălucind, în chip ascetic, prin

virtuţi, şi a o păstra pe aceasta în întregime nestri-
cată? Astfel a voi a bine-plăcea lui Dumnezeu nu
este nim ic altceva decât să se facă pe sine şi vredni-
că de laudă, şi fericită141, şi asemenea Lui142. Şi vă
dit este că cea care se îngrijeşte cum să placă Dom
nului, prin grija aceasta nu dobândeşte câştig, ci
îşi adună pentru sine frumuseţe şi nestricăciune.143
Dacă aşa de însemnat este câştigul fecioarei şi da
că prin cele prin care poartă de grijă cum să placă
cu totul Domnului îşi aduce sieşi folos şi ajunge să
fie fericită144, nu trebuie să se afle vreodată îngri-
jindu-se de cele ale lumii. Aşadar, în lucrurile în
care se îngrijeşte de cele ale lumii va ajunge să ne
glijeze grija pentru Domnul şi să fie învinuită de
necredincioşie faţă de Cel ce o are în grijă.145
'“ Termenul „<ţ>uoiK6v" din expresia „то <J>i>oik 6v a timiş
коААос;", poate fi tradus ca referindu-se fie la aspectul fizic,
care are în vedere dimensiunea somatică, extrem de impor
tantă pentru înţelegerea aspectului trupesc al fecioriei, după
cum ne-o arată utilizarea conceptului „афвоои*" (în literatu
ra clasică adjectivul ipvaiKdv are îndeobşte un sens referitor la
natura înconjurătoare, d.ex., de studii ale naturii), dar se poa
te raporta şi la dinamica înţelegerii lui „кат axdva", care
presupune raportarea la „кат' opoioxnv", activarea acestuia
într-un progres etic şi totodată ontologic, aşa cum ne sugerea
ză fraza imediat următoare.
1,1Se referă la starea ontologică pe care o descriu cuvintele
„Fericirilor" Mântuitorului, din Predica de pe Munte (рака-
pco(), şi nu de starea materială, supusă circumstanţelor isto
rice, roabe ale întâmplării favorabile (einvxia).
142„"Opoiov аитф" (720B).
' l43yFrumuseţea autentică şi nestricădunea se însoţesc şi seîm
bină marital, ca roade ale căsătoriei mistice cu Mirele Hristos.
шМакар1а.
l45„Kr|6epcI>v" (tutore).
138
DESPRE ADEVĂRATA NESTRJCĂCIUNE
Pentru că nu este cu îngăduinţă şi să se încrea

dă în El, ca Unul ce are putinţa d e a Se îngriji de
toate, şi totodată să tremure de grija pentru ce
le lumeşti. Ci, dacă se în g rijeşte cum să-I placă
Domnului, se cuvine să ştie negreşit că şi Acela
poartă de grijă cum să-i placă ei, cu nim ic rămâ-
nându-i d ator. Iar dacă femeia, luându-şi ca pro
tector al vieţii sale un bărbat muritor, primeşte în
schimb ca răsplată pentru grija faţă de acela pur
tarea de grijă din partea lui pentru toate, cu cât
mai mult cea care îi încredinţează propria ocro
tire lui Dum nezeu şi alege să convieţuiască îm
preună cu Acesta primeşte de la C el ce poartă de
grijă de toate o mult mai bogată răsplată decât
grija ei pentru El.
[Iar tu, fecioară,] ai la îndemână zălogul cre
dinţei, din purtarea de grijă de care ai avut deja
parte. Căci dacă El a purtat de grijă de cea care în
că nu s-a îngrijit să-I placă şi [dacă] S-a dat de bu
năvoie pe Sine pentru ea, ca pe aceasta s-o sfin
ţească cu sângele Său146, cu atât mai mult va purta
de grijă d e cea care va voi să-I placă şi, dim pre
ună cu celelalte lucruri care o conduc pe aceasta
spre viaţa cea adevărată, va lua de asemenea asu
pra Sa şi p e cele trebuincioase ale vieţii de aici.
O [Fecioara] nu I se va adresa Domnu-

jL.\D lui decât pentru nevoia care nu suferă
amânare, nefăcând asemenea fem eii celei iubi-
'«Cf. Ef. 5 , 25 .
139
VASILE AL ANCYREI
toare de plăceri, care cere lucruri de prisos. Căci

nu se cuvine Aceluia să-i dea cele ce o îm piedică
pe ea să placă Lui, de vrem e ce se întoarce spre
plăcerile trupului; nici ei înseşi nu-i este d e folos
să primească pe cele care îm boldesc mintea, prin
interesul faţă de ele, să nu placă Acestuia. Ci, cu
chibzuinţă, punând ca hotar al nevoii ceea ceeş-
te d e trebuinţă pentru viaţa în trup, nu va cere
nim ic mai mult decât unele ca acestea147. N ici
decum, adeseori mâhnită fiind din cauza lipsei
celor necesare, prin împărtăşirea iubirii pentru
El, nu se va întrista cu m icim e de suflet, ci „to a
te suferind, toate nădăjduind, toate răbdând"148,
aUpindu-ş! de El sufletul printr-un ataşament149
neprefăcut, cu trupul cel dinafară mortificat şi în
afara simţirii, se va sătura peste măsură de fru-
museţea Lui în chip neabătut.
Căci, după cum cel îndrăgostit de frumuseţea
trecătoare cheltuieşte generos pentru dragoste nu
doar banii şi toată bogăţia sa, ci şi hrana, somnul,
haina, ţinuta150 şi toată preţuirea, mai mult încă,
147Una dintre puţinele trimiteri concrete din acest tratat la
necesitatea stării care mai târziu va fi aşezată în viaţa mona
hală, sub semnul votului ascultării şi totodată al sărăciei.
" ‘ Comp. I Cor. 13, 7.
'"(DiAipov.
'x LXT]pa - înfăţişare exterioară, în sens de îmbrăcăminte,
care denotă o anumită statură şi poziţie socială. în acest con
text, întâlnim în traducerile mai vechi expresii ca „shima" sau
„schima" monahicească sau „chipul monahal". Statutul de
„fecioară" presupune o asumare a făgăduinţei de a-şi păstra
fecioria, ca un act cu implicaţii sociale; de aid decurge dimen
siunea „politică" a fedoriei, ca instituţie concomitent sodală,
140
dispreţuieşte trupul său şi viaţa în el, doar pen

tru a fi ursit iubirii, şi depăşind cu curaj ziduri de
fortificaţie, case şi toate obstacolele se aruncă ca
un nebun îm potriva săbiilor, fără să se îngrijească
de nimic decât de [iubirea] aceasta - fie dacă, pă
şind după obişnuinţă spre iubire, ar urma să dea
greş, fie dacă, îndurând cu plăcere, ar trebui să
aibă parte de ea, cu înfăţişarea schimbată şi umi-
lindu-se în chip nedemn -, la fel, cel îndrăgostit
cu adevărat de Dumnezeu şi care se îngrijeşte în
ce chip să placă Celui iubit nu este dator a dispre-
ţui doar banii şi bogăţia, pentru a-L încredinţa pe
Cel iubit de ascultarea faţă de exigenţele porun
cilor Sale; ci [este dator] de asemenea ca,.nesoco
tind până şi hrana necesară, somnul, înfăţişarea
exterioară si mărirea, care în lumea aceasta este
într-adevăr stricăcioasă, şi, de asemenea, până şi
trupul însuşi şi viaţa în el, să câştige dragostea
cerească; [este dator] să depăşească până şi zidu
rile asemenea unor fortificaţii ale înrudirilor de
sânge, casele părinţilor şi lumea aflată la mijloc
şi, dacă nu va urma să câştige dragostea cea ce
rească, câtă vrem e trăieşte în chip obişnuit, [este
dator] să se arunce, dacă le întâlneşte, chiar îm
potriva săbiilor martiriului; [este dator] să îndu
dar şi para-sodală, cu o semnificaţie accentuat politică, atât
faţă de stat, ca regim politic, dar şi în ceea ce priveşte desfiin
ţarea oricărei discriminări atât de gen (de natură sexuală, în
tre bărbat şi femeie), cât şi politică, pe temeiul virtuţii (cf. stu
diul introductiv, n. 7; vezi de asemenea Richard VALA NTA-
SIS, „Constructions of Power in Asceticism", în: Journal of the
American Academy of Religion, 63:4 [iarnă, 1995], pp. 775-821).
141
VASILE AL ANCYREI
re cu plăcere şi umila înfăţişare exterioară şi viaţa

cea de mulţi defăimată, pentru ca, fiind cuprins,
aşa cum s-ar putea spune, de dumnezeiasca ne
bunie pentru a se desfăta legiuit de bine şi fru
mos151, să se bucure cât doreşte de ceea ce este cu
adevărat vrednic de iubit152.
C el ce este iubit153, chemându-1 la Sine din
[m ijlocul] patim ilor terestre pe cel care iubeşte154
spune: „ieşi din pământul tău, din neamul tău şi
din casa tatălui tău şi vino în pământul p e care
ţi-1 v o i arăta E u"155. Iar acela, ca şi cum ar vedea
ceea ce doreşte, II urmează cu râvnă şi nu se dă
în lături să pribegească cu bucurie pentru iubire,
zicând: „C in e ne va despărţi pe noi de iubirea lui
Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoa
na, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau
prim ejdia, sau sabia?"156Căci el ştie că „cel ce iu
beşte pe tată ori pe mamă mai mult decât" Binele
însuşi „nu este vrednic" a se desfăta d e Acesta157,
1517b ka\dv.
152în ascetism nu se condamnă, anihilează sau dezrădăci
nează plăcerea, cum greşit se opinează, ci adevăratul obiect
al dedicaţiei erotice capătă o altă „identitate", „x6 ovkx ; EQik-
o|iiov", care oferă plăcerea supremă, nestricăcioasă şi veşni
că. Sfântul Grigorie va vorbi, din aceeaşi perspectivă, de „fe
ricita şi dumnezeiasca plăcere - Onav te Kai pcucapiav f|i)o-
vriv" (De virginitate V, 1,16, SC 119, p. 336).
153O ¿pai/iEvoţ, vezi mai sus, n. 93.
154Fiind socotit „EQtxcjTi)?", omul este ridicat la cinstea de
parte activă; Antichitatea nu atribuia acest termen decât lui
Dumnezeu.
155Fac. 12,1.
‘“ Rom. 8,35.
157M t. 10, 37.
142
şi cel care „nu se leapădă de tot ce are"158, chiar

şi de propriul suflet, nu este vrednic a se numi
prieten şi iubit159al Domnului.
Pentru aceea, cei care se îngrijesc numai d e ce
le ale lui Dumnezeu, voin d a-I arăta neprefăcu
ta lor purtare faţă de El, spun: „Iată, noi am lăsat
toate şi Ţi-am urmat Ţie; cu noi oare ce va fi? "160
Şi, vestindu-le fără întârziere vrednica răsplată
a iubirii pentru El, le zice: „A d evăra t zic vouă
că v o i cei ce Mi-aţi urmat M ie, la înnoirea lumii,
când Fiul Om ului va şedea pe tronul slavei Sa
le, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, ju
decând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau
tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţari
ne, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi
va moşteni viaţa veşnică"161. Aşadar, potrivit era
acelora care au dovedit în faptă, de-a lungul în
tregii vieţi, iubirea curată faţă d e El să primeas
că răsplătiri vrednice pentru nevoinţele închina
te Lui.
/ Fecioara care iubeşte cu o astfel de iu-

Z i U bire să dispreţuiască plăcerile162, bogă
ţia, precum şi părută desfătare din lume; [fecioa
ra] care calcă în picioare slava trecătoare, vanita
'»L c . 14,33.
159EpaoTrji
140M l. 19,27.
“ 'M f. 19, 28-29.
,aH6vnădeia - iubirea de plăceri.
143
VASILE AL ANCYREI
tea, frumuseţea trupului şi linguşelile pătimaşe

să urmeze nestrămutat Domnului, zicând: „iar
m ie a mă alipi de Dumnezeu bine este, a pune
în Dom nul nădejdea m ea"163: pe toate cele păru
te bune celor care tremură pentru viata de aici,
oricum s-ar numi ele, să le socotească rusini de
.ocară; [numai] un singur bine, pe cel propriu,
să-l vadă si pe acela să-l urmărească cu privirea
încordată; că şi M irele, răsplătind-o pe ea pen
tru iubirea fată de El, fie roabă, iie de neam sim
plu, fie săracă şi neînsemnată, fie şi dacă ar fi în
fierată în viaţa pământească, o face împărătea
să a cerurilor, prin împărtăşirea în chip ales cu
El, nu d oar cinstindu-i cu atât mai generos fi
rea164, prin nobleţea nestricăciunii165, ci şi îm p o
dobind-o felurit ca pe propria Sa mireasă, prin
unbrăcămintea cea dinafară. Psalmistul, adm i
rând slava acesteia, zice Mirelui: „stătut-a îm pă
răteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină auri
tă şi prea înfrumuseţată"166; astfel că cea socotită
acum umilă, din cauza hainei zdrenţuite şi a în
făţişării de roabă, se află în împărăţia cerurilor,
şezând lângă împăratul îmbrăcată în podoabă,
ca împărăteasă şi nobilă.
1&3Ps.72,28.
164Feminitatea este echivalată, la nivel ontologic, cu asigu
rarea continuităţii şi unităţii firii umane, care este împărtăşită
ulterior generaţiilor viitoare, funcţionând ca o poartă şi paz
nic al integrităţii firii umane.
'“ „Nobleţea nestricăciunii (tfjc d<ţ>0aQoiaţ EuyevEia)" se
află într-o relaţie directă cu votul sărăciei.
'“ Ps.44,10.
144
DESPRE ADEVĂRATANESTRJCĂCIUNE
Şi este nedrept ca M irele, Care a dispreţuit,

din pricina iubirii pentru ea, nobleţea, bogăţia şi
ruşinea să-Şi asume sărăcia cea mai de pe urmă
a lui A d am - pentru ca noi [toţi] să ne îm bogă
ţim prin sărăcirea Sa167- , iar mireasa să nu răs
plătească deloc, pentru nestricăciunea ei, cu cele
asemenea Celui care a murit pentru ea, ci doar
să risipească, să se semeţească şi să facă pe plac
lum ii şi să nu sărăcească168 şi să nu se smerească
dimpreună cu C el care a sărăcit pentru ea de-a
lungul vieţii ei, pentru ca, după ce Acesta Se va
fi reîntors la bogăţia proprie dum nezeirii [Lui],
cea care a sărăcit să nu [ajungă] să se afle părtaşă
[şi ea], dimpreună cu C el ce a sărăcit pentru ea,
bogăţiei şi împărăţiei în ceruri.
Să nu ia în seamă tot ceea ce se arată a fi în apa
renţă bun, chiar dacă unii afişează [ca bună] o ase
menea reuşită; să prefere mai degrabă să ignore
[cu desăvârşire] o astfel de izbândă. Ci, ca într-un
extaz dumnezeiesc, asemenea celui pe care l-a în
cercat cel ce a spus că „tot omul este m incinos"169,
ieşind lăuntric din toate, cu mintea deşertată, dea
supra simţurilor şi a celor ce sunt dimpreună cu
ea roabe170, zic, să se umple de o dragoste în acord
16711Cor. 8, 9.
'“ O subtilă argumentaţie teologică referitoare la votul mo
nahal al sărăciei: sărăcia este statuată ca simbol ascetic al „no
bleţei nestricăciunii".
m Ps. 115, 2.
170Extazul este un termen caracteristic atât Antichităţii eli
ne (Euripide, spre exemplu, descrie o formă de extaz dionisi
ac în Bacantele), deţinând un rol deosebit de important atât în
145
VASILE AL ANCYREI
cu om ul lăuntric; şi să nu-şi îndrepte spre nimic,

în chip pătimaş, privirea, mişcarea, cuvântul, d
cu toate puterile proprii să slujească M irelui ei.
Aşadar, când El ved e cele dinlăuntrul ei prin tot
ceea ce ea face, le judecă fără părtinire.
Şi ferioara, după cum se cade, să nu

caute să se desfrâneze171 în n id un felf
nici cu limba, nici cu auzul, n id cu ochiul, n id
cu pipăitul, nici cu altul dintre s im ţu rijn gene
ral, şi cu atât mai mult [să nu se desfrânezel cu
mintea; ci trebuie să aibă îm pod ob it trupul ase
menea unui locaş sau cămări de nuntă a M ire
lui, în care să unească sufletul, ca o mireasă cu
rată, cu M irele. El cercetează în adânc nu numai
cele ce se văd cu ochii oamenilor, ci şi cele ce
stau ascunse în cuget, şi nici una care se desfrâ-
filosofia neoplatonică, cât şi în teologia primelor secole creşti
ne; sub formă creştină va fi dezvoltat în mod indirect de teo
logia palamită; vezi, de asemenea, studiul introductiv, n. 31.
171Atât limbajul evanghelic (cf. M l. 5, 32: „poiXiuQrjvai
poixăxai"), cât şi scrierile Sfinţilor Părinţi fac distincţie între
„desfrânare (curvie)" (a ceda în faţa plăcerilor cărnii) şi „adul
ter (preacurvie)", care, pe lângă delictul fizic, presupune încăl
carea încrederii sau făgăduinţei făcute faţă de o persoană, în
cadrul instituţiei căsătoriei, sau faţă de Dumnezeu Însuşi, in
cadrul instituţiei monahale. Sinodul ecumenic Quinisext va
vorbi despre nuntirea duhovnicească dintre Mirele Hristos şi
fecioară în termenii canonici şi juridici, aplicaţi Tainei Căsă
toriei („Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon şi ipo-
diacon, sau anagnost, sau psalt, sau portar ar preacurvi cu o
femeie afierosită lui Dumnezeu, să se caterisească, ca unul ce
a stricat pe mireasa lui Dumnezeu" [can. 4; cf. can. 19 Ancyra,
can. 18 Sfântul Vasile cel Mare]). Fecioara are deci statutul ju
ridic al unei persoane „căsătorite" (cf. cap. 39, 745BC).
146
DESPRE ADEVÂRATA NESTRICĂCIUNE
nează nu s-ar putea ascunde d e ochiul Lui. Căci

cele care convieţuiesc alături de bărbaţi m uri
tori, când răpuse de răutate iscodesc172 lucrurile
desfrânării, îşi satură şi auzul, şi vederea de plă
cerea neînfrânată, şi, supraveghind intrările şi
ieşirile bărbaţilor într-un m od pe cât de viclean
cu putinţă, se desfrânează pe ascuns şi cu cu
vântul, şi cu privirea.
Dar cea nuntită Domnului, care nu îngăduie
să-şi ferească nici vederea, nici auzul, nici făp
tura însăşi, le săvârşeşte pe toate deschis în faţa
Lui. De aceea, fecioara, chiar dacă ar vorbi sin
gură, trebuie să ştie că vorbeşte în auzul Mirelui;
chiar dacă ar duce la îm plinire ceva singură, să
nu ignore că El vede acest lucru întocmai; chiar
dacă ar gândi ceva, să fie convinsă că, de înda
tă ce [gândul] acesta pătrunde în inimă, Dumne
zeu îl cercetează. Căci, zice Domnul, „poate oare
omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-1 văd
E u"173? Şi în ce chip „C el ce a sădit urechea, oare,
nu aude?" sau „C el ce a zid it ochiul, oare, nu pri
veşte?". Sau „C el ce pedepseşte neamurile, oare,
nu va certa? C el ce învaţă pe om cunoştinţa"174,
cum Acesta, „în faţa Căruia toate sunt goale şi
descoperite"l75, nu le va cunoaşte pe toate? Pentru
aceea, om ul păcatului176, orbit de propria lui ră
172// Tes. 3,11.
173Ier. 23, 24.
174Ps. 93,9-10.
175Evr. 4,13.
'n II Tes. 2,3.
147
VASILE AL ANCYREI
utate, înşelându-şi mintea şi pe sine însuşi, [nu

are decât] să zică ceea ce gândeşte: „întunericul
mă acoperă şi zidurile mă ascund, cine oare poa
te să mă vad ă?"177
însă cea care primeşte în mintea ei pururi lu
mina curată a Mirelui, spre a dobândi în sine pe
cele folositoare şi vrednice de înţelepciune, să
strige către fiecare în parte: „dar întunericul nu
este întuneric la Tine; şi noaptea ca ziua va lumi
na; aşa cum este întunericul ei, aşa este şi lumina
e i" 178. Să-şi supună cercetării mireasa Domnului
privirea ei; iar dacă va fi plăcută [Domnului], cu
îndrăzneală [fecioara] să şi-o ridice. Iar dacă nu-I
va plăcea Lui, să nu se înşele pe sine, pentru [fap
tul] că nimeni dintre oameni nu vede ceea ce face
ea în ascuns faţă de El. în felul acesta, să cercete
ze fiecare cuvânt, fiecare gând, mişcarea fiecărui
membru şi a fiecărui deget în parte. Şi dacă este
plăcută prin acestea, să le ducă mai departe; iar
dacă nu, să se sfiască, ca de înfăţişarea Celui ca
re [pe toate le] cercetează. Căci dacă se îngrijeşte
cum să-I placă Domnului, este datoare să nu facă
nimic din cele care nu-I sunt Lui pe plac.
Q Iar dacă îşi îngăduie să fie necuviin-

¿ L O cioasă prin purtare sau cuvânt, fiindcă
rumeni dintre oameni n-o vede, prin însăşi inten
ţia d e a se ascunde, aflată înlăuntrul ei, ca învino-
177tnf. Sir. 23,18 (în LXX).
'n Ps. 138,12.
148
DESPRE ADEVÂRATA NESTRICÂCIUNE
văţitor al stricatei sale conştiinţe, îşi este, înainte

de toate, de la sine propriul acuzator. A p oi, neîn
doielnic, se arată oarbă în faţa vredniciei Mirelui.
Căci El, fiind netrupesc, se află înlăuntrul şoapte
lor, şi al privirilor, şi al înţelesurilor; şi îşi întoar
ce faţa de la judecata179vicleană a uneia ca aceasta,
dar şi o vădeşte prin aparentul renume de fecioa
ră dem n de ură celor dinafară: pentru că, înşe
lând ochii oamenilor, ca una ce s-a nuntit pe viaţă
cu El, nici mireasă a Lui nu este, nici nu s-a făcut
fără întinăciune femeia vreunui bărbat, ci, însu-
şindu-şi pe nedrept slava d e la oameni pentru fe
ciorie, prin intermediul veşmântului180de fecioară
săvârşeşte adulter în ochii Mirelui, deoarece îşi
com promite fecioria în faţa oamenilor.
Şi, peJângă păcatul adultemiui,. săvârşit faţă
de M irele ei, mai mult încă aduce ofensă la adre-
sa Lui în chip necuvios, prin faptul că-i învred
niceşte de cinste pe oameni mai mult decât pe El:
cu sfiala de a săvârşi cele necuviincioase în faţa
lor, de dragul propriei reputaţii, însă cu îndrăz
neala neruşinată d e a le face pe toate în faţa Lui,
Care este pururea prezent. Aşadar, fecioara pe
l7*/va>prj; în sens de opinie subiectivă, gând ascuns; Sfân
tul Maxim va prelucra teologic acest concept, în relaţie cu ere
zia monotelită, opunând în acest sens voinţei „gnomice" (su
biective, caracteristică firii omeneşti căzute) voinţa ontologi
că, specifică atât firii omeneşti, cât şi firii dumnezeieşti; astfel,
în Persoana Domnului Iisus Hristos există două voinţe na
turale şi două lucrări naturale (Disputatio cum Pyrrho, PG 91,
308C-9A).
'"‘ Lxfiya, îmbrăcămintea sau uniforma specifică oricărei
stări sau oricărui rang social (în cazul de faţă, cinului monahal).
149
VASILE AL ANCYREi
toate le va face având conştiinţa că M irele le ve-

d e şi le aude pe toate.
O Q [F ed o aral se v a feri de cele ce nu-L bu-

7 cură pe D om n u l nu numai dacă vre
unul dintre cei despre care se ştie că nici nu vor
ascunde, nici nu v or conlucra [la păcat] ar auzi-o
sau vedea-o; şi nu va îndrăzni nimic care nu es
te pe plac Domnului, fie pentru înfrumuseţarea
artificială, fie pentru omeneasca iubire nu numai
dacă nici un bărbat, sau nici o femeie, sau până
nici o copilă dintre slujnice181 nu s-ar afla d e faţă;
ci nu îşi va perm ite să făptuiască ceva nevrednic
de M ire chiar singură de-ar fi ea însăşi, fără să fie
cineva prin preajmă. Astfel, cu toate că nimeni
nu este de faţă, ci fecioara se află doar cu sine în
săşi, este datoare să se ruşineze de sine chiar mai
mult decât d e toţi ceilalţi. Căci, într-adevăr, nu se
va păzi de unii ca şi cum ar fi vrednici de respect,
iar pe sine se va necinsti ca şi cum ar fi nevredni
că. Ci, aşa cum spuneam, chiar dacă ar fi cu totul
singură, se va ruşina mai întâi de ea însăşi şi de
conştiinţa ei, apoi de îngerul păzitor aflat de fa
ţă. „C ă îngerii lo r", zice „în ceruri, pururea văd
faţa Tatălui vostru, Care este în ceruri."182Şi nu se
cuvine, ascunzându-şi faţa de oameni, să-l dis
Susanna Elm socoteşte că referirea la existenţa acestei
„slujnice" ar putea fi socotită ca un indiciu al faptului că fe
cioarele trăiau într-o comunitate organizată („Evagrius Ponti-
cus’ Sententiae ad Virgtnem", în: DOP XLV, 1991, n. 66, p. 106).
'“ Mf. 18,10. în original, „Tatălui Meu".
150
preţuiască pe îngerul căruia i s-a încredinţat gri

ja mântuirii noastre şi pe care, cu atât mai mult,
fecioara îl are ca nun şi păzitor al fecioriei.
rSil înainte de îngeri să se ruşineze de Mirele
însuşi, C el care pretutindenea este183, şi de Tatăl
Acestuia şi de Sfântul Duh. Şi ce [ajung] să în
ţeleg în mod amănunţit prin aceasta? [înţeleg]
mulţimile nesfârşite ale îngerilor şi dimpreună
cu acestea duhurile cele sfinte ale Părinţilor. Pen
tru că fiecare dintre ei face parte dintre cei care
vede pretutindeni; ci, nefiind văzut cu ochii tru
pului, le cuprinde pe toate în cunoaştere cu vede
rea netrupească. Prin urmare, în acord cu aceas
tă raţiune, ori de câte ori fecioara caută să tăinu-
iască [fapta ei rea], se va ruşina, în chip firesc, cu
mult mai mult de mulţimea nenumărată şi aşa
[de minunată] a acestora [a îngerilor şi a sfinţilor]
decât de cea a oamenilor. Şi, pentru că şi-a pus în
gând să ascundă d e mulţime păcatul, dar pentru
că este cu neputinţă să-l ascundă de ceata fără de
număr a acestora, niciodată nu va face nimic din
cele necuvenite. Aşadar, în viaţa de acum cu ast
fel de lucruri despre sine în minte, se va apăra,
după socotinţa mea, pe ea oriunde s-ar afla.
O Am intindu-şi că noi trebuie să ne în -

O U făţişăm în faţa tronului de judecată al
lui Hristos, se va teme nu numai să săvârşească
10 în imnografie, această expresie este atribuită îndeobşte
Persoanei Sfântului Duh (cf. „împărate ceresc...").
151
VASILE AL ANCYREI
ceva de ruşine, ci şi să îl gândească. Căci, mintea

noastră, după bunul plac, asemenea unui pic
tor, plăsmuieşte în suflet, ca într-un tablou, gân
durile; şi, întrucât este liberă, datorită puterii de
alegere184 şi fiind netrupească nu este în nici un
loc strâmtorată, cât priveşte osârdia ei de a zu
grăvi185, ci află oricâtă lărgim e de spaţiu voieşte
şi înscrie, zic, prin interm ediul gândurilor, cele
dorite186.
A p oi, după cum pictorul în tim pul desăvâr
şirii într-o formă nu la vedere187 a tabloului, cu
diferite trăsături şi într-o anumită manieră, îl ex
pune public spre a fi contemplat - fără a se fa
ce el însuşi interpretul celor redate, ci spre a lă
sa tuturor privitorilor, [şi atunci] şi în timpul ce
va urma, posibilitatea d e a înţelege pictura întoc
mai aşa cum este188 -, la fel şi jm njga, după ieşi
'“ Teologia Părinţilor de limbă greacă a dezvoltat un voca
bular foarte bogat şi nuanţat referitor la problema libertăţii;
alături de „voinţa gnomică" (cf. n. 172), autorul menţionează
şi td a v i e(.ovaiov, care semnifică libertatea sau capacitatea de
autodeterminare.
'“ Se referă la „scrierea" metaforică a gândurilor în suflet.
'“ Vasile al Ancyrei reuşeşte o descriere extrem de sugesti
vă, pe temeiul paradigmei cibernetice, a funcţiilor şi a modu
lui de funcţionare a minţii umane.
w Scil. în intimitatea atelierului pictorului.
'“ O interesantă opinie estetică care încearcă să facă separa
ţie între autor şi receptorul sau criticul operei de artă, bazată
pe relaţia inter-subiectivă pe care o prilejuieşte opera de artă
în sine, care, pe de o parte, proiectează autonomia acesteia,
separând-o de intenţionalitatea autorului, pentru a o defini
în conformitate cu o înţelegere teleologică a sensului aceste
ia, pe de alta, implică afirmarea unor criterii de evaluare, nu
subiective şi „originale", ci obiective şi totodată etice. Este de
152
rea din viaţă, când trupul, asemenea unui acope

rământ al tabloului din suflet, pe care mintea l-a
zugrăvit de-a lungul întregii vieţi cu gândurile, a
fost înlăturat, arată tuturor la lumină cele pictate
în ascuns; şi se poate contempla tabloul sufletu
lui plinit cu diverse form e şi trăsături.
Or, dacă unele dumnezeieşti trăsături se vor
înfăţişa din lecturi sfinte şi înţelesuri iubitoare
d e înţelepciune, mintea care le-a zugrăvit este
vrednică d e toată lauda, iar tabloul sufletului ca
re a prim it această reprezentare este socotit de
preţ; şi nici cei care iau aminte la pictură nu vor
să [m ai] stea departe de priveliştea demnă de lu
at în seamă; d cu toţii admiră frumuseţea şi m o
delul189, dar şi chipul formei dumnezeieşti190 al
fiecărui lucru în parte dintre cele reprezentate, şi
îl fericesc pe acel zugrav dumnezeiesc, pentru că
s-a folosit bine de viaţa sub acoperământul tru
pului, zugrăvind noaptea şi ziua, în tabloul su
fletului, cu [multă] artă, astfel de trăsături, din
colo de orice aşteptare a privitorilor.
Dar dacă reprezentările vor fi urâte şi necuvi
incioase, zugravul se va doved i şi el vrednic de
ruşine şi batjocură înaintea tuturor; cel care, s e j
pare, a avut alte aşteptări înainte d e dezvelirea .
tabloului ce înfăţişează sufletul său, a dat însă
la iveală privitorilor pe toate cele din el [tablou],
altfel singura perspectivă în care opera de artă poate fi evalu
ată în dimensiunea ei etică.
m La plural în text.
'wT6 deoEibit;.
153
VASILE AL ANCYREI
după îndepărtarea acoperământului trupului, ca

opuse celor nădăjduite. Aşadar, unde se va as
cunde acesta, judecat fiind d e către toţi pe tem e
iul com parării cu celălalt? Căci „judecăţile lo r"
sunt cele care îi învinovăţesc sau îi apără''191. Şi
unde, oare, va fi înfăţişat acel tablou al sufletu
lui, care um ple ochii privitorilor de iscodiri mur
dare şi de toată imaginea necuvioasă?
Pentru că cei care au pete pe corp le ţin ascun
se sub veşmânt departe de privirea celor mulţi;
iar adeseori, unii, fiindcă purtau podoaba alea
să a veşmântului, au fost socotiţi de lumea din
afară a fi şi pe dedesubt frumoşi, dar, după ce
s-au dezbrăcat de haină şi au apărut goi în baia
publică, s-au vădit vrednici d e râs, arătând tru
pul, în pofida prea multei găteli exterioare, aco
perit cu mii de pete; şi după ce trupul s-a întâm
plat să fie g ol în văzul tuturor, unde şi în ce fel
se află pata simt de prisos; aşadar, odată d ezgolit
[trupul], pata d e pe fiecare membru apare privi
rii aşa cum este într-adevăr; în acelaşi fel şi noi,
dezbrăcându-ne de acoperământul trupului, nu
vom putea nici să acoperim petele din suflet, nici
să le ascundem; aflându-ne astfel în faţa tuturor,
le vom face cunoscute tocmai pe acelea p e care le
ţineam ascunse sub acoperământul trupului ca
sub o haină, şi la vederea lor vor fi recunoscute
ca existând în [sufletul] celor ce le-au săvârşit, fă
ră putinţa d e tăgadă.
1,1Rom. 2,15.
154
DESPRE ADEVĂRATANESTRICĂCIUNE
Căci lucrurile nu se descoperă în m od

indefinit şi general aşa cum sunt, ci se
cunosc ca reprezentări [m entale]192, în m od indi
vidual şi distinct; spre exemplu, în ce chip [adul
terinul] s-a aruncat din patul său în cel al adulte
rului şi ce fel de mers avea în timp ce păşea; cum
era clădit la trup şi cu ce fel de îmbrăcăminte s-a
înfăţişat şi pe unde, strecurându-se, s-a atins de
femeia ce nu era a lui şi cum femeia i s-a dat pe
sine spre fapta cea fărădelege.
Ca într-un tablou al sufletului, zic, vor fi reda
te cu acurateţe nu doar faptele deja săvârşite, ci
şi gândurile, cu toate că n-au apucat să ajungă la
îm plinire. Pentru că zugrăvirea în suflet nu es
te altceva decât însuşi gândul întipărit în el [scil.
în suflet] despre un lucru anume; şi nimic nu es
te gândul zămislit în im aginaţie193 şi [întruchi
pat] aievea în suflet decât o zugrăvire imprim a
tă prin intermediul culorilor şi al mărimilor, şi
chiar al figurilor imaginaţiei, pe care mintea şi
le-a reprezentat, reproducându-le în ea.
Şi după cum cel care studiază arta scrierii
semnelor poartă în suflet întipărite figurile şi nu
m ele tuturor semnelor, dar şi formele [semnelor
numite] tetrade şi octade194 şi pe cele întipărite în
1,2Sau scene, întipăriri, schiţe (OnoţciiypCHpoc;). Procesul cu
noaşterii este descris în termeni vizuali, cu referire directă la
arta cinematografică, care presupune analiza unui întreg al
cătuit din planuri şi secvenţe.
>*» (DavtaaiubtK. - care există doar în fantezie, la nivelul
imaginaţiei.
1,4Semne grafice, folosite probabil ca simboluri matematice.
155
VASILE AL ANCYREI
după îndepărtarea acoperământului trupului, ca

opuse celor nădăjduite. Aşadar, unde se va as
cunde acesta, judecat fiind de către toţi pe tem e
iul comparării cu celălalt? Căci „judecăţile lo r"
sunt cele care îi învinovăţesc sau îi apără"191. Şi
unde, oare, va fi înfăţişat acel tablou al sufletu
lui, care umple ochii privitorilor de iscodiri mur
dare şi de toată imaginea necuvioasă?
Pentru că cei care au pete pe corp le ţin ascun
se sub veşmânt departe de privirea celor mulţi;
iar adeseori, unii, fiindcă purtau podoaba alea
să a veşmântului, au fost socotiţi d e lumea din
afară a fi şi pe dedesubt frumoşi, dar, după ce
s-au dezbrăcat de haină şi au apărut g oi în baia
publică, s-au vădit vrednici de râs, arătând tru
pul, în pofida prea multei găteli exterioare, aco
perit cu m ii de pete; şi după ce trupul s-a întâm
plat să fie gol în văzul tuturor, unde şi în ce fel
se află pata sunt de prisos; aşadar, odată dezgolit
[trupul], pata de pe fiecare membru apare p rivi
rii aşa cum este într-adevăr; în acelaşi fel şi noi,
dezbrăcându-ne de acoperământul trupului, nu
v om putea nici să acoperim petele din suflet, nici
să le ascundem; aflându-ne astfel în faţa tuturor,
le vom face cunoscute tocmai pe acelea pe care le
ţineam ascunse sub acoperământul trupului ca
sub o haină, şi la vederea lor vor fi recunoscute
ca existând în [sufletul] celor ce le-au săvârşit, fă-
, ră putinţa de tăgadă.
\ 1,1Rom. 2,15.
154
O "1 Căci lucrurile nu se descoperă în m od

O X indefinit şi general aşa cum sunt, ci se
cunosc ca reprezentări [m entale]192, în m od indi
vidual şi distinct; spre exemplu, în ce chip [adul
terinul] s-a aruncat din patul său în cel al adulte
rului şi ce fel d e mers avea în timp ce păşea; cum
era clădit la trup şi cu ce fel de îmbrăcăminte s-a
înfăţişat şi pe unde, strecurându-se, s-a atins de
femeia ce nu era a lui şi cum femeia i s-a dat pe
sine spre fapta cea fărădelege.
Ca într-un tablou al sufletului, zic, v or fi reda
te cu acurateţe nu doar faptele deja săvârşite, ci
şi gândurile, cu toate că n-au apucat să ajungă la
îm plinire. Pentru că zugrăvirea în suflet nu es
te altceva decât însuşi gândul întipărit în el [scil.
în suflet] despre un lucru anume; şi nim ic nu es
te gândul zămislit în im aginaţie193 şi [întruchi
pat] aievea în suflet decât o zugrăvire imprim a
tă prin intermediul culorilor şi al mărimilor, şi
chiar al figurilor imaginaţiei, pe care mintea şi
le-a reprezentat, reproducându-le în ea.
Şi după cum cel care studiază arta scrierii
semnelor poartă în suflet întipărite figurile şi nu
mele tuturor semnelor, dar şi formele [semnelor
numite] tetrade şi octade'9* şi pe cele întipărite în
lwSau scene, întipăriri, schiţe (imoQcjypaipoc;). Procesul cu
noaşterii este descris în termeni vizuali, cu referire directă la
arta cinematografică, care presupune analiza unui întreg al
cătuit din planuri şi secvenţe.
i » <VcnnaoubbEiţ - care există doar în fantezie, la nivelul
imaginaţiei.
Semne grafice, folosite probabil ca simboluri matematice.
155
VASILE AL ANCYREI
suflet din amintiri, spre folosul celor dictate, le

reproduce pe tăbliţa de scris, prin interm ediul
mâinii, iar semnele pe care le-a arătat im primate
cu ajutorul condeiului, care însă n-au fost scrise
niciodată cu mâna, le păstrează totuşi înscrise în
suflet, la fel şi sufletul, activând gândurile prin
intermediul trupului, le aduce la faptă, iar pe ce
le îm plinite prin lucrarea proprie, în m od netru
pesc, în sine, le păzeşte întipărite în el însuşi tru
peşte, fără a ajunge să ni le facă cunoscute.
Căci, aşa cum lucrarea trupului este să du
că la bun sfârşit ceva anume, în chip trupesc, la
fel şi lucrarea sufletului este să ducă la îm plin i
re închipuirile dorite, după bunul plac, prin in
termediul gândurilor. De aceea păcatele [săvâr
şite] cu gândul trebuie să se judece după drepta
te, nu în m od simplu drept închipuiri, ci ca fapte
petrecute în suflet. Aşadar, cu toate că mâna nu
scrie semnele, totuşi întreg sufletul este întipă
rit peste tot cu figurile semnelor; şi cel care ar da
la o parte trupul ar vedea întipărit tot [sufletul]
cu aşa-zisul commentum195; astfel, după ce ne vom
dezbrăca de trup, se va vedea tot gândul, ca în-
tr-o zugrăvire im prim ată în suflet. Şi aşa cum cel
care nu învaţă semnele nu are întipărite în suflet
form ele lor, însă cel care le-a învăţat, chiar dacă
m „Commentum" (lat) - sensul general este cel de desen,
invenţie, ficţiune sau chiar argument, desemnând, de aseme
nea, tabloul convenţional de semne utilizat în tahigrafie; în
cazul de faţă, include orice noţiune, concept sau idee, în sens
general. Ia nivel abstract.
156
mâna nu le-ar scrie, a întipărit form ele acestora

în suflet prin procesul de învăţare, tot astfel şi cel
care n-a cugetat [în minte] un anume păcat nu
are imprimată în suflet imaginea acestuia; însă
cel care l-a cugetat, chiar dacă nu trece la faptă,
are totuşi în suflet închipuirile celor cugetate, în
tipărite lămurit ca într-un tablou.
C i după cum cel care învaţă semnele, dacă ne
glijează să le scrie, le va scoate din memorie prin
uitare, astfel încât, cu timpul, nu va putea reda
din m em orie nici schema, nici forma, nici nume
le vreunei octade, la fel şi cel care a cugetat cele
necuvenite, dacă va nesocoti gândurile [acestea]
şi îşi va ocupa mintea cu altele mai frumoase,
scoţându-le pe prim ele din memoria sa cu tre
cerea timpului, le va şterge din tabloul sufletu
lui prin intermediul uitării. C ăd m em oria nu es
te altceva decât întipărirea, ca într-o gravură196, a
gândurilor în suflet. Şi cum ar putea să fugă de
pedeapsa pentru acele gânduri, ale căror forme
memoria, încă v ie în suflet, le înfăţişează, [ca] în
tr-un tablou, privitorilor?
Aşadar, ca nu cumva tabloul sufletului nostru
să apară înţesat de lucruri urâte, să ştergem prin
uitare amintirile gândurilor rele, iar în locul lor
să întipărim amintirile binelui şi virtuţilor; ca nu
cumva, ascunzându-le pe cele de acum sub aco
perământul trupului, după lepădarea lui să fim
arătaţi, în pofid a măririi dobândite în viaţa pre-
'*Sau scene, întipăriri, schiţe (imo(/jypa<(xx•)■
157
VASILE AL ANCYREI
zentă, în faţa tuturor ca nişte [oameni] urâţi, din

cauza petelor de ruşine zugrăvite [în suflet].
V O O Apostolul a spus, de fapt, acelaşi

[lucru]: „păcatele unor oameni sunt vă
dite, m ergând înaintea lor la judecată, ale altora
însă vin în urma l o r " 197. Pentru că păcatele vă
dite înaintea tuturor oamenilor, care au instigat
la blasfemie şi la fapte asemănătoare pe cei ce
le-au văzut, m erg înainte. Iar cele nevădite în fa
ţa oamenilor şi făcute într-ascuns nu rămân [ne
cunoscute] pentru faptul că sunt ignorate de că
tre oameni, ci urmează îndeaproape acelora [ca
re le-au lucrat], spre a fi arătate mulţimii atât ele
însele, cât şi lucrătorul ascuns al lor [al păcate
lor], ca să fie predat oamenilor care nu-i cunoş
teau faptele şi dreptei judecăţi; şi aşa cel laş să fie
dat pe faţă d e propriile sale răutăţi, târât la jude
cată de [păcatele] cele vădite, care m erg înainte,
şi prigonit d e cele nevădite, care îi urmează în
r chip nedespărţit.
Şi tâlcuind acest înţeles, [Apostolul] zice: „tot
aşa şi faptele cele b u ne"198, care luminează „îna
intea oamenilor, aşa încât, văzându-le, (...) să slă
vească pe Tatăl vostru Cel din ceruri"199, „sunt vă
dite; şi cele ce nu sunt la fel [scil. sunt tăinuite] nu
se pot ascunde"200. „Pentru că noi toţi trebuie să
m I Tim. 5, 24.
'*lT im .5 ,25 .
'” M I. 5,16.
m lTim. 5,25.
158
ne înfăţişăm" celor care în clipa de acum nu cu

nosc faptele de care vom fi răspunzători „înain
tea scaunului de judecată al lui H ristos"201 „Care
va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vă
di sfaturile inimilor. Şi fiecare dintre noi va avea
de la Dumnezeu lauda"202, când va prim i „după
ceea ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău"203.
Aşadar, fecioara înţeleaptă n-ar tre

bui să treacă cu vederea înţelesul mai
înalt, care îi oferă posibilitatea să se exerseze cu
mai multă îndrăzneală în vederea încercărilor la
care va fi supusă.
Aşa cum pe minunatul Pavel, aflat încă în
trup, unele fapte l-au întrecut, încât mulţi dintre
cei ce s-au desăvârşit prin învăţătura şi modul
său de vieţuire au ajuns înaintea lui la viaţa veş
nică şi i-au pregătit cununile de la Dumnezeu,
Dreptul Judecător, în schimbul ostenelilor [de
puse d e Pavel] pentru ei; iar alte [fapte] ale nevo
itorilor spre virtute, mulţumită scrierii sfintelor
epistole, urmează [din viaţa] de aici, până acum,
prin laudă şi răsplată, pe acel bun învăţător ca
re s-a sfârşit şi a ajuns îm preună cu Hristos, în
acelaşi fel, dimpotrivă, o iau înainte păcatele ce
lor vătămaţi prin cuvinte sau fapte rele204, care
™ II Cor. 5, 10.
m lCor. 4,5.
m II Cor. 5,10.
“ •Este exploatată ideea „vătămării", nu în sensul victimi-
zării corporale, de natură somatică, d la nivel spiritual, de-
159
VASILE AL ANCYREI
m erg cele dintâi în iad şi pregătesc acolo chinuri

pentru pricinuitorii vătămării; iar alte[le dintre
păcatele] oam enilor vătămaţi de [faptele] acelo
ra dăinuie şi după moartea lor, prin răutatea pe
care au lăsat-o ca moştenire vieţii.
Aşa cum fericitul D avid până acum aduce fo
los spre închinarea la Dumnezeu şi spre cunoştin
ţa proniei [dumnezeieşti], tot astfel şi cei care au
câştigat folos de pe urma lui îi trimit de aici, pen
tru izbânzile lor, glasurile laudelor ce-1 urmează;
la fel şi Marcion205şi ceilalţi care au semănat d og
mele eretice din [această] viaţă aduc vătămare tu
turor celor răniţi de către ei de aici, [cei vătămaţi]
predând acolo [după moarte] unor chinuri mai
amare pe cei ce s-au făcut începători ai răutăţii
[ereziei], cu toate că sunt morţi de multă vreme.
Căd, zice [Mântuitorul], dacă cineva „v a sminti
pe unul dintr-aceştia mici [care cred în M in e ]"206,
va fi condamnat pe drept la o astfel d e moarte;
cel ce sminteşte pe mulţi, lăsând moştenire pilde
spre stricarea bunelor deprinderi, printr-o via
ţă rea sau odrăslind dogm e de suflet pierzătoa
re, chiar şi după moartea sa va fi socotit pe drept
semnând influenta exercitată asupra altora spre a practica ră
ul. Este înfierată propagarea răului, cu referire la didascalia
eretică (Marcion), la nivel noetic, care ulterior va da roade în
planul concret al faptei, raportată la ideea de model: hypodeig-
ma - „uno&eiypa" (737B); Sfântul Grigorie de Nyssa va sub
linia latura pozitivă a exemplului viu, pentru practicarea vir
tuţii (De virginitate, 23,1, SC 119, pp. 520-524).
“ Eresiarh gnostic din sec. l-II (cca. 85-160), autor al unei
singure opere (Antiteze).
**M t. 18, 6.
160
responsabil pentru toate morţile pricinuite de el,

astfel încât făptaşul va fi rănit şi omorât în veacul
de acolo [ce va să vină] pentru fiecare dintre cei
care au fost răniţi sau ucişi aici din cauza lui.
Iar dacă în felul acesta unele fapte m erg înain
te, iar altele vin din urmă (după cum cele urma
te de răutate îl predau pe vinovat unui chin mai
mare decât chinul fiecăruia dintre cei vătămaţi,
iar cele din virtute îl învrednicesc pe dascăl de
cununi de laudă mai mari decât cele ale fiecăruia
dintre cei care s-au folosit [de sfatul şi exemplul
lui] şi care s-au întors de la răutate), atunci şi fe
cioara are fapte fie de partea virtuţii, fie a răutăţii,
unele mergând înainte, altele urmând-o; şi vred
nică de milă este aceea care, pe lângă chinul pen
tru propriul păcat, este pururi dată chinului celui
mai amar şi pentru căderea celorlalte [fecioare],
cărora le-a arătat căile de alunecare spre păcat;
dar întreit fericită este cea care, pe lângă cununile
proprii, este încununată atât în fiece zi, cât şi du
pă moarte, în veacul de atunci, pentru fecioarele
care au prim it cununa prin râvna acesteia.
O A Dacă aşadar „nim ic nu este acoperit

O j ! care să nu iasă la iveală"207, fecioara,
pentru toate argumentele mai înainte amintite,
va avea de purtat grijă, fie şi de una singură fi
ind, de propria ei [stare de] nepăcătoşenie, ruşi-
nându-se nu doar de privirile celorlalţi oameni,
161
VASILE AL ANCYREI
ci cu mult mai mult, zic, de cele proprii şi ale în

gerilor care o cercetează de pretutindenea. Căci
„ d e aceea", spune [Apostolul]: „fem eia este da
toare să aibă (semnde)_supunereasupra capului
ei, pentru în geri''208.
Deci fecioara, cu toate că se află singură aca-
să, nu se va dezbrăca fără grijă, pentru că ni
meni nu este de faţă. Căci, după părerea mea,
natura feminină este destul de seducătoare, [în
stare] să atragă orice parte bărbătească.209 Şi nu
doar pentru [raţiunea] aceasta [fecioara] trebuie
să se păzească d e atacurile demonice, care unel
tesc nevăzut asupra noastră, ca una care este pu
ruri prevăzătoare, ci este datoare să aibă, zice,
pentru cuvioşii îngeri „ (semn de) supunere" fa-
r ţă de toţi. Căci bărbatul fiind, într-un fel anume,
de rang îngeresc, [poate] cuteza să se arate cu
capul descoperit [în faţa] celor de rang asemă-
nător.210 Femeia, în schimb, prin firea ei2u fiind
mai prejos, să aibă „ (semn d e ) supunere" deasu
pra capului; să mărturisească în chip cuviincios
supunerea faţă de [cel] superior ei, prin faptul
d e a avea „(sem n de) supunere" asupra capului.
I "/C or. 10, 1 1 .
" Firea ((pvoiţ), pe lângă sensul de natură generală, de
semnează şi natura particulară, individuală, în sens de „gen"
sau „individ", ori, aşa cum spune Sfântul loan Damaschin,
„r| iv t(I> 0£copou(i£vr) <ţ)uou;" (Expunere..., 45, 4-7, Kot-
ter II, p. 131).
1,o0patw p Gat. curialibus), membru al unei fratrii (familie,
neam, trib, seminţie, frăţietate).
3,1Natură individuală.
162
De aceea, chiar firea însăşi a acoperit capul lor

[din belşug] cu [fire de] păr, adeverind că-i potri
v it ca femeia nu numai vreunul dintre membre,
ci nici măcar capul să nu-şi descopere vreodată
cu nepăsare; şi, pentru că se încumetă când sunt
singure şi, uneori, bărbaţii nu sunt de faţă spre
aceasta, [Apostolul] a adăugat un rang mai cin
stit decât al bărbaţilor, zicând, „pentru îngeri",
cei pretutindenea prezenţi2’ 2 şi care văd [toate]
lucrurile înfăptuite.
Aşadar să se sfiască de îngeri toată femeia şi
cu atât mai mult fecioara, fie şi dacă s-ar afla sin
gură în casă, fără rumeni în preajmă; iar când ne
voia îi cere să se îngrijească de trup, preocupân-
du-se atât de podoaba capului, cât şi de fiecare
[membru în parte], să nu zăbovească prea mult
în aceasta; şi, pe cât este cu putinţă, să-şi acope
re membrele, pururea sfiindu-se nu doar de pro
priii ochi, ci şi de cei ai îngerilor, silindu-se spre
bună-cuviinţă, în chip iubitor de frumuseţe2' 3, ca
[şi cum s-ar afla] în propriul ei loc de nevoinţă2
314.
2
1
O ET Iar dacă nu se va arăta cu sine însăşi, la

întâmplare, fără băgare de seamă, cu
atât mai mult faţă de fraţii în Hristos se va îm p o
dobi pe sine cu haina şi sfiiciunea, în cumpăta
212Ubicuitatea îngerilor este relativă, în comparaţie cu ubicu
itatea divină, dar incomparabil superioară oamenilor (cf. Sfân
tul Ioan Damaschin, Expunere...,13,30-38, Kotter D, pp. 38-39).
2l3Filocalic ((piAoKăĂai;).
214Sau asketerion (ăoKqxfipiov).
163
VASILE AL ANCYREI
re; şi nu-şi va lăsa descoperită nici o parte a tru

pului, care se cade a fi acoperită de haine, ci se
va îmbrăca cu atenţie, spre a nu aduce vătămare
[sufletească]; ca şi ea însăşi să rămână teafără, şi
privitorii să nu aibă parte de nici o pagubă.
Pentru că fiii lui dumnezeu215, văzând că fi
icele oamenilor sunt frumoase216 s-au pogorât la
acestea. Că frumuseţea goliciunii [trupului]217
este în stare a-i am ăgi spre plăcere chiar şi pe
fiii lui dum nezeu218şi a-i arăta m uritori, aseme
nea oam enilor care jertfesc totul pentru aceasta
[plăcere].
D e aceea [fecioara] care se păzeşte doar pe si
ne însăşi neîntinată să nu nesocotească mântui
rea celor ce ar putea fi vătămaţi, ci pretutindenea
veghind asupra frumuseţii fecioriei sale neatin
se, să dobândească pentru cei care o văd câştiga
rea vieţii, şi nu moartea, ca urmare a păcatului.
Iar dacă îşi pune încrederea în statornicia feciori
ei, să poarte de grijă spre a nu da „fratelui prilej
de poticnire sau de sminteală."219.
O / Astfel, fecioara cu adevărat cuviincioa-

O O să220 şi în judecată, şi în ţinuta [trupu
lui], şi în purtare, şi la înfăţişare, se va întreţi
2,5Oamenii care se disting prin virtutea lor deosebită sunt
numiţi, în limbaj biblic, „dumnezei".
2WFac. 6,2.
2,7Ka\ Koţ.
218Adică pe cei cu adevărat virtuoşi.
2,9Rom. 14,13.
“ Tyuuc.
164
ne atât singură, cât şi îm preună cu ceilalţi, spre

ceea ce este plăcut M irelui ei; iar cu prietenii221
Lui [va petrece] în chip curat. Căci nu i-am ce
rut să urm eze această rânduială spre a o condu
ce la dispreţ faţă de oameni, ci, zu g răvind-o în- ^
treagă prin form e [cât mai] riguroase222, de sus,
d e la cap până în picioare, ca p e o icoană223 a lui
Dumnezeu, o înfăţişăm cu vrednicie „către cei
d e o credinţă cu n o i"224 ca să se arate şi prin for-
mă, şi prin cuvânt în adevăr mireasă a Dom nu
lui, şi să le aducă folos [duhovnicesc] celor cu
care vorbeşte. Să grăiască, aşadar, în orice loc, ca
o mireasă, cu sfiiciune, zic, slugilor Mirelui, păs-
trându-şi lim pezim ea cugetului. Căci se cuvine
ei să fie „nevinovată225ca porum beii şi înţeleaptă
ca şerp ii"226.
Pentru că sufletele [aflate] în trup, neputând
vorb i nemijlocit unele cu altele despre virtute,
sunt nevoite să se folosească pentru voce şi ve
dere de organele trupurilor în care sunt îm bră
cate; iar cel care nu poate să vadă frumuseţea su
fletului, înveşmântat în trup, sau să-l audă glă-
suind, îl vede prin mişcarea trupului, îl ascultă
221„Toii; xoO vupcţuou <ţ>iAoic" (740D).
222Lipsa raportării autorului la ideea de canon ( kovîuv),
foarte prezentă, de altfel, la Sfântul Vasile cel Mare; Vasile al
Ancyrei vorbeşte însă de „forme riguroase" (740D).
“ TtyaApa are, totodată, şi sensul de statuie; este un ter
men care, în opera Sfântului Vasile cel Mare, este foarte puţin
întrebuinţat (Epistulne, II, 3, PG 32, 229A).
224Gal. 6,10 (vezi şi n. 5)
Âtcipatoi;, în sens de integru.
226Mf. 10,16.
165
VASILE AL ANCYREI
prin m ijlocirea vocii lui şi-i judecă frumuseţea

cu ajutorul acestora; şi nu doar glasul sau p rivi
rea, ci şi îmbrăcămintea bărbatului, râsul şi pa
sul arată ca într-o oglindă forma sufletului.
Unii, din pricină că-1 ascultă cu plăcere pe mu
zicant, le scapă din vedere că au început dintr-oda-
tă să-şi îndrepte iubirea nu spre muzicant, ci spre
instrumentul prin care se desfată de ştiinţa [m uzi
cală] a muzicantului. Pentru aceea, după cuviinţă,
fecioara să-şi ţină [sub observaţie], cu străşnicie,
auzul şi vederea, ca nu cumva să-i scape din ve
dere că a început să iubească, în locul sufletului,
instrumentul prin care acesta se exprimă.
Căci cel ce pizmuieşte [scil. diavolul] aplecarea
noastră spre bine este înfricoşător de îndemâna
tic în a-şi însuşi, în orice chip, ceea ce noi dorim
şi în a se pune pe sine, cu viclenie, în locul a ce
ea ce este d e dorit. In acelaşi fel, unii, din cauza
ascultării cu plăcere a cuvântului despre virtute,
au uitat să acorde atenţie sufletului, care pune în
mişcare [cuvântul] însuşi, şi lăsându-se im presi
onaţi [necuviincios], prin auzirea continuă şi prin
vedere, de forma trăsăturilor trupului, îşi desfată
nepotrivit auzul, prin mijlocirea vocii; [astfel] nu
mai iubesc sufletul, care pune în lucrare cuvân
tul prin intermediul glasului - [zic] sufletul, prin
mijlocirea căruia, cu iubirea lor de mai înainte,
purtau de grijă şi cinsteau omul [pe care nu-1 mai
iubesc acum] - , ci [iubesc] trupul, care se află în
slujba lor, pentru cele bune ale sufletului.
166
D e altfel, si elinii susţin că viciile sunt înveci

nate cu virtuţile .227Căci lângă fiecare uşă a vir-
tuţii [diavolul] a lăsat să se insinueze, de ambele
părţi228, viciul [corespunzător], ca o im agine apa
renţă, dar cu totul asemenea, ca omul care cau
tă virtutea, stând m ai întâi în faţa uşii acesteia şi
părându-i-se a bate la ea, odată ce i s-a deschis
una dintre uşile viciului, într-o parte sau în cea
laltă, înşelat de asemănare, să intre ca într-o casă
a virtuţii; apoi, fiind luat în râs de toţi, din cau
za amăgirii, cu timpul şi din [propria] experien
ţă va învăţa nu numai că se află departe de acea
virtute, la a cărei uşă i se părea că bate, ci [că] nici
măcar nu a fost în stare să treacă de pragul ei,
[că] nici cel puţin, după cum i se părea mai îna
inte, nu s-a aflat în faţa uşii şi nici nu a bătut la
ea. Astfel, înşelându-i [diavolul] pe cei cu râvnă
spre virtute, i-a arătat sfidători, iar pe cei cu tea
mă de oprobriul sfidării i-a convins să fie laşi şi
mici la suflet. Şi p e cei care încercau să se.arate
m ilostivi i-a moleşit amarnic spre patimi, însă pe
cei care evitau a-şi arăta compătimirea i-a făcut
nemiloşi şi sălbatici.229în felul acesta, printr-o iu
^Sextus Empiricus (XI, 121); comp. ideea reciprocităţii vir
tuţilor Ia Sfântul Grigorie de Nyssa (Andrew RADDE-GALL-
WITZ, „Gregory of Nyssa on the Reciprocity of the Virtues",
în: loumal of Theological Studies, NS, 58:2 [octombrie 2007], pp.
537-552).
a O modalitate poetică de a exprima ideea de medianitate
(vezi mai sus n. 55).
229Ideea de medianitate este aplicată pentru extremele etice
pereche: curaj (0âpog)Andrăzneală (Opaooi;), mărinimie (ue-
YaAo4>uxia)/meschinătate (piKQOi|>uxia), pentru ca, imediat
167
VASILE AL ANCYREI
bire cu nume mincinos, [diavolul] fie p e cei dor

nici de frumuseţea iubirii 230i-a ucis nedem n cu
suliţa spre plăcerile cărnii şi spre o viaţă înfie
rată d e toţi, fie pe ceLevlavioşi, pentru mustra
rea [eventual] faţă de ei înşişi, i-a făcut urători de
fraţi şi insensibili la bine si frumos231.
Aşadar, iarăşi, „n u te abate nici la dreapta,
nici la stânga"232, ca nu cumva, din amăgire, să
te năpusteşti pe una dintre uşile răutăţii; d , mer
gând pe calea cea de mijloc 233a v irtuţii şi pretu
tindeni văzând lămurit cum să păşeşti - nu ase
menea unui neînţelept, d ca un înţelept234, pen
tru că „păşeşti prin mijlocul a multe curse şi treci
peste fortificaţiile cetăţii"235-, poartă de grijă ca
să nu-ţi prinzi piciorul în vreo capcană a trân
dăviei236, nici să mori căzând 237de pe zidurile de
^ fortificaţii ale cetăţii noastre.
O r 7 Prin urmare, [fedoara] să iubească cu

\*J / o iubire dreaptă şi neamestecată pe ru
gătorii Mirelui, ca nu cumva, fiindcă ascultă în
mai jos, să menţioneze conceptul etic scripturistic şi aristote
lic al „căii de mijloc" (cf. studiul introductiv, n. 104).
“ ’ KoAÂoţ, în sens de „frumuseţe trupească".
2317o KaAov.
232Prov. 4,27.
“ „MEarţv tt)v dQEtf|v o6 eixuv" (744A).
234£/. 5,15.
235înf. Sir. 9,13 (LXX).
236Despre trândăvia care poate fi înţeleasă duhovniceşte
ca fiind identică cu desfrânarea sau, mai degrabă, cu refuzul
îndepărtării de desfrânare, vezi şi Sfântul Ioan Gură de Aur
(De virginitate 34, 6, 82-85, SC 125, p. 204).
237în text, participiu activ la genul feminin.
168
continuu pe slugile M irelui vorbind despre El, să

ajungă să le iubească pe ele ca egale ale Lui şi ast
fel să necinstească rangul de mire şi, totodată, din
pricină că-i aduce pe prietenii M irelui la aceeaşi
cinste cu Stăpânul, să facă o mare nedreptate.
De altfel, până în zilele noastre, unele [dintre
fecioarei, fără să-şi dea seama, le-au iubit pe slugi
în chip neevlavios mai mult decât pe M ire; or, ui
tând o dată pentru totdeauna de M irele cu Care
se nuntiseră, făcându-se toate mirese .ale xobilor
Lui, nu s-au aflat a fi nici măcar femei d e cinste
ale robilor Mirelui, ci, mai mult, [femei de necin
ste] ale unor străini. Căci M irele nostru nu îngă-
duie să aibă vreun rob trupesc, ci doar pe toţi cei
care vieţuiesc în duhul.238Iar cele care s-au nuntit
nepotrivit pe sine cu trupurile slujitorilor M ire
lui, nu cu duhul lor, i-au arătat pe faţă pe aceia ca
străini de slujirea Mirelui, şi pe sine ca nuntite nu
unor slujitori ai Mirelui, ci unor robi străini.
Prin urmare, să vorbească cu băgare de seamă
cu aceştia [s a l cu slugile Mirelui], curmând în
ţelept deprinderea trupească239, care se naşte pe
furiş din convorbirea cu ei, şi păzindu-se, ca nu
cumva, în timp ce arată îndrăzneală prin discuţia
cu slugile Mirelui, să nu fie cu luare-aminte şi să
alunece spre cele rele, sau să se lase atrase necu
venit spre plăcerile trupeşti, înstrăinându-se de
la scopul d e faţă. C i să se câştige iubirea pentru
238C/. Gal. 5, 25.
239Zw qdeia (cf. n. 87).
169
VASILE AL ANCYREI
aproapele, pentru că [ne porunceşte] „să iubeşti

(...) pe aproapele tău ca pe tine însuţi"240; şi M ire
le a dat miresei această poruncă pentru că este pe
placul Lui. Şi încă, „să iubeşti", întrucât, „făcând
unuia dintr-aceştia, Mie, M irelui tău faci"241.
Insă nu se cade prin iubirea ta să fii supusă
patimilor, nici pervertind numele iubirii în ea în
săşi, să desfiinţezi p rin faptă vrednicia adevăra
tei iubiri. Căci, câtă vreme, pentru iubirea fată
d e M ire, te vei arăta iubindu-i pe fraţi, păstrezi
cinstea iubirii atât pentru El, cât şi pentru ace
ia. Iar dacă îi iubeşti pe aceştia din obişnuinţă242,
nu pentru Acela, ci pentru ei înşişi, şi dacă per
verteşti iubirea pentru El şi dacă o supui pe ea
patimilor, ai o iubire cu nume mincinos, şi nu
adevărată. Pentru că iubirea nu se atinge d e pati-
m ile cărnii; nici chiar iraţională fiind, nu-şi vată-
mă nesăbuit propria cinste, sub [impulsul] unei
obişnuinţe instinctuale cât priveşte trupurile. Ci,
raţională fiind şi plină de toată înţelepciunea, se
jertfeşte după vrednicie în chip cugetat, pentru
ceilalţi, după cuviinţă: pe slugile M irelui cinstin-
du-le cu cugetul de dragul Aceluia, iar pe A ce
la cinstindu-L nu pentru ei, prin faptul că vor
besc cu ea despre El, ci pentru El însuşi; iar pe
cel ce este îndrăgostit243de Acela îl socoteşte to
varăş pentru dragostea faţă d e El; iar pe cel ce nu
240Lc. 10, 27.
241C f M l. 25, 40.
2aLvvijdeia (cf. n. 87).
20EpaoTrjt;.
170
poartă grijă de dragostea pentru M ire nu îl mai

consideră dintre cei apropiaţi, ci, mai mult, din
linguşelile faţă de ea, bănuieşte că, prin nepurta-
rea de grijă cuvenită M irelui dorit de ea şi prin
prefăcuta slujire faţă de El, o amăgeşte ca un [pă
relnic] dimpreună pătim itor sub pretextul de a-I
plăcea Lui, încercând să mute asupra sa dragos
tea ei prin convorbirea neîncetată şi devenind cu
făţărnicie, în numele şi sub înfăţişarea de peţitor
[în slujba M irelui], adulter al miresei.
D e aceea, multe [fecioarei, în numele iubirii,
puţin câte puţin alunecând spre patimile trupu
U ft
lui, sub [puterea] obişnuinţei244, au ajuns desfrâ
nate, adulterine si înstrăinate fără nici un drept
nu numai la nuntirea cu Domnul, ci nici la nun
ta cea după trup, potrivit legii omeneşti.245Căci,
învinse d e plăcerile trupului, după ce au făgă-
*/
duit Domnului fecioria, au voit să ascundă păca-
tul desfrânării sub numele căsătoriei; cu toate că
se arată neştiutoare, după părerea mea, ele sunt
conştiente că fecioara care a călcat făgăduinţele
faţă de M irele ei nu este mireasă nici a Acestuia,
pe care l-a părăsit în chip nelegiuit, nici nu poa
te fi socotită soţie legitimă a celuilalt, cu care s-a
unit pe sine prin patimi.
Căsătoria este legitimă şi rânduită pe

38 temeiul Sfintelor Scripturi, când gân
d im » rj0£ia.
“ Fecioara are, prin urmare, statutul juridic al unei persoa
ne „căsătorite" (cf.n. 164).
171
VASILE AL ANCYREI
dul, hotărnicit ca scop al nunţii, şi nu patima

plăcerii, care precede asumarea legiuită a acestei
[taine], mijloceşte pentru cinstirea ei spre ajutor
[soţilor ]246şi spre succesiunea de urmaşi. Când
cu gândul se vine în întâmpinarea folosului că
sătoriei şi [când] este pusă o tem elie sfântă în
Domnul după lege, se descoperă ca o urmare fi-
rească căsătoriei plăcerea din unirea fizică, care
face din cele două trupuri unul singur247.
Aşadar, de vrem e ce raţiunea lăuntrică, ieşind
în întâmpinarea [nevoii] sufletelor, le-a legat du
pă trebuinţă, unirea legiuită a trupurilor, în ca
re sălăşluiesc [sufletele], a urmat în m od firesc
[unirii] de mai înainte a acestora [scil. a suflete
lor]. Când trupurile - din pricină că sufletele îşi
propun altceva dintru început, urmărind cele
proprii [unirii] în scopul plăcerii248- unesc sufle
2.6„Ajutorul (por|0aa)" priveşte ansamblul relaţiilor psi-
ho-somatice ale cuplului, care nu se reduc la relaţia fizică şi la
exploatarea plăcerii. Este foarte interesantă, din această per
spectivă, opinia Sfântului Grigorie de Nyssa, care în De vir
ginitate (14, 2, 8-18, SC 119, pp. 436-438) socoteşte căsătoria
ca o realitate mai complexă şi superioară, dintr-un anume
punct de vedere, fecioriei, în sensul că de aceasta nu trebu
ie să se apropie decât cei care au atins maturitatea spirituală,
pentru a putea fi în stare să administreze plăcerea bârbâteşte
(âvâpiKăx;).
2.7Plăcerea sexuală este înţeleasă ca necesitate a firii, si nu
ca necesitate individuală; nu este un act ruşinos, sau animalic,
atund când se consumă în cadrul instituţionalizat al căsătoriei,
cu scopul de a avea urmaşi şi în perspectiva dobândirii unirii
intime psiho-somatice (cf. studiul introductiv, n. 104 şi 115).
2“ Unirea la nivel spiritual, în Domnul, are drept conse
cinţă şi unirea trupească, şi, implicit, plăcerea fizică. Dar sta
tuarea plăcerii înaintea unirii sacramentale desfiinţează în-
172
DESPRE ADEVĂRATA NESTRICĂOUNE
tele robite patimii lor [trupurilor], sufletele, de

venite com plice ale relelor trupului, lucrează o
unire nelegiuită.
Or, lucrarea [unirii] fără călăuza raţiunii şi
a legii din suflet este cu totul înfierată d e con
ştiinţă, ca nelegiuire. De aceea, „fem eia este Ie-
gată prin lege atâta vrem e cât trăieşte bărbatul
ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se
mărite cu cine vrea", nu oricum, ci „num ai în
tru D om nu l"249; că şi cea devenită prin moartea
bărbatului liberă spre a se căsători, nu a ajuns
liberă Ia întâmplare, ci este datoare a se căsăto
ri în Domnul. Ce înseamnă, de altfel, j ntemeie-
rea căsătoriei în Domnul? A nu fi târât de plăce
rile cărnii spre împreunare, ci a alege căsătoria
prin cumpănirea folosului pentru viaţa [prezen
tă], D e aceea şi Creatorul a rânduit în fire necesi
tatea căsătoriei.250 ~
O Q O r , dacă aşa stau lucrurile, aceea care a

y căzut din feciorie la patimile cărnii să
nu se amăgească că păcatul i se va socoti drept
nuntă: mai întâi, pentru că şi-a pus sieşi ca o rea
săşi posibilitatea unirii, concomitent aservind sufletul într-un
proces al exploatării plăcerii, limitat la dimensiunea fizică,
specifică regnului animalic (cf. n. 265).
“ •/ Cor. 7, 39.
“ “ După Vasile al Ancyrei, necesitatea căsătoriei nu este de
terminată stricto sensu de cădere; totodată relaţia fizică în
săşi (sal. plăcerea) nu poate fi socotită, în contextul relaţiei
inter-umane, conformată de instituţia căsătoriei, decât ca un
fapt secundar.
173
VASILE ALANCYREI
tem elie [nu doar] plăcerea unirii [trupeşti], [ci]

şi păcatul încălcării [făgăduinţei]; apoi, pentru
că, nefiind liberă să se poată căsători după bu
nul plac, cât timp Bărbatul ei cel nemuritor [adi
că M irele Hristos] trăieşte încă, se face adulteră,
introducând un [bărbat] muritor, pentru patimi-
le cărnii, în cămara de nuntă a D om nului.
Căci ţinuta251fecioriei [seif. veşmântul specific
fecioriei], făgăduinţele [pe care le-a făcut Acelu
ia], apariţia împreună cu M irele [H ristos] în pu
blic adeveresc în faţa tuturor că, înfăţişându-se
fără să se sfiască cu acest Bărbat, nu a ieşit în pu
blic decât îm preună cu C el care dobândise dina
inte [de fapt drepturile] cele legale ale căsătoriei
[cu ea]252. Precum fecioara [în general, după cu
tumă] nu poate părăsi iatacurile părinteşti altfel
decât dacă se uneşte [prin căsătorie] cu bărbatul
legiuit şi sortit ei şi se declară în scris253a fi sub
acest stăpân şi protector al vieţii, sub numele că
ruia poate, aşadar, ieşi din casa părintească, în-
tr-un fel asemănător şi fecioara [despre care vor
bim a id ] nu iese din iatacurile părinteşti altfel
decât dacă se declară în scris [mireasă] a M irelui
[Hristos, p e Care II recunoaşte ca Bărbat] legiu
B'Lxwa-
252Astfel, nefiind posibil ca aceasta să mai poată încheia al
tă căsătorie.
s>’Emypailiafievq; pe de altă parte Sfântul Ioan Gură de
Aur este printre primii părinţi care face referire la înscrierea
fecioarei, fie metaforică, fie într-un catalog special, care ţinea
evidenţa acestora folosind termenul „arcoYpappEvr)" (De
virginitate 38,27, SC 125, p. 226).
it, sub protecţia Căruia se poate arăta pe faţă, în

public“ 4.
Iar dacă [oamenii] la vederea acestora sunt
martori ai ieşirilor [fecioarei], cu siguranţă ei în
şişi sunt martori de partea bărbatului cu care s-a
căsătorit şi căruia i s-a declarat în scris, pentru
care va fi ieşit din casele părinteşti în public. Iar
dacă această căsătorie [nu încetează să fie] vădită
şi prin martori, şi prin ieşirile [în public], şi prin
toată viaţa ei, atunci Bărbatul acesteia nu a mu
rit; or una ca aceasta face adulter, adulteră fiind
pe v iaţă, de vrem e ce Bărbatul [ei, Hristos] tră
ieşte; mai mult, se desfrânează prin neînfrâna-
rea d e la plăcere, şi, fiindcă Bărbatul trăieşte, fa;
ce adulter î n chip nelegiuit .255
Şi nu pricep cum ea, în locul lui D umnezeu
cel nem uritor, urmează un om muritor, spre pro
pria pierzanie, pururea purtându-se nedemn în
ochii Bărbatului, prin îm preunările ilegitim e cu
celălalt, şi nici cum acel om a îndrăznit a_se._sui
în patul Domnului, în chip smintit. Căci pedeap
sa celor ce păcătuiesc în felul acesta se va judeca
după măsura celor omeneşti. De ce anume [pe
deapsă] este vrednică cea care, în locul unui băr
bat de neam nobil, s-a stricat cu robul ei şi l-a in
trodus pe rob în p atul Domnului spre uneltire?
Şi d e care anume [pedeapsă] este vrednic robul2
*
1
5
251Despre semnificaţia juridică a termenului de „mireasă",
vezi n. 164.
“ Fecioara se face vinovată atât de „poixeux", cât şi de
„noQveia".
175
VASILE ALANCYREI
care s-a aruncat cu neruşinare asupra stăpânei

sale şi a patului Domnului?
A Insă „înţeleptele", potrivnice lor însele

prin necuviinţa 256atât de grea a pati
m ilor cărnii, nu numai că nu lăcrimează, ca să-şi
pregătească un loc [de ispăşire] mai uşor prin
plâns, dar se şi dezic chiar de fecioria pe care au
făgăduit-o. întrucât cunosc că încălcarea fedori-
ei este urâtă si respingătoare tuturor ca urmare a
înrobirii spre plăcere, socotesc că prin tăgăduire,
[care este] un rău [şi] mai mare, vor afla mângâ
iere pentru păcat; se ruşinează de oameni, faţă
de care, vrednicele d e admiraţie (!), nu-şi recu-
nosc legămintele 257spre a-şi justifica încălcarea;
iar pentru căderea până în străfundul păcatelor
nu le mai este teamă de Domnul, faţă de Care
şi-au făcut făgăduinţele; prin urmare, nu-şi dau
seama că în chip nepotrivit lucrează îm potriva
lor însele o vină îndoită, atât faţă de oameni, cât
şi faţă d e Domnul: căci [oamenii], deşi ele neagă
[în faţa lor] că au făcut această făgăduinţă, [nu
doar] le întorc spatele, ba chiar urăsc pornirea
nesăbuită şi purtarea sfidătoare faţă d e cele măr
turisite înaintea tuturor, din cauza fecioriei cu
06 Aoepeia - lipsa de atitudine pioasă (corespondentul
practic al învăţăturii de credinţă eronate), care se află la anti
podul evlaviei (evaefieia).
257Autorul aminteşte de legămintele monahale, chiar dacă
nu prezintă nici un detaliu legat de cadrul formal al asumării
fecioriei în faţa Bisericii.
176
care se mândreau mai înainte, iar [D om nul] la

tribunalul Său, în afară de încălcarea condiţiilor
fecioriei, va judeca mai aspru, în lipsa pocăinţei
[cuvenite], tăgăduirea [legămintelor].
Aşadar, pentru ca nu cumva fecioara, în nu
m ele iubirii, să cadă în această prăpastie a păca
tului, [se cade] să urm eze iubirea nepătimaşă258
şi curată. Căci aceasta nu va putea purta masca
căsătoriei dacă va aluneca mai întâi spre plăcere;
nici nu va putea, nefiind slobodă, să-l păcăleas
că, în numele căsătoriei, pe Bărbatul ei care este
încă viu, atâta timp cât preferă în chip nelegiuit
Acestuia, după atâtea cinstiri [prim ite] din par
tea Lui, pe cel muritor, pentru săvârşirea adulte
rului. Pentru că s-ar putea spune pe drept şi de
spre ele [cuvântul] apostolic: „căci, atunci când
poftele le îndepărtează de Hristos, v or să se mă
rite. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat
credinţa cea dintâi"259, fiindcă [unele ca acestea]
uneltesc spre pagubă, pe viaţă, nu căsătoria, ci
adulterul.
A ' I Aşadar nici o slugă să nu se aprindă

a JL într-atât de necuviinţă, încât şă se aţin-
gă de mireasa Domnului. N im eni fsă nu fiel in.-
tr-atât d e smintit profanator. încât să se apropie
cu m âini desfrânate de preoteasa fără de priha
nă. N im eni să nu-şi piardă până într-atât m inţi
m Anpoa7ut0iie; cmpoanădeia este un alt termen echiva
lent In literatura ascetică cu nepătimirea (ânâOeia).
m l Tim. 5,11,12.
177
VASILE AL ANCYREI
le, încât, la vederea pedepsei care atârnă deasu

pra capetelor profanatorilor, să se atingă cu m â
nă tâlhărească, în chip batjocoritor, nu de vase
neînsufleţite, făcute din aur şi argint, ci de înseşi
ofrandele v ii şi însufleţite. M ai mult, rumeni să
nu fie într-atât de sfruntat, încât să aprindă_ne-
stăpânit cu flăcările desfrânării nu vasele neîn-
sufleţite din templu, ci însuşi templul Domnu-
lui, adică trupul fecioarei, precum şi însuşi sufle
tul ei, care este cel mai d e preţ dintre toate cele
[aflate] în el, cea mai sfântă ofrandă din templul
Domnului.
Iar dacă fecioara s-a dat pe sine d e bunăvoie.
il faţă de M ire şi, în aceeaşi
măsură, călcând prin patima plăcerii şi templul,
şi ofranda, şi prietenia 260faţă de El, şi părtăşia
împărăţiei [cerurilor], să nu te predai uneia ca
asta spre a p ăcatului însoţire. Căci nici Iosif cel
frumos [la chip] nu a vrut să se predea stăpânei
întărâtate nebuneşte d e patima desfrânării .2
61în
să, chiar dacă tu nu te-ai nunti [cu ea], ea s-ar da
pe sine altcuiva. Aşadar, acela să-şi asume păca
tul; tu păzeşte-te curat pe tine însuţi de vina păr-
tăşiei cu fărădelegea faţă de Domnul.
„Trebuie", zice [Scriptura], ca „Fiul Om ului să
fie dat [în mâinile oamenilor ]."262„Vai însă acelui
“ °<X>tAia.
261Fac. 39, 12. Acelaşi exemplu este analizat etico-moral şi
de către Sfântul Grigorie de Nyssa (Contra fornicarios 9, 214,
24-216, 20, PG 46, 488-498).
<Cf. Lc. 24, 7.
178
om prin care Fiul Om ului se vinde! Bine era de

om ul acela dacă nu se năştea ."263Oare nu în ace
laşi fel a judecat [deşi a judecat greşit] şi aceas
ta, care mai înainte şi-a făgăduit fecioria, dar ca
re s-a schimbat ea însăşi [mai apoi], cu scopul
de a se uni pe sine cu un om oarecare, spre sati
sfacerea plăcerii [trupeşti], chiar dacă spune: aşa
cum a trebuit ca „Fiul Om ului să fie dat [în mâi
nile oam enilor ]"264[tot aşa] „trebuie ca şi eu să
mă m ărit"265? Vai însă aceluia prin mijlocirea că
ruia aceea, călcându-şi legămintele faţă d e Mire,
îşi duce la îm plinire pofta!. Căci bine era omului
aceluia (îndrăznesc a spune) „dacă nu se năştea"
decât să se afle judecat ca părtaş al fărădelegii
acelei desfrânate faţă de Domnul. Dar nu ai au
zit că „ş i cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte
ad u lter"266? Căci, cu toate că a fost lăsată [liberă]
dintr-un m otiv [anume], zice, totuşi bărbatul ei
trăieşte.
M C f M l. 26,2.
“ Autorul vrea să accentueze importanţa şi responsabili
tatea celor care mediază sau contribuie la împlinirea unui act
anume: chiar dacă moartea lui Hristos aduce mântuirea, cel
care a luat parte Ia ucidere prin vânzare (Iuda) este socotit vi
novat („căci nu trădarea Iui luda a lucrat mântuirea [omeni
rii], ci înţelepciunea lui Hristos", spune Sfântul Ioan Gură de
Aur [/m Matthaeum, PG 58, 732]); chiar dacă fecioara socoteşte,
desigur neîntemeiat, de vreme ce s-a făgăduit pe sine Mirelui,
că „trebuie" să se mărite, în pofida oricărui bine care ar rezulta
din acest fapt, cel care va lua parte la actul respectiv va fi soco
tit în aceeaşi măsură vinovat, asemenea celui care L-a vândut
pe Mirele Hristos, deşi vânzarea a adus omenirii izbăvirea.
“ ‘ Mf. 19,9.
179
VASILE AL ANCYREI
A ^ Prin urmare, de ce-i aduci tulburare

i cele i ..lăsate"? D e ce nu-i dai răgaz.să
se îndrepte pentru cele pentru care a fost lăsa
tă, aşa încât cel care a lăsat-o, m ilostivindu-se
d e cea care s-a îndreptat, să-şi recâştige pentru
sine din nou mădularul267,, ci îi răpeşti dinain
te vrem ea de îndreptare, căsătorindu-te cu cea
„lăsată", cu toate că bărbatul [ei încă] trăieşte.
Las-o sau să revină la [bărbatul] cel v iu şi, prin
întoarcerea [la el], să devină o mai bună soţie,
sau, nem aifiind nici văduvă, nici soţie, să-şi ia
pedeapsa pentru m otivul pe care i l-a oferit so
ţului ca să o „lase". Iar tu, mai înainte d e a în-
ţeleg e propriul [ei] păcat, pentru care a fost „lă
sată", prin căsătoria grabnică cu ea, o faci [şi]
m ai îndrăzneaţă spre păcate. în chip nepotrivit;
şi atâta timp cât soţul ei trăieşte, tu neîncetat faci
adulter cu cea [care aparţine] altcuiva, făcând-o
uşuratică, aşa cum ziceam, spre greşelile prile
juite d e convieţuire.
Iar dacă acela, luând-o pe cea „lăsată" d e so
ţul cel muritor, săvârşeşte nelegiuire, fiindcă face
adulter, în chip mult mai necuviincios face adul
ter pe viaţă cel ce îndrăzneşte să strice p e mirea-
sa Bărbatului fără de moarte, care nu a fost nici
odată „lăsată". Chiar dacă se va lăsa în voia pati
m ilor cărnii, tu însă să nu te atingi d e ea. Pentru
că Bărbatul acesteia trăieşte şi nu voieşte s-o „la
se" pe ea. îngăduie-i ei să cugete [în tihnă] asu
v’ C fIC o r. 12, 27.
180
pra stării sale, să-şi vindece patim a268, să-şi pu

rifice iubirea [pătimaşă] de cele trupeşti, să ia
aminte la faptele sale şi, mai cu seamă, să se re
întoarcă la M ire.
Iar dacă Hristos este lumină si înviere, nestri-
căciune şi viaţă şi celelalte bunuri pentru noi de
la Tatăl, [atunci] cea care se desparte pe sine de
Hristos, d e ce altceva s-a despărţit, nefericita, da
că nu d e lumină, spre întuneric, d e viată, spre
moarte, d e nestricăciune, spre stricăciune, si de
în viere, spre m area cădere ajad u lu i şi a morţii?
Dându-şi seama că acestea sunt întru totul prici
na atâtor rele, se va înspăimânta de întunericul
păcatului plin de tulburare şi mâhnire şi va dori
mai m ult dulceaţa luminii în care se afla mai îna
inte. Şi, văzând grozăvia morţii, precum şi urâ-
ciunea stricăciunii, le va abandona cu mai multă
tărie, în favoarea vieţii şi a nemuririi; aplecân-
du-şi privirea asupra abisului prea-vătămător al
iadului, va îmbrăţişa cu mai multă ardoare, în
tot chipul, în v ierea dăruită ei de către Domnul.
Căci nu va fi atât de nesăbuită încât, în ciuda pa
tim ii nestăvilite cu trecerea timpului, să nu pre
fere în locul m irelui muritor pe Cel nemuritor.
D e ce, aşadar, grăbeşti alunecarea nefericitei? De
ce-i răpeşti de mai înainte prilejul d e a se răzgân
di în privinţa păcatului? D e ce nu-i dai răgaz să
“ * „ n f iţiai to năQ oţ" - pare a fi o expresie medicală; în ge
neral, verbul (niaaco) este foarte utilizat în limbajul culinar,
cu sensul de a se răci sau de a atinge maturitatea.
181
VASILE AL ANCYREI
ia o hotărâre bună şi, prin nuntirea cu cea pe ca

re Dom nul nu a „lăsat-o", te arăţi pe tine însuţi
nu soţ, ci adulter, care urcă nedemn în patul [de
nuntă] al Stăpânului?
Aşadar fecioara să rămână neatinsă de

toată mâna, de vrem e ce este cea mai
osebită ofrandă a lui Dumnezeu. Păzindu-se pe
sine neprihănită şi în trup, şi în cuget, să vorbeas
că fără prim ejdie, zic, chiar şi cu fraţii întru Hris-
tos. Căci adevărata slugă a lui Dumnezeu spune:
„voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la
rău"269, pentru a o ajuta să înţeleagă. „Pentru că
v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţi
şez lui Hristos fecioară neprihănită; dar mă tem
ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în
viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voas
tre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos ."270
Or, înainte d e toate, gândurile fecioarei să
rămână după cuviinţă nestricate în întregime.
Iar dacă rămâne sufletul nestricat, şi trupul se
păstrează nestricat.271*Dacă sufletul este stricat
d e g ânduri înşelătoare, trupul, chiar dacă pare
nestricat, câtă vrem e este vătămat de neajrăţi-
ile gândurilor, nu-şi poate păstra integritatea
[ă c p d o p ta ]172.
269Rom. 16,19.
270//Cor. 11,2-3.
ÂtpOopot;.
ÂQQopia - acest context evidenţiază în mod special im
portanţa nivelului somatic al fecioriei, ca prezumţie şi condi
ţie parţială, dar nicidecum exclusivă (cf. cap. 48, 768B).
182
Aşadar iubirea este de folos, dar chibzuinţă

şi dreapta cumpănire în felul iubirii nu p ot lip
si. „Dragostea nu se poartă cu necuviinţă"273; şi
„te-ai dezlegat de femeie? N u căuta fem eie"274.
N ep otrivit este ca acela care încearcă să se „ d e z
lege" să se încurce pe sine, în numele iubirii, în le
găturile plăcerilor, prin mijlocirea obişnuinţei275,
fără putinţa desprinderii nici în privinţa trupu
lui, nici a sufletului de făgăduinţa [făcută].
Căci nici sufletul nu se eliberează la un [om]
ca acesta, cât timp este preocupat de pornirile in
stinctuale devenite patim i prin deprindere276, şi
nici trupul, cât tim p acceptă legăturile grijilor
maritale. Şi cu toate că [starea] aceasta nu poate
fi numită căsătorie, predispoziţia celor căsătoriţi,
sădită în ei înşişi, îi face robi vrednici de oprobriu
ai grijilor trupeşti, de care s-au legat pe ei înşişi,
printr-un comportament iraţional. Şi este absurd
ca aceia care urmează viaţa feciorelnică să se an
treneze nesăbuit în imitarea căsătoriei; şi [este
absurd] ca acelea care se prefac a se mulţumi cu
tutela M irelui să se însoţească cu oameni [în cali
tate de] tutore, spre propria lor pedeapsă.
2731 Cor. 13, 5.
274ICor. 7, 27.
275EvvrjOeut; autorul reia importanţa deprinderii, sublinia
tă anterior în cap. 13 (696C; cf. n. 87).
276Evvq6aa este reluată în contextul concret al relaţiei tru
peşti, înţeleasă la nivelul unei simple obişnuinţe, circumstan
ţiale, mai degrabă de factură instinctuală (este numită „ani
malică - 4cuw6r|s", cf. n. 270), decât ca un fapt esenţial pentru
definirea caracterului persoanei umane.
183
VASILE AL ANCYREI
Dacă II iubeşti pe Cel care este cu adevărat în-

ţelescalu b itor277, eşti d atoare a le trece cu ved e-
r e a ^ .c k »_ m r ş ir e pejôatecelelalte, prim ind cu
plăcere [a ajunge] despuiată pe drumuri, în ori
ce fel de sărăcie, pentru a avea parte de C el iubit,
decât a cădea de la dragostea dumnezeiască, din
cauză că doreşti să trăieşti com od cu El şi urmă
reşti să obţii de la oameni cele necesare pentru
acest lucru. „Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi
e vie, e moartă ."278Să nu ajungă de ocară, aşadar,
bunul vostru renume de fecioară, batjocorit, în
numele iubirii fără prihană, prin patim i trupeşti.
Pentru că iubirea nu este o formă de vicle
nie, nici bunătate aparentă, nici plăcere aservită
şi nici pornire instinctuală279; ci, armonia netul
burată a stărilor trupeşti, liniştire a patimilor_şi
sfinţire în Duhul Sfânt. Iar dacă prin iubire fra
tele tău suferă întristare, [înseamnă că] nu mai
umbli în iubire. Să nu nimiceşti prin iubirea ta
lucrarea adevăratei iubiri; şi nici în numele iubi
rii mincinoase „nu pierde pe fratele, pentru care
Hristos a m urit"280, trezindu-i bănuieli viclene.
„Dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cu
noştinţa" cu adevărat a binelui, „şezând la ma
să în templul id o lilo r" şi, în locul adevăratei şi
curatei nestricăciuni [ăcpdopia]26', închinându-te
m EpaaiT]ţ.
m ZtoaSrjt; npoonădeux.
™Rom. 14,15.
Vezi mai sus n. 263.
184
unui simulacru în trup al acesteia, „oa re conşti

inţa lui slabă fiind "282nu se va pângări şi se va
învârtoşa pentru a prinde curaj spre [a săvârşi]
păcatul? „Şi aşa, păcătuind îm potriva fraţilor şi
lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă d e Hris-
tos. D e aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fra
tele meu, nu voi mânca în veac came, ca să nu
aduc sminteală fratelui m eu "283. „N -avem , oa
re, dreptul, să mâncăm şi să bem? N-avem , oare,
dreptul să purtăm cu noi o femeie soră?"284Dar
nu fac uz „d e acest drept", zice; „m ai bine este
pentru mine să m or decât să-mi zădărnicească
cineva lauda "285mea, aceea a fecioriei. [Ci, după
cum spune Scriptura,] „fam ilia casei lui L evi de
osebit şi fem eile ei deosebit"286.
A A Şi nu îndemnăm astfel a nu-i iubi pe

a a fraţi, ci suntem întru totul de acord să
ne iubim unii pe alţii ca şi cum am fi născuţi din
aceeaşi mamă; dar sfătuim ca şi pe cei născuţi
din aceeaşi mamă să-i iubim cu băgare de seamă.
Căci teamă [ne este] ca nu cumva, din obişnuinţa
şi buna noastră îndrăzneală, păcatul, aflând pri
lej, să lucreze în noi toată pofta. Pentru că păca
tul este capabil ca şi numai prin atingerea mâi
nilor fratelui şi printr-o îmbrăţişare nevinovată
282/Cor. 8,10.
283/ Cor. 8,12-13.
284/ Cor. 9, 4-5.
“ /Cor. 9,12şi 15.
“ Za/i. 12,13.
185
VASILE AL ANCYREI
să trezească zburdălnicia cărnii spre cele proprii

ale sale şi să deschidă ochii poftei mai degrabă
spre rău, precum [i s-a întâmplat] lui Adam , du
pă gustarea desfătării.
Aşadar, chiar şi sora de la aceeaşi mamă să
nu abuzeze neîncetat de atingerea şi sărutările
[şi îmbrăţişările] fratelui, ca nu cumva, din obiş
nuinţă287, cu timpul, zic, să se dea la iveală vreo
patimă, care a prins rădăcini mai ales atunci
când frumuseţea trupului aprinde şi mai mult,
în ochii unora ca aceştia, flăcările iubirii. D e ace
ea şi cuvântul profan, retrăgându-se din faţa flă
cării unei [iubiri] de acest fel, zice: „d e sărutările
celor frumoşi trebuie a te păzi ca de muşcătura
otrăvitoare"288.
Prin urmare, otrava plăcerii se răspândeşte,
prin mijlocirea sărutului, în tot trupul. Pentru ace
ea [după cum zice Apostolul], „îmbrăţişaţi-vă",
zice, „unul pe altul cu sărutare sfântă"289, ca, prin
suflarea sărutării trupeşti, să le puneţi pe acestea
în armonie unele faţă de altele, întru mireasma
curată a Duhului Sfânt.
A C Şi socotesc că nu suntem de condam-

i v J nat dacă vom încerca să înţelegem ce
înseamnă pentru fecioară a fi cu adevărat neînti
nată. Dacă păcatul n-ar fi ajuns până aici, şi nici
B’ E w ixe ia - în sens de continuitate, de practică repetată.
288Dictonul aceasta i-a fost atribuit lui Socrate de către Cle
ment al Alexandriei (Stromata 2, 20,125,5, PG 8 ,1065B).
289/Pt. 5,14.
186
nu şi-ar fi reînnoit de-a lungul vieţii noastre lup

tele sale [viclene] în aceste făpturi, într-adevăr
atunci am fi fost de înfierat, după unii, proba
bil, dacă cuvântul nostru s-ar opri aici. Dar da
că [diavolul] a reuşit să iscodească tot felul de
păcate îm potriva maicilor şi a fiicelor prin plă
cerile trupeşti (precum, de exemplu, l-a înfierat
şi pe A m non 290*pentru necinstirea surorii [lui]),
nu vom putea fi consideraţi, socotesc, vrednici
de blam noi, cei care am vrea să învăţăm [ce în
seamnă cu adevărat] neprihănirea fecioarei.
Aşadar, puterea atracţiei erotice, aflată înlă-
untrul trupului părţii masculine faţă d e partea
feminină, care nu ascultă de nici o raţiune, es
te atât d e mare, încât, s-ar putea spune, poate să
unească trupurile de la sine, în ciuda gândurilor
din interior care se îm potrivesc .” 1Căci femeile şi
deopotrivă bărbaţii, prin atingerea trupurilor de
acelaşi gen, au o relaţie reciprocă firească de ne
mişcare [de insensibilitate]” 2; în afară de cazul în
care cineva, având mintea” 3incitată prin lucra
rea fanteziei 294spre acel lucru pentru care a pri
™U Reg. 13,14.
2.1Mecanicitatea apropierii trupurilor, din pricina atracţiei
erotice, este abordată şi în cap. 3, ca dat genetic pus de Dumne
zeu însuşi înlăuntrul firii umane, cu un scop bine determinat;
vezi, de asemenea, Judith BUTLER, Gender trouble:feminism and
the subversion ofidentity, Routledge, New York/Londra, 1990.
2.2Această problematică, reluată mai jos în cap. 57, este
abordată şi de Metodiu de Olimp (cf. n. 378).
241Este subliniat într-un mod realist rolul fanteziei, cât pri

veşte activarea impulsului erotic aflat în natura umană, care
187
VASILE AL ANCYREI
mit [de la Dum nezeu] im pulsul erotic firesc [spre

unirea fizică], s-ar folosi [nepermis] de aprinde
rea295, [care i-a fost dată] spre [a se apropia de]
cel de alt gen, spre propria satisfacţie296.
Iar trupul feminin, atingându-se de [cel] mas
culin, şi iarăşi cel masculin, de cel feminin, cu
toate că sufletele, prin gândurile proprii, ar încer
ca să se îndepărteze de ele, se aprind reciproc în
chip ascuns [scil. când se află în intimitatea lor],
spre îm preunare .297Şi aşa cum nişte câlţi care se
aprind de la [alţi] câlţi şi un foc strălucitor, de la
alt foc nu scot fum; iar câlţii, adulmecând focul,
nu au n evoie spre a se aprinde de multă străda
nie, nici d e cineva care suflă dinafară, ci numai
prin atingere fac să apară pe dată flăcările scân
teietoare; la fel şi trupul feminin, atingându-se
d e cel al bărbatului nu are nevoie de multă stră
poate avea consecinţe grave în ceea ce priveşte tulburările se
xuale de comportament (Chess DENMAN, Sexuality: a bio-
psychosocial approach, Palgrave Macmillan, 2004, pp. 308-330;
pentru răspunsul Bisericii primare la astfel de probleme, vezi
Bemadette J. BROOTEN, Love behoeen women: early Christian
responses to feniale homoeroticism, The University of Chicago
Press, Chicago, 1994).
“ Estru.
Scil. de propriul organ genital. Autorul încearcă să aver
tizeze lectorul încă de la începutul capitolului că importanţa
neîntinării absolute a fecioarei îl constrânge să ia în discuţie
detalii care în mod obişnuit nu sunt abordate, cum ar fi, în si
tuaţia de faţă, tema autosatisfacerii erotice.
2,7Pentru problema sexualităţii în epoca primară şi aportul
teologic al eticii pauline, vezi Kathy L. GACA, The Making of
Fomication: Eros, Ethics, and PoliticaI Reform in Greek Philosophy
and Early Christianity, University of California Press, Berke-
ley/Los Angeles/ Londra, 2003.
188
danie, nici de dragostea care insuflă spre unirea

[trupească]; ci, având o relaţie firească unul faţă
de altul, dobândesc deîndată prin atingere scân
teia plăcerii, care arde înăbuşit într-ascuns. De
aceea, zice, „oare poate pune cineva foc în sânul
lui, fără ca veşm intele lui să ardă? Sau va m erge
cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? Aşa
(...) nim eni din cei ce se ating de fem eie nu va
rămâne nepedepsit"298.
Iar dacă Domnul „S-a dat pe Sine pentru ea,
ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cu
vânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, ne-
având pată sau zbârcitură, ori altceva d e acest
fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană "299şi cu
trupul şi cu sufletul; pentru aceasta fecioara este
datoare să poarte de grijă cum să placă Dom nu
lui, „ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhu l"300.
A f De unele nu trebuie să se ferească, iar

x U î n altele să aibă încredere nesocotit, ci
[este datoare] să se ţină departe cu totul d e toate
întâmplările care o pătează sau provoacă „zbâr-
cituri", „ca să fie sfântă şi cu trupul", fără ca su
fletul să sufere din partea trupului, şi cu duhul
să nu-1 tulbure [pe trup] prin nici un gând. Căci
patim ile nu pătrund în suflet numai prin inter
m ediul trupului, ci, luându-şi începutul şi de la
suflet, fără să se poată sluji mereu de trupuri, se
M Pr. 6, 27-29.
**£/. 5, 25-28.
300¡Cor. 7, 34.
189
VASILE AL ANCYREI
săvârşesc în cuget301, la nivelul imaginaţiei, ca şi

cum ar lucra prin mijlocirea trupurilor.
Prin urmare, după cum cei care amestecă
untdelemnul cu apa, supunând prin meşteşug
constrângerii caracterul propriu 302fiecărui [ele
ment], anulează lim pezim ea untdelemnului303,
tulburându -1 cu aspectul mâlos al apei alterate
prin amestecarea cu untdelemnul, tot aşa şi cei
care fac să se confunde sufletul cu trupul, prin
patimi, nimicesc crunt ceea ce este folositor din
fiecare pentru viaţă, înnegurând întreg sufletul,
care este luminos şi strălucitor, prin noroiul pa
timilor trupeşti din plăcere, şi tulburând în v ir
tutea raţiunii mai înainte menţionate ceea ce este
în trup curat şi transparent, îl vădesc nefolositor
pentru viaţă. Ci, aşa cum acelea [uleiul şi apa]
care sunt amestecate între ele îşi pierd caracterul
lor firesc304, însă, după ce aspectul tulbure se risi
peşte, cele care devin transparente se separă una
d e alta, revenind fiecare la ceea ce-i este specific:
untdelemnul curat aşezându-se pe apă, iar apa
lim pede făcându-se purtătoarea acestuia, tot aşa
şi sufletul şi trupul, dacă, prin patimi, sunt făcu
te să se confunde între ele, fiecare fiind tulburat
d e celălalt, îşi pervertesc propria fire; dar, îndată
301Activarea dispoziţiei pătimaşe are loc la nivelul mintii,
prin acceptarea şi cultivarea acesteia şi, chiar dacă nu este pu
să în practică la nivel somatic, consecinţele negative sunt per
emptorii (cf. Ml. 15,19).
m Xăpic - în sens de frumuseţe, integralitate.
m Sau capacitatea de ardere a untdelemnului.
m Xăpi ţ.
190
DESPRE ADEVÂRATA NESTRICĂCIUNE
ce au parte d e liniştire şi tihnă, se separă, reve

nind la ceea ce le este propriu: sufletul, aseme
nea unui călăreţ, îşi arată frumuseţea luminoa
să, strălucind de sus asupra trupului, iar trupul,
întrucât [este] greu, se supune acestuia [sufletu
lui], făcându-i-se vehicul pentru nevoile de aici.
A r y Aşadar, fecioara, la vederea rânduie-

x / Iii d in firea ei, nu va tulbura lim pezi
mea sufletului prin patimile cărnii, nici nu va în
gădui umbrirea frumuseţii proprii prin patimile
din suflet; ci, păzindu-le nestingherit pe fieca
re după locul şi rânduiala şi folosinţa proprie,
va aduce30- cu înţelepciune pacea între părţi, ne-
voindu-se după fire 3
5
006ca sufletul dim preună cu
trupul să rămână în netulburare, şi va arăta din
ambele [elemente] o formă pură de armonie307,
305Comp. Col. 3,15.
M K a tp v o iv .
507 Ad titleram „genul enarmonic" (¿vappdviov yevoţ)
(761 A); expresia s-ar putea referi la cel de-al treilea gen mu
zical al vechilor greci, după unele opinii antice şi modeme,
pierdut (Quintilian, Aristoxen, Plutarh). „Enarmonia" este
definită (în Dicţionarul de neologisme) ca „un raport între două
sunete muzicale, care au aceeaşi înălţime, dar cu notaţii dife
rite". în spaţiul muzicii bisericeşti, este vorba de un termen
tehnic, care defineşte un anume gen muzical, specific muzi
cii psaltice (care include ehurile al IlI-lea şi al VlI-lea), diferit
de cel diatonic şi cromatic, caracterizat de folosirea unor in
tervale muzicale (între treptele Ga-Vu, Ke-Zo) mai mici de
cât semitonul din muzica tonală, care poate da impresia unei
urechi neavizate că, în pofida notaţiei, care desemnează su
nete diferite, înălţimea execuţiei este aproape identică. Exem
plul este foarte interesant pentru a evidenţia diferenţa dintre
suflet şi trup, recunoscute de tradiţia patristică, în persoana
191
VASILE AL ANCYREI
prin păstrarea strălucirii sufletului neînvălurate

şi neschimbate şi prin grija cumpătată faţă de în
făţişarea trupului curată de toată îm boldirea [is
cată] din necurăţia patimilor.
^ Căci trupul, dezlănţuit, scoate la iveală lăco
mia, beţia şi plăcerile împreunării, în detrimen
tul frumuseţii sufletului; pe când sufletul- zdrun
cinat de nebunie, aduce îm potriva trupului invi-
, die şi mânie, ipocrizie şi duşmănie.
Se întâmplă uneori, prin mortificarea trupu
lui cu postiri şi nevoinţe, de frica patim ilor căr
nii, să nu încetăm a le purta [de fapt] pe aceleaşi
[patim i] în suflet, deşi trupul este mort, astfel în
cât poticnirea pe calea desăvârşirii să se vădeas-
7 că de la sine: pentru că o lucrare dusă la înde
plinire fără cealaltă se dovedeşte nedesăvârşită
pentru adevărata virtute. D e aceea, dacă tăiem
patim ile trupului prin postiri, dar lăsăm sufle
tul înnegurat de pornirile proprii [ivite] din in
vid ie şi ipocrizie şi alte vicii, nu arătăm înfrâna-
rea trupului ca utilă pentru virtute. N ici dacă ne
curăţim sufletul d e propriile patimi, dar lăsăm
trupul abandonat plăcerilor cărnii şi altor m oli
ciuni, chiar dacă neînfrânarea nu înseamnă des-
frânare, nu ne putem arăta viaţa noastră ca desă-
L_ vârşită pentru virtute.
\ Sfântul loan Damaschin, ca fiind în fapt două firi sau naturi
diferite (cf. n. 20), Vasile al Ancyrei amintind în acelaşi para
graf de „genul trupului - to toOou p aroţ cilxx;" (761A), dar,
concomitent, cu intenţia de a sublinia armonia la care modul
autentic de a fi al celor două „firi" sau „naturi" diferite creea
ză impresia de unitate absolută.
192
Ci acela care va înfăţişa calea virtuţii curată

de toată întinăciunea să adauge binelui sufletesc
şi bunurile 308cele trupeşti prin lucrarea arm oni
oasă şi cumpătată a îm plinirilor sufleteşti şi tru
peşti. Or, viaţa nu ni se va descoperi neprefăcută
şi adevărată dacă toate cele ale sufletului şi tru
pului nu se vor afla în acord şi înţelegere. Pentru j
că într-adevăr este cu neputinţă, socotesc, să fie i
înfăptuite cele bune ale sufletului [sc/7. virtuţile
sufleteşti] câtă vrem e cele ale trupului se fac ob
stacol; iar cele ale trupului sunt bune câtă vreme
bunurile sufletului nu o iau înaintea celor tru
peşti, în detrim entul lor. C i sufletul, care este în
armonie cu sine şi îşi asumă trupul în acord cu el
însuşi, să arate, în m od desăvârşit, din amândo
uă, din trupul şi sufletul care se îndreaptă în rân-
duială pe un singur drum, o viaţă fericită.
Aşadar, în acelaşi fel fecioara care are, precum
untdelemnul în apă, sufletul curat în trup, puru
rea statornic şi prin lumina sa ţine în frâu trupul
supus lui, nu va amesteca frumuseţea sufletului
cu nimic tulbure din noroiul patim ilorJcupeşti
[ivit] din plăcere, ci va potoli cu ajutoruLposji-
el [trup] şi, prin biruinţele înfrânării, va cură ţi

cea mai mare parte din elementul său pămân
tesc; astfel [fecioara] nimic din patimile sufleteşti
308O separaţie semantică interesantă şi de asemenea rar în
tâlnită pentru două noţiuni care în gândirea patristică sunt de
obicei identificate: to ăyadov este înţeles ca „bun trupesc", pe
când to KtxAov, ca bun duhovnicesc.
193
VASILE AL ANCYREI
[iscate] din in vid ie şi ipocrizie, nim ic din rătăcire

nu va transmite trupului, ci îşi va arăta prin v ie
ţuirea [sa] mintea luminoasă şi neatinsă d e toată
mânia, furia şi pofta necugetată.
Şi după cum sunt îndepărtate pârâiaşele tul
buri309, care curg în trup prin stomac, la fel se cu
vine să le respingă şi pe cele care curg în suflet,
fiind datoare să aibă neînsoţită de patim i alcătu
irea toată din trup şi suflet, unde fiecare îşi în
deplineşte în linişte rostul său. Ca astfel fiecare
dintre acestea să rămână înăuntrul ei în starea sa
firească, lipsit de tulburare; câtă vrem e însăpati-
mile vor răscoli sufletul, frumuseţea fecioarei nu
va putea să-si ar a te in _nici un fel neprihănirea;
ba, mai mult, în afară d e faptul că nu se va folosi
deloc d e ne voinţa trupească, se va afla în suflet
multă necinste din cauza răutăţii patimilor.
48 D acă noroiul patim ilor din trup, ca un

sediment, se depune în suflet şi îl tul-
bură, la nimic nu[-i] va folosi fecioarei, care re
prim ă nevoia firii prin nevoinţă, curăţia trupu
lui, d e vrem e ce M irele nu-Şi va putea afla odih
nă într-un astfel de suflet întunecat d e patimi; şi
încă m ai m ult se va vătăma pe sine una ca aceas
ta, care nu a luat aminte, d in nepricepere, la ceea
ce este cu adevărat plăcut M irelui şi s-a păgubit
m O observaţie cu caracter fiziologic-medical: autorul se re
feră, probabil, la căile de eliminare a materiilor rezultate din
digestie.
194
d e răsplata izbânzilor trupeşti, din cauza strică

rii minţii. Iar dacă sufletul suferă asaltul a mii
de patimi, este zadarnică aparenta nestricăciune
[âcpdopia], cultivată pentru a îm pod ob i sufletul.
Aşadar diavolul, prin interm ediul trupului ^
acelora, pe care îl ia ca pe un organ al păcatului,
dezlănţuie atacul îm potriva sufletului, insă aco-
lo unde nu i se îngăduie stăpânirea asupra căr
nii, datorită înfrânării şi ascezei, ia cu asalt sufle
tul, de multe ori lipsit de apărare şi vulnerabil
în faţa_patimilor care -1îmboldesc, ducându-şi la
îm plinire pofta. Aşa sunt cele care prin postiri,
mătănii şi alte forme excesive de asceză în trup
l-au izgonit pe acesta [diavolul] din came, dar
prin patimile furiei, mâniei, ipocriziei sau in vi
d iei i se arată devotate în suflet.
însă, cu cât este mai mic trupul faţă d e suflet
ca valoare, cu atât mai mic, socotesc, se vădeşte
a fi păcatul cu^trupul faţă de cel [săvârşit] doar
cu sufletul. Căci acolo [sci/. în prim ul caz] hra- j
na firească şi pofta pântecelui, sau [pofta] d e a
desfrâna, gâdilă trupul prin plăcerile însoţitoa
re; însă aici pervertirea puterii d e alegere 310in
troduce fără de nici o plăcere trupească patim ile
în suflet, îm potriva firii. Şi dacă stricarea fecioa
rei [este] patimă sufletească, patim ă a sufletului
înseamnă şi mânia, şi cearta, şi toate celelalte câ
te a spus Apostolul, şi cu atât m ai m ult p izm a311.
,,0npoaipeoi<;.
311C/. Gal. 5,19-21.
195
VASILE AL ANCYRE1
Preaasemănătoare suferinţă an dp înfnmtat,

aşadar, şi cel care iubeşte, si cel care pizm uieşte.
Căci, aşa cum iubirea celui care iubeşte topeşte
sufletul şi trupul, când dorinţa nu i se îm plineş
te, la fel şi pizm a celui ce pizm uieşte ofileşte su
fletul şi trupul.
Pentru că nu-şi topesc cu nimic mai mult su
fletul şi trupul cei care, iubind, nu-şi duc la îm
plinire dorinţa, din cauza iubirii, decât cei ca
re, invidiind, nu au parte de îm plinirea propriei
dorinţe, din cauza pizm ei; cu povara unei astfel
de patimi, [sunt] asemenea unor statui de ceară
care, lucrate fiind noaptea de către m odelatorii
în ceară, sunt topite cu totul de razele soarelui,
atunci când acesta răsare.
Acelea [statuile] însă, câtă vrem e se află la
adăpostul nopţii şi al întunericului, lasă să apa
ră, după cum au fost modelate, forma închegată
şi între tim p întărită la umbră, sub adierea noc
turnă; iar când răsare soarele, după străbaterea
parcursului său şi toate sunt hrănite de puterea
razelor şi se bucură de lumină, acelea se topesc
şi se evaporă, după ce formele şi chipurile s-au
amestecat în coagularea transmisă fiecărui [m o
del]. Iar cei stăpâniţi de pizmă, câtă vrem e unel
tesc în întunericul diavolului, ca în noapte, la
faptele pizm ei, îşi arată reciproc gândurile şi for
m ele dim preună cu chipurile întărite, aşa cum au
fost lucrate cu pizm ă; însă, când un bărbat inte
gru, asemenea unui soare, se va ridica la lucrări-
196
le virtuţii în revărsat d e zori, toţi cei ce preţuiesc

m odul de viaţă iubitor de frumuseţe 3'2şi iubitor
de Dumnezeu, umplându-se strălucit de erosul
dum nezeiesc spre (a Sa] cunoştinţă, vor nutri se
m inţele virtuţii; iar cei [invidioşi], când îl văd pe
acesta d e neînvins, ca un soare, mulţumită iubi
rii lui Dumnezeu, strălucind şi mai mult prin lu
crările virtuţii, [vor vedea cum] pe neaşteptate li
se topesc, asemenea unor [statui] de ceară, aşa
cum ziceam, form ele trupurilor şi dimpreună cu
ele şi sufletele care s-au um plut d e pizmă.
AQ Sufletul fecioarei se cuvine să fie se-

j L y nin, asemenea unui lac, cu gânduri
dum nezeieşti, [născute] dintr-un izv or preacu
rat al minţii, neînvălurit, neatins de cuvintele •
strecurate din afară, prin auz, neagitat de închi
puirile care se insinuează înăuntru, prin vede
re; astfel încât, ca într-o oglindă preacurată, să
vadă înfăţişarea proprie şi frumuseţea Mirelui
şi să se um ple cu adevărat de dragostea pentru
El. De aceea nici o altă înfăţişare nu trebuie să se
reflecte în oglinda acestei ape, ca nu cumva, tul
burând-o pe cea deja zugrăvită, să o nimicească;
şi nici să nu se lase cotropită de mânie, tristeţe
sau d e v reo altă patimă, ca să nu-şi reprezinte
în mintea, uneori încordată, diferite im agini; ci
pururea, pătrunsă de bucuria după Dumnezeu,
să se păstreze cu totul neîm presurată de patimi, 3
2
3l2Filocalic („<ţ>iAoKaAw<;").
197
VASILE AL ANCYREI
fără să lase să apară în ea însăşi nici un alt chip

decât pe cel al M irelui; astfel încât doar El să-Şi
răsfrângă m ereu în ea frumuseţea proprie, iar
sufletul să aibă chipul Acestuia care străluceşte
în oglinda din sine şi să-şi dorească a se îm p o
dobi cu frumuseţea Lui.
Pentru aceea, spre a proteja sufletul fecioarei,
prea-înţeleptul cuvânt zice: „Dacă mânia stăpâ-
nitorului se ridică îm potriva ta, nu te clinti din
locul tău"313; ca nu cumva, prin revolta gându
lui şi fără ca nim eni să fie de faţă, închipuirea,
găsind loc, să-şi expună, ca într-o oglindă, ido
lii păcatului. Ci tot locul din sufletul fecioarei să
se umple de vederea lui Hristos. Să nu rămână
în ea vreun loc disponibil, în care să se statorni
cească vreun gând iscoditor şi să-şi răsfrângă ce
le proprii ale sale.
Aşadar, într-un cuvânt, sufletul fecioarei să nu
fie oglindă a vreunui om, fie prezent, fie absent,
ci numai a sfântului ei M ire; nici o altă formă să
nu se reflecte în ea decât singură aceea [a dum
nezeiescului M ire]; cu nim ic [străin] să nu-şi cu
reţe oglinda sufletului ei în chip iubitor de fru
museţe314 decât cu Acela. Care, răsfrângându-Şi
în ea chiPuLfrum usetii proprii, să o facă pe ea
[cu adevărat] fericită315. Iar dacă vreunul dintre
m uritori îşi va reflecta chipul în această oglindă,
3,3Eccl. 10,4.
3,4Filocalic („<t>iAo>aiÂax;").
315M aK ap ia.
198
DESPRE ADEVĂRATA NESTR1CĂCÎUNE
cea care îşi ocupă mintea cu contemplarea chi

pului acestui [om m uritor] va ajunge negreşit să
nu mai poată contempla chipul d e mai înainte al
M irelui, care se va retrage şi se va ascunde [de
fecioară]. Aşa cum „cel ce se alipeşte de cea des
frânată este un singur trup cu ea", la fel „ cel ce se
alipeşte d e D omnul este un duh cu E l"316: scutu-
rându-se d e patimile trupului şi pecetluindu-şi
sufletul cu însăşi frumuseţea [M irelui].
W? r A 317*Or, prin călăuzirea fecioarei la ade-

U vărata feciorie, după exem plul M ire
lui, nu-i insuflăm acesteia nici un gând de nun
tă [trupească]; ci din însoţirea căsătoriei adeve-
rim în chip în ţelept unirea sufletului raţional cu
Dum nezeu-Cuvântul. Că, aşa cum trupurile se
fac părtaşe de bunăvoie şi de comun acord, prin
împreunarea din căsătorie, aceloraşi plăceri şi
patim i şi [aceleiaşi] stricăciuni, la fel şi sufletul
raţional, prin părtăşia nunţii cu Dumnezeu-Cu
vântul, se va desfăta de virtutea, nestricăciunea
şi nepătim irea adevărată în DuhuljjraJn nepitlr
m ire şi nestricăciune, prin legământul neprefă
cut al lui Dumnezeu-Cuvântul pentru sfinţirea
cea de la El. să ajungă curată. Pentru aceea, cea
unită cu Hristos prin făgăduinţa [în vederea păs
trării] fecioriei, care s-a nuntit pe viaţă cu Inţe-
316/ Cor. 6,16-17.
3l7Un capitol profund teologic în care este dezbătut sensul
lui virgines Christi, a fecioriei înţeleasă ca taină a nunţii sufle
tului cu Mirele Hristos.
199
VASILE AL ANCYREI
lepciunea şi Cuvântul, se cuvine să fie înţeleaptă

şi cumpătată, risipind ruşinea a toată necugeta-
rea şi a smintelii, cu ajutorul gândului neîncetat
la cele dum nezeieşti, pentru a-şi îm podobi min
tea cu frumuseţile înţelepciunii cu care s-a unit.
Iar dacă fiecare dintre cei care poartă de g ri
jă să ajungă fericiţi [trebuie să se nevoiască] - cu
atât mai mult mireasa lui Hristos se cuvine să-şi
îndrepte toate lucrările d e la cele dinafară spre
cele dinăuntru prin puterile sufletului, să vor
bească pururea cu M irele în cămările tainice de
nuntă ale minţii, ca şi cu Dumnezeu-Cuvântul,
la legea Lui să cerceteze noaptea şi ziua318 şi să
se veselească după cuviinţă dimpreună cu pe
ţitorii, Legea şi Evanghelia, zic, şi împreună cu
toţi ceilalţi [scil. sfinţi319] care în unire şi acord
cu acestea [cu Legea şi Evanghelia] îi istorisesc
îndeaproape frumuseţea M irelui; iar prin sfin
tele naşteri320 ale înţelesurilor Cuvântului să se
afle cu mult mai cumpătată şi în ţeleaptă, până ce
toată unindu-se deplin cu înţelepciunea, făcân-
du-se una cu C el cu Care s-a unit, va fi arătată tu
turor din stricăcioasă, nestricată, din necugetată,
chibzuită şi înţeleaptă şi, într-un cuvânt, din om,
3I»C/. Ps. l, 2.
3nLvfmvovt; - cei care cred în aceleaşi idei, care au aceleaşi
concepţii.
320Acelaşi motiv al „naşterii" mistice este dezbătut de Me-
todiu de Olimp; Biserica-„fedoară" şi concomitent fecioa-
ra-„biserică" nu este doar „mireasa", ci „maica spirituală" ca
re naşte prin cuvânt noi fii ai Trupului lui Hristos (Symposion
75, 2-10 SC 95, pp. 110-122).
200
dum nezeu nemuritor, asemenea coastei Cuvân

tului cu Care a venit în unire321.
Aşa cum M irele ei, părăsind „Tronurile şi
D om niile"322, S-a unit cu firea umană, pentru ca
din milostivire, făcându-Se una cu aceasta, să o
mute la nepătimirea323Sa, la fel şi ea este datoare
să se alipească nemuririi Celui care S-a dezbră-
cat pe Sine d e „începătorii şi Stăpânii" 324 pen-
tru ea, Care „D um nezeu fiind în chip", S-a golit
pe Sine, „chip de rob luând"325, din iubirea pen
tru mireasă, pentru ca şi în cămara cerească de
nuntă să urce dimpreună cu El Care S-a înălţat la
Tatăl. „D e aceea, zice, va lăsa omul pe tatăl său
şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi v or fi _ j
amândoi un trup."326
C el care a logodit-o327 [scil. Apostolul] pe mi
reasă cu Hristos spre nestricăciunea binelui, tâl-
cuind [faptul] acesta, zice: „Taina aceasta mare
este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică"328. Căci '
Hristos nu S-a coborât ca, prin unirea cu mirea
sa, să rămână pe pământ, ci ca, luând-o şi pre-
schimbând-o pe aceasta, să o ridice de pe pă
mânt la ceruri. Şi cea nuntită cu Hristos nu î l are (
321Fecioria se revelează nu doar cu sensul de virtute prin ex
celenţă, ci în special ca realitate care mediază desăvârşirea şi
îndumnezeirea (decooti;).
30Cf. Col. 1, 16.
323Anădeia.
m C f Col. 1, 16.
325Cf.Filip. 2, 6-7.
326Fac. 2, 24.
^ 'O npo/ivrjoxf uopevoc.
328£/. 5, 32.
201
VASILE AL ANCYREI
lepciunea şi Cuvântul, se cuvine să fie înţeleaptă

şi cumpătată, risipind ruşinea a toată necugeta-
rea şi a smintelii, cu ajutorul gândului neîncetat
la cele dum nezeieşti, pentru a-şi îm podobi min
tea cu frumuseţile înţelepciunii cu care s-a unit.
Iar dacă fiecare dintre cei care poartă d e g ri
jă să ajungă fericiţi [trebuie să se nevoiască] - cu
atât mai mult mireasa lui Hristos se cuvine să-şi
îndrepte toate lucrările de la cele dinafară spre
cele dinăuntru prin puterile sufletului, şă vor-
bească_pururea cu M irele în cămările tainice de
nuntă ale minţii, ca şi cu Dumnezeu-Cuvântul,
la legea Lui să cerceteze noaptea şi ziua318 şi să
se veselească după cuviinţă dimpreună cu pe-
ţitorii, Legea şi Evanghelia, zic, şi îm preună cu
toţi ceilalţi [sc/7. sfinţi319! care în unire şi acord
cu acestea [cu Legea şi Evanghelia] îi istorisesc
îndeaproape frumuseţea Mirelui; iar prin sfin
tele naşteri320 ale în ţelesurilor Cuvântului să se
afle cu m ult mai cumpătată şi înţeleaptă, până ce
toată unindu-se deplin cu înţelepciunea, făcân-
du-se una cu C el cu Care s-a unit, va fi arătată tu
turor din stricăcioasă, nestricată, din necugetată,
chibzuită şi înţeleaptă şi, într-un cuvânt, din om,
™ C f Ps. 1, 2.
3nLi>imvovt; - cei care cred în aceleaşi idei, care au aceleaşi
concepţii.
310Acelaşi motiv al „naşterii" mistice este dezbătut de Me-
todiu de Olimp; Biserica-„fecioară" şi concomitent fecioa-
ra-„biserică" nu este doar „mireasa", ci „maica spirituală" ca
re naşte prin cuvânt noi fii ai Trupului lui Hristos (Symposion
75,2-10 SC 95, pp. 110-122).
200
dum nezeu nemuritor, asemenea coastei Cuvân

tului cu Care a venit în unire321.
Aşa cum M irele ei, părăsind „Tronurile şi
D om niile"322, S-a unit cu firea umană, pentru ca
din m ilostivire, făcându-Se una cu aceasta, să o
mute la nepătimirea323Sa, la fel şi ea este datoare
să se alipească nemuririi Celui care S-a dezbră-
cat pe Sine de „începătorii şi Stăpânii" 324 p_en-
tru ea. Care „D um nezeu fiind în chip", S-a golit
pe Sine, „chip de rob luând"325, din iubirea pen
tru mireasă, pentru ca şi în cămara cerească de
nuntă să urce dimpreună cu El Care S-a înălţat la
Tatăl. „D e aceea, zice, va lăsa omul pe tatăl său
şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi
amândoi un trup."326
C el care a logodit-o327 [scil. Apostolul] pe mi
reasă cu Hristos spre nestricăciunea binelui, tâl-
cuind [faptul] acesta, zice: „Taina aceasta mare
este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică"328. Căci
Hristos nu S-a coborât ca, prin unirea cu mirea
sa, să rămână pe pământ, ci ca, luând-o şi pre-
schimbând-o pe aceasta, să o ridice d e p e pă
mânt la ceruri. Şi cea nuntită cu Hristos nu îl are
m Fecioria se revelează nu doar cu sensul de virtute prin ex
celentă, ci in special ca realitate care mediază desăvârşirea şi
îndumnezeirea (diaxnc;).
™Cf. Col. 1,16.
BSAnădcia.
” *C/. Col. 1,16.
» Cf.Filip.2,6-7.
316Fac. 2, 24.
» £ ) npofivqoTCvdficvoc.
» £ / .5, 32.
201
VASILE AL ANCYRE1
doar pe Ioan ca slujitor pentru sine la îm băieri

le329 nupţiale, ci şi pe îngeri, cântând im nul de
nuntă celei care urcă la sălaşurile Tatălui,
r Aşadar, fecioara nu do_ar în unirea cu Logosul
cel nestricat, ci chiar şi după unire rămâne nestri-
cată. Pentru că nu o face pe fecioara neprihănită
femeie asemenea mirelui trupesc, stricând-o prin
nuntire; M irele sufletelor noastre nu Se nunteşte
în felul acesta cu sufletul neîntinat, pentru a-1 stri
ca prin împărtăşirea cu El. Ci, luându-1 stricat de
către diavolul prin patimile trupului şi ajuns în
chip rău „soţie" a lui p rin stricăciune. îl face din
„ fem eie" fecioară nepătată, prin părtăşia cu Sine.
C ăd , învăţându-ne pe noi această rânduială nup
ţială şi prin profetul, zice către mireasa Sa: „O a
re nu după cum se cuvenea m-ai numit şi tată şi
mai-mare al fecioriei tale?"330Ca şi cum ar fi spus
şi mai-mare al nestricădunii [ăipdopia] tale.
Căci, aşa cum mai-mare şi stăpânitor al stri
cării nupţiale este bărbatul, prin aceasta făcân-
du-se dom n al ei [scil. al miresei pământeşti],
în acelaşi fel M ai-marele si Stăpânitorul nestri-
căciunii lăcpdopia]33' fiecăruia .dintre noh este
D om nul, fiind încununat şi Domn, şi începător
prin nestricăciune [ăcpdopta]; şi pe Acesta trebu-
3” 0 imagine care este posibil să se refere la Sfântul Ioan Bo
tezătorul şi la activitatea baptismală a acestuia.
330Ier. 3, 4 (în LXX).
3310 expresie echivalentă celei pe care o regăsim la Sfântul
Grigorie de Nyssa: „xoprjyoţ xf|c d(ţ>0apoia<;" (2,1, 5, SC, p.
262), în timp ce Metodiu II numeşte pe Hristos „dQxmaQ0£-
voc" (Symposion 1, 23,9-10, SC 95, p. 62).
202
ie să-L recunoaştem şi drept casă a nestricăciu-

nii [ă<pdopia] noastre, în El rămânând şi stator-
nicindu-ne, pentru că „în El trăim şi ne mişcăm
şi suntem "332; ca, locuind pe viaţă în El, ca în tr-o
casă a toată virtutea şi nemurirea [ăcpdapaia],
să nu cădem din sălăşluirea Lui incoruptibilă.
Prin urmare, aşa cum [Acesta] „va locui şi va
um bla"333 în cei vrednici, la fel, de asemenea, şi
cei vrednici v or locui în El. De aceea şi zice, refe-
rindu-se la vrem ea când ne va lua pe noi din cele
ale lum ii de aici, când vom intra la El şi ne vom
sălăşlui în El, prevestind statornicia noastră [în
bine]: „rămâneţi în M ine şi Eu în v o i"334.
'Î 335 Astfel, fecioria, socotită fiind o reali-

JL ta te însemnată şi preastrălucită, se arată
faţă de toate celelalte a fi o sămânţă curată atât a
naşterii celei d in nou336, cât şi a vieţii celei nestri-
căcioase încă de aici337. Iar dacă „la înviere nici nu
se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca în g erii"338,
şi vor fi „fii ai lui D um nezeu"339, cei care îmbrăţi-
m F.A. 17, 28.
m II Cor. 6,16.
154In. 15,4.
“ Unul dintre aspectele centrale ale discursului ascetic, ca
re înaltă fecioria la nivelul vieţii îngereşti.
“ * Fecioria este un alt tip de Botez, ca renaştere (naMyye-
veoia).
“ Dimensiunea eshatologică a vieţii în feciorie începe din
viaţa prezentă, inaugurând recuperarea statutului ontologic
paradisiac, pierdut odată cu căderea protopărinţilor.
“ Mf.22,30.
” Lc. 20,36.
203
VASILE AL ANCYREI
şează fecioria sunt îngeri, străjuind viaţa oameni

lor în trupuri [de cam e] nestricăcioase; şi nu ori
ce fel de îngeri, ci mult prea de seamă. Iar da
că aceia în cer, alături d e Dumnezeu, împăratul
atotputernic peste toate, într-o fire nesupusă cu
prinderii sau constrângerii şi-au păstrat nestrică-
ciunea fără [a se afla în] trupuri [de cam e], aceş
tia, pe pământ, strâmtoraţi de patimile cărnii şi
supuşi încercării diavoleşti, şi-au păstrat cu mult
mai minunat nestricăciunea întocmai cu cea a în
gerilor prin virtute, pentru Făcătorul.
Atunci, frumuseţea fecioarelor este cu atât mai
mult de admirat, pentru că, în trup femeiesc, au
respins, prin înfrânare, forma340 trupului care îşi
pune amprenta asupra sufletului341; s-au arătat
într-adevăr egale342 bărbaţilor prin virtute, asa
cum de altfel egale au şi fost create în ceea ce pri
veşte sufletul. Şi aşa cum acei bărbaţi, prin asce
ză, s-au mutat în tagma îngerilor, tot aşa şi ele,
prin nevoinţă, mutându-se de la [vrednicia de]
femei la aceeaşi demnitate cu aceia, egale fiind cu
bărbaţii în ce priveşte sufletul, în viaţa prezentă,
dar mai puţin egale din cauza învelişului feme
iesc, în veacul ce va să vină se vor afla întru toate
egale, prin virtute, cu cei ce au ajuns îngeri.
Iar cele care au izbutit în viaţa de faţă, prin ne
voinţă, ceea ce s-a spus [prin Apostolul care zice]
Moptptj.
5,1Rela(ia dintre trup şi suflet este reciprocă (cf. n. 26 şi 218).
142Egalitatea masculinului cu femininul nu se poate statua
decât pe temeiul virtuţii.
204
„nici nu se însoară, nici nu se m ărită", s-au înfă

ţişat pe sine tuturor a fi întocmai cu îngerii încă
de aici; căci au biruit pornirea firească a trupu
lui spre împreunare, vieţuind pe pământ, prin- ,
tre oameni, ca şi când n-ar avea trup.
Iar dacă sufletul nu experiază patim ile nici 1
faţă d e masculin, nici faţă d e feminin, prin nici
un simţ al plăcerii trupului în care sălăşluieşte
sufletul, atunci „nu mai este parte bărbătească
şi parte fem eiască"343. nu mai este nici patimă şi
nici plăcere; „c i toate şi întru toţi H ristos"344, în
trucât trupurile au fost mortificate cât priveşte
plăcerea345 proprie părţilor masculine şi fem ini
ne, care rămâne neactivată, iar sufletul în trup
viază întru nemurire [âcpdapoia], prin m ijloci
rea virtuţii.
O Şi una ca aceasta, dacă nu mai dăinu-

\-s4-m ie în carnea ei plăcerea,.[poate]_să._se
atingă d e sluga Mirelui. Să-l primească la sine,
ca oaspete, în chip neprefăcut, p e fratele, după
porunca D omnului, spălându-i picioarele; slu-
jindu-1, cât timp are nevoie de îngrijire, cu mâi:
nile trupului moarte [plăcerii], aţingându-se de
trupul lui ca de un trup fără viaţă. Căci şi-a om o
rât m ădularele pământeşti si nu mai trăieşte ea.
ci Hristos trăieşte în ea. iar ceea ce trăieşte acum
M Gal. 3, 28.
344Coi. 3,11.
345Stil. plăcerea care se naşte din relaţia şi dialogul mascu
linului cu femininul.
205
VASILE AL ANCYREI
în trup, trăieşte în credinţă346; să îm plinească cele

ale virtuţii, numai Hristos trăind şi lucrând cele
proprii ale Sale în ea. care poartă un trup mort
şi răstignit dimpreună cu Hristos păcatului. Si
să împlinească poruncile Mirelui, ca să vădească
mai luminată frumuseţea sufletului prin mijloci
rea a toată fap ta.
Căci, la atingerea trupului [bărbatului] de cel
al fecioarei, sufletul ei va rămâne nesim ţitor la
[plăcerea] atingerii care se poate stârni în min
te347 prin atingerea părţii masculine; fecioara se
va atinge d e acesta [trup] într-un anume fel in
sensibil [scil. ca şi cum trupul ei nu l-ar simţi],
iar plăcerea în trupul ei va rămâne moartă, pen
tru că [trupul] care comunică sufletului im presi
ile venite de la lumea dinafară nu va trezi în su
flet patima plăcerii.
Căci aşa şi fecioarele supuse persecuţiilor, ca
re au fost date în mâna oamenilor necredincioşi,
datorită credinţei faţă de M ire, fie au fost păzite
nestricate şLcu trupurile, prin puterea minuna
tă a Celui pentru Care au suferit să fie predate
[acestor încercări], Care oricum anulează şi con
damnă ca moartă necinstirea bărbaţilor necre
dincioşi în trupurile lor348; fie, pângărite, îşi ară
tau M irelui sufletul nestricat si strălucitor prin
M Gal. 2, 20.
w Vezi mai sus (cap. 46) rolul imaginaţiei In procesul gene
rării plăcerii.
“ Text repetitiv: „şi Care păzea cu totul nestricate, zic, chiar
şi trupurile lor printr-o putere minunată".
206
credinţă şi feciorie, pentru că n-au consimţit şi

nu s-au arătat părtaşe plăcerii, deşi349 trup urile
moarte păreau că suferă batjocorire; pesemne că
prin [toate] acestea Domnul a v oit să arate întâie
tatea mărturisirii fcredinteil în El fată de onoarea
d in afară a trupului: nestricându-şi n id sufletul
prin [a credinţei] tăgăduire, nici trupurile - prin
care nu s-au făcut întru nimic părtaşe plăcerii.
Iar dacă cineva s-ar afla într-o nebunie îngro
zitoare şi ar pretinde, v oind să necinstească o fe
cioară junghiată, că o poate strica prin îm preu
nare pe cea moartă, rău ar putea să-i facă, dar să
o strice pe ea - niciodată. Prin urmare acela se
strică p e sine în Ioc să strice fecioara care rămâne
nestricată, de vrem e ce sufletul ei nu este d e faţă.
Ele sunt asemenea celor care, molestate fiind în
persecuţii şi în vreo anume îm prejurare d e către
bărbaţi, întrucât sunt moarte după trup, rămân
nestricate orice ar avea de îndurat. Căci vremea
nevoinţei care s-a scurs [până la momentul în
cercării] le-a pregătit îndeajuns, prin experienţa
dobândită, să lupte îm potriva cărnii, cu toate că
trăiesc în trup.350
Pentru aceea, îndemnându-le şi pe celelalte
spre o virtute asemănătoare, zicem: „în Duhul să
umblaţi şi să nu îm pliniţi pofta trupului"351. Aşa
dar, fecioarele asemenea lor [sa/, celor de mai
M,C/. manuscrisului Mazarinaeus (PG 30, n. 6, col. 773).
™Cf.IICor. 10,3.
“ 'Ga/. 5,16.
207
VASILE AL ANCYREl
sus] să arate [slugii Domnului] iubirea de frate,

fie şi prin a-1 prim i la sine ca oaspete. Căci şi M ă
ria a sărutat picioarele Domnului nu ca pe ale
unui bărbat, ci ca pe ale Domnului; prin lacrimi,
în chip cumpătat, a stins şi ofilit vechiul rug al
plăcerii şi flăcările [poftei] din ea, iar prin sta
rea [lăuntrică] faţă de Domnul şi prin sărutările
sfinte a aprins în chip înţelept Duhul352în suflet.
Vieţuia deci în Domnul şi umbla în Duhul353, să
vârşind pentru M irele toate, cu chibzuinţă, spre
iertarea păcatelor sale. Era moartă păcatului354,
întrucât a nimicit înfricoşată355, la atingerea şi să
rutarea picioarelor, ideea de „parte bărbătească"
şi „parte femeiască"356.
53 Aşadar, [fecioara], dacă a ajuns la

această înălţime duhovnicească357, să
se atingă de semenii ei şi să îm plinească porunca
Domnului [de a ne iubi unii pe alţii358]. Dar atin
gând [pe oricine], chiar şi una ca ea să vegheze
în cumpătare, ca nu cum va, prin atingere stăru-
№Cf. I Tes. 5,19.

333C/. Gal. 5,16.
~C/. Rom. 6,11.
355Cf. Lc. 24, 5.
3,6A desfiinţat separaţia noetică a fiinţei umane pe temeiul
distincţiei între principiul masculin şi feminin; (cf. Gal. 3, 28:
„nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că
voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus").
357Ad litteram - „să se atingă una ca aceasta dacă a ajuns să
fie una ca aceasta".
3,1Cf. In. 13, 34; 14,12.
208
sine, prin trup, plăcerea, şi să ajungă să fie m uş

cată de veninul desfătării şi să zică: venind plă
cerea, păcatul a prins viaţă; iar eu am murit, şi
„porunca" iubirii359, cea spre viaţă, „m i s-a aflat
spre m oarte"340.
Căci dacă şi îngerii cad, cei întocmai îngerilor
la cinste3*1 sunt datori să se teamă d e cădere cu
m ult m ai mult, ca nu cumva, făcându-se ei întoc
m ai îngerilor la cinste, prin nevoinţa fecioriei, dar
văzând că „fiicele oamenilor sunt frum oase"362,
să se pogoare la ele pentru plăcerile trupeşti, şi
să li se spună: „Eu am zis: «D u m n ezei sunteţi şi
toţi fii ai Celui Preaînalt». Dar v o i", alunecând
spre aceleaşi [patim i] ale trupului, „ca nişte oa
meni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi"363.
Prin urmare, fecioara care se îngrijeşte duhov-
niceşte de paza bună pentru ea şi de lipsa de vă
tămare pentru cei ce o privesc este cu mult mai
bine să fie în toate privinţele curată364; să prefere
povara înfierărilor şi acuzelor [lum ii] decât să fie
târâtă spre plăcerea şi paguba unora365; p e toate
359C f In. 13, 34; 14,12.
360Rom. 7,10.
361Oamenii (oi ioâyycAot).
30Fac. 6,2.
363Ps. 81,6-7.
361Ad litteram: „fără nici o amestecare (dvcTtipucro«;)".
“ Este mai bine, socoteşte Vasile al Ancyrei, ca fecioara să fie
acuzată de lipsă de maniere şi de amabilitate decât să-şi permi
tă să iasă în public fără nid o restricţie. Această atitudine poate
să aibă în vedere starea la care face referire S. ELM, (Vtrgins...,
pp. 352-353; vezi, de asemenea, studiul introductiv, n. 122), con
form căreia Arie este cel care, din cauza acuzelor formulate îm-
209
VASILE AL ANCYREI
celelalte să le treacă cu vederea, cu privirea aţin

tită numai la Domnul; astfel încât să arate, în-
că d e aici, frumuseţea nestricăciunii [âupdopia]
cea întocmai îngerilor la cinste, atât a părţii băr
băteşti, cât şi a părţii femeieşti, din viaţa aceas-
ta până în veacul nestricat al naşterii din nou366*.
Pentru că fecioria alipeşte viaţa noastră la nestri-
căciune^ [îndepărtând-o] de stricăciune.
P” A Căci cei dintâi [oameni] din puţine se-

minţe, după cum ziceam, prin căsă
toriile cele dintre ei, au răspândit omenirea în
tot pământul. însă aceasta [scil. Jecioria] pe ce
le semănate peste tot pământul, prin plăcerea
nuntirilor, le adună în pivniţele cereşti. Aşadar
Dom nul, făcând cunoscută această adunare spre
nestricăciune a celor semănate [peste tot pămân
tul], spunea: „ ridicaţi ochii voştri şi p riviţi hol-
Căci Dom nul nostru, văzând că lumea întrea

gă, care mai înainte era nelocuită, s-a plinit şi că
mult ajunsese spicul oamenilor şi fiecare mlădiţă
este încărcată d e urmaşi, socoteşte că a venit vre
mea adunării acestor spice. Pentru aceasta fecio
ria368, cunoscând după fire că, după cum seminţele
potriva sa, le-a acordat fecioarelor, aflate de partea sa (intr-un
număr de peste şapte sute), o libertate mai mare, producând
dezordine şi tulburare în cetate şi în Biserica Alexandriei.
M ilaAiyyeveaia.
347In. 4, 35.
Sc/7.fecioria ca stare ontologică.
210
om enirii s-au sădit prin plăcerea n u n tirilor ■

generarea vieţii de faţă, în acelaşi fel şi î n v
d e dincolo seminţele vieţii noastre se c e r se;
nate încă de aici prin nestricăciune [ci<Ş>Qopia\
pregetă ca prin sine însăşi să pregătească sen
ţele curate ale nestricăciunii pentru cultivate
pământului, spre viaţa nestricăcioasă [d e aco
pe de o parte, schimbând cu mâna puternic
nestricăciunii cursul relaţiei fireşti a [îm preu
rii] trupurilor feminine şi masculine, pe d e a
pregătindu-şi frumuseţea proprie mai lumi
tă pentru veacul naşterii din nou369prin pute
nepătimitoare370.
Fecioarele, aşadar, au dobândit mai dina
te, prin izbânda virtuţii, desăvârşirea din v
cui viitor, întru renaşterea cea din nou, odată
învierea trupurilor şi schimbarea lor prin ]
terea lui Dumnezeu. încă de aid, asemenea
gerilor, „n id nu se însoară, nid nu se mărit
ci prin virtutea sufletului şi prin nestricădiu
[âtpOopia]371trupului sunt asemenea îngeriloi
că Domnul nostru a voit ca sămânţa vieţii nes
cădoase [să fie] fecioria, care [ne] poate trin
în chip minunat de pe pământ la cer, şi că a
naAiyyeveoia.
™Ana8 rjţ. OoU(-v
171Un alt exemplu care pune în evidenţă dimension«
zică a termenului „d<ţ>0OQÎa", care, pe de altă parte, se
în armonie cu un corespondent semantic, echivalent, la :
spiritual, cu „virtutea sufletului" (cap. 54, 777A); pasaj»,
gumentează în continuare aceeaşi idee a sensului soma
termenului „d<{>0aQcrcn".
211
«k ^ ic in . £<n^<J
VASILE AL ANCYREI 7
" ” -^<¿ 1
.'» <i?i.s~vl <£<_ r£**-
rit deja [de atund] ca trupurile noastre să cultive

frumuseţea nestricăciunii [â(pdopia], prin nepri-
hănirea [ăcpdopia] fecioarelor, este lim pede [şi
din aceea] că, făcând ascultare de toate cele fpro-
prii] Legii, a renunţat doar la căsătorie’72.
Căci C el care S-a născut nestricat şi după trup
dintr-o fedoară nestricată se cuvenea să nu fie
încercat de nici o stricăriune proprie căsătoriei;
n id [născut] dintr-o [fecioară] nestricată să Se
pună în slujba stricăciunii trupului prin nuntire,
n id [născut] din [trupuri] stricate prin nuntiri,
după fire, [să Se pună în slujba] nestricăciunii
[ăcpOopia]; şi, după cum A d a m s-a făcut sămânţă
pentru viata prezentă prin plăcerea nuntirilor, la
fel [şi] El [urmai să se facă sămânţă a veacului vi-
itor prin nemurirea [ăcjjdapaia] cea din feciorie,
ca, aşa cum i-am urmat aceluia, care a semănat
viaţa pământească prin nuntirile dintre oameni,
la fel să-l urmăm în chip înţelept [şi] Domnului,
C el care a răspândit sămânţa veacului viitor prin
nestricăriunea \ă(pdopia] fedorelnică.
Iar dacă ai p rivi cu atenţie [pentru a cunoaşte
m ai bine] Paradisul şi viaţa de acolo a lui Adam ,
l-ai afla pe acesta în Rai neavând nevoie s-o cu
noască [trupeşte] pe femeia sa, pe care n-a cu
noscut-o373 decât după încălcarea [poruncii] şi
[pedeapsa cu] moartea şi alungarea din Rai: ca,3
5
7
375A renunţat la viaţa Sa de familie, dar fără a o socoti prin
aceasta lipsită de valoare spirituală.
m Fac. 4,1.
212
prin succesiunea pruncilor, să găsească a s t f e l ali

nare în faţa condiţiei muritoare a firii [u m a n e ].
Dim potrivă, fecioara, următoare [nu lui A dam
celui dintâi, ci lui Hristos, „Adam , Cel de p e ur
m ă" (/ Cor. 15, 45),] Celui care conduce la Rai,
se desfată dimpreună cu El nestricată în Parad is,
fugind de blestemul cel dinafara Raiului, c a r e zi
ce: „în dureri vei naşte cop ii"374şi celelalte ş i ne-
fiind nevoie să înţeleagă acolo cum a cunoscut-o
Ad am pe femeia sa. Căci nu s-a spus aceasta în
timp ce se afla el în Rai, ci după alungarea sa. _j
Nu susţinem acestea, aşadar, ca si cum

C / O am atribui fecioriei statutul d e lege
pentru [această] viaţă; ci ca să arătăm_şub_iaa.-
te aspectele puritatea [fecioriei] celor care cau
tă să dobândească „mărgăritarul de m ult p r eţ"375
al ei. „ Cât despre fedorie, n-am poruncă d e la
Dom nul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care
am fost miluit de D om nul"*3576; pentru că D om nu l
7
nu a prescris firii noastre ca lege fecioria, nici în
Legea [lui M oise] şi nici în Evanghelie. Căci în ce
chip ar fi fost cu putinţă, de vrem e ce a zis „creş
teţi şi vă înm ulţiţi"377, să im pună atunci fecioria
ca lege Cel care a conceput o astfel d e relaţie a
bărbatului faţă de femeie şi a fem eii faţă de băr
bat, aşa cum a arătat cuvântul nostru la început,
174Fac. 3,16.
375Mt. 13, 46.
376/Cor. 7, 25.
377Fac. 1, 28.
213
VASILE AL ANCYREI
în scopul [statuării] căsătoriei ca fapt necesar,

pregătind pentru cei care s-au făcut din nemu
ritori m uritori succesiunea neamului [omenesc],
ca să afle - după cum s-ar putea spune - nemu
rirea378? Şi, mai mult, pentru că vedea necesară
mulţimea celor care se năşteau ulterior, spre în
locuirea celor înghiţiţi în războaie pentru pro
pria lor răutate. Ba chiar şi în Legea lui M oise se
socotea naşterea de prunci ca vrednică de bine
cuvântare. Şi, după ce lumea a sporit prin roade
le ei proprii pretutindenea, iar pământul s-a în
ţesat cu o mulţim e atât de mare de oameni, încât
nimic n-ar mai putea să încapă de numărul celor
născuţi mai pe urmă, [când] s-a îm plinit şi ceea
ce a fost profeţit despre venirea Dom nului nos
tru, [anume faptul] că aceia care vor fi încredin
ţaţi de învăţătura Sa în chip înţelept „preface-vor
săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoa-
re; când nici un neam nu va mai ridica sabia îm
potriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul"379;
atunci fecioria, contrar stricăciunii trupeşti, în
chip frumos [va] face să înmugurească nestrică-
ciunea [âcpdopia] din trupuri.
însă Domnul, având în vedere [raţiunea] firii
trupurilor masculine şi feminine, nu im pune fe
,n Vasile al Ancyrei are în vedere opiniile lui Platon, care,
prin intermediul Diotimei (Banchetul 208e), a formulat aceeaşi
idee, spunând că cei ce se căsătoresc socotesc că prin naşterea
de prunci vor dobândi „nemurire, pomenire şi fericire (ev6ai-
fiovia) în toată vremea ce va veni".
m Is. 2,4.
214
cioria ca lege, aşa cum ziceam, n id prin M oise

şi nici nu o porunceşte pe aceasta în Evanghelie.
Dar, îndreptând Legea lui Moise, învaţă deplin
ceea ce lipsea pentru virtutea desăvârşită, zicând:
„s-a zis celor d e demult: «să nu săvârşeşti adul
ter». Eu însă îţi spun"380: nid măcar să pofteşti, şi
celelalte381. Şi, şezând pe munte, „deschizându-Şi
gura"382, începe cu Fericirile; şi parcurgând cele ale
lui M oise şi conducându-le pe toate spre adevăra
ta virtute şi învăţând amănunţit porundle, care
călăuzesc la mântuire, îşi desăvârşeşte învăţătura
şi Se pogoară d e p e munte, fără ca în vreuna din
tre porund, n id în Vechiul, n id în N ou l Testa
ment, să im pună fecioria ca lege.
Căci voia ca izbânda fecioriei să nu fie [îngră
dită de] poruncă, ci [să fie] o culm e a sufletului
celui iubitor de virtute, care înfăptuieşte d e ja si
ne, prin libera alegere, ceea ce este deasupra po
runcii şi mai presus de firea [omenească], Aşa
dar, căsătoria este în folosul firii [umane], şi L e
gea rânduieşte ceea ce este potrivit cu firea. însă
fecioria, prin depăşirea firii, nu este înrobită le
gii, ci oferă Făcătorului şi L e g iuitorului, mai pre
sus de lege, izbânda nestricăciunii [ăfpdopta].
Or, v o i repeta, pentru [raţiunea] aceasta D om
nul nu a impus nicidecum ca lege fecioria, dar a
îngăduit ca, aşa cum om ul a fost nevoit, îm potri
“ °Mf. 5, 26-27.
381Cf. Mt. 5, 28-48.
5,2.
215
VASILE AL ANCYREI
va firii383, [să treacă] de la nestricăciune la stricăciu

ne, prin folosirea unui drept [de alegere] abuziv384,
tot aşa să-şi silească385 propria fire, printr-un act
de alegere mai bun, [spre a trece] de la stricăciu
ne la nestricăciune. Şi, zic, nu impune fecioria nici
ca lege şi nici ca poruncă, cunoscând că [aceasta]
este un lucru preaales, mai presus de fire şi mai
presus de Lege,.[aparţinând] sufletului celui iubi-
tor d e v irtute. Şi, când l-a auzit pe cel ce îi spunea
Lui: „nu este de folos să se însoare", [D omnul] i-a
răspuns: „nu toţi pricep cuvântul acesta"386, spre
a arăta faptul suprafiresc al fecioriei.
pr / Tot astfel şi dumnezeiescul Apostol,

v ) călcând pe [ale Mântuitorului] urme,
rânduieşte în Epistole cele necesare pentru via
ţa [duhovnicească] şi organizează Biserica potri
vit fiecărei trepte în parte, asemenea unui trup,
din creştet până-n tălpi387, după cum s-ar putea
spune; însă despre fecioare nu afirmă [absolut]
nimic de la sine; ci, întrebat fiind, îl urmează
p e D om nul şi zice: „cât despre fecioare, nu am
nici o poruncă de la D om nu l"388. Pentru că nică
ieri, nici în Lege, n id în Evanghelie, nu-L află pe
x napa ipvaiv.
5,4Pentru voinţă gnomică şi ontologică, vezi n. 172.
“ C f Mt. 11, 12: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până
acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se si
lesc pun mâna pe ea".
M C/.Mt. 19,10-11.
m Ad litteram - „de la cap până la vârful unghiilor".
*• I Cor. 7, 25.
216
Dom nul poruncind această preamare comoară a

sufletului iubitor d e virtute.
Aşa cum Domnul, întrebat fiind, a răspuns ce
lor care L-au întrebat: „nu toţi pricep cuvântul
acesta", dar nu a ascuns nici superioritatea, nici
m odul în care cineva ar putea să ducă la îm plini
re fecioria, ci a făcut cunoscută o a treia catego
rie, pe cea a „fam enului", tot aşa şi eu, chiar da
că „nu am nici o poruncă d e la Domnul, dau în
să sfatul m eu "389. Căci de acolo de unde această
izbândă mai presus de fire urmează a se înfăptui
este izgonită orice poruncă înrobitoare; este des
coperită însă la vrem ea potrivită [ideea de] sfat
liber, care răspunde în ce chip trebuie cel slobod
d e orice poruncă, făcându-se mai bun prin pu
terea [de alegere], să-şi silească firea în chip m i
nunat spre nestricăciune.
Aşadar, precum Dom nul a fost întrebat de
spre felul în care poate fi [cineva] „fam en " în fe
ciorie, la fel şi ucenicul a înţeles fecioria ca sfat
[şi nu ca poruncă], zicând: „cât despre feciorie,
n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul
meu, ca unul care am fost miluit de Dom nul să
fiu vrednic de crezare. Socotesc, deci, că aceasta
este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine es
te pentru om să fie aşa"390. „Te-ai legat d e fem e
ie " şi ai ajuns să fii prins în această legătură mai
înainte de a cunoaşte binele din feciorie? „ N u că
389/Cor. 7, 25.
3,0/Cor. 7, 25-26.
217
VASILE AL ANCYREI
uta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? N u că

uta fem eie."391 In locul acestora, nu căuta să te
legi cu nici o legătură. „ Dacă însă te v e i însura,
n-ai greşit. Iar fecioara, de se va mărita, n-a gre
şit. N um ai că unii ca aceştia v o r avea suferinţă
în trupul lo r "392, deschizând în ei înşişi, prin că
sătorie, un laborator al suferinţelor. „Eu însă vă
cruţ pe voi. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: că vre
mea s-a scurtat de acum."393Şi „pentru că holde
le sunt albe pentru seceriş"394, „cei ce au fem ei să
fie ca şi cum n-ar avea"395. Să nu se întâm pla ca
aceia ce nu au [fem eie] să fie ca şi cum ar avea.
Aşa cum, de pildă, unii, neavând făgăduinţa fe
cioriei, dar purtându-se ca şi când ar avea-o, p ro
fanează fecioria. „Şi cei ce plâng [să fie] ca şi cum
n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar
bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum
nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei
lum i trece. D ar eu vreau ca v o i să fiţi fără d e g ri
jă. C el necăsătorit se îngrijeşte de cele ale D om
nului, cum să placă Domnului. C el ce s-a căsă
torit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă
femeii. Şi este îm părţire: şi femeia nemăritată, şi
fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca
să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul. Iar cea ca
3,1I Cor. 7, 27.
3921 Cor. 7, 28.
3,3/ Cor. 7, 28-29.
391In. 4,35.
^ lC o r.7 , 29.
218
re s-a măritat poartă de grijă d e cele ale lumii,

cum să placă bărbatului. Şi aceasta o spun chiar
în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci
spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clin-
tire. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo
necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea
vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte.
N u păcătuieşte; căsătorească-se"396. Totuşi să cu
noască că a ales să placă, ca urmare a desfătării,
mai degrabă unui bărbat m uritor şi lum ii decât
Domnului. „D ar cel ce stă neclintit în inima sa şi
nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a
hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara,
bine va face. A şa că, cel ce îşi mărită fecioara bi
ne face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face."397
Astfel că şi cel ce îşi mărită fecioara bine va face;
pentru că este mai bine „să se căsătorească decât
să ardă"398; iar cel ce nu îşi mărită [fecioara] bine
va face, nuntind-o pe ea cu Domnul, în loc de [a
o nunti cu] un bărbat muritor.
r y Iar Domnul, şi pentru cei ce aveau în

/ minte neplăcerile căsătoriei, şi pentru
cei care se plângeau că nu pot înţelege uşor ros
tul căsătoriei, afirmând „nu este de folos [om u
lui] să se însoare"399, spune: „nu toţi pricep cu
vântul acesta, d aceia cărora le este d at"400.
**lCor.7, 30-36.
m I Cor. 7, 37-38.
**1 Cor. 7,9.
M M(. 19,10.
«°M i. 19,10.
219
VASILE AL ANCYREI
„C ă sunt fameni care s-au născut aşa din pân-

tecele mamei lor": [scil.) aceştia sunt cei care,
printr-un privilegiu al firii401, fiindu-le înlăturat
impulsul spre împreunare, trec cu vederea că
sătoriile.402 Şi „ sunt fameni pe care oameniLL-au
făcut fam eni": [aceştia sunt] cei care au luat ho
tărârea să-şi păstreze fecioria prin îndrumare şi
supraveghere; aşa cum este, de altfel, şi fecioara
ţinută de tatăl despre care se spune: „d ar cel ce a
hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara,
bine va face"403. „Şi sunt fameni care s-au făcutia-
meni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor"404:
cei care şi sunt mai buni decât ceilalţi, pentru că
nici din firea lor nu au vreun ajutor pentru cum
pătare, nici de oameni nu sunt constrânşi; ei înşişi
cultivă fecioria pentru împărăţia cerurilor, fără să
pună preţ nici pe căsătorie, nici pe viaţa [de lume]
şi fără să se dea în lături de la vreo nevoinţă.
Căci cel care este din pântecele maicii sale
famen, fiind cumpătat405 prin fire, nu din fap-
401 0Oaea>i; nAcoi'eKTrjfiazi; termenul nAcoviKzqiia în
seamnă în afară de amăgire, înşelare şi exces, privilegiu sau
excelenţă; d.ex., la Metodiu de Olimp se întâlneşte cu toate
aceste sensuri (cf. Ierna nAcoveKzqpa, în G.W.H. Lampe, A
Patristic..., op.cit., p. 1091).
402Acelaşi motiv şi la Metodiu de Olimp, dar tratat oare
cum diferit, operând o distincţie între cei prin fire insensibili
erotic şi cei care îşi cultivă în lupta cu patimile integritatea so
matică, în vederea atingerii „nepătmurii" (Symposion 295-302,
36-136, SC 95, pp. 324-332); pentru o aprofundare a temei, vezi
Dietrich von HILDEBRAND, In defenseofPurity, cap. „Purity
and Insensuality", Baltimore, 1962, pp. 27-39.
“ /Cor. 7,37.
*»M t. 19,11.
405Vezi n. 380.
220
DESPRE ADEVĂRATA NE5TR1CĂCIUNE
te proprii vădeşte frumuseţea fecioriei, întrucât

se fereşte de căsătorie, aşa cum ziceam, nu prin
râvna faţă de feciorie, ci printr-o predispoziţie
[scil. oarecare înclinare favorabilă] a firii406. La
fel, şi cel ce este făcut „fam en " de către oameni
îşi va păstra fecioria întrucât este silit la nevo-
inţă, arătând că nestricăciunea [âcpOopia] fecio
riei nu este o biruinţă proprie, ci a celor care îl
supraveghează [nelăsându-1 să se căsătorească].
Insă cel ce s-a făcut pe sine „fam en ", adeverind
prin abstinenţă şi asceză faţă de toate că frumu
seţea fecioriei este o lucrare sublimă, va fi cinstit
întru împărăţia cerurilor pentru izbânzile sale,
şi nu ale celorlalţi. —J
Ia seama că [Dom nul], prin reluarea cuvân
tului din [cartea lui] Isaia407, adresat famenilor,
scoate în evidenţă deosebirea dintre aceştia, stă
ruind după obicei în învăţătura Sa. Căci, după
cum prin M oise [învaţă] numai că nu trebuie să
se facă adulter, însă prin Evanghelie lămureşte
cum şi în ce fel nu trebuie să se ajungă la adulter;
tot astfel şi prin [gura lui] Isaia [învaţă despre
faptul de] a deveni „fam en ", pe când în Evan
ghelie arată şi modul [de a fi „fa m en "] şi [toto
dată] că felul de a fi „fam en " nu poate fi înţeles
în tr-un singur fel, ci întreit; astfel încât acolo ni-1
înfăţişează pe [cel făcut] famen în chip general,
pe când aici, în chip particular. Şi acestea [toate]
4060vae<i>i nAeovEKtrjficni.
w ls. 56, 4 -5 .
221
VASILE AL ANCYREI
nu intră în contradicţie cu cele amintite mai sus.

Pentru că în [cartea lui] Isaia nici nu consfinţeşte
prin lege şi n id nu porunceşte [faptul d e a fi] fa-
men, d îi învredniceşte d e cinstire pe cei socotiţi
în sens bun „fam en i".
[ T Q Să luăm aminte, după cuviinţă, la spu-

\ J O sele înseşi: „Pentru că asa zice D om
nul către fam eni: celor care păzesc zilele M ele de
odihnă şi aleg ceea ce îm i este plăcut M ie şi stă
ruie în legământul Meu, le voi da în casa M ea şi
înăuntrul zidurilor M ele un nume şi un loc mai
d e preţ decât fii şi fiice; le v o i da un nume veş
nic şi n epieritor."408Aşadar, nu celor ce sunt „fa-
m e n ilia J atâm plare făgăduieşte bunurile amin-
tite, a celor care păzesc, zice, „zile le M ele de
odihnă şi aleg ceea ce îm i este plăcut M ie". „ Z i
ua de odihnă"409 este înţeleasă nu în înfăptuire,
d în încetarea lucrului410.
C ă d [Dum nezeu] doreşte ca fedoara să cin
stească ziua de odihnă411nu prin paza fecioriei şi
** Is. 56, 4-5.
*” Sabatul (oâfifiaiov).
4,0Referirea la paradigma famenului (pe parcursul urmă
toarelor unsprezece capitole) este îmbinată cu analiza subtilă
(reluată în cap. 59) a sabatului, înţeles în dimensiunea spiri
tuală ca „zi de odihnă", şi totodată ca o „practicare" activă a
contemplaţiei mistice. Atitudinea etică nu desfiinţează „acti
vitatea" contemplativă (George MANTZARIDES, Morală...,
p. 81), la fel cum „pătimirea nepătimirii (ănădeia)" nu este
în realitate decât evdeo nădoc;, o „patimă" sau o „pătimire"
de natură dumnezeiască (cf. Anestis KESELOPOULOS, Pati
mile..., pp. 175-183).
411La jlfia TÎţeiv.
222
a nestricăciunii în lucrare, ci în statornicie şi ne

mişcare. Asem enea unei statui a lui Dumnezeu.
spune, din suflet şi trup, a fost plăsmuită fecioa
ra p e pământ. Să cinstească în chip tainic ziua de
odihnă, nemişcându-şi n id mâna, nici piciorul,
nici ochiul, nici vreun altul dintre mădulare, ba
chiar nici măcar mintea care îi poate corupe fru
museţea fizică; ci, neabătută în faţa a toată în
chipuirea şi atingerea să şadă, ca o aleasă statuie
[după chipul] lui Dumnezeu pentru totdeauna
pe [a credinţei] piatră412; ca nu cumva strecurân-
du-se pe furiş [vreun gând], fie prin mijlocirea
ochilor, fie a auzului, fie a altuia dintre simţuri,
să tulbure trăsăturile im primate în suflet după
chipul lui Dumnezeu, sau, răvăşind arhetipurile
proprii413*, să întipărească spre pagubă [altele]; şi
apoi să rănească frumuseţea sufletului, iar tru
pul, material fiind, prin unele atingeri aducătoa
re de stricăciune să-l umple peste tot de pete şi
murdărie.
Deci, să şadă neclintită statuia Domnului, cin
stind pururea ziua de odihnă, ca, n id de la sine
mişcându-se, să-şi piardă echilibrul, nid, d oc-
nindu-se de ceva în mişcarea [ei], să ştirbească
una din trăsăturile sale fireşti, şi n id , zdruncina
tă de o mână dinafară, să-i fie răpită frumuseţea
firii.
4,2Cf. Lc. 6, 48.
413Apx£Ti>nov( ¡¿iovi; - „arhetipuri" în sensul trăsături
lor individuale cu care Dumnezeu înzestrează omul la nivel
individual.
223
VASILE AL ANCYREI
Q Probabil că prin „cinstirea zilei de odih-

y n ă "414 [Scriptura] sugerează şi în ce mod
este cu putinţă [ca cineva să ajungă la] dobândi
rea firească şi deopotrivă minunată a fecioriei.
Pentru că, înfăţişând hotarele415 mântuirii noas
tre, spune: „Să nu zici în inima ta: «C ine se va sui
la cer?», stil., ca să coboare pe Hristos! Sau: «Cine
se va coborî întru adânc?», ca să ridice pe Hristos
din morţi! Dar ce zice [Scriptura]? «A proa pe este
de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta »"416. Căci
nu mai e nevoie să te îngrijeşti într-atât de cele de
părtate de tine, precum cerul sau adâncurile; ci şi
tu [poţi] să te foloseşti de ajutorul cel drept şi de
aproape. „C ă de vei mărturisi cu gura ta că Iisus
este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumne
zeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui."417
La fel şi în ceea ce priveşte fecioria, afirmă: Să
nu zici: Cum mă v o i urca în cer, pentru a coborî
de acolo nestricăciunea \ă<pdopia] fecioriei m e
le? Sau cum mă v o i coborî în adânc, ca pe aceas
ta, stricată [fiind] oarecând de diavolul, să mi-o
recâştig? Dar ce spune? Ap roap e este de tine fe
cioria si ia naştere odată cu tine, după fire. Aşa
dar, nu ai nevoie să străbaţi mările pentru a o do
bândi, nici să străbaţi în zbor văzduhul nesfârşit,
nici să faci ocolul pământului ca să-i dai de ur
mă; nici lăsând în urmă pământul, să te înalţi la
"'LappaiiZeiv.
• »V p o ţ.
4,6Rom. 10, 6-8, cf. Deut. 30,12-14.
417Rom. 10,9.
224
cer pentru dobândirea ei; ci, după cum am spus,

fără să mai iscodeşti în lung şi în lat, să iei amin
te la tine însăţi, aşa cum eşti, si vei.găsiiedQ iia.
ascunsă înlăuntrul tău, după fire.
Şi dacă vei voi ca aceasta să-ţi rămână nepân
gărită418, „să cinsteşti ziua de odihnă" de-a lun
gul întregii vieţi; ceea ce înseamnă să rămâi asa
cum te-ai născut. N u te preda dorinţei de a atin
ge bărbatul, nici nu încurca cele ce nu sunt în
curcate, nici nu lega cele dezlegate, nici nu strica
mădularele nestricate, amestecându-le cu mădu
lare străine; ci rămâi în aşternutul tău aşa cum
eşti, fără a mai râvni la nimic altceva.
„Cinsteşte ziua de_odihnă" în tineJnsăţLne-
lucrând nim ic care ar nărui ceea ce este după fi-
re. N u ai de luat cu asalt ziduri şi împrejmuiri,
pentru a „captura" fecioria. Căci, dacă faci aces
tea, ai putea chiar să o pierzi. însă „cinstind ziua
d e odih nă" în aşternutul tău o vei păstra curată
şi astfel vei avea în chip lesnicios fecioria ca pe o
avuţie preacinstită419. Or, nu îi vei purta de grijă
în tine însăţi şi nici nu te vei arăta tuturor bună
prin zămislirea sau lucrarea a ceva nou, ci prin
păstrarea curăţiei d e la naştere şi a fecioriei din (
[al maicii] pântece.
Dar, pierzând această avuţie a fecioriei, chiar
d e le vei face pe toate cele amintite, cerul şi pă
mântul, marea şi adâncul şi tot văzduhul d e le
41* Fecioria ca topos sacrosanct.
"'K iq p a , cu sensul aristotelicului ¿¿iţ.
225
VASILE AL ANCYREI
v e i străbate, în nici un chip nu vei putea s-o mai

redobândeşti pe ea. Căci în ce chip ceea ce es
te stricat se va mai face iarăşi nestricat? Şi cum
cea care a cunoscut bărbat va fi socotită aseme
nea celei care n-a cunoscut [bărbat]? Cum ceea
ce a fost rănit d e dorinţă, de plăcere şi d e pati
mă se va putea face iarăşi nevătămată, de vrem e
ce urmele stricăciunii rămân în suflet şi în trup
pentru totdeauna? Pocăinţa aduce iertarea păca
telor; dar [cea stricată] neputincioasă fiind să o
facă din nou pe cea stricată nestricată, şejân gu -
ie întreaga viată. D e aceea, întrucât această avu
ţie este preamare şi răsplata pentru îm plinitorii
ei este preaslăvită, încredinţaţi fiind de învăţătu
ra Domnului, vom „cinsti ziua de odihnă", după
cum cuvântul [nostru] a prorocit, de la început
până la sfârşit, ca să păstrăm în întregime fru
museţea trupească a dumnezeieştii statui curată
şi neatinsă de nici o pată.
Fecioara, zice, nu doar „să cinstească ziua de
odihnă", ci şi „să aleagă ceea ce Eu voiesc". Ce
altceva voieşte Domnul, dacă nu nestricăciunea
[ ăcpOopia]? Dacă [fecioara], în feciorie, o va alege
pe aceasta dimpreună cu „cinstirea zilei de odih
nă" - prin compararea ei cu stricăciunea din că
sătorie - , şi va stărui în legământul faţă de D om
nul prin porunci, va lua de la El „în casa şi înăun
trul zidurilor Sale un nume şi un loc mai de preţ
decât fii şi fiice". C ăd nu doar „fam enilor care
păzesc zilele M ele d e odihnă şi aleg ceea ce îm i
226
DESPRE ADEVĂRATA NESTRICĂC1UNE
este plăcut M ie şi stăruie în legământul M e u " le

v o i da cele de mai înaintef, zice Domnul].
Deci, fecioara este datoare să-şi aducă aminte
noaptea si ziua de legământul fîncheiatl cu M i-
rele, pe care l-a lăsat în scris420, pentru nestrică-
ciune [ă(p6opia], prin moartea fLuil p entru ea.
Şi, aducându-şi aminte de Legământul [consfin
ţit] prin moartea Lui pentru ea, dat fiin d că„£La
dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească"42', să stă
ruie întreaga viaţă în Legământul Lui; ceea ce
înseamnă să nu se lepede d e iconomia săvârşită
prin moartea Sa pentru mântuirea acesteia. Ci,
în trucât si-a vândut propria libertate, [El]_a_răs-
cumpărat-o prin sângele Său, şi răscumpărând-o
şi luând-o ca mireasă pentru Sine, nu a cinstit-o
doar libertatea, ci a învrednicit-o să ajungă
împărăteasă prin harul cel îmbelşugat422. Pentru
aceea să stăruie în LegământuLLui; ceea ce es
te, ca să ne exprimăm într-un m od mai obişnuit,
asemenea unui drept de zestre [amintit] în legă
mântul Acestuia faţă de ea, întrucât căsătoria [cu
El] a fost întemeiată în scris şi în chip legitim; [de
aceea] pururea să se silească spre îm plinirea ce
rinţelor şi condiţiilor d e împreună-vieţuire. dă-
m indu-se pe sine în tru toate Acestuia nepăta
tă, ca după convieţuirea aici dim preună cu El în
00 Termenul iyypârpajQ, alături de ideea foarte concretă
prezentă în text de Legământ (diadqicq), poate fi înţeles şi în
sens de Sfânta Scriptură.
°'Ef. 5,25-26.
m Cf. II Cor. 9,14.
227
VASILE AL ANCYREI
chip vrednic, să se desfete şi dincolo de bunătă

ţile Lui.
Căci iarăşi repet: celor care v or păzi

„zile le M ele de odihnă şi aleg ceea ce
îm i este plăcut şi stăruie în legământul Meu, le
voi da în casa M ea şi înăuntrul zidurilor M ele
un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice".
Aşadar, ca să nu pară de ruşine, că unii fără de
sămânţă şi sterpi v or fi, în felul acesta, casnicii şi
prietenii Mei, locuind în casa şi înlăuntrul zidu
rilor M ele. Vor fi socotiţi demni de o atât de ma
re cinste, încât toată preţuirea de a avea copii nu
va putea să atingă rangul acestora. Căci le voi da
lor loc, zice, nu doar pentru a vieţui, d şi de bu
năstare şi vrednicie, ca, prin cinstirea adusă de
toţi Lui, să îi ridice la slavă prin nobleţea rangu
lui mai mult decât [i-ar fi ridicat la slavă] m oşte
nirea d e fii.
Şi ce aş avea mai mult de spus despre cei care
sunt fam eni [în chip] tainic? N um e veşnic le voi
da acestora, ce nu se va stinge şi care le va fi lor
d e ajuns mai mult decât moştenirea d e fii. Căci,
după cum copiii trupeşti, purtând numele părin
ţilor, succed vieţii lor stinse de bătrâneţe, tot aşa,
ducând mai departe numele părinţilor lor, care
este supus stingerii şi menit dispariţiei, îl readuc
la viaţă în ei înşişi. Pe urmă aceştia, după ce au
redobândit într-un oarecare mod, pentru scurt
timp, numele şi viaţa neamului strămoşilor lor,
228
se sting, lăsându-şi neamul fără nume, fiindcă

urmează să dispară sub o fire muritoare, în în
tregime, odată cu trecerea timpului.
Insă numele dat d e M ire famenilor, dim preu
nă cu recunoaşterea lor, în locul oricărei moşte
niri d e neam, v oi repeta, va dura pentru totdeau
na, încât aceştia şi toţi ceilalţi care-i vor vedea pe
ei v or judeca, ca urmare a faptelor [săvârşite], cu
cât mai bună va fi, într-adevăr, întâietatea [nu
m elui] lor decât cea a numelui de fii şi fiice, care
de multe ori fac neamul vrednic d e ruşine şi prin
locul d e necinste [pe care-1 ocupă], şi prin nume
le păcatului [pe care-1 săvârşesc]. Pentru că, z i
ce, voi da acestora numele îngerilor celor fără de
moarte, în locul celui omenesc, care nu va pieri;
astfel încât vor avea ca sălaş cerul şi splendoa
rea lui. Insă splendoarea cerului înseamnă că, lo
cuind în casa M ea şi înlăuntrul zidurilor Mele,
nu vor avea, astfel, doar firea îngerilor şi cinstea
de a fi nemuritori (pururea în ei înşişi, în viaţa
veşnică, durând în veac, fără să aibă nevoie de
vreo succesiune [de urmaşi]), ci vor avea şi un
loc între îngeri preavrednic şi un nume de ne
şters pentru măreţia izbânzii lor.
Să poarte de grijă [famenii în chip tainic] ca
nu cumva, după cum au urcat de la oameni şi
de pe pământ la cer şi la vrednicia îngerilor, tot
aşa şi d e la [cinstea de] îngeri şi din cer să se pră
buşească pe pământ. Pentru că, zice, ,,[l-]am vă
zut [pe satana]", pe cel care oarecând strălucea
229
VASILE AL ANCYREI
în cer, „ca un fu lger căzând din c e r"423. Şi fiind

că [fam enii în chip tainic] au ştiinţă de această
[cădere] ar fi bine să ia aminte la ei în tot felul.
Aşadar, dum nezeieştii fameni, cei în duh, vor fi
aflaţi în îm părăţia [cerurilor] vrednici de astfel
d e cinstiri. însă nu vor fi lipsiţi de cele asemenea
nici cei care au fost făcuţi fameni din pruncie, cu
mână samavolnică, în chip violent. Iar dacă, în
pofida condiţiei lor de fameni cu trupul [la ca
re au ajuns] în chip silnic, se vor face fameni pe
ei înşişi, în chip liber, în duh, spre a „cinsti ziua
de odih nă" faţă de toată răutatea, pentru a alege
cele pe care le voieşte Domnul şi a stărui în legă
mântul poruncilor Lui, ca să nu fie aflaţi sterpi
în suflet pentru virtute, [atunci] v o r avea parte
d e un loc în casa D om nului mai bun decât al fi
ilor şi fiicelor; şi nu vor mai fi văzuţi asemenea
unui „copac uscat"424, pentru lipsa lor d e copii
trupeşti, ci asemenea unor vlăstare rodnice, îm
p odobite pretutindeni cu multe dintre roadele
dreptăţii. Căci, zice, v or fi văzuţi „răsădiţi în ca
sa D om nu lu i" [şi] „în curţile Dum nezeului nos
tru v or în flo ri"425.
Aşadar, v o i repeta, nu a im pus fecioria ca le
ge, ci, lăsând-o la libera alegere a fiecăruia, a ară
tat de ce [cinstire] au parte cei care au învins fi
rea, făcându-se fameni în chip tainic.
423Le. 10,18.
424Îs. 56,3.
425Ps. 91,12-13.
230
/ -i Unii însă, pentru că nu au priceput

O -L [cuvântul acesta] „şi sunt fameni care
s-au făcut fameni pe ei înşişi pentru împărăţia
cerurilor " 426, s-au mutilat pe ei înşişi în chip ne
firesc, dovedind prin fapta lor, de departe, pox-
nirea spre desfrânare. Căci, deşi au abandonat
„arm a " iubirii carnale427, ca să nu fie prezentă şi
lucrătoare, este evident că [aceştia] continuă să
se aprindă spre [patim a] împreunării, însă, fiind
lipsiţi [de organele genitale], cultivă fecioria nu
pentru că vor, ci, într-adevăr, pentru că nu pot
[săvârşi^ actul].
Insă legea dumnezeiască judecă nu [dacă a
avut locl fapta, ci gândul: pentru că oricine care
încă nu a săvârşit adulterul în fapt, dar priveşte
cu dorinţă, deja [în clipa în care priveşte] a şi să
vârşit adulterul428. însă este supus învinuirii mai
mult adulterul celui care s-a mutilat, prin tăierea
m em brelor [genitale], decât [adulterul celui care
a păcătuit doar cu] pofta [pusă în lucrare] prin
intermediul ochilor. Fiindcă s-a înd oit că va re
zista în faţa desfrânării, a tăiat [m em brul] aces
ta, prin care se poate transforma dorinţa în faptă,
însă m ai mult, fiindcă a fost convins că, având
[membrul], va reacţiona nestăpânit, a îndepărtat
organul desfrânării prin extirpare, ca să nu pa
ră că desfrânează cu trupul; totuşi [cu toate că
426M l. 19,12.
427Prin actul castrării voluntare.
428Cf. M l. 5, 28.
231
VASILE AL ANCYREI
membrul a fost tăiat], desfrânează prin dorinţă

şi [poate] face adulter în voie cu oricare [dintre
femei]. Pentru că fapta dovedeşte mai presus de
tăgadă nestăpânirea sa. D e aceea se poate spune
că, în urma extirpării, aceştia pot d eveni şi mai
neînfrânaţi [decât mai înainte].
Căci, neputându-şi stăpâni [pornirea], apoi,
speriaţi să nu fie prinşi asupra faptei, înainte de
a se deda în voie plăcerii de care sunt robiţi, cu
dorinţa ca fapta să nu le devină un obstacol pen
tru o plăcere ulterioară şi de durată, prin tăierea
[m em brului] care controlează lucrarea [respec
tivă], se lasă pradă neînfrânării. Iar dacă [cine
va] ridică sabia asupra cuiva [îm brăcat] în pla
toşă, chiar dacă platoşa va îm piedica atât răni
rea, cât şi om orul, totuşi va fi judecat ca ucigaş;
şi dacă [cineva] ridică sabia asupra cuiva lipsit
d e apărare, iar întâmplarea face să-i scape sabia
din mână [fără a săvârşi om orul], va fi judecat
după lege ca ucigaş, pentru că legea nu judecă
fapta, ci intenţia; şi cel înarmat cu organul g e
nital, dacă pune la cale stricarea celei [îm brăca
te] în platoşa credinţei429, cu toate că nu-şi duce
la capăt planul, este vrednic de pedeapsă, ase
menea unui siluitor; tot aşa şi cel care caută să
săvârşească fapta faţă de cea lipsită de apărare,
dar pentru că şi-a amputat prin tăiere organul
nu poate, este judecat după lege asemenea celui
ce a săvârşit siluirea.
•»ITes.5,8.
232
Astfel, nu fără motiv, şi acea fem eie se află

dimpreună cu el acuzată de lipsă de înfrânare.
Căci în ce chip îi vom da ei crezare că ar fi res
pins încercarea de siluire, săvârşită de către cel
desfrânat, de vrem e ce organul nu există? Căci
acolo unde [ea] se luptă răbdător pentru [păs
trarea] nestricădunii [ăcpdopia] în faţa celui în
armat din fire, [este] vădită răsplata cumpătării.
Insă acolo unde bărbatul nu este înarmat, fap
tul d e a vorbi cu unul ca el, deşi în ochii tuturor
nu este nici bun, nici rău, alunecă mai degrabă,
din cauza dorinţei sale puternice, spre plăcere:
atunci cumpătarea îşi pierde vigoarea şi cei mai
m ulţi socotesc că bănuiala de desfrânare cade
asupra ei. însă aceste lucruri [sunt valabile] pen
tru cei care şi-au tăiat membrul [genital], îm pre
ună cu [părţile] gemene*30.
C ăd [doctorii] spun că cei care şi-au tăiat doar
[părţile] gemene, după ce organele lor de îm pre
unare au ajuns la maturitate, se aprind de dorin
ţă mai aprig şi nestăpânit, şi nu doar se aprind,
ci, după părerea acelora, [pot] strica fără perico
lul [de a le lăsa însărcinate] pe cele care le ies în
cale. Aşadar, se zice că, tăiate fiind [părţile] ge
mene d e jos, [canalele] seminale de la coapse şi
rinichi se fac auxiliare ale părţii rămase din or
ganul genital [unde transmit sămânţa], iar cana
lele de trecere de sus se închid după extirparea
[părţilor gem ene]; prin aprinderea dorinţei în ri-4
0
3
430Stil. glandele genitale masculine.
233
VASILE AL ANCYREI
nichi şi prin producerea sămânţei ca o spumă,

bărbatul se înfierbântă spre elim inarea ei; şi, ne-
având cum să îndepărteze sămânţa învolbura
tă, [de vrem e ce nu există părţile gem ene care să
o transmită mai departe,] armează [restul orga
nului], păstrat de el pentru sine, spre îm preuna
re, ca să [poată săvârşi] actul.431 Făcând din ex
tirparea [părţilor] gem ene un mijloc de ademe
nire pentru femeie, spre a înşela în chip abil, se
îm preunează cu totul nestăpânit. D e fapt, bărba
tul care are [organele genitale] după fire, elibe-
rându-se, îşi dom oleşte şi dorinţa, după ce [păr
ţile] gem ene primesc de sus sămânţa şi o trimit
de aici spre fecundare şi [după ce], în continua
re, sămânţa este aruncată afară; dar cel care nu
are pe unde să elimine ceea ce-1 zgândăreşte, cu
greu dom oleşte durerea, [istovindu-se] până la
epuizare fizică cu această [stare] de excitare.
Pe acestea nu doar raţiunea firii, ci şi experi
enţa vrem ii noastre le mărturisesc, după cum un
bărbat vârstnic, dintre cei venerabili atât prin bă
trâneţe, cât şi prin viaţa-i, mi-a spus deschis, de
spre o femeie ce i s-a confesat. Aşadar, ne-a măr
turisit că femeia i-a spus că famenul încredinţat
ei d e către bărbat sau de către stăpân se îm pre
01 Paragraful cel mai tehnic din punct de vedere fiziologi-
co-medical; pentru câteva detalii medicale în relaţie cu teolo
gia romano-catolică, vezi Edward H. NO W LAN , S.J., „Dou-
ble Vasectomy and Marital Impotence" în: Theological Studies,
VI (1945), pp. 392-427, sau John C. FORD, S.J., „Double Vasec
tomy and the Impediment of Impotence", în Theological Stu
dies, XVI (1955), pp. 533-557.
234
una cu ea fără reţinere, asemenea unui bărbat

[integru]. Şi era tot mai neruşinat, zicea, în ac
tul [împreunării] şi fără nici o sfială, în sterilita
tea sa, din cauza neputinţei de a avea copii. Şi nu
doar acesta, ci şi un altul dintre cei de un cuget
cu noi, care nu are obiceiul să mintă, a spus că o
oarecare fecioară canonică432a Bisericii i s-a plâns
că urcând în patul ei un anume famen, o îm bră
ţişa cu patimă şi, lipindu-se tot de ea, pentru că
nu avea cum să-şi împlinească pofta, se folosea
d e dinţi, arătând nestăpânit prin muşcături tur
barea împerecherii aprinsă în trup; aşa că prin
amăgirea de a fi famen, fecioara, nedeprinsă în
recunoaşterea răului, a fost dusă în ispită; după
cele petrecute s-a îndepărtat de aşa-zisul om şi
nu doar în faţa acestuia, ci în faţa mai multora a
ajuns să se plângă de spurcarea făcută d e el, îm
potriva dorinţei ei. Şi mărturia a doi oameni es
te adevărată433, ca nu cumva, incluzându-i şi pe
m ulţi alţii, să prelungim [cuvântul] în pofida v o
inţei noastre.
62 Pentru că am înfăţişat acestea nu nu

mai cu scopul păstrării nepângăririi fe-
Termenul „ kovovociî" (796C) descrie statutul oficial al
fecioarei, intrată în cinul celor care şi-au manifestat opţiunea
pentru feciorie în chip public. Este posibil să avem de-a face
cu prima menţionare a acestui termen; de asemenea, şi în M i
nei, sinaxarul (9 iunie) face pomenirea celor cinci fecioare în
ţelepte din Evanghelie, numindu-le drept „canonice" (despre
istoria termenului, veziS. ELM, Virgins..., n. 46, p. 123).
«“ C/.Mf. 18, 16.
235
VASILE AL ANCYREI
cioarei, ci şi din încercarea de a-i ţine în frâu pe

mulţi fameni d e acest fel, care deja au îm pânzit
Biserica, [nădăjduiesc] să avem parte, după so
cotinţa mea, de iertare şi noi [deopotrivă]. Căci
se pare că lucrul [acesta] nu este decât o uneltire
a diavolului434; întrucât viaţa i-a arătat pe ei fă
ră rost mai înainte la neamuri, iar apoi la noi; şi
acolo [s-a născocit] extirparea ca nume al cum
pătării, pe când aici acelaşi [nume] a fost născo
cit îm potriva firii.
Că acela care unelteşte îm potriva credinţei
noastre în Dom nul este atât de abil, încât are pu
tinţa de a lucra răutatea prin mijlocirea celor so
cotite bune; ceea ce se poate constata din cele d e
ja petrecute. După cum [diavolul] a lucrat ca nea
murile să-L nesocotească pe Dum nezeu prin cele
prin care trebuia să-L cunoască pe El (căci lumea
stă în faţa noastră ca o mărturie a Celui care a
rânduit-o; însă aceia nu au slăvit, [plecând] de la
frumuseţea celor văzute, în chip similar, frumu
seţea Celui ce le-a făcut pe acestea, ci „s-au închi
nat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului"435),
şi după cum [diavolul] pregăteşte nesocotirea
D om nului prin cele prin care era necesară cu
noaşterea lui Hristos, ['şeii.] prin Scripturile cele
propovăduite, uneltind necunoaşterea Lui prin
înţelesuri eretice, cu multă abilitate, şi după cum
celui care a crezut în numele lui Hristos îi sea
434C f Ef. 6,11.
435Rom. 1,25.
236
mănă necredinţa şi tăgăduirea lui Hristos în chip

viclean, la fel şi prin numele de famen, în chip
tainic, în numele cumpătării, [îi] face castraţi şi
neînfrânaţi.
Or, fecioara nu se cade defel să aibă însoţire la
întâmplare cu unii ca aceştia. Iar dacă femeile ca
re se află îmbrăţişate cu femei, dintr-o afecţiune
firească, în acelaşi pat, aprinse de dorinţă, adese
ori, din atingerea reciprocă a trupurilor îşi aţâţă
imaginaţia spre trupurile [masculine] cu care au
fost create să aibă o relaţie [fizică] (pentru că ace
la care a legiuit păcatul în mădularele noastre436
este capabil ca, strecurându-se pe furiş la mijloc,
între trupuri, să sustragă plăcerea prietenească
şi agreabilă a femeilor între ele şi să semene [stil.
să trezească] în chip viclean [plăcerea trupească
a împreunării] cu partea masculină), cu cât mai
m ult se cuvine ca fecioara să se păzească d e tru
purile masculine, chiar de-ar fi [trupuri] de fa-
meni? Chiar dacă este famen, totuşi, prin firea
sa, este de parte bărbătească.
z 'Q După cum boul care are coarne nu a

Ov3 devenit prin tăierea lor cal, ci este încă
bou, chiar dacă nu mai are coarne; tot aşa şi par
tea masculină nu a devenit prin extirparea orga
nelor genitale femeie, ci încă este de.parte mas
culină după fire, chiar dacă nu mai are organele
genitale. Şi aşa cum fboull căruia îi sunt tăiate
06Cf. Rom. 7, 23.
237
VASILE AL ANCYREI
coam ele şe poartă la mânie ca unul ce are coarne

(prin plecarea grum azului şi încordarea capului
se arată ameninţător; însă de multe ori a ajuns şi
să lovească cu partea capului în care fusese în
zestrat cu coarne, dându-şi la iveală înverşuna
rea prin simularea actului [îm pungerii]; căci, ast
fel, se îndârjeşte, nu ca şi cum ar lovi pur şi sim
plu, ci ca mai înainte, asemenea celui care putea
sfârteca cu coarnele), tot aşa şi un bărbat care
şi-a extirpat organele genitale rămâne totuşi de
parte bărbătească prin pofta pătimaşă. Din acest
m otiv şi unul ca el, în chip asemănător, este ani
mat de patos erotic şi de înverşunare nepotrivită
cât priveşte [săvârşirea] faptei. Ba chiar şi atunci
când se năpusteşte spre împreunare, chiar dacă
n-o poate strica pe femeie cu partea [mutilată],
deşi îi provoacă tulburare, totuşi, asemenea unui
stricător, îşi satisface pofta prin imaginaţie. Iar
aceleia, prin pornirea nestăpânită spre păcat, îi
strică toată mintea şi îi aprinde trupul spre fapta
stricăciunii.
z ' A D e aceea, dacă scopul fecioarei este

U i de a-şi păstra nestricată fecioria lăun
trică, pururea să ia aminte îndeaproape chiar şi
la convorbirile purtate cu unii ca aceştia. Să îm
părtăşim, cel puţin, cuvântul lui Sirah, referitor
la nepângărirea fecioarei: „ca un famen care îm
brăţişează o fecioară şi suspină"437- fără îndoia-
07inf. Sir. 30, 21 (în LXX).
238
lă, pentru că nu poate să-şi facă voia precum

şi „ p ofta famenului nu este alta decât d e a d e z
v irgina o tânără"438. C ăd , zice, deşi n-o poate fa
ce mamă, întrucât e steril, cu toate acestea vrea
s-o dezvirgineze. Aşadar, nici chiar dacă se are
în vedere cumpătarea, nu se cuvine să fie lăudaţi
cei care-şi extirpă organele genitale. Căci pe cai îi
lăudăm dacă nu lovesc cu copita, nu cu coam ele;
iar boilor le recunoaştem blândeţea dacă nu lo
vesc cu coarnele. Căci cineva este d e admirat nu
pentru ceea ce nu poate face, ci pentru ceea ce,
deşi este în stare să facă, nu face, nefolosindu-si
puterea sa spre [a săvârşi] nedreptate.
Iar dacă [aceştia] socotesc că extirparea org a
nelor genitale poate contribui cu ceva la nepă-
cătuirea sufletului, [atunci] să-şi scoată şLochii
pentru că văd destule fără nici un m otiv; să-şi
am puteze şi mâinile şi picioarele deopotrivă,
să-şi astupe şi auzul, spre a nu se face nici unul
dintre ele instrument al păcatuluj. Decât [să se
întâm ple] acest lucru, într-adevăr necugetat şi
totodată nesăbuit, ca aceia care şi-au tăiat toate
m em brele de peste tot, aşa cum zice cuvântul,
să lepede restul corpului în întregime, aseme
nea unui trunchi, ca inutil, odată cu cauza [rău
lui], şi totuşi să păcătuiască cu mintea prin m ij
locirea închipuirilor care au apucat să intre prin
interm ediul membrelor, m ai degrabă să-l lase,
aşa cum a fost plăsmuit, după cum s-a arătat
"•/«/. Sir. 20,1 (în LXX).
239
VASILE AL ANCYREI
mai înainte, şi să ţină în frâu prin intermediul,

cugetului cumpătat toate m em brele, spre a face
fapta v irtuoasă nu din constrângere, ci d in libe
ra alegere.
Şi nu despre toţi famenii în general am spus
cele de mai înainte, ci [doar] despre cei care s-au
amputat în m od nefiresc, ca să fie stăpâni asu
pra lor, spre a putea coabita cu fem eile după bu
nul plac. Şi nicidecum nu zicem acestea despre
cei care se întâmplă să vieţuiască în compania
femeilor. Căci am înţeles că, după cum bărbaţii
se pot atinge de femei în chip sfânt, tot aşa şi fa
menii, odată cu emascularea cea după trup, pe
trecută fără voia lor, făcându-se pe ei înşişi fa-
meni de bunăvoie, odată cu emascularea cea du
pă suflet, cu ajutorul gândului cumpătat, pot să
petreacă în compania fem eilor în chip curat. însă
noi vom da mărturie pentru ceea ce este neîndo
ielnic şi totodată fără-de-pângărire, [anume] că
bărbaţii care petrec în preajma fem eilor ciLplă-
cere, p e bună dreptate pun în mişcare înăuntrul
lor gânduri ruşinoase; la fel şi famenii care cau
tă să se aciueze pe lângă femei nu dau dovadă că
au gânduri curate. Pentru că aceia care discută
cu femeia, nu indiferent, ci cu multă înflăcărare,
se înfierează nu fără temei din raţiunile vădite
ale firii m ai rău decât bărbaţii. Căci la ei [bărbaţi]
care au în faţa ochilor consecinţa păcatului, pu
terea d e stăpânire, prin frica de a nu cădea, îi în
toarce înapoi de la păcatul [care se face] din pro
240
pria voie. însă aici, neputinţa de a duce la capăt

gândul care îi face îndrăzneţi spre îm plinirea d o
rinţei, aprinde încă şi mai mult în ei păcatul [care
se săvârşeşte] din voinţa lor.
z ' £ " N im eni să nu ia în derâdere cuvân-

tul [nostru], ca unul care s-ar adânci
în observarea firii masculine, într-un m od mai
puţin potrivit decât [ar impune] ethosul fecioa
rei. M ai întâi, pentru că fecioara nu mai este pâ
nă într-atât o copilă care de-abia îm boboceşte la
trup, încât să nesocotească ceva dintre cele ale fi
rii aceluia din a cărui coastă a fost desprinsă439.
Căci atâta timp cât membrele trupului ei sunt
nedesăvârşite şi imature pentru lucrarea fireas
că, într-adevăr şi legea păcatului este inactivă şi,
s-ar putea spune, de asemenea, şi actul fizic aflat
în m embre nu este încă conştientizat, chiar dacă
firea se îndreaptă de la sine spre ceea ce îi este
specific, după cum se vede la făpturile necuvân
tătoare, care izbutesc în m od nemijlocit în cele
ce privesc împerecherea, prin firea care este de
la sine învăţată. Chiar şi copii au fost observaţi
că mimează împreunarea masculină, la o vâr
stă când membrele sunt imature [sexual]. A p oi,
după ce acestea [membrele] se maturizează şi se
arată potrivite pentru relaţia pentru care au fost
create, pe dată legea păcatului îşi face loc, legiu
ind pentru fiecare membru lucrarea proprie, în
09C/. Fac. 2,22.
241
VASILE AL ANCYREI
torcând „îm potriva legii m inţii şi făcând rob al

legii păcatului"440, prin intermediul lor, pe fieca
re om. Şi nici unul dintre membre, având legea ca
dascăl, n-ar putea invoca neştiinţa pentru păca
tul spre care se îndreaptă prin fire. Ci buzele ştiu
spre ce folos sunt potrivite prin fire în privinţa
celor ce ţin de iubirea trupească şi fiecare din
tre mem bre cunoaşte într-atât membrul celuilalt,
cât se cunoaşte pe sine după fire. Căci n-ar pofti
lucrarea altui membru, dacă ar nesocoti firea şi
folosul lui. D e aceea, nu suntem d e condamnat
dacă am lămurit la vrem ea potrivită ceea ce es
te cunoscut despre fecioare, dar care mai înain
te, din necesitate, a fost trecut sub tăcere. Apoi,
pentru că [ele] nu cunosc firea părţii bărbăteşti,
ca nu cumva această ignoranţă să devină pentru
ele un mijloc de amăgire spre păcate, nu în chip
neîntemeiat, pentru siguranţa lor, am cercetat fi
rea, aşa cum este, ca, după cum sunt blânde441
asemenea porumbeilor, tot aşa să fie şi înţelepte
asemenea şarpelui442 [şi] pregătite din învăţătu
ra pe care am făcut-o cunoscută să se păzească
de toată nedreptatea [care luptă] îm potriva ne-
stricăciunii [ăcpdopia]. Pe lângă acestea, d e vre
m e ce am întocmit cuvântul lămuritor al feciori
ei d e obşte, după cum datorăm recunoştinţă fe
cioarelor, tot aşa [suntem datori] şi faţă de partea
440Rom. 7,23.
441AKtpaioc;, în sens de integru.
442M l. 10,16.
242
bărbătească; şi se cuvine să le arătăm şi acestora,

după cum le-am arătat acelora [fecioarelor], ce
ea ce este vătămător şi folositor: ca nu cumva cei
care îşi poartă de grijă, în numele faptului de a se
face fameni [în chip tainic], să cadă în ceea ce es
te contrar; ci, cunoscând păcatul din extirparea
nelegiuită a organelor [genitale] şi [care este] fa-
menul ce s-a învrednicit de încuviinţarea D om
nului, să se folosească sufleteşte de adevăratul
fel d e a fi famen, iar cei care, dintr-un im bold ira
ţional spre tăierea organelor genitale, au ajuns
cu vrem ea mai mulţi în m od necuvenit, strunin-
du-se la îndemnul cuvântului [nostru], să se co
recteze cu chibzuinţă.
z ' z ' Aşadar, dacă cea cu adevărat fecioa-

D U ră va împreună-vieţui cu atâta lua-
re-aminte, ea se va păzi pe sine curată de toată
atingerea părţii bărbăteşti şi, dorm ind dimpre
ună cu femeile, va fi întoarsă spre sine, va avea
mintea în cer şi, înălţând-o întreagă în afara tru
pului, va grăi aceleaşi [cuvinte] cu cel ce a spus:
m-am cunoscut pe mine - fie în trup, nu ştiu, fie
în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - că am
fost răpit în Rai şi am auzit cuvinte de nespus443.
Căci, de bună seamă, M irele văzând de sus,
din cer, neadormita ei dragoste faţă de El şi că în
tunericul nopţii nu se face pentru ea un prilej de
a păcătui, ci de sfânt răgaz în vederea convorbi-
C f 11Cor. 12, 2-4.
243
VASILE AL ANCYREI
rii cu El, că este înveşmântată în umbrele nopţii

spre a nu fi tulburate simţurile d e cele dinafară
şi că este luminată de lumina M irelui peste în
treaga minte, îm podobindu-şi candela în ascuns,
de-a lungul întregii nopţi, în chip iubitor de fru
museţe444, o va răpi şi pe ea, pe bună dreptate,
până la al treilea cer în Rai şi-i va adresa cuvinte
care pentru cei ce încă trăiesc în trupuri sunt so
cotite de negrăit; iar ea, care atât de mult a sporit
[duhovniceşte], încât nu ştie, aşadar, dacă trăieş
te în trup sau în afara lui, va cuvânta într-un chip
tainic [m ai presus de cuvânt].
Iar eu, voin d şi rugându-mă ca întreaga cea
tă a fecioarelor să se afle acolo, am arătat amă
nunţit spre păzirea [fecioarelor] acele [lucruri]
care pătează frumuseţea fecioriei, nu ca să învă
ţăm, prin cugetarea la ele, cum trebuie să alune
căm spre cele vătămătoare, ci ca, pricepând felul
în care are loc alunecarea, să vedem în ce chip
trebuie să apuce pe altă cale cei care renunţă la
ele. Căci niciodată dascălii, luând în considera
re otrăvurile445 şi toate cele ce provoacă bolile în
general, nu îi încurajează pe cei care învaţă ar
ta medicală la folosirea lor, ca nu cumva, instru-
indu-şi mintea prin cunoştinţa celor ce fac rău,
să se arate vătămători ai vieţii, în loc de doctori
[vindecători] ai ei; ci [îi încurajează] ca, învăţând
cele ce aduc stricăciune puterii noastre fireşti,
*** 0tÂOKaAuţ.
^ A q A q ir ip io v .
244
să se păzească de acestea prin rem edii contrare

[lor], iar ceea ce survine ulterior în trupuri să fie
nimicit prin intermediul ştiinţei.
Aşadar, zice, cel ce „poate înţelege să înţelea
g ă "446 pe care cale dintre cele trei - care ne duc
pe noi la feciorie -, pe care Domnul nostru ni le-a
arătat, în acord cu m odul întreit al faptului de a
fi famen, va v o i s-o aleagă. Or, este primită şi cea
care se îndreaptă spre feciorie pe una din cele
două [căi, mai de jos447]; dar mai fericită este ace
ea care aleargă pe cea mai bună [dintre ele448],
însă toate cele care stăruie în feciorie, pe oricare
dintre căi, să poarte dinainte de grijă deopotrivă
a fi nepătate ca, prin unirea M irelui cu mireasa
curată de orice pată449, să se desfete preaslăvit în
ceruri de harurile de la El.
z ' r j Acestea le-am scris pentru tine, o, sfân-

O / tă căpetenie, [Letoie], spre înţelegerea
frumuseţii celei cu adevărat din feciorie, atât cât
timpul mi-a permis, nu doar din sfintele [Scrip
turi], ci şi în acord cu prea-înţeleptul Pavel, care
vrea ca „to t gândul să-l robim, spre ascultarea
*“ Mf. 19,12.
447Calea de a fi famen, în chip mistic, din pântecele maicii,
sau calea de a fi famen, în chip mistic, din paza, îndrumarea şi
supravegherea oamenilor (cf. I Cor. 7,37; vezi mai sus şi cap. 57).
‘"A dică cea de-a treia cale de a fi famen, în chip mistic, prin
libera alegere.
“ ’ Mireasa este înţeleasă ca parte, dar şi ca simbol al fiin
ţei umane, şi nu ca trăsătură idiomatică aparţinând exclusiv
feminităţii.
245
VASILE AL ANCYRE1
lui H ristos"450, precum şi din [scrierile] cele din

afară [Bisericii], voin d ca tot ucenicul lui Hristos
să fie insuflat spre înfrânare.
C ă d şi înţelepţii elinilor, încercând să de
scrie complexitatea plăcerii şi lupta îm potriva ei,
prin interm ediul unei creaturi mitice, au im agi
nat, conform legilor naturii, plăcerea din trup, în
sens general, sub form a hidrei451 - un şarpe m ul
tiform, care îşi are cuibul în mlaştini. Şi au afir
mat că, prin tăierea capului ei452, în locul unuia
apar alte trei; dar au arătat cu înţelepdune că,
prin tăierea [capului] cu fierul înroşit, este ucisă
o dată pentru totdeauna.
Pentru că plăcerea generală453 [cea cu multe
capete], sălăşluindu-se pururea în firea materia
lă a cărnii, asemenea unui şarpe groaznic într-o
mlaştină, ca un cap din adânc, scoate la iveală
prin fiecare simţ - prin intermediul vederii şi al
gustului, ca şi al celorlalte [sim ţuri] -, în chip
multiform, plăcerea particulară [săi. specifică
fiecărui simţ în parte]; iar dacă am vrea să tăiem
doar pe unul sau pe altul dintre capetele desfă
tării, fără a înceta să ne desfătăm şi îndestulăm454
4S0// Cor. 10, 5.
451Se pare că hidra era folosită ca simbol al plăcerii de către
stoici (F. BUFFIERE, Les mythes d'Homère et la pensée grecque,
Paris, 1956, p. 377, n. 41).
452Se referă la cea de-a doua încercare a lui Hercule (pen
tru detalii, vezi Stefanos KOMITAS, ïAAr/vucjj pvdoAoyia,
ed. Hekati, Atena, 1999, pp. 357-358).
“ ’ H kaO'ÔAov i)ôovf].
4M„A7toAatiO£i te xai kôçoj" (805C); la Sfântul Grigorie
de Nyssa este prezentă aceeaşi schemă, dar folosindu-se alţi
246
cu de toate, de fapt nu-1 tăiem numai pe cel ca

re se vede, ci prin felul acesta de tăiere nu facem
decât să odrăslească mai multe [capete] în locul
unuia singur. Aşadar, numai dacă vom tăia prin
înfrânarea [generală]455, ca şi cu un fier înroşit,
[capul] care iese la iveală, îl vom face să dispară
în chip înţelept o dată pentru totdeauna, fără să
mai odrăslească. Cel ce voieşte să facă să dispară
plăcerea din gust, spre exemplu, n-o face mai de
grabă să dispară, dacă îi oferă ceea ce-i este plă
cut până la săturare456, ci necontenit o face mai
d e neînfrânat spre ceea ce pofteşte, prin desfăta
re. însă cel ce nu [voieşte] a da ceea ce-i este plă
cut, o sileşte prin înfrânare, ca şi cu ajutorul unui
foc, spre a nu ajunge părtaşă celor pe care le pof
teşte, şi o determină să devină o dată pentru tot
deauna sleită şi fără vlagă.
Şi acest cuvânt, statuat [ca lege] o dată pen
tru totdeauna, anume că ceea ce a fost educat să
se supună voinţei omului nu poate fi decât foar
te greu supus poftei, este inutil, zic unii, dacă
nu chiar în detrimentul ascezei. Pentru că plăce
rea, spre exemplu din gust, nu se satură uşor de
mâncarea sau băutura pe care o are la îndemână
spre desfătare; şi atunci când plăcerea [din orice
simţi, deprinsă fiind să se desfete neînfrânat cu
termeni (nAqopovij şi icopoţ), care sunt identificaţi ca surse
ale patimilor (cf. Flepi napdeviac; XVII, 2, 18-19, SC 119, p.
460, XXI, 2,1-14, SC 119, pp. 506-508).
Plăcerii „generale" trebuie să îi fie opusă, în mod sime
tric, înfrânarea generală.
456Teză epicuriană, combătută în pasajul imediat următor.
247
VASILE AL ANCYREI
tot ceea ce pofteşte, se declanşează, este nesătulă

şi se înd reaptă în. chip plurim orf spre tat_ceeaj:e
doreşteL D e aceea.[înţelepţii] zic [că] nu trebuie
să se taie în felul acesta457numai un cap al plăce-
rii, d [se cuvine] ca prin răbdare să. nu.se .ofere
plăcerii ceea ce îi aduce desfătare.
Q Iar dumnezeiescul cuvânt, de la prea-

v _ / 0 înţeleptul M oise, care jertfeşte viţe
lul pentru [sfinţirea în] preoţie458 prin membrele
aduse ca ardere de tot, arată în chip firesc modul
d e ia cultiva] asceza: porunceşte să fie aduse ar
dere d e tot lob ul459 ficatului460, şi nu întreg fica
tul, „grăsim ea cea d e pe pântece"461, şi nu pânte
cele însuşi, şi nu doar grăsimea d e pe rărunchi, ci
rărunchii înşişi d im preună cu grăsimea. Fiindcă
ficatul este organul poftei (în acord cu care s-a şi
spus despre cel grav rănit spre poftă că este „ase
menea unui cerb rănit de o săgeată în ficat"462) şi
cum lobul este dorinţa particulară spre păcat, în
care se află şi fierea - dat fiind că [lobul] este ars
de tot [după cuvântul lui M oise] -, aceia care în
depărtează partea d e prisos de la pântece - când
ne îngrăşăm în chip iraţional - se cuvine să păs
457Stil. modul în care îi este oferită plăcerii obiectul care o
satisface.
458C/. leş. 29,1 şi 10-14.
454în LXX, „lobul" ficatului, partea de altfel folosită în An
tichitate şi în practicile mantice.
^Ficatul este întâlnit şi la Platon, ca organ al „dorinţei", în
Timaios (71b-72c).
m leş. 29,13.
462C/. Pr. 7,22-23 (LXX).
248
treze după fire spre dorirea celor bune463cealaltă

parte rămasă, care este curată d e fierea şi pofta
cea rea; iar cât priveşte rărunchii, [se cuvine] să
aducă drept jertfă nu doar grăsimea, în care clo
coteşte foarte multă sămânţă, [îm pingând] spre
desfrânare, ci înşişi rărunchii: pentru că [dum
nezeiescul cuvânt] vădeşte în chip preafiresc şi
ceea ce este necesar pentru viaţă, şi ceea ce este
frumos pentru dorire, precum şi ceea ce este pur
pentru cumpătare464.
întrucât este cu neputinţă a trăi în trup fără
hrană, lăsând gol, fără urmă d e lăcomie, pânte
cele, organul hranei, este firesc să se îndepărteze
prisosul d e grăsim e care-1 acoperă pe acesta. Ia
răşi, pentru că este im posibil să dobândim vreo
virtute, dacă nu avem puterea firească a dorinţei
[îndreptată] spre ea, [cuvântul dumnezeiesc] ta-
ie felul rău al dorinţei, precum lobul cu fiere, în
timp ce păstrează curat felul bun al dorinţei faţă
d e virtuţi.
Cât priveşte rărunchii, fiindcă nu se arată a fi
necesari nici pentru viaţă, asemenea pântecelui,
nici pentru dorinţă, întrucât susţin doar dorin
ţa particulară spre împreunare, nu numai grăsi
mea lor, ci şi pe ei înşişi îi dă focului, pentru că
este cu putinţă fără rărunchi, ceea_ce__m5£axniiă
^Ficatul reprezentând capacitatea de a dori, lobul, ca parte
a ficatului, este, în consecinţă, simbolul fiecărei dorinţe parti-
“ Tripticul estetic antic (binele, frumosul şi utilul) este înlo

cuit aici cu o altă schemă, austeră, de natură filocalică: nece
sarul, frumosul şi puritatea.
249
VASILE ALANCYREI
fără nuntiri, şi vieţuirea în feciorie şi cultivarea

încă de aici a acesteia, a celei asemenea îngerilor,
de-a lungul vieţii.
Iar noi, cei care întru înţelepciune am cunos
cut toate cele referitoare la plăcerea generală,
prin pilda hidrei cu multe capete, stând înţelept,
se cuvine să nu tăiem de form ă capetele care în
totdeauna ies afară prin simţuri, ca, astfel, să le
aţâţăm să odrăslească [de-a] pururi şi mai mul
te [capete], ci [tăindu-le,] prin perseverenţă şi
printr-o abstinenţă îndelungată să le ardem cu
totul; ca, aducându-ne trupurile noastre ca jert
fă sfântă, bineplăcută, lui Dumnezeu, asemenea
viţelului pentru [sfinţirea în] preoţie, să ardem
în focul dumnezeiesc al înfrânării uneori por
nirea rea, asemenea lobului, alteori prisosul de
mâncare, asemenea grăsim ii care acoperă pânte
cele, iar altădată, deopotrivă, toată dorirea spre
unirile nupţiale, asemenea rărunchilor, dim pre
ună cu ficatul care pune la dispoziţia acestora să
mânţa; ca, potrivit cu scopul propus al fecioriei,
arătându-ne cu chibzuinţă mai presus de toată
dorinţa vicleană, precum şi faţă de toată plăce
rea, să ne aflăm vrednici de răsplata pentru ne-
voinţe ce ne stă în faţă şi de cununa nestricădu-
nii [ătpdapoia], pentru Iisus Hristos, a Căruia es
te slava dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în
v e d . Am in.
D e V ir g in it a t e :
ÎNTRE P s EUDO-A t ANASIE ŞI
S f â n t u l A t a n a s ie a l A l e x a n d r ie i
n loc aparte între textele despre feciorie

ale secolului al IV-lea, din spaţiul m edi
teranean, îl ocupă tratatul ilepi napdeviaç fjzoi
nepi àoKrjoeioç' care a circulat sub numele Sfân
tului Atanasie al Alexandriei (cca. 295-373 p. Hr.)
- „ o adevărată bijuterie a literaturii ascetice"1
2.
Textul a fost tradus şi publicat în limba latină
la 1527 de către D. Erasmus, după care a cunos
cut aproxim ativ 20 de ediţii diferite.3Autenticita
tea scrierii i-a preocupat îndelung pe cercetători.
1PC 28, 252A-282B. Textul a fost tradus în limba spaniolă
de F.B. VIZMANOS (Las vírgenes cristianas de la Iglesia primi
tive, Madrid, 1949, pp. 1089-1109), în limba franceză de J.
BOUVET (Discours de Salut à une vierge, Abbaye de Bellefon-
taine, 1972, pp. 83-105) şi în limba engleză de Tereza SHAW
(„Pseudo-Athanasius: Discourse on Salvation to a Virgin", in:
Richard Valantasis (ed.), Religions of Late Antiquity in Practice,
Princeton University Press, Princeton, 2000, pp. 82-99).
2„Un vrai joyau de la littérature ascétique" (Ferdinand Ca-
vallera, Saint Athanase (295-373), Bloud, Paris, 1908, p. 329).
3 Christel BUTTERWECK, Athanasius von Alexandrien.
Bibliographie, Abhandlungen der Nordrhein-Westfălischen
251
DE VIRGINITATE
Puţini consideră lucrarea ca autentică*4 - cei mai

mulţi îi neagă autenticitatea sau o socotesc spu-
ria. P. Batiffol este cel dintâi care a contestat au
tenticitatea acestei opere (1893).5 Ca un răspuns
la adresa opin iilor lui, a urmat ediţia critică din
1905 a lui Eduard von der G oltz6, care a încercat,
într-un studiu erudit, să susţină paternitatea ata-
nasiană a textului.7Argum entele sale însă nu au
reuşit să fie suficient de convingătoare pentru a
se impune. Majoritatea celor care, ulterior, s-au
aplecat asupra acestei scrieri au susţinut obser
vaţiile şi argumentele lui P. Batiffol.8 Mai târziu,
Akademie der Wissenschaften Westdt. Verl., Opladen, 1995,
pp. 108-109.
4F. CAYRÉ, Manual of Patrology and Hislory of Theology,
trad. de H. Howitt, Society of St. John the Evangelist, Desclee
and Co, Paris, Tournai şi Roma, 1935, vol. I, pp. 346-347.
5„Le Tltçi naçGtviaç du pseudo-Athanase", In: Römische
Quartalschrift 7 (1893), pp. 275-286.
‘ Textul a fost publicat sub titlul Aôyoç owxqpiaç npoç
rrjv napOtvov: eine echte Schrift des Athanasius, în seria Texte
und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur,
Neue Folge, 29, 2a, J.C. Hinrich'sche Buchhandlung, Leipzig,
1905, pp. 25-50.
7Pentru o critică a ediţiei lui Von der Goltz a textului Sfân
tului Atanasie, vezi K. LAKE & R.P. CASEY, „The Text of the
De Virginitate of Athanasius", în: Harvard Theological Review,
19 (1926), pp. 173-190.
* H. Hacher BURCH, „An Early Witness to Christian
Monachism", in: American Journal of Theology, 10 (1906), pp.
738-743; H. DELEHAYE într-o „Recenzie la ediţia critică a lui
Von der Goltz a textului De virginitate", în: Analecta Bollandia-
na, 25 (1906), pp. 180-181; O. BARDENHEWER (Patrology: The
Lives and Works of the Fathers of the Churuch, trad. limba engle
ză T.J. Shanhan, Freiburg, 1908, p. 258); J. LEBON, „Pour une
édition critique des oeuvres d Athanase", în: Revue d'histoire
ecclésiastique, 21 (1950), pp. 524-530; R. PUECH, Histoire de la
252
ÎNTRE PSEUDO-ATANASIE ŞI SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEI
în 1955, M . Aubineau, abordând în ansamblu

paternitatea scrierilor atanasiene despre fecio
rie, în urma unui studiu asupra stilului, ideati
cii şi vocabularului folosit în textul Despre fecio
rie - a identificat în acest text 121 de termeni care
nu se întâlnesc în lucrările aparţinând Sfântului
Atanasie - a ajuns la o opinie în defavoarea pa
ternităţii atanasiene.9 D in păcate, nu există alte
mărturii contemporane, în afară de mărturia la
cunară a Fericitului Ieronim, care atestă existen
ţa unui opuscul „D e virginitate"101, atribuit Sfân
tului Atanasie, care să ne ofere inform aţii despre
un asemenea tratat."
însă referirea Fericitului Ieronim nu im pli
că neapărat spaţiul lim bii greceşti. Astfel, unul
dintre ultim ii cercetători, care a avut în vedere
această ipoteză, s-a ocupat de lucrările ascetice
ale Sfântului Atanasie ţinând cont atât d e lim
ba originală în care au fost scrise, cât şi d e even
tualele limbi în care ar fi fost traduse, în lim ite
le unui areal lingvistic foarte larg, care cuprin
de lim bile coptă, siriacă, georgiană şi greacă.12
littérature grecque chrétienne, Les Belles Lettres, Paris, 1930, vol.
al Ill-lea, pp. 116-118; J. QUASTEN, Patrology, Christian Clas
sics, Inc., Westiminter, Maryland, 1986, vol. III, p. 45.
’ Michel AUBINEAU, „Les écrits de Saint Athanase sur la
virginité", în: RAM 31 (1955), pp. 151-153.
10De Viris illustribus, 87.
11Papa Hadrian (772-795), într-o scrisoare către Charlema
gne, citează din această scriere Despre virginitate pe care o atribu
ie, de altfel, Sfântului Atanasie (De imaginibus 1, PL 98,1249D).
12David BRAKKE, „The Authenticity of the Ascetic Atha-
nasiana," în: Orientalia 63 (1994), pp. 17-56.
253
DE VIRGINITATE
Studiul său, publicat în 1994, în care sunt supu

se analizei 25 d e texte ce au circulat sub numele
Sfântului Atanasie, a demonstrat, o dată în plus,
că textul de faţă nu poate fi inclus între operele
autentice atanasiene.
Dar, în afară d e textul în limba greacă, au fost
identificate încă două variante ale unui text ata-
nasian despre feciorie, care s-au păstrat în siria-
că şi armeană. Varianta siriacă a fost editată de J.
Lebon13, iar cea armeană - de Robert P. Casey14,
fiind traduse în 1994 în limba engleză de D. Brak-
ke15 care, cu unele rezerve, acceptă la momen
tul respectiv tratatul ca fiind autentic.16Cu toate
acestea, aceste variante nu trădează vreo înrudi
re la nivel ideatic cu opusculul om onim păstrat
în limba greacă, ci par a fi traduceri ale unui text
compus în limba greacă.17Reluând studiul aces
tui text păstrat în limba siriacă (în trei variante
manuscrise care se află la British Muséum), ace
“ „Athanasiana Syriaca I: Un Aoyoç Flcpi napdeviaç attri
bué à saint Athanase d'Alexandrie", în: Mus. 40 (1927), pp.
205-248, în special pp. 209-18;
14 Der dem Athanasius zugeschriebene Traktat /7epi
napdeviaç, Sitzungsberichte der Preussischen Akademie der Wis-
senschaften, Philosophisch-historische Klasse, 33 (1935), 1022-
1045, în special 1026-1034.
15D. BRAKKE, Athanasius and the politics of asceticism, Cla
rendon Press, Oxford, 1995, pp. 304-309.
“ David BRAKKE, „The Authenticity...", op.cit., pp. 27-30
(CPG 2145).
17Gregory DIX este singurul care susţine, într-o notă de
subsol şi fără nid un alt argument, că unele fraze indică faptul
că textul ar fi o traducere din limba coptă (The Shape of the Li-
turgy, Dacre Press, Londra, 19702, n. 1, p. 94).
254
laşi specialist l-a reeditat şi retradus în limba en

gleză în 200218, afirmând de data aceasta că, du
pă opinia sa, „este imposibil d e susţinut paterni
tatea atanasiană a acestui text".19
Lucrarea De virginitate păstrată în limba grea
că se întâlneşte în unsprezece manuscrise medie
vale, cel mai vechi datând din secolul al X-lea.20
S-a formulat ipoteza că lucrarea ar fi circulat sub
două titluri, ambele prezente în textul de faţă,
impunându-se nu titlul iniţial, ci cel adăugat ul
terior de copişti Despre feciorie sau despre asceză.
Astfel, după Eduard von der G oltz21 şi David
Brakke22, titlul autentic al acestei scrieri nu es
te Despre feciorie, adică Despre asceză, ci „începu
tul cuvântului mântuirii către fecioară", întru
cât, după părerea lor, acesta ar rezuma cel mai
bine conţinutul întregului tratat. După părerea
noastră, acest presupus titlu nu este decât fraza
de debut a primului capitol al scrierii, unde, de
altfel, se dezvoltă ideea că „începutul mântuirii"
'"David BRAKKE (ed.) Pseudo-Alhansius: On Virginity, în
CSCO 592, Scriptores Syri tomus 232, Peeters, Louvain, 2002,
pp. IX-48.
19Ibid., p. VII; trebuie menţionat aid articolul lui Louis
Théophile LEFORT, care explorează aceeaşi temă a scrierilor
atanasiene despre feciorie în spaţiul limbii copte: „Un nou
veau «De virginitate» atribué a S. Athanase", în: AB 67 (1949),
pp. 142-152.
” Eduard von der GOLTZ, Aôyoç oantjpiaç npôç x;jv nap-
Oévov: eine echte.. op.cit., pp. 7-35.
21Aôyoç om qplaç npôç xr)v napOévov: eine echte..., op.cit.,
pp. 60-65.
“ „The Authentidty...", op.cit., p. 45.
255
DE VIRGINITATE
este credinţa adevărată, aşa cum scriitorul aces

tui tratat o expune succint în continuarea acelu
iaşi capitol.23
Deşi redus ca întindere şi aparţinând unui au
tor despre care nu se ştie aproape nimic24, opus
culul Despre feciorie este extrem d e bogat ideatic,
integrându-se în seria de tratate ascetice specifice
secolului al IV-lea, care abordează tema fecioriei
cu un interlocutor (im aginar sau real) feminin.
Tratatele despre feciorie ale secolului de aur al
Creştinismului se adresează cu precădere feme
ii. Astfel, discursul patristic, într-un demers de
natură eclesiologică, centrat pe efortul unirii în
şi cu Dumnezeu, se adresează nu doar bărbatu
lui, ci şi femeii, prezentându-i acesteia, totodată,
o variantă d e emancipare socială - probabil cea
dintâi în istoria culturală a om enirii - , care ple
dează pentru faptul că egalitatea între sexe - atât
la nivel teologic, cât şi social - nu poate fi dobân
dită şi întemeiată decât pe virtute.
Sub aspect ideatic, lexical şi al tropilor lite
rari, acest opuscul diferă esenţial d e corpusul
scrierilor autentice atribuite Sfântului Atana-
sie. Spre exem plu, expresia „trei Ipostasuri, o
singură D um n ezeire"25, atestă cu certitudine
a Ideea aceasta ne-o sugerează manuscrisele consultate de
noi: ms. 5 (cp. 284) şi 7 (cp. 330) ale Mănăstirii Vatoped, 207 al
Mănăstirii Dionysiou şi ms. 190 (cp. 110) şi 552 (<p. 194) ale Mă
năstirii Sfântul Pantelimon.
24A.H.B. LO G AN, „Pseudo Athanasius", în: ]ThS 49 (1998)
382-385.
“ Tpete vnoozăoeu;, ¡¡ia ffedzqc (cap. 1).
256
ÎNTRE PSEUDO-ATANASIE ŞI SR ATANASIE AL ALEXANDRIEI
- chiar şi în cazul în care se acceptă ca autor

persoana Sfântului Atanasie cel M are - o pre
lucrare filologică a textului ulterioară anului
373 (anul mutării acestuia la cele veşnice), când
termenul ipostas era deja consacrat în Răsărit.26
Expresia este mai fam iliară în spaţiul Părinţilor
capadocieni.27
Lipsa totală a oricărei referiri la existenţa ierar
hiei bisericeşti (preot, episcop) sau a pericolelor
ce o pândesc pe fecioara care va îm brăţişa învă
ţături de credinţă eretice atrag atenţia. Pe de altă
parte, această lucrare este poate printre primele
care fac referire la persoana Stareţei şi la ideea de
călăuzire duhovnicească din partea unei persoa
ne mai în vârstă şi experimentate.28
Dincolo de lipsa ierarhiei eclesiastice sau de
limitarea relaţiei cu partea masculină doar la
nivelul ritualului filoxeniei avraam ice29, textul
de faţă prezintă un m od aparte d e ascetism ca
re nu diferă de ascetismul cenobitic şi viaţa as
cetică la domiciliu30- singurul aspect care ne-ar
* Expresia este prezentă în diferite scrieri neautentice ale
Sfântului Atanasie, ca d.ex., în omilia la M t. 11,27: Toate Mi-au
fost date de către Tatăl (PG 25, 220AB) sau Despre Sfânta Treime
(PG 28,1120AB).
27M. Aubineau, „Les écrits...", op.cit., p. 31.
a C/. cap. 14.
«C/. cap. 22.
“ Pierre Louis GATIER, „Aspects de la vie religieuse des
femmes dans l'Orient paléochrétien: ascétisme et mona
chisme", în: La femme dans le monde méditerranéen. I. Antiqui
té. Maison de l'Orient et de la Méditerranée, Jean Pouilloux,
Lyoa 1985, p. 174.
257
DE VIRGINITATE
putea ajuta să localizăm cultural această lucrare

în coordonatele spaţiului egipteano-alexandrin.
D e altfel, nu doar Viaţa Sfântului Antonie (operă
a cărei paternitate este pusă m ereu în discuţie)31,
ci şi Viaţa Sfintei Sinclitichia (lucrare care, de ase
menea, a circulat sub numele Sfântului Atana-
sie) amintesc d e un ascetism „la dom iciliu", ofe
rind detalii asupra vieţii monahale egiptene din
secolul al IV-lea).32*Aşadar, sfinţenia raportată la
universul feminin a avut în centru polisul, rămâ
nând orientată spre form e d e organizare care re
produc familia, fără să fie nevoită să se retragă în
51G. GARITTE socoteşte că între Despre feciorie atribuit
Sfântului Atanasie şi Viafa Sfântului Antonie există o legătură
directă („Un couvent de femmes au IV-ème siècle? Note sur
un passage de la Vie grecque de Saint Antoine", în: Scrinium
Lovanensis: Mélanges historiques Étienne van Cauivenbergh, Uni
versité de Louvain, Recueil de travaux d'histoire et de phi
lologie 24, Louvain, 1961, pp. 150-159; pentru detalii, vezi Mi
chel Aubineau, „Les écrits de Saint Athanase sur la virginité",
RAM 31 (1955), p. 140.
32Referiri la existenţa în secolul al IV-lea a unui asce
tism la domiciliu (de care vorbeşte şi Apostolul Pavel în
I Cor. 7, 28-38) întâlnim în diferite fragmente de papiru
suri. Vezi, spre exemplu, James E. GOEHRING (introduce
re), Robert F. BOUGHNER (traducere) „Egyptian Monasti-
cism (Selected Papyri)", în: Ascetic Behavior in Greco-Roman
Antiquity: A Sourcebook, Fortress Press, Minneapolis, 1990,
pp. 456-464, papirusul editat şi comentat de G.H.R. Hor-
sley, în: New Documents lllustrating Early Christianity,
North Ryde, N.S.W.: Macquarrie University, 1976, vol. 1,
pp. 126-130, precum şi Ewa WIPSZYCKA, „L'ascétisme fe
minin dans l'Egypte de l'Antiquité Tardive: Topoi littérai
res et formes d'ascèse", în: H. MELAERTS & L. MOOREN
(ed.). Le rôle et le statut de la femme en Egypte hellénistique, ro
maine et byzantine, Actes du Colloque International Bruxel-
les-Louven, 2002, pp. 355-396.
258
pustie, pentru că, după cum observă P. Brown,

„însuşi trupul ei a devenit pustia".33
In acest sens, lucrarea de faţă se înrudeşte cu
textul despre feciorie al lui Vasile de Ancyra, dar,
spre deosebire de textul ancyrian, viaţa în fecio
rie este înţeleasă aici din perspectiva asumării
unei făgăduinţe concrete şi a unei „afierosiri" lui
Dumnezeu34 care defineşte statutul social al fe
cioarei. Iar această făgăduinţă a păstrării fecioriei
în termenii ascultării şi sărăciei este mult mai bine
conturată în contextul importanţei conferite vieţii
liturgice - un alt element definitoriu pentru de
terminarea perioadei cronologice a scrierii aces
tui tratat, care lipseşte din celelalte tratate despre
feciorie ale secolului al IV-lea, ce nu menţionează
un serviciu liturgic individual sau comun obliga
toriu pentru fecioară. însuşi stilul scrierii trădează
pe alocuri influenţa unei lim bi cultice deja consa
crate, cum ar fi, spre exemplu, începutul capitolu
lui 2, care aminteşte de cântarea lui M oise ( Deut.
32). Astfel, textul, prin accentuarea rânduielii li
turgice şi de rugăciune, se aproprie mai m ult de
prescripţiile tipiconale întâlnite câteva secole mai
târziu în spaţiul constantinopolitan.35
“ Peter BROWN, Bodyand Society.Men, Wonien, and Sexual
Renunciation in Early Chrislianity, Columbia University Press,
New York, 1988, p. 271.
MCf cap. 11.
35Vezi, d.ex., Byzantine monasticfoundation documents: a com
plete translalion ofthe surviving founders' typika and testaments,
edited by John Thomas and Angela Constantinides Hero;
with the assistance of Giles Constable; translated by Robert
259
DE VIRGINITATE
Se disting rolul şi importanţa citirii şi învăţă

rii Psaltirii - carte esenţială atât a cultului m oza
ic, cât şi a cultului primar creştin36, cu referiri la
m odul de citire al Psalmilor în catisme care sunt
încheiate cu o rugăciune de sine stătătoare37; se
fac menţiuni directe la existenţa unei rânduieli a
Ceasurilor (cap. 12), la slujba de la miezul nopţii
(cap. 20); se dau sfaturi cu privire la felul în care
se ascultă slujba în biserică (cap. 23), şi, în afară
d e serviciul liturgic general al Bisericii, se are în
vedere rânduiala individuală de rugăciune, nu
mită cu termenul tehnic de Kavcov (cap. 12), sem-
Allison... [et al.]; with an administrative commentary by John
Thomas, în D O P 35 [2000], voi. I-V, Dumbarton Oaks Research
Library and Collection, Washington, D.C., 2000,1849 pp.
“ Importanţa cărţii Psalmilor a fost esenţială pentru orga
nizarea primară a cultului creştin; parte integrantă a cultului
iudaic, stihuri din Psalmi au fost folosite de Mântuitorul, de
Sfinţii Apostoli, de Maica Domnului (Lc. 1, 46-55), chiar şi de
diavolul (în Ml. 4, 6 se face referire la Ps. 90, 10-11), întâlnin-
du-se atât în Sfintele Evanghelii, cât şi în restul cărţilor Nou
lui Testament. Un tabel atribuit lui Eusebiu al Cezareii (PG
23, 1395) distribuie lecturarea întregii Psaltiri pe parcursul
unei zile (12 Psalmi pe oră). Numărul comentariilor patris
tice la cartea Psalmilor argumentează locul central al acestei
colecţii de texte poetice şi imnologice în ansamblul spiritua
lităţii creştine până astăzi. Printre cei care au scris comentarii
la cartea Psalmilor se află sfinţi ca Atanasie al Alexandriei (PG
27) şi Ioan Gură de Aur, sau scriitori bisericeşti ca Eusebiu al
Cezareii (PG 23). însuşi Sfântul Atanasie subliniază într-un
mod aparte rolul terapeutic al Psalmilor:.... [cartea Psalmilor]
ne învaţă ce să spună şi ce să facă cineva pentru a-şi vindeca
patimile" (PG 27, 20D).
37Sunt amintiţi unii Psalmi, care astăzi fac parte esenţială
din serviciul Utreniei, sau stihuri din Psalmi, ce alcătuiesc Do-
xologia Mare, precum şi termenul tehnic de „diapsalm" (cap.
20) - termen a cărui semnificaţie astăzi este pierdută.
260
ÎNTRE PSEUDO-ATANASIE Şl SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEI
nalându-se reguli generale de igienă corporală

necesare pentru fecioare (cap. 11).
O importanţă aparte se acordă rugăciunii care
prem erge masa d e seară (cap. 12), precum şi ru
găciunii de mulţumire, după masă (cap. 14). Se
remarcă în m od deosebit rugăciunea la „frânge
rea pâinii" (cap. 13), o rugăciune d e natură eu-
haristică, ce are în centru binecuvântarea pâinii,
fără vreo referire la prezenţa sau binecuvântarea
vinului (lucru firesc pentru m odul de viaţă asce
tic al fecioarei). Trăsătura esenţială a acestei ru
găciuni a binecuvântării pâinii este dimensiunea
eclesiologică, pe care o întâlnim atât anterior38,
cât şi mai târziu la exegeţi precum Sfântul Chi
rii al Alexandriei3’ : „Şi aşa cum pâinea aceasta,
[aflată] pe această masă, împrăştiată şi adunată,
a devenit una, la fel să se adune laolaltă Biserica
Ta de la marginile pământului întru împărăţia
Ta, că a Ta este împărăţia şi slava în vecii veci
lor. A m in ."40Cu toate că aplică term inologia spe
cifică Euharistiei liturgice pentru simpla masă a
unei fecioare sau a unei comunităţi fem inine de
fecioare, textul, după G regory Dix, dacă este lo
calizat cronologic spre sfârşitul sec. al IV-lea, nu
ar avea cum să facă confuzie între Euharistie şi
“ „Aşa cum această (pâine) frântă, împrăştiată peste munţi,
a fost adunată şi s-a făcut una, la fel să se adune şi Biserica Ta
de la marginile pământului întru împărăţia Ta: că a Ta este
împărăţia şi puterea în veci. Amin" (Didahia Apostolilor 9,4).
wScrisoarea a ll-a pascală (II, 4), PG 77,433.
•Cap. 13.
261
DE VIRGINITATE
masa agapei creştine.41 Pe de altă parte, prin lim

bajul care pare să trimită şi la alte surse prim are
(poate chiar apocrife) ce se referă la ritualul eu
haristie42, textul poate presupune, fără să exclu
dă situaţia în care nu se intenţionează defado să
se opereze o distincţie între ritualul euharistie şi
simpla agapă creştină, o comunitate d e fecioare
eretice.43*
Analizând tratatul din perspectiva orthodoxiei
opin iilor enunţate, ideea de „stricare" prin nun
tire a fem eii - străină de gândirea patristică şi
atanasiană, dar legată de anume idei extremiste
de natură puritană care îşi fac apariţia spre sfâr
şitul sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea, atât în
Asia Mică (ca, d.ex., Eustatie de Sevasta, condam
nat de sinodul de la Gangra, în 340 sau 341), cât
şi în Egipt şi care au ca obiect sexualitatea uma
nă socotită ca degradantă şi animalică, nu doar
în afara căsătoriei, ci şi în lim itele tainei nuntirii,
ar putea fi un alt aspect care pune în umbră in
tegritatea spirituală a textului pseudo-atanasian
despre feciorie. Dacă pentru Vasile al Ancyrei fe
cioria este înţeleasă în termenii nuntirii cu M i
rele ceresc, în textul d e faţă se distinge o nuanţă
discretă de discreditare a nunţii pământeşti (as
pect care este cu totul necunoscut gândirii unui
41Gregory DIX, The Shape.. op.cit., pp. 94-95.
42Pentru detalii, vezi Teresa BERGER, Gender differences and
Ihe making of liturgicul history: lifiing a veil on liturgy's past, Ash-
gate e-book, 2011, p. 91.
°lbid., pp. 91-92.
262
In tre pseudo -atanasie şi sf . atanasie a l a lexan driei
alt mare apărător al fecioriei, precum Sfântul

Ioan Gură de Aur). Prin urmare, un scriitor ca
Isidor Pelusiotul (366-440) afirmă că „adevăraţii
iubitori şi următori ai fecioriei au fost rânduiţi la
cinstea care le aparţine îngerilor [...]; iar cei care
se află în căsătorie nu se deosebesc întru nimic
de fiarele sălbatice, pentru care împerecherea es
te un fapt necesar şi nu funcţionează [în chip v i
clean] decât în favoarea perpetuării speciei".44
Atanasie cel Mare, dimpotrivă, a fost un mare
apărător al căsătoriei, fecioria nefiind pentru el
decât „ o formă superioară de căsătorie"45 şi una
din căile pe care se poate ajunge la desăvârşire,
fără a fi nicidecum „condam nabilă".44
Opusculul de faţă intră în categoria textelor
care tratează the technologies ofthe seif7în terme
nii ascetici, oratorici şi stilistici proprii începu
tului de eră creştină, făcând trecerea d e la epo
ca apostolică, prin intermediul literaturii apocri
fe, la literatura patristică autentică, în contextul
definitivării evoluţiei instituţiei monahale. Este
un text ilustrativ pentru perioada în care mona
hismul feminin este încă prezent în spaţiul civic
(fie individual, fie familial), evitând desprinde- *4
7
« Scrisoarea 176, Către diaconul Isidor (PG 78, 865-868).
15D. BRAKKE, Athanasius and thepolitics..., op.cit., p. 20.
“ „Лио ouctcIiv tcliv 66div (...) той ydpou kcuxfjţ naQ0evi-
aq (...) ydpov 6e pfpipiv ouk Ix ei" (Epistola către Amun, PG
26,1176).
47Michel FOUCAULT, „Technologies of the Seif", în: L.
H. Martin, e.a. (eds.), Technologies ofthe Se//(Amherst, Mass.,
1988), pp. 16-49.
263
DE VIRGINITATE
rea definitivă de lume şi retragerea într-o mănăs

tire chinovială cu ritmurile austere ale unei vieţi
anahoretice. în pofida lipsei de întindere, trata
tul este însemnat prin vastitatea problematicii
abordate şi, în special, prin im portanţa acorda
tă vieţii liturgice în ansamblul vieţuirii cotidie
ne monahale, prezentându-se ca un termen de
comparaţie elocvent în raport cu celelalte texte
ce urmăresc ampla problematică a vieţii în Hris-
tos şi a idealului desăvârşirii ascetice specifice
sec. al IV-lea.
Bibliografie auxiliară4S
1. Izvoare
A. Colecţii de texte patristice.”

B. Ediţii ale Sfintei Scripturi.”
C. Lucrări patristice şi ale scriitorilor bisericeşti.
Atanasie cel Mare, Om ilia la M t. 11, 27: Toate Mi-au

fost date de către Tatăl, PG 25,208-221.
Ibid., Epistola către Amun, PG 2 6 ,1168-1178.
Ibid., Despre Sfânta Treime, PG 28,1121-1218.
Chirii al Alexandriei, Scrisoarea a Il-a pascală, PG TJ,
428-452.
Isidor Pelusiotul, Scrisoarea 176, PG 78,865-868.
Hadrian, De imaginibus, PG 98,1247-1292.
"A m considerat că nu e necesar ca sursele şi materialele

folosite, comune ambelor studii introductive, să fie repe
tate; le menţionăm aici numai pe cele utilizate exclusiv în
tratarea prezentei teme.
” Vezi mai sus (p. 63).
” Vezi mai sus (p. 63).
264
BIBLIOGRAFIE AUXILIARĂ
2. Lucrări generale (manuale şi d icţiona re)
BARDENHEWER, O., Patrology: The lives and Works

o f the Fathers of the Churuch, trad. IN Limba engleză T.J.
Shanhan, Freiburg, 1908.
CAYRÉ, F., Manual of Patrology and History ofTheolo-
gy, trad. de H. Howitt, Society o f St. John the Evange
list, Desclee and Co, Paris, Tournai şi Roma, 1935, vol. I,
pp. 346-347.
PUECH, R., Histoire de la littérature grecque chrétienne,
Les Belles Lettres, Paris, 1930, vol. III.
3. E d iţii
Tlepi napQeviaç rjioi n epi àoKqoecoç, P G 28, 252A-

282B.
Goltz, Eduard von der, A oy oç oa n q p ia ç n p ôç xqv
napdèvov: eine echte schrisfts des Athanasius în seria Texte
und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Lite
ratur Neue Folge 29,2a, J.C. Hinrich'sche Buchhandlung,
Leipzig, 1905, pp. 25-50.
4. Manuscrise consultate
a. ms. 5 şi 7 ale Mănăstirii Vatoped.

b. ms. 207 al Mănăstirii Dionisiou.
c. ms. 190 şi 552 ale Mănăstirii Sfântul Pantelimon.
5. Traduceri
a. în limba spaniolă d e F.B. V IZ M A N O S , Las virge-

nes cristianas de la Iglesia primitive, M adrid, 1949, pp.
1089-1109.
b. în limba franceză de J. BO U VET, Discours de Salut
à une vierge, Abbaye de Bellefontaine, 1972, p p. 83-105.
c. în limba neoelenă de Pausanias Koutlemanis, Pa-
terikes Ekdoseis G rigoriou Palama, Tesalonic, 1976, în
265
Integrala operelor Sfântului Atnasie al Alexandriei, voi. 11,

pp. 170-215.
d. în limba engleză de Tereza SH A W („Pseudo-Ath
anasius: Discourse on Salvation to a Virgin", în: Richard
Valantasis (ed.), Religions o f Late Antiquity in Practice,
Princeton University Press, Princeton, 2000, pp. 82-99.
6. Lucrări speciale
BERGER, Teresa, Gender Differences and the Making of

Liturgical History: Lifting a Veil on Liturgy's Past, Ashgate
e-book, 2011.
B R AK KE , David, Athanasius and the Politics o f Asceti
cism, Clarendon Press, Oxford, 1995.
B R O W N , Peter, Body and Society: Men, Women, and
Sexual Renunciation in Early Christianity, Columbia Uni
versity Press, N e w York, 1988.
B U TTERW EC K, Christel, Athanasius von Alexandri
en. Bibliographie, Abhandlungen der Nordrhein-West
fälischen Akadem ie der Wissenschaften Westdt. Verl.,
Opladen, 1995.
C A V A L L E R A , Ferdinand, Saint Athanase (295-373),
Bloud, Paris, 1908.
DIX, Gregory, The Shape of the Liturgy, Dacre Press,
Londra, 19702.
HORSLEY, G.H.R., New Documents Illustrating Early
Christianity, N orth Ryde, N.S.W.: Macquarrie Universi
ty, 1976.
7. Studii şi a rticole
A U B IN E A U , Michel, „Les écrits de Saint Athanase

sur la virginité", în: R A M 31 (1955), pp. 151-153.
BATIFFO L, P., „L e r k ç i 7iaç0Eviaç du pseudo-Ath-
anase", în: Römische Quartalschrift 7 (1893), pp. 275-286.
B R AK KE , David, „The Authenticity o f the Ascetic
Athanasiana," în: Orientalia 63 (1994), pp. 17-56.
266
BRAKKE, David (ed.)/ Pseudo-Athansius On Virgi

nity, în CSCO 592, Scriptores Syri tomus 232, Peeters,
Louvian, 2002, pp. IX-48.
BURCH, H. Hacher, „ A n Early Witness to Christian
Monachism", în: American Journal o f Theology 10 (1906),
pp. 738-743.
CASEY, Robert R, „D er dem Athanasius zugeschri
ebene Traktat Tlepi napdeviaç, Sitzungsberichte der
Preussischen Akademie der Wissenschaften, Philoso
phisch-historische Klasse, 33 (1935), 1022 -1045.
DELEHAYE, H., „Recenzie la ediţia critică a lui Von
der Goltz a textului De virginitate", în: AB 25 (1906), pp.
180-181.
FOU CAU LT, Michel, „Technologies o f the Self", în:
L.H. Martin, et al (eds.), Technologies o f the Self (Amherst,
Mass., 1988), pp. 16-49.
G AR lTl'E , G., „U n couvent de femmes au IV-ème
siècle? N ote sur un passage de la v ie grecque de Saint
Antoine", în: Scrinium Lovanensis: Melanges historiques
Etienne van Cauwenbergh, Université de Louvain, Recu
eil de travaux d 'h istoire et de philologie 24, Louvain,
1961, pp. 150-159.
GATIER, Pierre Louis, „Aspects de la vie religieu
se des femmes dans l'Orient paléochrétien: ascétisme et
monachisme", în: La femme dans le monde méditerranéen.
I. Antiquité, Maison d e l'Orient et d e la Méditerranée
Jean Pouilloux, Lyon, 1985, pp. 165-183.
LEBON, J., „Athanasiana Syriaca I: Un A ôy oç Tlepi
napdeviaç attribué à saint Athanase d'A lexan d rie", în:
Mus. 40 (1927), pp. 205-248.
Ibid., „Pour une édition critique des oevres d ’ A th
anase", în: Revue d'histoire ecclésiastique 21 (1950), pp.
524-530.
LEFORT, Louis Théophile, „U n nouveau «D e virgini
tate» atribué a S. Athanase", în: AB 67 (1949), pp. 142-152.
LO G A N , A.H.B., „Pseudo Athanasius", în: JThS 49
(1998), pp. 382-385.
267
BIBLIOGRAFIE AUXILIARA
W IPSZYCKA, Ewa, „L'ascetisme feminin dans

l'Egypte de l'Antiquité Tardive: Topoi littéraires et for
mes d'ascese", în: H. MELAERTS & L. M O O REN (ed.), Le
rôle et le statut de la femme en Egypte hellénistique, romaine et
byzantine, Actes du Colloque International Bruxelles-Lou-
ven, 2002, pp. 355-396.
8. Internet links, software51
9. Lucrări colective
BOUGHNER, Robert F., (trad.), GOEHRING, James E.,

(introd.), „Egiptian Monasticism (Selected Papyri)'' în: As
cetic Behavior in Greco-Roman Antiquity: A Sourcebook, For
tress Press, Minneapolis, 1990, pp. 456-464.
CASEY, R.P. & LAK E , K., „The Text o f the De Virgi
nitate o f Athanasius", în: Harvard Theological Revieiv 19
(1926), pp. 173-190.
Byzantine Monastic Foundation Documents: a Comple
te Translation o f the Surviving Founders' Typika and Testa
ments, edited by John Thomas and Angela Constantini-
des Hero; with the assistance o f Giles Constable; trans
lated by Robert Allison... [et al.]; with an administrative
commentary by John Thomas, în D O P 35(2000], vol. I-V,
Dumbarton Oaks Research Library and Collection, Wa
shington, D.C., 2000,1849 pp.
10. Abrevieri
AB - Analecta Bollandiana
CSCO - Corpus Scriptorum Christianorum Oriental
Mus. - Muséon
R A M - Revue d'Ascétique et de Mystique
51Vezi mai sus (pp. 74-75).
268
PSEUDO-ATANASIE AL ALEXANDRIEI
D e s p r e f e c io r ie
A D IC Ă
D espre a s c e z ă
(Acesta este] începutul cuvântului mântu-

irii către fecioară*1: înainte de toate să crezi2
1După Eduard von der GOLTZ (Adyot; omqpiou; npot;
ti )v napdsvov: eine echte..., op.cit., pp. 60-65) şi David BRAK-
KE („The Authenticity...", op.cit., p. 45) „începutul cuvântu
lui mântuirii către fecioară" ar fi titlul autentic al acestei scri
eri, întrucât, după părerea lor, rezumă cel mai bine conţinutul
întregului tratat. După părerea noastră, cu această aserţiune
debutează primul capitol al scrierii, în care se afirmă faptul
că începutul mântuirii este credinţa, aşa cum este prezentată
succint în continuare. Această idee ne-o sugerează manuscri
sele consultate: ms. 5 (cp. 284) şi 7 (<p. 330) ale Mănăstirii Vato-
ped, 207 al Mănăstirii Dionysiou şi ms. 190 (cp. 110) şi 552 (<p.
194) ale Mănăstirii Sfântul Pantelimon.
1Dincolo de rolul mărturisirii de credinţă în oficierea Tai
nelor Bisericii (Botezul, Euharistia, Preoţia), în cazul de faţă
se distinge importanţa pe care autorul o acordă mărturisirii
de credinţă, ca preambul al mărturisirii monahale propriu-zi-
se, precum şi al acceptării voturilor specifice „schimei înge
reşti" (care presupune asumarea voturilor fecioriei, sărăciei şi
ascultării (napdcvia, ¿ kt qpoouvq, (mmcoi)), în contextul in
stabilităţii dogmatice a perioadei respective, cauzate de tul
burările şi atacurile eretice, cu precădere ariene. Este un fapt
cert că în special spaţiul monahal şi cu precădere fecioare
le au jucat un anumit rol în propagarea şi impunerea ideilor
269
într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcăto

rul celor văzute şi nevăzute; [să crezi] şi în Fiul
C el Unul-Născut al Acestuia, care este din firea
Tatălui3, d e aceeaşi putere4 cu Tatăl întru toate,
Care este mai înainte de veci; [să crezi] şi în Du
hul Sfânt, C el care este în Tatăl şi în Fiul, C el ca
re este trimis de la Tatăl şi Care este dăruit prin
Fiul5, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, trei Ipostasuri6,
o singură Dumnezeire, o singură putere, un sin
gur Botez.
Căci însuşi Dumnezeul nostru, Tatăl tuturor,
a făcut cerul şi pământul, şi marea, şi toate ce-
ariene de natură istorică şi totodată simbolică (vezi, d.ex, D.
BRAKKE, Athanasius and Ihe politics of asceticism, Clarendon
press, Oxford, 1995, pp. 17-24, 57-79 sau Virginia BURRUS,
„The Heretical Woman as Symbol in Alexander, Athanasius,
Epiphanius, and Jerome," în: HTR 84 (1991), pp. 236-239).
’ Ek rr)c ovoiac;.
''loobvvapov - în sens de „asemenea, asemănare".
5O referire directă la formula triadologică consacrată de
Sfântul Atanasie: de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Se re
marcă insistenţa de natură epistemologică, care caracterizea
ză şcoala alexandrină, asupra faptului că firea, natura dum
nezeiască este comună atât în veşnicie (ad intram), cât şi în ico-
nomia mântuirii (ad extram), insistându-se mai puţin asupra
trăsăturilor idiomatice, ipostatice ale fiecărei dintre Persoa
nele dumnezeieşti ale Sfintei Treimi. Pe de altă parte, se face
distincţie între purcederea din eternitate a Duhului din Tatăl
şi trimiterea iconomică a Duhului în lume, de natură tempo
rală, prin Fiul - unul din argumentele fundamentale ale te
ologiei patristice (dezvoltat de Sfântul Grigorie Palama), pe
temeiul căruia doctrina lui Filioque nu poate fi recepţionată
decât ca eretică.
6Expresia rpti? imootâoeu; atestă cu certitudine - chiar şi
în cazul în care se acceptă ca autor persoana Sfântului Atana
sie cel Mare - o prelucrare filologică a textului ulterioară anu
lui 373 (anul mutării acestuia la cele veşnice), când termenul
¡postas era deja consacrat în Răsărit.
270
DESPRE FECIORIE
le din ele în şase zile.7 Tot El a îm podobit cerul

cu soarele, cu luna şi cu astre preafrumoase. Şi
a întărit pământul peste ape în chip cuvenit, gă-
tindu-1 cu plante şi pom i de tot felul; şi prin p o
runca Lui purced râuri ca de miere şi izvoare ne
istovite. Şi la porunca Lui, pământul a adus [la
viaţă] trupuri [vii] şi astfel a închipuit toate fiare
le pământului şi păsările cerului, potrivit cu fie
care specie [în parte]. Şi la porunca Lui apele au
scos peşti şi astfel a făcut chiţii cei mari.8 După
aceea, l-a făcut pe om, căruia i le-a dat pe toate
acestea spre slujire.
Şi a spus Domnul Dumnezeu Fiului Său:
„Să facem om după chipul şi după asemănarea
N oastră"9; şi „luând Domnul Dumnezeu ţărână 1
din pământ, l-a făcut pe o m "10şi l-a aşezat pe el în '
Raiul desfătării. „Atunci a adus Domnul Dumne
zeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a ador
mit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei
cu came. Iar coasta luată [din Adam ] a făcut-o
Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam
şi a zis Adam : «Iată aceasta-i os din oasele m ele şi
cam e din carnea mea; ea se va numi femeie, pen
tru că este luată din bărbatul său.» D e aceea va lă
sa omul pe tatăl său şi p e mama sa şi se va uni cu
femeia sa şi vor fi amândoi un trup".11
7Fac. 1.
•Fac. 1,20-21.
’ Fac. 2,7.
'°Fac. 1, 26.
"Fac. 2,21-24.
271
2 Ascultă, roabă a lui Hristos, şi [ascultaţi]

şi voi, toţi cei care căutaţi mântuirea; şi lu
aţi aminte la graiurile mele. Şi urechile tale să ia
aminte la cuvintele cele de Dum nezeu insufla
te.12„C ăci taina aceasta", zice, „m are este"13, pre
cum a spus fericitul Pavel, pentru că „tot cel ce se
alipeşte d e femeie este un singur trup cu ea".14în
acelaşi fel, oricare bărbat sau femeie ce se alipeş
te d e Dom nul este un singur duh [cu Dom nul].15
Iar dacă unirea celor din lume se face cu oameni
muritori, părăsind[u-şi fiecare] tatăl şi mama, cu
atât mai mult fecioara care cultivă înfrânarea este
datoare să părăsească toate cele pământeşti şi să
se unească doar cu Domnul ei. Şi cuvintele Apos
tolului stau drept mărturie: femeia care nu s-a
căsătorit „se îngrijeşte de cele ale D om nu lui"16,
„ca să fie sfântă cu trupul şi cu duhul", iar cea
care s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii,
cum să placă bărbatului ei: şi este îm părţire".17
Aşadar, astfel se tălmăceşte cuvântul care spune
că fecioara sau văduva, dacă se ataşează de vreo
grijă lumească după ce mai întâi a ales să vie
ţuiască în înfrânare, nu poate să aibă altă grijă
12Invocaţie de natură imnografică, asemănătoare celei din
cântarea iui Moise, care a fost preluată ca model pentru alcă
tuirea cântării a Il-a de la Utrenie.
a Ef. 5,32.
"C f. I Cor. 6,17.
15Cf. I Cor. 6,18.
'‘ /Cor. 7, 32.
17Cf. I Cor. 7, 34; în textul original Apostolul se referă la
bărbat, şi nu asemenea Sfântului Atanasie, la femeie.
272
DESPRE FECIORIE
decât de „bărbatul" ei; chiar dacă are posesiuni,

chiar dacă are bunuri, grija pentru acestea strică
cugetul. Căci aşa cum trupul [fecioarei] este stri
cat prin bărbat18, la fel şi alipirea de lume strică
sufletul şi trupul celei care vieţuieşte în înfrâna-
re, nemaifiind „sfântă cu trupul şi cu sufletul".
însă cea care se îngrijeşte d e lucrarea lui Dum
nezeu are ca M ire al ei pe Hristos. Căci cea care
se uneşte cu m irele cel stricăcios face voia bărba
tului ei; fiindcă s-a spus că: „fem eia nu are putere
asupra trupului ei, ci bărbatul"19; şi iarăşi: „p re
cum Biserica se supune Domnului Hristos20, aşa
şi femeile bărbaţilor lor, întru totul".21 Prin urma
re, de la cele lumeşti, dacă voim , putem înţele
ge şi cele ce se află deasupra noastră. Aşadar, cea
unită cu M irele ceresc lucrează voia M irelui ei.
Aceasta este, aşadar, voia lui Hristos: cel

3 ce s-a alipit de El să nu caute însoţire cu
veacul acesta, să nu se îngrijească câtuşi de pu-
“ O afirmaţie străină de felul de a gândi şi a se exprima
al Sfântului Atanasie. Urmându-1 pe Origen, Sfântul Atana-
sie operează o anume desexualizare a discursului şi interpre
tării Sfintei Scripturi, lăsând la o parte detaliile şi aspectele
concrete ale vieţii sexuale în favoarea unei înţelegeri spiritua
le a acestora (pentru detalii E Clark, Reading Renunciation...,
op.cit., pp 88-89); într-una dintre Scrisorile sale pascale, păstrate
în siriacă, insistă asupra traseului ascetic comun pe care îl ur
mează, alături de fecioare şi asceţi, cinstita căsătorie şi castita
tea fiecărei persoane în parte (pentru detalii, vezi D. BRAKKE,
Athanasius..., op.cit., p. 179).
■»/Cor. 7, 4.
“ în original, „lui Hristos".
21£/. 5,24.
273
ţin d e cele pământeşti, ci [să aibă grijă] doar de a

purta crucea Celui ce S-a răstignit pentru el; iar
grija şi îndeletnicirea aceluia să fie de a-I înălţa
Acestuia ziua şi noaptea im ne şi d ox ologii fără
de încetare, de a avea luminat ochiul cugetului,
de a cunoaşte voia Lui şi de a o îm plini, d e a avea
inima simplă, mintea curată; d e a fi milostiv, pre
cum [şi] Acesta este îndurat şi milostiv, astfel ca
şi noi să fim următori Lui; de a fi blând şi iubi
tor de isihie, neţinând minte răul, nimănui întor
când răul cu rău; de a îndura multe ocări, pre
cum şi El a fost ocărât de către iudei şi a răbdat
rănile şi chinurile; şi pentru că El însuşi a păti
mit acestea: căci, fiind pălmuit d e către robul ar
hiereului, nu a făcut nimic, ci d oar a spus: „dacă
am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am
vorbit bine, de ce M ă loveşti?"22
Oare Cel ce a poruncit pământului să-i înghi
tă d e vii pe Datan şi Aviron23 nu avea putere [să
poruncească iarăşi pământului] să-l înghită de
viu pe cel ce şi-a întins mâna şi L-a lovit pe Fă
cătorul său? Dar a răbdat, „lăsându-ne pildă, ca
şi noi să păşim pe urmele L u i".24 Iar tu, omule,
nu poţi îndura să fii ocărât d e aproapele tău, ca
re este asemenea ţie25? Urmează pilda Stăpânu
lui tău. Căci dacă Acesta, Dum nezeu fiind, a în-
22In. 18,23.
21C f Num. 16.
«C/./Pi. 2,21.
“ în opoziţie cu Domnul Hristos Care, Dumnezeu fiind, a
îngăduit să fie batjocorit de oameni.
274
DESPRE FECIORIE
durat să fie lovit pentru tine de un om păcătos,

[cum poţi] tu să fii cuprins de revoltă pentru fap
tul că un om, asemenea ţie, te-a ocărât şi să cauţi
să-i plăteşti [în acelaşi fel]?
O, cât de multă smintire şi necugetare! Pentru
aceea ni s-a şi pregătit nouă loc de pedeapsă şi
noi înşine suntem cei care ne aprindem singuri
focul [pedepselor]: deşi suntem înzestraţi cu ra
ţiune, suntem asemenea animalelor celor fără de
minte. Domnul a venit în lumea aceasta din mul
ta [Sa] smerenie, „şi bogat fiind, pentru noi a să
răcit, ca şi noi cu sărăcia Lui să ne îm bogăţim ".26
Şi, Dumnezeu fiind, S-a făcut om pentru noi, şi
S-a născut din Fecioara Maria ca să ne slobozeas-
că pe noi din robia diavolului.
Pentru aceea, cel care caută mântuirea, ca

să fie socotit înţelept de către Dumnezeu,
se face pe sine nebun în lumea aceasta. Pentru
că oamenii îi socotesc înţelepţi [doar] pe cei ca
re ştiu să dea şi să ia, să vândă şi să cumpere, să
negocieze şi să-şi însuşească bunurile aproape
lui, să fie lacomi şi să împrumute un obol pentru
ca să ia înapoi doi. Insă la Dum nezeu sunt soco
tiţi nebuni şi fără de minte şi păcătoşi. Ia aminte
la ceea ce însuşi Dumnezeu a spus prin Prorocul
Ieremia: „p oporul acesta este asemenea unor co
pii fără de minte, pricepuţi numai la rele, care
nu ştiu să facă binele".27Iar fericitul Pavel [zice]:
26C f II Cor. 8, 9.
v C f Ier. 4,22.
275
„înţelepciunea lum ii acesteia este nebunie îna

intea lui D um nezeu"2^ „cel care vrea să fie înţe
lept să se facă nebun, ca să fie înţelept".29Şi iarăşi
acelaşi spune: „fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi
copii când e vorba de răutate".30
Or, Dum nezeu voieşte ca noi să ne facem ne
buni cât priveşte cele ale lumii, iar pentru cele
cereşti să fim înţelepţi. Căci şi „potrivnicul nos
tru d iavolu l" este înţelept spre răutate, iar noi, la
rândul nostru, trebuie să ne arătăm înţelepţi în
faţa-i, spre a învin ge capcanele iscusite ale rău
tăţii sale. Că [şi] Mântuitorul zice în Evanghelii:
„fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porum beii".31
Acela care este socotit la Domnul înţelept este
cel care s-a înţelepţii, spre a face voia lui Dum
nezeu şi a păzi poruncile Sale.5
Smerenia este leacul preaputem ic al mân

5 tuirii; satana nu pentru desfrânare, sau
preadesfrânare, sau hoţie a fost izgon it din ceruri,
ci mândria l-a prăvălit în locurile cele mai d e jos
ale tartarului. Căci aşa a spus: „ridica-m ă-voi [în
ceruri] şi voi aşeza jilţul meu în faţa lui Dumne
zeu şi voi fi asemenea celui Prea-înalt"32; şi pen
tru cuvântul acesta s-a prăbuşit, moştenirea sa
ajungând să fie focul cel veşnic. Aşadar mândria
“ /Cor. 3,19.
“ /Cor. 3,18.
“ /Cor. 14,20.
31Mt. 10,16.
” C/. Is. 14,13-14.
276
DESPRE FECIORIE
este d e la diavol, iar smerenia, de la Hristos; căci

însuşi Domnul zice: „cel care între v o i va vrea să
fie mare să fie slujitorul vostru".33 Căci Dumne
zeu este [Dumnezeul] celor smeriţi.
Să iubim cu tărie postul, fiindcă postul şi

6 rugăciunea şi milostenia sunt strajă puter
nică; acestea îl pot izbăvi pe om chiar şi de la
moarte. Aşa cum prin gustarea din pom şi neas
cultare Adam a fost alungat din Rai, tot aşa prin
post şi ascultare cel care voieşte poate intra în
Rai. Cu virtutea aceasta îm podobeşte-ţi trupul
tău, fecioară, şi vei plăcea M irelui celui ceresc;
pentru că cele alipite lumii, care îşi îm podobesc
trupurile lor cu miresme, tămâie şi arome, şi cu
haine scumpe şi aur pentru a fi p e placul oame
nilor, nu pot să fie pe placul lui Dumnezeu. In
să Hristos nu cere de la tine nimic altceva decât
inimă curată şi trup neîntinat, care se nevoieşte
în postiri.
Iar dacă se găsesc unii care să vină să-ţi spună
să nu posteşti prea des, deoarece vei ajunge slă
bită, să nu le dai crezare, nici să-ţi pleci urechea,
fiindcă pe aceştia vrăjmaşul îi asmute. Ia aminte
la ceea ce s-a spus despre cei trei tineri şi Daniel,
[ca] şi despre alţi tineri care, împreună cu ei, au
fost luaţi în robie d e către Nabucodonosor, îm
păratul Babilonului, cărora acesta le-a poruncit
să mănânce la masa sa şi să bea din vinul său; iar
uMf. 20, 26.
277
D aniel şi cei trei tineri n-au v oit ca ei înşişi să se

spurce la masa împăratului, ci i-au spus eunu
cului care îi avea sub supraveghere: „dă-ne no
uă d in seminţele pământului ca să mâncăm ".34Şi
eunucul le-a zis lor: „m ă tem d e stăpânul meu,
regele, care v-a rânduit mâncare şi băutură, ca
nu cumva să vadă că chipul vostru e mai tras de
cât al tinerilor ce vă stau alături la masa împăra
tului, şi să mă primejduiţi în faţa regelui".35însă
i-au spus: fă o încercare cu servii tăi tim p de zece
zile şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi
şi să bem apă; şi le-a dat bucate din zarzavaturi
şi să bea apă; şi i-a dus în faţa împăratului şi s-au
arătat chipurile lor [m ai] strălucitoare decât ale
tinerilor care mâncau la masa împăratului.36
V ezi ce putere are postul? Vindecă bolile şi

7 închide rănile trupeşti, scoate demoni, izgo
neşte gândurile rele şi mintea o face mai luminoa
să, inima, curată, şi trupul, sfinţit, şi îl duce pe om
în faţa tronului lui Dumnezeu; şi ca să nu socoteşti
că acestea se spun neîntemeiat, ai ca mărturie spu
sa din Evanghelii a Mântuitorului: L-au întrebat
ucenicii pe Acesta, zicând: Doamne, arată-ne no
uă în ce chip pot fi alungate duhurile cele necura
te. Iar Dom nul le-a spus: „acest neam de demoni
nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post".37
»Dan. 1,12.
»Dan. 1,10.
*C f. Dan. 1,12-13.
37Mt. 17, 21.
278
DESPRE FECIORIE
Tot omul, atunci când este chinuit de duhuri

necurate, dacă înţelege şi foloseşte acest m edica
ment al postului, de îndată duhul cel rău se re
trage strâmtorat, fiindu-i frică de post. Căci de
monii multe foloase trag de pe urma lipsei de
măsură la băutură şi a m oleşirii trupului. Pos
tul este o putere deosebită, prin m ijlocirea căru
ia se săvârşesc mari izbânzi; cum altfel, dacă nu,
în chip netăgăduit, prin asceză şi cuget smerit
şi printr-o vieţuire virtuoasă înfăptuiesc [chiar]
şi oamenii minuni38? [C um altfel, dacă nu] prin
mijlocirea acestora se fac semne şi Dum nezeu
dăruieşte vindecări celor suferinzi? Căci postul
este viaţa îngerilor şi cel care se foloseşte de el se
arată a fi în rândul îngerilor.
Şi să nu îţi închipui, iubite, că postul este la în
demână. N u cel ce posteşte de la mâncare a ajuns
la împlinirea postului, ci postul se socoteşte pen
tru cel care stă departe de tot lucrul rău. Căci da
că te înfrânezi de la mâncare, însă gura ta e slo
bodă, fie pentru cuvântul cel viclean, fie pentru
[cuvântul] cel iute la mânie, fie pentru minciună,
fie pentru încălcarea făgăduinţelor sau spre ju
decata aproapelui tău; dacă toate acestea v or ie
şi din gura celui care posteşte, [nu numai că] la
nimic nu-i foloseşte [postul], ci şi toată nevoinţa
şi-o va risipi.
Aşadar, tu, roabă a lui Hristos, asemenea tutu
ror celor care vor să se mântuiască, dacă posteşti,
“ dvvâ/jeiţ.
279
PSEUDO-ATANAS1E AL ALEXANDRIEI
să te cureţi d e toată iubirea de argint: pentru că

cel ce iubeşte argintul nu poate să-L iubească pe
Dumnezeu. „C ăci iubirea de argint este rădăcina
tuturor relelor."39
Să fugi cu tărie de slava deşartă şi de în

8 gâmfare. Iar dacă în sufletul tău se stre
coară gândul că ai înaintat în virtute, devenind
aleasă şi frumoasă [duhovniceşte], să nu te în-
crezi în gândul acesta. Căci vrăjmaşul este cel ca
re ridică obstacole şi hrăneşte gândul slavei de
şarte. Să nu te laşi stăpânită, aşadar, d e gândul
care te laudă. Iar dacă iarăşi te ispiteşte gândul
care-ţi spune că nu trebuie să te nevoieşti prea
mult pentru a te mântui, să nu-i dai crezare. Pen
tru că tot duşmanul este cel care îm boldeşte la
moleşeală şi delăsare, pentru a te doborî d e la
înălţimea vieţuirii virtuoase.
M ulte uneltiri pune la cale vrăjmaşul îm po
triva robilor lui Dum nezeu. îi înrobeşte p e oa
meni prin cuvinte d e laudă, spre a se semeţi ini
ma lor. Insă tu să nu primeşti laudă de la oa
meni. Iar dacă cineva îţi zice ţie: „fericită eşti",
spune-i aceluia: „când v o i ieşi din trupul acesta,
ducând la capăt [vieţuirea-m i] cum se cuvine,
atunci v o i fi [vrednică de a fi] fericită; acum în
să, cât sunt în această viaţă, nu mă pot numi fe
ricită; fiindcă noi, oamenii, ne schim băm aseme
nea vântului.
” / Tim. 6,10.
280
DESPRE FECIORIE
Adesea îţi dă târcoale gândul de a-i dispreţui

pe cei care nu postesc.40 Să nu te încrezi în gân
dul acesta, fiindcă este [un gând] străin. Să te so
coteşti pe tine mai neînsemnată decât toţi, ca să-i
poţi călăuzi pe mulţi în împărăţia cerurilor şi să
fii înălţată de către Dumnezeu.
însă vrăjmaşul, de asemenea, te poate îm pin
g e şi la o înfrânare peste puteri, pentru a-ţi slă
bi trupul şi a-1 face nefolositor. Aşadar, postul
tău să fie cu măsură. Să posteşti tot anul fără ca
nimic anume să te silească la aceasta41; iar pe la
ceasul al nouălea din zi42, să-ţi iei partea d e pâine
şi de legume, gătite cu ulei, după ce ţi-ai petrecut
ziua în Psalmi şi rugăciuni.
Toate cele câte sunt neînsufleţite sunt curate.43*
Iar tu, fecioară, [poartă d e grijă] ca nimeni

9 să nu cunoască nevoinţa ta, n id măcar
aceia care îţi sunt rude. Ci tot ceea ce faci, să fa d
10C/. Rom. 14, 3.
41Scil. „să posteşti de bunăvoie".
42în jurul orei 3 p.m. Programul creştin de rugăciune a ur
mat împărţirea calendaristică a zilei, specifică epocii romane:
Ceasul întâi - în jurul orei 6 a.m., Ceasul al treilea - în jurul
orei 9 a.m., Ceasul al şaselea - în jurul amiezii, şi Ceasul al no
uălea - în jurul orei 3 p.m.. Iniţial, cele şapte laude (cf. Ps. 118,
64) includeau cele patru Ceasuri menţionate. Utrenia, Vecer
nia şi Miezonoptica; ulterior, adăugându-se Pavecemiţa, Cea
sul al treilea a început să se săvârşească împreună cu Ceasul
al şaselea ca o singură rânduială, păstrându-se astfel numărul
simbolic al celor şapte laude.
43O prevedere foarte interesantă, deşi succintă, care face re
ferire la regimul alimentar aşa cum a fost formulat de referatul
biblic înainte de căderea protopărinţilor {cf. Fac. 2,16,9,4).
281
„într-ascuns; şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi

va răsplăti ţie".44
Iar dacă-ţi vădeşti vieţuirea ta, vei da naşte
re slavei deşarte şi-ţi v a fi spre pagubă; dacă în
să v e i găsi un suflet, asemenea ţie, care pătimeş
te pentru Dum nezeu, aşa cum şi tu pătimeşti,
numai acestuia să-i descoperi, în taină, felul tău
d e vieţuire. în aceasta nu se află slavă deşartă.
Pentru că ai slobozit cuvânt spre a se mântui un
suflet. M are îţi va fi plata dacă se va mântui un
suflet prin m ijlocirea ta.
Acelora care au [vădită] dorinţa d e a asculta,
vorbeşte-le cele spre folos. Iar dacă unul dintre
aceştia ascultă numai, fără a face nim ic [din ceea
ce spui], să nu te mai osteneşti cu el. Că zice D om
nul: „nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu arun
caţi mărgăritarele voastre înaintea p orcilor".45
Că Dum nezeu îi numeşte câini şi porci pe cei ca
re duc o viaţă de necinste; iar mărgăritare cinsti
te sunt cuvintele lui Dumnezeu, care se dau nu
mai celor plini de vrednicie.
'1 A Fericit eşti tu, suflete, care ai ascultat

-L V_/ cuvintele aşternute în cartea aceasta şi
le-ai pus în faptă; eu dau mărturie pentru fiecare
dintre cei care ascultă cuvintele acestea şi le pu
ne în faptă, că numele său va fi scris în „cartea
v ie ţii"46 şi se va afla în cea de-a treia ceată înge-
« M f. 6,4.
“ Mf. 7, 6.
46Lc. 10,20.
282
DESPRE FECIORIE
rească.47 Dacă te rogi, cânţi Psalmi sau citeşti, să

fii singură; să nu te audă nimeni, în afară de ti
ne însăţi, în afară de cazul în care ai dimpreună
cu tine una sau două fecioare asemenea ţie. Căci
Hristos zice: „acolo unde sunt d oi sau trei, adu
naţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul
lo r".48
Leapădă-te de cugetul tău femeiesc, luând cu
raj şi bărbăţie. C ă d întru împărăţia lui Dumne
zeu nu există bărbat şi femeie, ci toate femeile
care au bineplăcut [lui Dum nezeu] sunt rândui
te la cinstea d e bărbaţi.49
47Nu este clar la care ceată, dintre cele nouă menţionate
de Sfântul Dionisie Areopagitul ( Despre ierarhia cerească 5), se
referă pasajul de faţă. în opera Sfântului Atanasie, cu excep
ţia lucrării Către Antioh (Anopiai npoţ Avrioxov, PC 28, 604)
- socotită spuria -, nu se face referire la numele celor nouă ce
te îngereşti.
№Mt. 18, 20.
w„Cinstea de bărbat" nu presupune anularea profilului spi
ritual autentic al feminităţii, d numai mentalitatea supunerii şi
aservirii sotiale şi culturale a acesteia, în vederea fortificării şi
înfrumuseţării ascetice cu vigoarea şi forţa spirituală proprii
masculinităţii. Această mutaţie culturală nu poate fi înţeleasă
în termenii reductivi ai misoginismului şi androcentrismului
(bibliografia pe această temă, sub influenţa postmodemismu-
lui şi feminismului din teologia apuseană, este extrem de bo
gată), d ai unui demers ascetic care nu se limitează la denun
ţarea diferenţei sexuale (prin asumarea unei teologii a unităţii
masculinului şi femininului care subzistă concomitent în fieca
re ipoştaş uman [cf. Vasile al Ancyrei, Despre adevărata..., op.cit.,
3]), şi care, prin asceză, îi conferea femeii, încă de la vremea re
spectivă, statul de libertate şi egalitate cu bărbatul (în cinste şi
drepturi sodale), într-o lume care nu socotea că statutul aces
teia diferea esenţial de cel al sdavului. (Este elocventă sentinţa
Sfântului Grigorie Teologul: „legiferatorii erau bărbaţi şi au fă
cut legi împotriva femeilor [PG 36, 289AB]".) De altfel, spiritu
alitatea ortodoxă este în aceeaşi măsură patriarhală în care este
283
Uită de înfăţişările tale tinereşti, ca să pri

meşti cinstea văduvei celei bune. Căci zice A p os
tolul Pavel: „P e văduve dnsteşte-le, dar pe cele
cu adevărat văduve. (...) Cea cu adevărat vădu
vă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu
şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi
ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi vie, e
moartă. (...) Să fie înscrisă între văduve cea care
nu are mai puţin de şaizeci de ani şi a fost feme
ia unui singur bărbat (...): dacă a crescut copii,
dacă a fost prim itoare de străini, dacă a spălat
picioarele sfinţilor, dacă a venit în ajutorul celor
strâmtoraţi, dacă s-a ţinut stăruitor de tot ce este
lucru bun. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci
atunci când poftele le îndepărtează d e Hristos
vor să se mărite. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă
şi-au călcat credinţa cea dintâi".50
lar dacă preocuparea ta nu va fi înfă
n ţişarea tinerească, vei fi vrednică de a

purta numele de presviteră, şi nu de „tânără",
şi vei avea parte de cinstea acordată celor în vâr
stă. Să nu porţi veşminte de preţ; haina51 ta sa
fie neagră.52 Să nu fie vopsită în culori, ci să ai
şi matriarhală, preponderenţă având, după opinia teologului
Nikos MATSOUKAS, „matriarhatul cultural" (Teologia Ecume
nică, ed. P. Poumaras, Tesalonic, 2005, p. 276).
50/ Tim. 5,3-12.
“ ,,'£Tuv6urr|<;" - haina obişnuită (sau tunica), aflată în
contact direct cu trupul; în Noul Testament este amintită o
singură dată (In. 21,7).
“ Unul dintre primele indicii şi detalii despre îmbrăcămin
tea monahiilor; pentru o scurtă analiză a îmbrăcămintei mo-
284
DESPRE FECIORIE
bă culoarea sa naturală, fără să atragă privirile

celorlalţi. Iar vălul [care acoperă capul]53 să fíe
fără franjuri, de asemenea de aceeaşi nuanţă cu
haina. Şi mânecile tale să fie din lână, acoperind
mâinile până la vârful degetelor; părul capului
să fie tăiat [scurt] şi [să ai] o bentiţă pentru păr,
din lână, care să strângă [părul în jurul] capu
lui; [să ai] un fes şi - peste umeri - o manta fără
franjuri. Iar dacă întâlneşti vreun om faţa ta să
fie acoperită, să te apleci şi să nu ridici privirea
către nimeni, decât către Dumnezeul tău. Când
vei sta la rugăciune, să ai picioarele acoperite cu
încălţăminte. Căci acest veşmânt este cuvios. Nu
te vei arăta nicicând goală; noaptea şi ziua haina
să-ţi acopere trupul. Să nu vadă [nici] o altă fe
meie trupul tău dezgolit, în afară de vreo nevoie
[care cere aceasta]. Dar nici tu însăţi să nu stai is-
codindu-ţi propriul trup gol.
Din clipa în care ai făgăduit54lui Dum nezeu că
vei trăi o viaţă în înfrânare, trupul tău este sfin
ţit şi locaş al lui Dumnezeu se face. N u trebuie
să descoperi templul Iui Dumnezeu în faţa nimă
nui. N u vei merge la baia publică decât dacă o va
nahale, vezi María Jesús ALBARRAN MARTÍNEZ, „El hábito
monástico femenino en Egipto (siglos IV-VI)" [îmbrăcămin
tea monahală feminină din Egipt (sec. IV-VI)], în Collectanea
Christiana Orienlalia 5 (2008), pp. 23-34, în special pp. 27-29.
*Mafovrion - era purtat în public, acoperind capul şi umerii.
“ Spre deosebire de textul lui Vasile al Ancyrei, viaţa în fe
ciorie este înţeleasă în termenii asumării concrete a unor vo
turi; în scrierea de faţă referirile la serviciul cultic sunt mult
mai explicite, vorbindu-se atât de vieţuirea anahoretică, cât şi
de cea cenobitică.
285
cere vreo nevoie anume. N u îţi vei scălda trupul

tău în apă, pentru că eşti afierosită Domnului. Şi
nu-ţi v e i spurca trupul cu nim ic din cele ale lumii,
ci doar faţa să ţi-o speli55, precum şi mâinile şi pi
cioarele. Atunci când îţi speli faţa, să n-o speli cu
amândouă mâinile, nici să-ţi masezi obrajii feţei,
nici să foloseşti ierburi sau săpun sau ceva ase
mănător; căci numai femeile din lume fac aseme
nea [lucruri]. Ci să te speli cu apă curată.
N u-ţi vei unge trupul cu m ir preţios,

nici nu-ţi vei parfuma hainele cu aro
me scumpe. Iar dacă trupul tău va ajunge slăbit,
„foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău".56 Iar
dacă, ceea ce [mă rog] să nu se întâmple, te vei
îm bolnăvi, să te îngrijeşti pentru a nu da prilej
oamenilor să spună că răul s-a întâmplat ca ur-
* Virtutea „nespălării" corporale - ca topos specific litera
turii ascetice - este întâlnită şi in viaţa Sfintei Sinclitichia (550),
atribuită, de asemenea. Sfântului Atanasie. De altfel, tipicoane-
le diferitor mănăstiri, fie orăşeneşti (în special constantinopo-
litane), fie anahoretice (începând cu secolele al IX-lea-al X-lea)
conţin prescripţii foarte stncte în ceea ce priveşte igiena mo
nahală, formulate în termeni ascetici; monahii nu se pot spăla
pe tot corpul decât la date fixate strict, care variază între o da
tă la două săptămâni, o dată pe lună sau chiar deloc pe durate
mai mari, cum ar fi cea a Postului Mare (pentru un catalog al
acestor tipicoane, împreună cu traducerea lor în limba engleză,
vezi Byzantine monastic foundation documenls: a complete trans-
lationôf the surviving founders' typika and testaments, edited by
John Tnomas and Angela Constantinides Hero; with the assis-
tance of Giles Constable; translated by Robert Allison... [et al.];
with an administrative commentary by John Thomas, în DOP
35(2000], voi. I-V, Dumbarton Oaks Research Library and Col-
lection. Washington, D.C., 2000,1849 pp.).
56/ Tim. 5,23.
286
DESPRE FECIORIE
mare a ascezei tale; iar înainte de a apuca să-ţi

spună cineva ceva, să porţi grijă de tine până ce
te vei ridica degrabă [din patul suferinţei] şi îţi
vei reîncepe canonul.57Să-ţi petreci toată vremea
vieţii tale în postiri şi rugăciuni şi m ilostenii. Fe
ricit este cel ce ascultă acestea. Ziua şi noaptea
cuvântul lui Dum nezeu să nu se îndepărteze de
pe buzele tale.58 Lucrarea ta să fie în toată vre
mea cercetarea dum nezeieştilor Scripturi. Să ai
mereu cu tine Psaltirea şi să înveţi Psalmii.
La răsăritul soarelui, cartea [Psalm ilor]59 să
se afle în mâinile tale, şi după ceasul al treilea60
să faci sinaxe61, pentru că în ceasul acela a fost
'7Kavu>v; o altă referinţă Ia importanţa pe care o deţine nu
numai viaţa liturgică în genere, d rânduiala de rugădune
particulară.
MC/ los. 1, 8.
B Importanţa cărţii Psalmilor a fost esenţială pentru orga
nizarea primară a cultului creştin; fiind o parte integrantă a
cultului iudaic, stihuri din Psalmi au fost folosite de Mântu
itorul, de Sfinţii Apostoli, de Maica Domnului (Lc. 1, 46-55),
chiar şi de diavolul (în Mi. 4, 6 face referire la Ps. 90, 10-11),
întâlnindu-se atât în Sfintele Evanghelii, cât şi în restul căr
ţilor Noului Testament. Un tabel atribuit lui Eusebiu al Ce-
zareii (PG 23, 1395) distribuie lecturarea întregii Psaltiri pe
parcursul unei zile (12 Psalmi pe oră). Numărul comentari
ilor patristice la cartea Psalmilor argumentează locul central
al acestei colecţii de texte poetice şi imnologice în ansamblul
spiritualităţii creştine până în zilele noastre. Printre cei care
au scris comentarii la cartea Psalmilor se numără sfinţi ca Ata-
nasie al Alexandriei (PG 27) şi loan Gură de Aur sau scriitori
bisericeşti ca Eusebiu al Cezareii (PG 23). însuşi Sfântul Ata-
nasie subliniază într-un mod aparte rolul terapeutic al Psal
milor; [cartea Psalmilor] ne învaţă ce să spună şi ce să facă
rineva pentru a-şi vindeca patimile" (PG 27, 20D).
60Ora9fl.m.
61£i>vn£ic este un termen care desemna în spaţiul mona
hal egiptean întrunirile, adunările liturgice atât în biserică, în-
287
PSEUDO-ATANAS1E AL ALEXANDRIEI
înălţat lemnul crucii; la ceasul al şaselea să ci

teşti Psalmi şi să verşi lacrimi şi să înalţi cereri,
pentru că în ceasul acesta a fost răstignit Fiul lui
Dumnezeu; la ceasul al nouălea iarăşi în im ne şi
slavoslovii, cu lacrimi mărturisindu-ţi greşelile,
înalţă rugă [fierbinte] lui Dum nezeu, pentru că
în ceasul acesta Dom nul, răstignit fiind pe cruce,
Şi-a dat duhul. Iar după sinaxa [ceasului] al no
uălea să-ţi iei prinosul de hrană, mulţumind lui
Dum nezeu pentru masă în felul acesta: „Binecu
vântat este Dumnezeu, Care mă hrăneşte din ti
nereţile mele, «C e l ce dă hrană la tot trupul».62
Um ple inima mea de bucurie şi veselie63, «ca,
având totdeauna toată îndestularea în toate, să
prisosim spre tot lucrul b un»64, în Hristos Iisus
Domnul nostru, dimpreună cu Care Ţ i se cuvine
slava, cinstea şi stăpânirea, dimpreună cu Duhul
Sfânt, în vecii vecilor. A m in."
"| O Ş' atunci când stai la masă şi urmează

JL v - 's ă frângi pâinea65, după ce o însemnezi
d e trei ori cu semnul crucii, spune, mulţumind
în felul acesta:
deobşte, cât şi în particular (R. TAFT, The Liturgy of the Hours
in East and West: The Origins of the Divine Office and its Meaning
for Today, The Liturgical Press, Minesotta, 1986, p. 71).
a Ps. 133,25.
“ /77m. 5,23.
“ II Cor 9,8.
“ Pentru analiza „frângerii pâinii" a acestui fragment, wz/Te
resa Berger, Gender differences and the making of liturgical history:
lifting a veil on liturgy's past, Ashgate, Famham, 2011, pp. 88-93.
288
DESPRE FECIORIE
„îţi mulţumim Ţie, Tatăl nostru, pentru sfân

tă învierea Ta; căci prin Iisus, Fiul Tău, ne-ai fă
cut-o nouă cunoscută. Şi aşa cum pâinea aceas
ta, [aflată] pe această masă, a fost împrăştiată şi,
adunată fiind, a devenit una66, la fel să se adune
laolaltă Biserica Ta de la m arginile pământului
întru împărăţia Ta, că a Ta este îm părăţia şi slava
în vecii vecilor. A m in ".67
Şi eşti datoare să spui această rugăciune
atunci când frângi pâinea şi vrei să iei masa; iar
când aşezi [pâinea] pe masă şi vrei să mănânci,
să zici „Tatăl nostru" în întregime; şi, ridicân-
du-ne de la masă, după ce ne-am săturat, zicen
rugăciunea mai înainte amintită: „Binecuvânta
este Dumnezeu
Iar dacă sunt de faţă cu tine două sau trei fe
cioare, să mulţumească şi ele, la rândul lor, pen
tru pâinea pusă înainte, rugându-se dimpreună
cu tine. Iar dacă se va afla la masă o catehumenă,
să nu fie lăsată să se roage dimpreună cu [fecioa
rele] cele credincioase, n id să iei masa îm preună
cu ea; nici, de asemenea, să nu te aşezi la masă
să mănânci alături de femei nepăsătoare şi bat
“ C/. In. 17,11.
67Text înrudit cu rugăciunea de mulţumire prezentă în Di
dahia Apostolilor (9, 4): „Aşa cum această [pâine] frântă şi îm
prăştiată peste munţi a fost adunată şi s-a făcut una, la fel să
se adune şi Biserica Ta de la marginile pământului întru îm
părăţia Ta: că a Ta este împărăţia şi puterea în veci. Amin". în
tâlnim aceeaşi exegeză a pâinii euharistice şi mai târziu, d.ex..
la Sfântul Chirii al Alexandriei, în Scrisoarea a il-a pascală (II,
4), PG 77, 433.
289
jocoritoare, fără să fie nevoie. Căci tu eşti [afiero-

sită] Dom nului Dum nezeului tău şi prin urma
re şi mâncarea, şi băutura ta sunt sfinţite; pen
tru că se sfinţesc prin rugăciuni şi cuvinte sfinte.
Vor mânca dimpreună cu tine [numai] fecioarele
evlavioase şi cu frică de Dumnezeu. N u vei mân
ca împreună cu femei cuprinse de mândrie şi nici
nu vei avea ca prietenă vreo femeie trufaşă. Căci
spune dumnezeiasca Scriptură: „cel care se atin
ge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu
cel trufaş asemenea lui va fi".68Dacă, atunci când
va sta cu tine la masă o femeie bogată, vei vedea o
femeie săracă, chemând-o să mănânce alături de
tine, nu te vei ruşina d e cea bogată. Să nu iubeşti
slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumne
zeu; căci Dum nezeu este al celor săraci şi al celor
obidiţi. Fericit sufletul care va păzi acestea.
U
N u este bine ca o [fecioară] tânără să
se însoţească cu o [altă fecioară] deo
potrivă cu ea. N im ic bun nu vor săvârşi îm pre
ună, pentru că nu v o r fi în stare să facă asculta
re una d e cealaltă şi nu vor ajunge decât să se
dispreţuiască reciproc. Dar ca o [fecioară] tânără
să fie sub [ascultarea] uneia mai în vârstă [scil. a
StareţeiJ69este un lucru bun. Căci cea mai în vâr
stă nu se supune dorinţelor celei mai tinere.
winf. Sir. 13,1.
69Se pare că aici se întâlneşte pentru prima dată referirea
la ideea de Slarefă.
290
DESPRE FECIORIE
Vai de fecioara care nu se află sub o rânduia-

lă [de ascultare]! Va fi asemenea unei corăbii ca
re nu are căpitan; şi dacă îi v or fi frânte braţele
[cârmei], pentru că nu are căpitan, va fi aruncată
de valuri şi într-o parte, şi în alta, până ce se va
lovi de vreo stâncă şi se va scufunda pe dată.70
Asemenea [acesteia] este fiecare dintre fecioare
care nu are pe cineva de care să se teamă. Ferici
tă fecioara care este sub o rânduială [de asculta
re]. Va fi asemenea unei „ v ii rod itoa re" în grădi
nă71; şi când va veni lucrătorul acesteia va curăţa
mlădiţele ei şi o va uda şi o va p liv i de ierburile
putrede din jurul ei. Iar aceea, având p e cineva
care se osteneşte pentru ea, aduce rod d e preţ la
„vrem e potrivită".72Să cinsteşti şi să a d u d rugă
ciuni pentru masă, şi mâncarea şi băutura ta vor
fi sfinţite. Iar atunci când te v e i ridica d e la ma
să, iarăşi să mulţumeşti, zicând d e trei ori: „ « M i
lostiv şi îndurat este Dom nul. Hrană a dat celor
ce se tem de Dânsul»73; slavă Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh". Şi după d ox olog ie iarăşi să p li
neşti rugăciunea, zicând aşa:
„Atotputernice D um nezeule şi D om nu l nos
tru Iisus Hristos, «n um e m ai presus d e orice nu
m e», îţi mulţumim Ţie şi Te lăudăm, pentru că
ne-ai învrednidt pe noi să ne îm părtăşim d e bu
70Tema corăbiei care se scufundă este prezentă şi în viaţa
Sfintei Sinclitichia (451-452), atribuită, de asemenea, Sfântu
lui Atanasie.
n Cf.Ier. 2,21.
n Ps. 31,6.
73Ps. 110,4-5.
291
nătăţile Tale, de hrana cea trupească. N e rugăm,

şi Ţie îţi aducem rugăciune, Doamne, ca să ne
dăruieşti nouă şi hrana cea cerească. Şi învred-
niceşte-ne p e noi a ne înfricoşa şi a ne teme de
numele Tău cel înfricoşător şi cinstit şi să nu ne
socotim poruncile Tale. Aşază adânc înlăuntrul
inim ilor noastre N um ele Tău şi îndreptările Ta
le, sfinţeşte-ne nouă şi duhul, şi sufletul, şi tru
pul pentru iubitul Tău Fiu, D om nul nostru Iisus
Hristos, dimpreună cu Care [se cuvine] slava,
cinstea, stăpânirea în vecii vecilor. A m in."
Cei mai mulţi dintre oamenii de lume

sunt fără de minte şi îşi agonisesc hra
na asemenea animalelor necuvântătoare; se scoa
lă dimineaţa şi încearcă să-l găsească pe cel pe
care să-l înşele, să-l asuprească, spre a-şi sătura
de ruşine pântecele lor: aceştia nu ştiu să-L slă
vească pe Dum nezeu când stau la masă. Despre
ei a spus dumnezeiescul Pavel că sunt „duşmani
ai crucii lui Hristos. Sfârşitul acestora este piei-
rea, iar pântecele este dum nezeul lor, iar mărirea
lor este întru ruşinea lor, ca unii care au în gând
cele pământeşti. Cât despre noi, cetatea noastră
este în ceruri".74Aceştia sunt mai răi şi decât fia
rele şi dobitoacele; căd fiarele şi dobitoacele îl
cunosc pe Dum nezeu, C el ce le-a făcut pe ele,
şi îl binecuvântează. Pe când oamenii, care sunt
plăsmuiţi d e mâna Acestuia şi poartă „chipul"
74Fii. 3,18-20.
292
DESPRE FECIORIE
Lui, nu îl cunosc pe C el ce i-a fă c u t p e ei. P e de

o parte, îl mărturisesc p e A cesta cu g u rile lor, pe
de alta, îl tăgăduiesc p e El p rin fap te. „Tu crezi
că (...) este Dumnezeu? Bine faci; d a r şi d em o n ii
cred şi se cutremură: (. . .) cred inţa fă ră d e fapte
moartă este."75Căci la ce-i fo lo seşte o m u lu i dacă
mărturiseşte că există D um n ezeu , în să p rin fap
tele sale cele rele îl tăgăduieşte p e El? C u m m ăr
turiseşte că are un Stăpân, d e v re m e ce nu îl slu
jeşte pe Acesta? De aceea trebu ie să facă ascul
tare de Domnul său. Aşa cum r o b ii îi cunosc pe
cei care i-au răscumpărat, cinstindu -i p e ei, la fel
şi noi suntem datori să î l cinstim p e A c e s ta nu
doar în cuvânt, ci şi în faptă. Căci în su şi D om n u l
nostru Iisus Hristos a m ărturisit în E van gh elie,
zicând: „nu oricine îm i zice: «D o a m n e , D o a m
ne», va intra în îm părăţia cerurilor, ci c e l ce fa
ce voia Tatălui Meu C elui din c e ru r i."76 Şi iarăşi:
„Să nu iei numele D om nu lui D u m n e ze u lu i tău
în deşert."77Şi iarăşi ne-a p oru n cit n o u ă zicân d:
„Să se depărteze de la n ed rep tate o r ic in e ch ea
mă numele D om nului."78 A u oa re nu ştii că şi
fiarele şi dobitoacele îl cunosc p e D u m n e z e u şi îl
binecuvântează pe El? Ascultă cu m S fâ n tu l D uh
porunceşte acestora în cântece d e lau d ă: „B in e -
cuvântaţi-L, fiarele şi dobitoacele, p e D o m n u l!" 79
n lac. 2,19-20.
*Mf.7,21.
77Ei. 20,7.
7711Tun. 2,19.
77Cântarea celor trei tineri, 58.
293
Dacă ele nu L-ar fi putut binecuvânta pe D om

nul, nu le-ar fi poruncit lor. însă nu doar aces
tea îl binecuvântează pe Dumnezeu, ci şi întrea
ga zidire pe care o vedem şi care stă sub atinge
rea simţurilor noastre, laolaltă îl mărturisesc pe
Dum nezeu fără încetare.
*1 z ' Aşadar, chiar dacă tu, roabă a lui Dum-

X w nezeu, te afli [în picioare] ori stai jos,
chiar dacă faci vreo treabă anume, fie mănânci,
fie te îndrepţi spre patul tău ca să dormi, fie te tre
zeşti [din somn], cântarea [închinată] lui Dumne
zeu să nu se depărteze de buzele tale. Fericită este
urechea care primeşte cuvintele acestea. Iar dacă
va veni ceasul al doisprezecelea80, mai lungă şi la
intervale mai dese să săvârşeşti sinaxa dimpreu
nă cu fecioarele d e acelaşi cuget cu tine. Iar dacă
nu ai prin preajmă nici o fecioară, asemenea ţie la
cuget, săvârşeşte [sinaxa] singură, dimpreună cu
Dumnezeu, Care este de faţă şi aude toate.
Bine este a vărsa lacrimi în faţa lui Dumnezeu.
A d u-ţi aminte de ceasul al doisprezecelea, pen
tru că în [ceasul] acesta Dom nul nostru S-a p o g o
rât la iad. Şi, văzându-L iadul pe El, s-a înfricoşat
şi s-a spăimântat, zicând: „C in e este Acesta Care
S-a pogorât cu stăpânire şi putere mare? Cine es
te Acesta, Care «a sfărâmat porţile de aram ă» ale
iadului «ş i a frânt zăvoarele d e fier»?81 Cine este
*° în jurul orei 6 p.m.
"P s. 106,16.
294
DESPRE FECIORIE
Acesta Care S-a pogorât din cer şi S-a [lăsat] răs

tignit şi de către mine, stăpânitorul morţii? Ci
ne este Acesta Care a dezlegat legăturile celor pe
care îi ţineam sub puterea mea? Cine este Aces
ta, Care pe mine, moartea, prin moartea Sa m-a
surpat?"
Pentru aceasta suntem datori a purta

de grijă de noi înşine în ceasul acela şi
a ne ruga Domnului la ceas d e noapte cu lacrimi;
căci lacrima aleasă virtute este, mari păcate şi fă
rădelegi sunt şterse prin m ijlocirea lacrimilor,
[după cum] îm i adevereşte Sfânta Evanghelie:
atunci când Domnul a fost predat iudeilor, Pe
tru s-a lepădat d e trei ori cu jurământ, înainte
de a cânta cocoşul. Iar Domnul, întorcându-Se,
S-a uitat la Petru şi şi-a amintit Petru de cuvân
tul Domnului, aşa cum i l-a spus lui: „m ai înain
te de a cânta cocoşul, de trei ori te v e i lepăda de
M ine".82„Şi ieşind afară, a plâns cu amar."83V ezi
leacul lacrimilor? A i văzut ce păcate a şters? Ce
poate fi mai rău decât păcatul acesta, că s-a lepă
dat de Stăpânul său, de trei ori, cu jurământ? Şi
cu toate acestea, prin lacrimi a şters o asemenea
fărădelege. V ezi câtă putere au lacrimile? Aces
tea „au fost scrise spre povăţuirea noastră"84, ca
şi noi urmându-le să moştenim viaţa veşnică.
a Mt. 26,34.
a MI. 26, 75.
84¡Cor. 10,11.
295
N u mulţi dintre noi au harisma lacrimilor*5,

ci [num ai] cei câţiva care au mintea la cele de
sus, dau uitării cele pământeşti, nu poartă grijă
d e trup, nu au ştire de această lume, şi-au om o
rât „m ădularele lor cele păm ânteşti"8 86; numai
5
acestora le-a fost dată străpungerea inim ii prin
lacrimi.87Având, aşadar, m intea curată şi p riv i
rea cugetului pătrunzătoare, cu toate că încă se
află în această viaţă pământească, văd chinuri
le din iad şi muncile cele veşnice> în care păcă
toşii se pedepsesc, focul cel veşnic şi „întuneri
cul cel mai dinafară", „plângerea şi scrâşnirea
d in ţilo r".88 Văd însă şi darurile cele cereşti, pe
care D um nezeu le-a dăruit sfinţilor, slava şi cu
nunile, veşm intele cele sfinte şi straiele îm pără
teşti, locaşurile luminoase, desfătările de negră
it şi viaţa veşnică, şi ce [altceva] să mai spun?
Şi minunea cea mai mare decât toate este că cel
care are m intea curată poate să vadă cu ochii
lăuntrici chiar pe Dum nezeu însuşi. Cum, aşa
dar, nu ar vrea să plângă cu străpungere d e ini
mă cel care ved e acestea? Pentru că plânge şi
se tânguieşte spre a fi izbăvit d e chinurile cele
cum plite; şi, d e asemenea, plânge şi cere cu ru
gă fierbinte să se învrednicească d e bunătăţile
acelea cereşti.
85C/. Sfântului Ioan Scărarul, Scara, treapta a Vil-a (PG 88,
801-816).
“ Col. 3,5.
*’ n tv d o ţ bciKpvojv.
“ Mf. 8,12.
296
DESPRE FECIORIE
"I Q D e aceea sfinţii au urât lumea aceasta,

-L O fiindcă ştiau ce bunuri urmează a moş
teni. Astfel că, aşadar, cel care caută odihna în
lumea de aici să nu nădăjduiască a prim i odihna
cea veşnică: căci împărăţia cerurilor nu este a ce
lor care îşi află odihna aici, ci a celor care îşi pe
trec viaţa aceasta întru întristare multă şi nevoin-
ţe. C ei care s-au învrednicit de primirea acestui
dar nu l-au primit fără plată, ci l-au dobândit cu
mult efort şi nevoinţe vitejeşti. N u le pasă, ori
cât s-ar nevoi aici. Pentru că, odată ce intră aco
lo, mulţumită multei şi negrăitei odihne care li
se dăruieşte, uită de chinurile şi durerile pe care
le-au suferit în lumea aceasta deşartă.
Ce spui, omule? Iată, două căi se deschid în fa
ţa ta: viaţa şi moartea.89 Păşeşte pe oricare dintre
ele vrei. Şi iată „foc şi apă, şi ori la care vei vrea,
vei întinde mâna ta".90De tine depinde dacă vrei
să dobândeşti viaţa sau dacă v rei să-ţi agoniseşti
moartea. Aşadar, lumea este moartea, iar viaţa -
dreptatea; pe cât de departe este lumea de drep
tate, pe atât moartea de viaţă. Dacă viaţa ta ur
mează cele ale lumii, pasul tău se îndreaptă spre
moarte, şi astfel, potrivit Sfintei Scripturi, te afli
în afara lui Dumnezeu. Dacă păşeşti întru drep
tate, pasul tău te poartă spre viaţă şi moartea nu
se va atinge de tine: pentru cei drepţi [m oartea]
nu este moarte, ci mutare; cel drept se mută de
mC f Deut. 30,15.
Sir. 15,16.
297
la cele ale lum ii acesteia la odihna cea veşnică; şi,

aşa cum cineva iese din închisoare, tot aşa şi sfin
ţii ies din viaţa aceasta plină d e chinuri, îndrep-
tându-se spre bunurile cele pregătite lor: „cele ce
ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima
om ului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dum
nezeu celor ce-L iubesc pe E l"91. Iar păcătoşii şi
aici se trudesc în chip rău, şi acolo, iarăşi, nu le
rămâne decât focul; şi unii ca aceştia trebuie să
plângă îndoit, pentru că şi aici sunt în strâmtora
re, dar şi acolo se v or lipsi de desfătarea locului
nestrâmtorat. Pentru aceasta stă scris în Scrip
tură: „O riunde s-ar întoarce, necredinciosul es
te mistuit."92 Este strâmtorat din toate părţile: şi
acolo dureri, şi aici întristări; nu există om care
să nu trudească în viaţa aceasta plină d e cazne; şi
cel sărac, şi cel bogat, şi robul, şi cel liber, şi păcă
tosul, şi dreptul, toţi trudesc la fel şi toţi v or avea
parte de acelaşi sfârşit în lumea aceasta, şi păcă
tosul, şi dreptul.
'1 Q Insă acolo nu este aşa, ci o cu totul altă

JL 7 rânduială: căci alta este truda dreptu
lui în lumea asta şi alta a păcătosului. Dreptul nu
trudeşte spre a-şi um ple pântecele, nepurtând
grijă defel d e trup şi fără să se gândească că poar
tă [un înveliş de] came; ci trudeşte ziua şi noap
tea, căutându-L pe Dumnezeu, d e cele mai multe
” /Cor. 2,9.
” Prov. 12,7.
298
DESPRE FECIORIE
ori fără a se sătura de somn, neîndestulându-se

de pâine şi apă, rătăcind în locuri pustii, chinuin-
du-şi trupul în multă nevoinţă, până când se va
bucura de cununa cea neveştejită care este păs
trată pentru el. Pe când păcătosul se trudeşte şi se
căzneşte nu pentru dreptate, ci de dragul bietu
lui lui trup, pentru nevasta-i d e ruşine, pătim ind
într-un chip cu totul diferit, nefiind mulţumit cu
cele câte le are, petrecându-şi viaţa în răutate şi
pizmă. Dar cei fără de minte nu pricep nim ic din
toate acestea: pentru că i-au orbit cele materiale
şi grijile cele multe ale lum ii şi rătăcesc până în
clipa în care le va fi trimis soldatul cel crud93, „ca
re nu caută la faţă, nici nu ia m ită".94 Sufletele lor
vor fi conduse cu forţa d e către îngeri nemiloşi şi
îşi vor lua plata fiecare în parte d e la Dumnezeu.
Fiind necugetaţi, s-au zbuciumat în van în lumea
asta: d e aceea, lucrând cele pământeşti, s-au în
dreptat spre pieire. Căci nu şi-au adus aminte de
Dumnezeu cât încă mai erau pe pământ, nici nu
le-a păsat, spre a lua aminte la frica de El; de ace
ea n id Lui nu îi pasă deloc de ei. Că „d rep t este
Dumnezeu şi dreaptă este judecata Sa".95Şi când
va veni să judece lumea, atunci va răsplăti fiecă-
” Sintagma „dnoropoc crcpatiaxTT)<;" face trimitere la ex
presia din Septuaginta „dndropoţ noAcpiOTTţţ" (înfcl. 18,15),
simbolizând porunca dumnezeiască care hotărăşte încetarea
vieţii pământeşti a oamenilor; în traducerea românească a
Sfintei Scripturi s-a optat pentru sintagma „cumplitul război
nic'' (înţel 18,11).
»Deut. 10,17.
n Ps. 118,137.
299
ruia după faptele sale. Fericită este inima care va

prim i acestea.
La m iezul nopţii te v e i ridica şi II vei

lăuda pe Dum nezeul tău; căci în cea
sul acesta a înviat D om nul nostru din m orţi şi
L-a lăudat p e Tatăl: d e aceea ni s-a poruncit ca
în ceasul acesta să-L lăudăm p e Dum nezeu. Scu-
lându-te, mai întâi spune stihul acesta: „la m ie
zul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine,
pentru judecăţile dreptăţii Tale".96 Şi roagă-te şi
începe să spui întreg Psalmul 50, până la sfârşit;
iar aceasta să-ţi fie ţie rânduit pentru fiecare zi.
Să rosteşti atâţia Psalmi câţi poţi să spui stând
în picioare. Şi la fiecare Psalm să faci rugăciu
ne şi metanie, cu lacrimi mărturisindu-ţi D om
nului păcatele tale şi rugându-te ca să-ţi fie ierta
te. La fiecare trei Psalmi spune „A lilu ia ". Iar da
că împreună cu tine se află şi [alte] fecioare, şi ele
să recite Psalmi şi una câte una să spună rugă
ciunea. Iar spre dimineaţă să rosteşti următorul
Psalm: „Dum nezeule, Dumnezeul meu, pe Tine
Te caut dis-de-dimineaţă; însetat-a d e Tine sufle
tul m eu ..."97; iar ca diapsalm98*: „Binecuvântaţi
*Ps. 118,62.
97Ps. 62,1-2.
"C u acest termen este redat cuvântul ebraic „sela", care
apare de 71 de ori în cartea Psalmilor şi o singură dată în ru
găciunea Prorocului Avacum (3,3), de obicei la sfârşitul Psal
mului şi mai rar în mijlocul stihului biblic. Nu se cunoaşte ca
re este semnificaţia exactă a acestui termen, dar neîndoielnic
este vorba de un termen tehnic muzical.
300
DESPRE FECIORIE
toate lucrurile Domnului pe D om nul"99; „Slavă

întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,
între oameni bună v o ire "100, „Lăudămu-Te, bine
Te cuvântăm, ne închinăm Ţ ie .. ."'0I şi celelalte.
"1 Iar dragostea să o păzim ca pe cea ca-

^ i r e este mai mare decât toate. „Să iu
beşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată ini
ma ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a do
ua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău
ca pe tine însuţi. în aceste două porunci se cu
prind toată Legea şi p rorocii."102„D um nezeu es
te iubire''103*şi „El ne-a iubit cel d intâi"101 şi „S-a
dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de
toată fărădelegea".105Aşadar, dacă Domnul nos
tru a murit „pentru noi, şi noi datori suntem să
ne punem sufletele"106 unii pentru alţii. „D u m
nezeu este iub ire"107 şi cel ce are [înăuntrul său]
iubire, are pe Dumnezeu. Căci El a spus: „întru
aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii M ei,
dacă veţi avea dragoste unii faţă de a lţii".108O ri
” Cântarea celor trei tineri 34.
m U. 2,14.
101Referire Ia Doxologia Mare şi, implicit, la serviciul liturgic
de dimineaţă (Utrenia).
,<0Mt. 22, 37-40.
m lin . 4,8.
'Mlln . 4,19.
‘“ 77/2,14.
>“ //«. 3,16.
107lin . 4, 8.
,mln. 13,35.
301
cât se va nevoi omul, dacă nu are iubire faţă de

aproapele, s-a nevoit în zadar. în felul acesta îţi
arăţi iubirea faţă de om, nu doar prin cuvânt,
ci şi prin faptă. N u vei ţine răutate în inima ta:
altfel nu se va înălţa rugăciunea ta curată la faţa
lui Dumnezeu. „Soarele să nu apună peste mâ
nia voastră."109 Să ai blândeţe, îngăduinţă, înde-
lungă-răbdare, neprihănire.110Căci zice Domnul:
„D e nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum prun
cii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor".111
Să nu te întristezi pentru nim ic neplă

cut care ţi s-ar putea întâmpla, nici
pentru vreo pagubă, nici pentru vreo vorbă rea:
„pentru că întristarea lum ii aduce m oarte."112
Pentru nici un alt lucru lipsit de im portanţă să nu
te întristezi, ci doar pentru păcatele tale. Atunci
când eşti cuprinsă d e mânie, să nu ridici glasul
spre cineva: „ o slujnică a Dom nului nu trebuie
să se certe."113N u va ieşi blestem d in gura ta, nici
blasfemie, nici vorbire de rău. Căci gura ta este
sfinţită cu Psalmii şi cântările d e slavă înălţate
lui Dumnezeu.
N u este bine să ieşi afară [din casă] fără o ne
voie anume. Iubeşte liniştirea, pe cât poţi. Să nu
uiţi d e robii lui Dum nezeu, nici să fie şterşi din
m Ef 4, 26.
1,0NqnidriŢta.
m M t. 18, 3 .
1,2// Cot. 7, 10.
m Cf. II Tim. 2, 24.
302
DESPRE FECIORIE
inima ta. Dacă un [om ] sfânt va veni în casa ta,

primeşte-1 ca pe Fiul lui Dumnezeu. Căci şi D om
nul nostru Iisus Hristos zice: „C in e vă primeşte
pe voi pe M ine M ă prim eşte."114Dacă va intra un
om drept în casa ta, să-l întâmpini cu frică şi cu
tremur, şi să te închini lui până la pământ: căci
nu lui te vei închina, ci lui Dumnezeu, Care L-a
trimis pe el. Luând apă, vei spăla picioarele lui
şi cu toată evlavia vei asculta cuvintele sale.115Să
nu ai încredere în înţelepciunea116ta, ca să nu fie
spre căderea ta; ci să-ţi fie teamă: pentru că, atâta
timp cât vei avea teamă, nu vei cădea nicicând.
Spre folos este celei care se nevoieşte înfrâ-
nându-se, să stea la masă singură. Dacă vei şe
dea la masă împreună cu [alte] fecioare, să mă
nânci orice ţi se pune în faţă; căci, dacă nu vei
mânca, te vei afla ca una care le judecă pe acelea.
Să nu faci cunoscută asceza ta. Dacă vor bea vin,
iar tu nu bei [de obicei], să bei puţin, pentru ele.
Dacă sunt ca vârstă m ai mari decât tine şi te si
lesc să bei mai mult, să nu asculţi d e ele, ci să le
spui lor: voi v-aţi petrecut tinereţile întru multă
nevoinţă, în timp ce eu n-am ajuns nici la treapta
voastră cea mai d e jos.
Cât despre iubirea de străini şi milostenie, nu
ai nevoie să fii povăţuită. Pentru că vei face d e la
tine singură [aşa cum socoteşti].
"*M t. 10, 40.
115Pentru o analiză mai amănunţită a acestei practici de
natură ascetică, vezi tratatul lui Vasile al Ancyrei, cap. 52.
116Lcotppoavvq - în sens de înţelepciune practică.
303
Q în tăcere să te afli în biserică, fără să

Am v J vorbeşti deloc, ci doar să iei aminte la
ceea ce se citeşte. Dacă un gând oarecare îţi va
da târcoale, spre a săvârşi ceva anume, să nu-1
urmezi în chip necugetat, spre a nu-şi bate joc
d e tine vrăjmaşul. Toată fapta ta să fie cu încu
viinţarea celor mai mari ai tăi. Atunci când cânţi
sau te rogi, să nu laşi gânduri străine să pătrun
dă în inima ta. Rogu-te, draga mea, şi ia aminte
şi ascultă d e aceste porunci, care se află în car
tea aceasta; şi înţelegerea celor scrise să nu fie
doar cu ochii cei văzuţi, ci şi cu cei lăuntrici. Şi să
fii cu luare-aminte la fiecare poruncă în parte pe
care va trebui s-o îm plineşti. Iar dacă le vei păzi
pe toate acestea, te v e i învrednici de cămara cea
împărătească de nuntă. Să nu spui în inima ta:
„C u m este cu putinţă a face acestea?" Frica să nu
cuprindă cugetul tău. Iar dacă, cu toată râvna, le
vei păzi pe acestea, îţi va veni în ajutor Dum ne
zeu. Căci pentru cei care au frică de Dum nezeu
„poruncile Lui nu sunt g re le ".’ 17 In nici o clipă
să nu lipsească untdelemnul din candela ta, ca
nu cumva să vină M irele şi să o afle pe aceasta
stinsă. Căci nu ştii când vine: fie la prim a strajă,
fie dimineaţa. Să fii, aşadar, pregătită. Ca, atunci
când va veni, să-L întâmpini dimpreună cu [fe
cioarele] cele înţelepte, având untdelemnul în
[candela] ta,” 8, ceea ce înseamnă că v e i fi încon-
1,71 In. 5,3.
""M I. 25,1-11.
304
DESPRE FECIORIE
jurată de fapte bune. Să-ţi aminteşti în tot ceasul

de sfârşitul tău; să ai în fiecare z i în faţa ochilor
tăi moartea. Aminteşte-ţi de Cel în faţa Căruia va
trebui să te înfăţişezi.
^ A Viaţa în înfrânare este anevoioasă şi

/ L .* . greu de purtat; dar nim ic nu este mai
dulce decât Mirele cel C eresc A i d pentru puţină
vrem e ne vom osteni, dar acolo ne vom desfă
ta de viaţa veşnică; căci Apostolul Pavel spune:
„Pătim irile vrem ii de acum nu sunt vrednice de
mărirea care ni se va descoperi."119
Bine este a fugi de mulţim e şi a te retrage în
singurătate.
Mare virtute este înfrânarea, mare slavă casti
tatea120, mare este lauda fecioriei.
O, feciorie, bogăţie de necuprins,
O, feciorie, cunună neveştejită,
O, feciorie, lăcaş al lui Dum nezeu şi sălaş al
Sfântului Duh,
" ’ Rom. 8, 18; comparaţia între inegalitatea efortului asce
tic şi răsplata cerească este întâlnită şi în Viafa Sfintei Sincliti-
chia (936-937), atribuită, de asemenea, Sfântului Atanasie.
lî0Despre ¿tyveia în discursul Sfinţilor Părinţi, vezi Bene-
detta M. ZORZI, „The Use o f the Terms ¿cyveUx, napdevia
and iyKpăTeia in the Symposium of Methodius of Olympus",
în Vigiliae Christianae 63 (2009), pp. 138-168; Peter BROWN,
„The Notion of Virginity in the Early Church” , în Bernard
McGinn şi John Meyendorff în colaborare cu Jean Ledercq
(ed.), Christian Spirituality: Origins to the Twelfih Century,
Crossroad, New York, 1985, pp. 427-433; Averii CAMERON,
Christianity and the Rhetoric of Empire: The Development of
Christian Discourse, University of California Press, Berkley/
Los Angeles/ Londra, 1991.
305
O, feciorie, mărgăritar de preţ, care nu se la

să văzut de [cei] mulţi, ci este la îndem âna celor
puţini,
O, feciorie, prietenă a lui Dum nezeu şi lăuda
tă d e sfinţi,
O, feciorie, urâtă de mulţi, dar cunoscută de
cei care sunt vrednici de tine,
O, feciorie, cea care ocoleşti iadul şi moartea
şi te afli sub stăpânirea nemuririi,
O, feciorie, bucuria prorocilor şi lauda apos
tolilor,
O, feciorie, viaţa îngerilor şi cunună a oame
nilor sfinţi.
Fericit cel care este în stăpânirea ta,
Fericit cel care te aşteaptă în răbdare: pentru că,
deşi s-a nevoit puţin, mult se va bucura de tine.
Fericit cel ce a postit în toată vrem ea aceas
ta, pentru că va dănţui în Ierusalimul cel d e Sus
dimpreună cu îngerii şi se va odihni dimpreună
cu prorocii şi apostolii.121
Acestea ţi-am scris, iubită soră, ca

25 re eşti însoţitoare a celor care fac par-
121Fecioria ca mod de vieţuire superioară, supramundană,
atingând măsura vieţii îngereşti, este un topos specific litera
turii ascetice; se întâlneşte, spre exemplu, la Părinţi şi scri
itori bisericeşti precum: Metodiu de Olimp (Banchetul, PG
18, 57B-60C), Vasile al Ancyrei (Despre adevărata..., op.cit., 51,
53, 54), Sfântul Vasile cel Mare {Al II-lea cuvănt ascetic, PG 31,
873B), Sfântul Grigorie Teologiil {Lauda fecioriei, PG 37, 524),
Sfântul Grigorie de Nyssa (Despre feciorie, PG 46, 321C-D,
348B-C) sau Sfântul loan Gură de Aur {Desprefeciorie, PG 48,
540,548, 551,590).
306
DESPRE FECIORIE
te din ceata lui Hristos, spre sprijinul şi folosul

sufletului tău. „Să nu te abaţi", aşadar, „nici la
stânga, nici la dreapta".122 Căci cel care va ple
ca urechea la cuvintele acestea şi le va dispreţui
va săvârşi un mare păcat. Iar tu, cinstită soră, ca
re te-ai împărtăşit de slovele aflate aici, să te în
vrednicească Dumnezeu ca pe toate acestea să Ie
păzeşti, ca să trăieşti în ele cu cugetul luminat,
cu mintea curată, cu ochii cugetului străluminaţi
şi să iei cununa cea neveştejită, pe care Dumne
zeu a pregătit-o celor care-L iubesc pe El, prin
Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia [I se cuvi
ne] slava în vecii vecilor. Am in.
m C f Num. 22, 26, Deut. 17,11, /os. 1, 7. Ideea de mediani-

tate, exprimată în manieră biblică, este o constantă a discur
sului ascetic (comp, d.ex., Vasile al Ancyrei, Despre adevărata...,
op.cit., 8,11 şi 36).
307
I n d ic e t e m a t ic s i t o p o n i m ic
abstinenţă: 7, 9, 38,40, 80, 98, artă: 152,153, a. cosmetică,

104,106,112,221, 250 119; a. medicală: 22,46, 244; a.
adulter: 127,146,149,155,171, scrierii, 155
174,175,177,179,180, 182, asceză/ascetic/ascetism/flske/s:
215, 221, 231, 232 5-10,17-21, 29-32,34,35,37-
afierosire: 8, 41, 82,137,146, 40, 42, 44, 47,48, 50-52, 55-58,
259, 286, 290 60, 67-69,71-74, 77,80, 83,84,
afthoria: 38,39,41 92, 96,98,100-102,104,106,
alegere (libertate de «./putere 108,112,123,138,141,142,
de a.): 9,54,57, 94,131,139, 145,177,195, 203,204, 221,
152,195, 215-217, 222, 226,
247, 248, 251, 253-258, 261,
228, 230, 240, 245
263, 264, 266,268-270, 273,
alegoric: 55
279.283, 286, 287, 303,305-
aliment (vezi şl mâncare): 33,
307,311
49,50,90,92,96-102,281
ascultare: 9,40, 79,81,84,104,
anatematizaţi: 26
Ancyra/Ankara: 10,19-32, 34- 106,112,127,128,140, 141,
36,38,39,41,43, 47, 49-57,60, 165,166,168,187,212, 245,
62,69-73, 77, 78, 92,95, 146, 259, 260,269, 272, 277, 282,
152,165,173,192, 209, 214, 287, 290,291,293,303,304
259, 262, 283, 285, 303,306, asemănare (o. cu Dumnezeu):
307,311 26,46-48, 79,81,167, 270, 271
androgin: 61,82 atracţie, 49,53, 84-86,136,187
anomei/anomian: 25,30
anomoiousian: 27, 28 bărbat/bărbătesc: 31,40,45,
antichitate: 6,7,12,18,38-40, 55, 84-87,122,123,125,126,
47,48,51,56, 80,98,111,119, 133-137,139,141,147,149,
142,145, 248, 253, 268 150,162, 163,166,172-175,
antifeminism: 56 177,179,180,182,187,188,
apă: 59,89,97,115,189,190, 1%, 202, 204-208, 210, 213,
271, 286 219,225, 226,233-235,237,
arhetip: 9,15,16, 223 238,240, 242, 243, 256, 271-
arianism: 23-29,33,38, 63, 69, 273.283, 284
209,269,270 bine: 12, 79,81, 86,101,103,
aripă: 61, 80,10 1 104,106,118,124,128,129,
armonie; 61, 84,100,101,122, 132,142,144,153,157, 159,
184,186,191-193, 211 166,168,179,182,184,185,
308
INDICE TEMATIC ŞI TOPONIMIC
193, 201,203, 209, 212,217, commentum: 156

219, 230, 255, 259, 269, 274, Constantinopol: 23, 26-28,42,
275, 290, 293,302; Bine: 44,61, 66, 259,286
77-80,104, 132,142 conştiinţă (vezi şi cuget): 9,46,
Biserică/bisericesc: 5,7,9,11, 149,150,173,185
13,15,19,23-25,27,29,33,42, contemplaţie/contemplativ:
44,49,51,55,56,63, 64,69,75, 11,16, 45, 48,57,79,152,153,
77, 80, 97,100,108, 176,188, 199,222
189,191,200,201,210, 216, copil (vezi şi prunc): 85,135,
235,236,246, 257,260,261, 143,150, 213,228,230,235,
264, 269,273, 287, 289,304,306241,275, 276,284
boală: 105,107,113, 244, 278 corp (vezi şi somatic, trup):
123.154.159.239, 261,286
cale: 18, 47, 96, 116,125,129, cuget/a cugeta (vezi şi
192,233, 244,245: c. de acces, conştiinţă): 78,88,99,102,103,
117; c. de mijloc: 16,168; c. 108-111, 115,117,119,121,
evangheliei: 44; c. fecioriei: 31, 132,136,146,157,165,170,
44,58,101,103; c. revelată: 62; 180,182, 190,194, 200,235,
c. sufletului: 120; c. virtuţii: 56, 239,240, 244,273- 275,279,
86, 96,168,193 283, 294, 2%, 299,301,304,307
canon/canonic/kanon: 9, 32, cult/cultic: 26,259,285
34,35,43,78,146,165, 235,287 cumpătare/cumpătat: 7,38,47,
casă: 40,116, 117, 124, 126, 89,94,97,102,109,115,117-
141-143,163,174,175,185, 119,123,128,131,132,134,
203,302,303; c. Domnului: 136,163,192,193,200,208,
124,222,226, 228-230; c, 220,233,236, 237, 239, 240, 249
plăcerii: 117; c. virtuţii: 167 cuvânt, 8, 79, 89,91,108,115,
116,127,128,146-148,165,
castitate: 7,10,12,13,38,47,
166,186,187,189,198, 200,
74.273.305
213,216,217,219, 221, 224,
călăreţ: 59,96,112,191
226.231.235.238.239, 241-
căsătorie: 11,19, 34,35,54,61,
244,247-249,255,269,272,
70, 77,108,115,122,126,129-
276,279, 280, 282,287, 295,
131,134-138,146, 171-175,177,
300,302,306; c. adevărului:
180,183,199, 210, 212,214, 126; c. apostolic: 177; c. de
215,218,219- 221, 226,227, laudă: 78; c. Scripturii: 94;
262, 263,272,273, Cuvânt: 54,102,199-201
a cânta/cântare: 101, 202, 259,
272,293-295,301,302, desăvârşire: 7-9,18,31,32,42,
ceas: 217,260, 281,287,288, 44, 51,53, 55,60,62, 95,145,
294.295.300.305 152,159,184,192,193, 201,
centaur: 59,93 211,215, 241, 263, 264
309
a desfrâna/desfrânare/desfrâu: element: 7, 22,31,36,43, 48,

64,94,108,117,123,132,146, 49, 59, 77,83, 93,100,107,124,
147,168,171,175,177-179,192, 190,191,193, 259
195,199, 231- 233, 249,276 emasculare: 240
despătimire: 18, encomion: 78
diapsalm: 260,300 epectază: 17
diatribă: 14 epitalam: 135
dietă: 32,49,50,54,72,73,92, eros/erotic 7,12, 51- 53,68,
100 70,77, 83,84,86,112,114, 14Z
discernământ: 89,97,98,106 187,188,197, 220, 238
discurs: 7,8,12,16,18, 20,37, eshatologie: 12,45,47,48, 62,
40,42, 44,47, 50,58-61, 77, 203
110,122, 203, 256,273,305, 307 estru: 83, 94,107, 188
doctrină/doctrinan 6,17, 26, ethos/etic: 5,8,10, 16,18, 19,
29,37,43, 62,109,270 21, 39, 40,42,48, 57, 58,62, 95,
dogmă/dogmatic 5,18,20, 24, 110,118,129,131, 138,152,
29,31,39,70,160, 269 153,167,168,178, 188, 222, 241
doliu: 135
Euharistie/euharistic: 261, 262,
doxologie (vezi şi slavoslovie):
269,289
274,291; Doxologia Mare: 260,
eunuc (vezi şi famen): 49, 51,
301
52, 68, 70, 278
dragoste: 44, 77, 79, 87,89,
Evanghelie/evanghelic: 7,11,
133, 140,141,145,170,171,
18, 36, 44, 60,146, 200, 213,
183,184,189, 197, 243, 301
dramă: 135 215, 216, 221, 235, 260, 276,
278, 287, 293, 295
Dumnezeu: 8,15,16,39, 41,
46-48, 52-54, 61, 74, 77, 79- 82, exegeză: 18,51,55,261,289
84-87,104,106,120,124-126, extaz: 17,145
131-133,137-139,141-144,146,
famen (vezi şi eunuc): 40, 51,
147,159,160,164,165,175,
217,220-222,226,228-231,
182,187,188,197,199- 201,
234, 235-240,243, 245
203, 204, 211,222- 224, 230,
feciorie/fedorelnic 5, 7,8,10,
236, 243, 250, 256, 259, 270-
285, 294, 296-307 11-20,22,30-32,34,37,38,
durere: 96,105,107,114,115, 40-42, 44-49, 51,52, 54,55,
125,134-136,213, 234, 297, 298 57-62,70,77-82, 87, 93- 95, 101,
107,108,111,115,118,120,
eclesiologie/eclesiastic/ecle- 121,124-133,135,137,138,
siologic: 9,15, 20, 40, 62, 256, 140, 149,151,164,171-174,
257, 261 176,177,179, 182,183, 185,
educaţie: 22,25,80,86,135, 199,201-204,207,209-218,
247 220-222, 224-226,230, 231, 235,
310
238, 242, 244, 245, 250,251, frate: 30, 31,103,104,143,163,

253- 256, 258,259, 262,263, 164,168,170,182,184-186,
269, 285, 305, 306, 311 205,208
femeie/femeiesc: 19, 31, 35, 40, frumuseţe: 7,12,16,46-48, 61,
41, 55,84-87,94, 109,117, 122, 79-81,89, 101,106,110,118-
123,129,131,135, 137,139, 123,125, 131-133,135,137,
141,143.146,149, 150,155, 138,140, 142,144,150,153,
162,163,169,173, 183, 185, 154,157,163-166,168,178,
187,189,201,202, 204, 205, 186, 190-194, 197-200, 204, 206,
208, 210,212,213, 217, 218, 209-212, 214, 221, 223, 226,
232- 234, 237,238, 240,243, 236, 244, 245,249, 271, 280,283
256, 262,271- 273, 283- 286,
Galatia: 22, 32,35, 36,67
289,290 gravură: 157
fereastră: 88,117,118 grijă: 56,57,81,89, 95, 96,106,
filantropic 19 107,121,122,125,126,131,
filocalic 48,163,197,198, 249 133-135,137-139, 141,143,148,
filosofie/philosophia: 11,18, 151, 161-164, 166, 168,171,
33,39,40,47,50, 82,92, 104, 183,189, 192.200, 205,209,
105,136,146 218,219, 224, 225, 229, 243,
fire: 25,26,35, 44, 48, 52.57, 245, 272-274, 281, 286, 287,
79,83,86,87,94,96-98,100, 295, 2%, 298,299
101,107,113,115,123,128,
135,138,144,151,162,163, haină: 33,127,140,144,154,
172,173,187-191, 194, 195, 163,164, 277, 284-286
201, 204, 205, 210-212, 215-217, har/haric 8,16,17,19,47,48,
220, 223-225, 229-231, 233, 234, 81, 227,245
237, 240-242, 244, 246, 248, hidră: 59,61, 246, 250
249, 261,270 homoiousian/homoiousia-
foc: 97,100,107,112-114,118, nism: 23, 26,27, 29-32,43,66,
78
188, 189, 247, 249, 250, 275,
homoousios: 23, 26-28,39
276, 296-298
formă: 41,109,110, 90,132, iad: 134,160,181, 294, 296,306
170-171,145,152,165,184, icoană: 132,133,165
196,198,246,250; /. de asceză: ideal/a idealiza: 6-8,11,12,19,
104;/. de atingere: 113;/. de 40,56,60,67,124,264
existentă: 82;/. gramaticală: igienă: 261,286
39;/. pură: 191;/. substantiva imaginaţie: 110,155,190,206,
lă: 39,46;/. sufletului: 166;/. 237,238
trupească: 110;/. trupului: 123, imagine: 48,59,61,77, 80,87-
166, 204;/. de vieţuitoare: 82; 89,96,108,109-111, 132,154,
formală: 54 157,167,197,202
311
imn: 77, 78,80,151, 202, 260, Laodiceea: 26, 28

272, 274, 287, 288 legământ: 176-179,199, 222,
incoruptibilitate: 38, 203 226-228, 230
integritate: 8,20,30,37,38, libertate: 9, 57,62,135,152,
40,41,55, 57, 62,65,144,182, 210,227, 283
220,262 lumină: 45, 47, 78,89,117,148,
interpret: 6, 28,42,61,152. 273 153,158,159,181,190,191,
ipostas/ipostatic: 15,52, 257, 193,194,1%, 206, 211, 274,
270,283
278, 2%, 307; I. fecioriei: 130;
iraţional: 93,94,170,183, 243,
/. Mirelui: 148, 244; I. necreată:
248
62; l. preacurată: 122
iubire: 12,44, 48, 53,57,81,
87,104-106,111-113,121,137, mamă: 85,135,142,143,185,
139,140-145,150,153,163,
186, 201, 220, 239, 271,272
166,168-171,177,181,183-186,
martiriu: 9,10,13,17,141
196-198,201, 208,209, 215-217,
mănăstire: 35,58, 256,264,
231,242,244, 263,274, 277,
265, 269, 286
279,280,292,301-303, 306
mâncare (vezi şi aliment): 80,
împărat: 144, 204 89,95,96-102,104,106,108,
împărăteasă: 92, 144, 227 112,185,247,250,278,279,
împărăţia cerurilor: 87,106, 290, 291,303
144,145,178, 216, 220, 221, medianitate (vezi şi cale de
230, 231, 261, 281, 283, 289, mijloc): 16, 27, 95, 167, 307
293,297, 302 medicină/medical: 22,25, 36,
împreunare: 53,83-85,93,98, 46,50,53, 61,85, 99, 113,
113,118,136,173,175,188,192, 114, 181, 194, 234,244,279
199,205,207, 211,220,231,233- Melitene: 34, 42,43, 77, 78
235,237,238, 241, 249 minte: 28, 56, 92, 94,101,105,
îndrăgostit: 77,140,141,170 108-113,116,117,127-129,132,
îndumnezeire: 11,15,16, 51, 137,140, 145,146,148,151-
54,87, 201 153,155,157,187,194,197,
înger: 41, 55,62,150,151,162,
199, 200, 206, 219,223, 238,
163,202-205, 209- 211,229,
239, 243, 244, 274-276,278,
250, 263,269, 279, 282, 283,
292,2%, 299, 307
299,306
întrupare: 10,16 minune: 55,87,151,159, 204,
înţelepciune: 79, 97, 98,103- 206, 211, 217, 224, 279, 296
105,148,153,170,179,191, mire/mireasă: 108,130,134,
200, 246,250, 276,303 144-146, 148,149,165, 169-171,
174, 175,177,180,181, 200-
lacrimă: 135, 208, 288, 294-2%, 202, 227, 245,273
300 Mire: 50, 54, 77,122,125,130,
312
137,138,144-151,165,168-171, nevinovăţie: 165,182,185

174,178,179,181,183, 194, nevoie: 105-106,188,205,212-
197-202,205, 206, 208, 227, 213, 224, 229, 285-286,290,
229, 243-245,262, 273, 277, 303-303
304.305 nevoinţă: 47,80,87,100,101,
misbcă/misdc 8,10,11,13, 17, 104,108,112,143,163,191-
20,47,54, 138, 200, 222, 245 194, 204, 207, 209,220,221,
mit/mitologie: 61, 68, 82,93, 250,279,281,297,299,303
246 noetic: 60, 109, 160
moarte: 10,13,23,24,117,134, nun: 151
160,161,164,173,179- 181, a se nunti/nuntire/nuntit: 87,
205, 207, 209,212, 224, 227, 125,129-131,133,135,136-137,
229,277, 295, 297,300,302, 146,147, 149,169,171,173,
305.306 174,178,182,199-202,210-213,
monahism/monahal/monastic: 219,250, 262. 304
6,7,8,9,13,15,33,40, 42,58,
62,67-69, 72,73, 77, 83, 105, obişnuinţă: 110, 141,170,171,
140, 145, 146, 149, 176,258, 183, 185, 186
259,263,264, 268, 269, 284- obşte: 35,105,242
287 octade: 155,157
a mortifica/mortificare: 102, ofrandă: 178,182,
104,105,140,192,205 oglindă: 48,81,166,197,198
om: 7,16,19, 36,46, 47, 49,52,
naştere: 5,16, 88,96, 101,108, 79,82,85,91,93,99,100,112,
110,120,125,126,134,136, 142,145,147,166, 167,175,
200, 203, 210,211, 214, 224, 179,198,200, 201,215,217,
225,282 223,235, 242, 247, 271, 274,
nebunie: 94,141,178,192, 207, 275, 277-279, 285,293, 297,
275,276; n. dumnezeiască: 142 298,302,303; o. lăuntric: 146;
necaz (vezi şi supărare): 134, o. păcatului: 147; Om: 8,143,
135,142 178,179
neoplatonic: 110,146 otravă/a otrăvi: 108,115,186,
nepătimire: 177,199, 201, 211, 244
220,222
nerodnicie: 134 paideia/paideică: 18,44, 56,59
nestricădune: 12,16,38,39, pată: 127,154,158,189, 223,
41, 47, 54, 55, 61,77,80,81, 226,245
119,125,127,130,137,138, păcat: 39, 52,61,114,116,118,
142,144,145,181,184,195, 129,133,136, 147,149-151,
199,201-204,210-212, 214-217, 156-161,164,171,173,174-178,
221,223,224,226, 227,233, 180,181,185-187,195,198,
242, 250,311 206,208, 209, 219, 226,229,
313
231, 237, 238-243,248, 253, prieten: 29,143,165,169,228,

275, 295, 296,298-300,302,307 290,306; prietenia faţă de
pâine: 95,98-100, 261,281, Dumnezeu: 177
288, 289, 299 principiu: 5,7,11,49,50,52,
pântece: 80,93-95,101,104, 57, 84, 86,110; p. activ: 52;
195, 220, 225, 245,248-250, p. feminin: 52, 53, 86, 208; p,
292, 298 masculin: 52,53,86,208;
pedeapsă: 126,157,175,178, p. pasiv: 52
180,183,212, 232,275 prunc: 88,126,134, 213,214,
persoană: 6,10,21,25,30,42, 302
46,57,62, 78, 128, 129, 146, puritate: 16,48, 50,181,213,
171, 183, 191,257, 270, 273; 249
personal: 7,10,15,18, 26,62;
Persoană: 7,15, 79,149,151, raţiune: 40, 51, 57, 89, 95, 102,
270 104,112,120,151,162,172,173,
a peţi/peţitor: 108,113,129, 187,190,214,215, 234, 240, 275
130,171, 200 rău/rele: 53, 94, 96, 112, 121,
pictor (vezi şi zugrav): 152 124,127,134-136,157,159,160,
169.173.176.181.182.186.202,
pierdere: 94,120,134
207,233,235,239,240,244,249,
plăcere: 21, 48, 49,53,56, 61,
80, 84,85,87,89,90-95, 99, 274,275,278-280, 286,293,295,
298,302
100,104,106,108-113,115-120,
a rândui/rânduială: 84,96,118,
123-125,127,130,133,135,
124.165.171.173.191.193.202,
140-143, 146,147,164,166,
215,216,236,259,260,263,278,
168,169,171-179,183,184,
281, 283, 287, 291, 298, 300
186,187,189,190,192,193,
rod/a rodi: 54, 81,110,134, 291
195,199,205-212, 219, 226,
rugăciune: 10,62,104,105,
232, 233,237, 240, 246-248, 250
129,259-261,277, 278, 281,
poftă: 106-108,112,177,179,
284, 285,287, 289-292, 300, 302
185,186,194,195, 207, 208,
231, 235,238,239, 242, 247- sabat (vezi şi zi de odihnă):
249, 284 52, 222
poruncă: 57,102,124,132,141, Salamina: 22, 27,28,43,64, 78
170,205,206,208,209,212,213, Samosata: 23
215-217, 226,230, 271,276,292, Sardica: 23, 24
299, 301,304 sare: 98, 99
post: 77, 78,192,193,195, 277- semiariene: 28
279, 281, 287; Postul Mare: 286 Sevasta/Sebasteno: 22,33, 34,
predispoziţie: 52, 86, 89,124, 78,262
183,221 sfânt/sfinţenie: 7, 9,12-19,
preoteasă: 177 21, 22, 26-33,35, 38, 39,43, 45,
314
49-51, 53, 56, 57, 61,64,68, suflet: 41, 46-48,50, 54-58, 61,
69, 78- 80, 82. 87, 92, 95, 62,77,79-81,84,86-95,100,
98, 100,106, 108, 115, 119, 101,105-117,120,123,126,
125, 134, 136,137,139, 142, 127,131-134,136, 140,143,
146, 149,151, 160, 162, 163, 146,152-158,160, 165-167,172,
165, 167, 168, 172, 174,178, 173,178, 182,183,188-200,
179,184, 186,189, 192,198- 202, 204-208, 211, 215-217,223,
200, 202, 218,227,240,243, 226, 230, 239,240,273, 280,
245, 246, 248, 250, 251-254, 282, 290, 292,299-301,307
256-258, 260, 261, 263-266,
supărare (urzi şi necaz): 125,
269-270,272, 273, 278, 283-285,
134
286-293, 295-298, 302,303, 305,
306,311 tablou: 17,46, 79,152-157
sfiiciune: 127,128,163,165 tetracord: 59,100
simbol: 51, 54, 109,115, 145, tetrade: 10, 155
155, 245, 246, 249, 299; Sim
tipiconal: 259,286,
bol: 26
trup (urzi şi corp, somatic): 13,
simţ: 11,45, 80, 86-89,91-93,
14,19,35,41,45-50, 53,56-58,
107,115-118, 136,145,146,
60,61, 77-81,84-93, 95-98,100-
205,223, 244, 246, 247, 250,
294,5. auzului. 146, 223, s. 106,111,112,114-116,118-123,
gustului: 92, 93,107, 146, 246, 125, 126, 133, 134, 136,137,
s. tactil: 89-93, 112, 114, 116, 140,141,144,146,151,153-
118,146, s. vederii: 113,146, 157,159,163-166,169-173,178,
223,246 182-197,199-202, 204-207, 209,
simţire: 89,91,140, 206 211,212, 214,216,218,223,
sinaxă: 62, 287, 288, 294 226, 230, 231,235,237, 238,
sinod: 22-28,32-35, 42,43,63, 240, 241, 243-246, 249, 250,
78, 146,262 259, 271-273,277-281, 284-286,
Sirmium: 25-27 288, 292, 296, 298,299; Trup,
sofistici: 19, 127 200
soldat: 59,116, 299
somatic (urzi şi corp, trup): 35, unire: 54,83-86,93,125,134,
41, 52, 58, 60, 86, 138, 159, 172-174,188,189,199-202,245,
172, 182,190,211,220 250, 256, 272
stareţă: 257,290 untdelemn: 190,193,304
stăruinţă: 86,112,117 uşă: 95, 116,117,128,135,167;
stil/stilistic: 14,20-22,36, 58, u. răutăţii: 168; u. vidului: 167;
59,61, 253, 259, 263 u. virtuţii: 95,167
stricăciune: 39,41, 47, 54, 80,
125, 136, 181,199, 202,210, văduvă/văduvie: 56,126,134,
212, 214, 216, 223, 226,238, 244 135,180,272, 284
315
veşmânt: 134, 149, 154, 165, 82,84,86,89,92,95,96,101,

174,189, 244, 284, 285, 296 103,104,106,117,118,120,
veşnicie: 15, 42,60,270 123-125,132,138,141,157,
viaţă: 10, 13, 14, 18, 25, 26, 33, 159-161,164-168,190,192,193,
35, 36, 39, 41, 42, 45, 49-52, 54, 197,199, 201,203-207, 211,
55, 58, 60, 62, 77, 81, 89, 105, 215-217,230, 240, 249, 256,
112,122,125,126,129-131,133- 277,279, 280, 286, 295,305
136,139-145,149,151,153,157, voluptate: 87, 91
159,160,164,168,173-175,177, vot: 9, 40, 269,285; v. ascultă
180,181,183,187,190,192,193, rii: 9,40,140, 269; v. fecioriei:
197,199, 203-205, 209-213, 216, 9,40, 269; v. sărăciei: 9, 40,140,
220,225-229,234,236,244,249, 144,145, 269
250,257-259,261,264,271,273,
279-280, 282, 285-287,291,295- zi: 45, 78,148,153,161,169,
299,305, 306 200, 216,227, 260, 271, 274,
viciu (vezi şi rele): 45, 95, 192; 278,281,284, 285,287, 298,
uşa v.: 167 300,305; z. de odihnă (vezi şi
vin: 97,107,261, 277, 286, 303 sabat): 52,57,222-226, 230
virtute: 5,8,11,12,15,17-19, zugrav (vezi şi pictor): 17,79,
41,44,48, 55-57, 62, 68,79, 152,153,155,156,158,165,198
I n d ic e d e t e r m e n i g r e c e ş t i
ăyaApa: 131,132,165 îvôaApa: 109

áyveia: 7,11,13,38, 64,305
KâUoç: 7,46, 138, 164, 168
àôtatpOopia: 38 koAôv: 110, 142, 168,193
ávríTimov: 109 Kaviiiv: 165, 260, 287
áperrj: 168 Kaxôpdcopa: 16
anádeia: 177,201, 222 Aoytopoi: 88
aúxápteeia: 136 Aôyoç: 127,252, 254,255, 265,
átpdapaia: 16,39, 41,144, 202. 267, 269
203, 205,211, 212,250 peoôxrjç: 16, 49
átpOopia: 20,37,38,39,41, 65.
119,130, 138,182,184,195, oiaipoc 83
ôpoiovoioç; 26
202, 203,210-212,214,215. oùaia: 26, 28, 270
221, 224, 226,227, 233, 242
vrjrtiÓTr/Tíi: 302
pioç: 35 vvptpaycoyôç: 108
yâpoç: 11, 70 napBevia: 11,16,18,19,37,

38, 40, 46, 61, 63, 64. 70, 78-80,
yvcópq: 149 247. 251, 252, 254, 263, 265-
267, 269,305
óióvoia: 111 névdoç: 296
óóta: 111 noiÔTijç: 49,100
èyKpàieia: 7,38, 95,305 oàpfia'tov: 222

oafipaTiÇeiv: 57, 222,224
eiôoç: 82,192
oAr/payûjyia: 80
elpijvq: 107 avppoAov: 26
iKdeaiç: 25 oyvfiOeia: 110,169-171,183
iKOTaotç: 17 aùveaiç: 79
oxñpa: 140, 149, 174
Hiç: 110, 225 oaxppooùvq: 7,38,89,109.303
tnèKtaau;: 17
èpaorrjç: 111,142,143,170, ùnopvqpaTiopôç: 28
184 ipiAoKàAajç: 48, 81,163, 197,
tpùipèvov: 111 198, 244
(piAipov: 140
deoeiôiç: 153 (¡¡vaiç: 82,162
317
C u p r in s
Literatura patristică despre Feciorie a

secolului al IV -lea............................................... 5
B iblio grafie....................................................... 63
Vasile al Ancyrei
Despre adevărata nestricăciune, adică Despre
feciorie, către Letoie, episcopul M elitenei . . . 77
De Virginitate: între Pseudo-Atanasie şi

Sfântul Atanasie al A le x a n d rie i.....................251
Bibliografie auxiliară......................................264
Pseudo-Atanasie al Alexandriei
Despre feciorie, adică Despre asceză............269
Indice tematic şi toponim ic.............................308
Indice de termeni greceşti.............................. 317

Fecioria ca măsură a vieţii îngereşti şi realitate
îndum nezeitoare se identifică cu nobleţea unei su
periorităţi culturale, supra-sociale şi supra-etnice,
care se avântă în căutarea libertăţii ontologice apar
ţinând „făpturii celei noi” în Hristos (II Cor. 5,17).
Deşi aproape necunoscut în m odernitate, textul
inedit al lui Vasile de A n cyra a fost vrem e de secole
unul dintre cele mai de seamă - dacă nu cel mai im
portant dintre tratatele ascetice (fiind, oricum , cel
mai copiat manuscris Despre feciorie din literatura
patristică) - , dezbătând fecioria sub aspect socio-
an tropologic şi m edico-teologic, din perspectiva ;
prin cipiilor unei asceze aplicate, într-o manieră..
singulară, com plexă şi inegalabilă, marcată d e m - f
sem nele stilistice ale unui discurs post-m odern;, |
Textul lui Pseudo-Atanasie al Alexandriei, prin
sublinierea unei alte dimensiuni a acestei realităţi,
abordează viaţa în feciorie în context liturgic, din
perspectiva asumării unei făgăduinţe concrete şi a
unei „afierosiri” lui D um nezeu care defineşte statu
tul social al fecioarei, având ca interlocutor im agi
nar femeia, căreia îi prezintă o variantă de emanci
pare socială - probabil cea dintâi în istoria culturală
a om enirii - , şi pledează pentru faptul că egalitatea
dintre sexe - atât la nivel teologic, cât şi social - nu
poate fi dobândită şi întem eiată decât pe virtute.
EDITURA SOPHIA EDITURA METAFRAZE

Vasile Al Ancyrei, Pseudo-Atanasie Al Alexandriei - Despre Feciorie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vasile Al Ancyrei, Pseudo-Atanasie Al Alexandriei - Despre Feciorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C O L E C Ţ IA T H E O S IS

Traducere din limba greacă veche de

Studiu introductiv şi note de

d e laudă4; ei cred că nu este necesar să învăţăm

dată înfăptuite, pot călăuzi la [dobândirea] ade­

2 Căci mare este într-adevăr fecioria care. în­

lui netrupesc păzeşte trupurile fără stricăciune

pului trebuie cultivată în sine, în chip iubitor de

ţea adevăratei feciorii, haideţi să vedem în virtu­

Şi, cu îngăduinţa ta, am putea cerceta în

“ O aluzie indirectă la mitul platonic al androginului

la vieţuitoarea raţională până la toată specia de

acvatice şi, în general, al tuturor vieţuitoarelor -

Şi, ca nu cumva femininul, de vrem e ce este

tuturor membrelor, ahmci când priveşte şi când

- ca urmare a acestui im bold [fi-

nematerial; şi, aprinzând candela cu mult mai

vărsându-se prin intermediul lor din interior la

Aşadar, să nu-şi lase vederea cotropită la

nire sufletul prin atingeri pătimaşe. Şi exercitân-

Şi câte nu s-ar putea spune despre organele

Aşadar, pentru că simţul tactil stăpâneş­

teriile lor, cât priveşte desfătările proprii [fiecă­

Astfel, aceea care urmează a se înfrâna

onală] să fie ţinută în frâu, în slujba nevoilor fi­

fecioara se cuvine să fie feciorelnică şi cu gustul,

Căci aceasta, cu toate că are grijă să îngră-

cauza mulţim ii abundente de alimente calul nos­

mai mult, să ţinem trupul în frâu atunci când în ­

puţin însemnat decât ceea ce trebuie evitat de la

D e aceea nu ne vom folosi de sare58cu ne­

ţuire doar necesarul d e hrană şi lepădând desfă­

fi, într-adevăr, mâncăruri gătite, ci dim potrivă

tul pentru cântul armonios al binelui. Insă cele

[Acestea] adeveresc că, aşa cum pu­

turăm din belşug, d în [toate] acestea se cuvine

lar dacă îl iubeşti „p e aproapele tău ca

n pe tine însuţi"67, fără întârziere te vei

sa] stăpânire, dacă a avut de îndurat samavolni­

D e aceea este necesar, o dată în plus, să le stri­

ne, sau dacă ne limităm doar la lecturi filosofice,

Aşadar, [apostolul] a arătat că, în ceea

seşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru

Aşadar, cei care veghează asupra sluj-

Aşadar, [fecioara] se cuvine să se poarte şi fa- '

virea de frumuseţea [părelnică]88, ivită înaintea

im aginile im prim ate înăuntru, cu îngăduinţa ei,

te îm preună cu stăpâna95, deja pervertită şi cau­

să ne facem părtaşi bolii [sufleteşti], aşa cum se

aşa cum este cu neputinţă ca mâna celui ce s-a

coadă, în momentul atingerii; şi dacă ar fi lovit

-1 [“ D e aceea, fecioara, înainte de toate, tre-

tă ademenire, negreşit le v or pune în lucrare cu

acestea o casă aleasă a plăcerii şi a patim ilor înso­

nefolositor şi străin d e virtute, îl îndepărtează cu

16 Toată frumuseţea celei cu adevărat ne­

încât nici de chipul graţios să dorească să facă pa­

fost înzestrată [de la naştere şi care incită] spre

' i r~1 D e altfel, nu există nici o raţiune pentru

ca să slujească scopului fecioriei, nu fac, d e fapt,

d e cel dinafară, îm podobindu-se pentru el, iar

1Q A §adar' fecioara nu numai că nu trebuie

al plăcerii pentru privirea desfrânată, ci frumu­

Pentru că, desigur, în acord cu cele spuse mai

dată înfăptuite, pot călăuzi la [dobândirea] ade

2 Căci mare este într-adevăr fecioria care. în

ţea adevăratei feciorii, haideţi să vedem în virtu

Aşadar, pentru că simţul tactil stăpâneş

teriile lor, cât priveşte desfătările proprii [fiecă

onală] să fie ţinută în frâu, în slujba nevoilor fi

cauza mulţim ii abundente de alimente calul nos

mai mult, să ţinem trupul în frâu atunci când în

D e aceea nu ne vom folosi de sare58cu ne

ţuire doar necesarul d e hrană şi lepădând desfă

[Acestea] adeveresc că, aşa cum pu

sa] stăpânire, dacă a avut de îndurat samavolni

D e aceea este necesar, o dată în plus, să le stri

te îm preună cu stăpâna95, deja pervertită şi cau

acestea o casă aleasă a plăcerii şi a patim ilor înso

16 Toată frumuseţea celei cu adevărat ne

încât nici de chipul graţios să dorească să facă pa

al plăcerii pentru privirea desfrânată, ci frumu

ma în alt loc, se va face, în chip necesar, vred ni

lui d e haina sfiiciunii, să-şi păstreze limba cuvi

astfel, îşi va pecetlui gura proprie prin m ijlociri

zată alături d e ea. însă celelalte, care s-au mulţu

lă, să-şi înţelepţească mintea prin pom enirea bi

Iar dacă ar pune la socoteală, prin com

Iar cea fără copii care a ajuns la starea d e vădu

însă fecioara, respingând jugul faţă de băr

Pentru că nu este cu îngăduinţă şi să se încrea

dispreţuieşte trupul său şi viaţa în el, doar pen

preţuiască pe îngerul căruia i s-a încredinţat gri

rea din viaţă, când trupul, asemenea unui acope

ne înfăţişăm" celor care în clipa de acum nu cu

Aşadar, fecioara înţeleaptă n-ar tre

ci cu mult mai mult, zic, de cele proprii şi ale în

re; şi nu-şi va lăsa descoperită nici o parte a tru

D e altfel, si elinii susţin că viciile sunt înveci

bire cu nume mincinos, [diavolul] fie p e cei dor

tele robite patimii lor [trupurilor], sufletele, de