ROMANIZAREA CA FENOMEN POLITIC

Romanizarea reprezint un proces istoric complex in urma cruia civilizaia romana

ptrunde in toate domeniile vieii unei provincii si duce la nlocuirea limbii populaiei autohtone
supuse cu limba latina. Acest proces putea avea loc in urma ocuprii (integrale sau pariale) a
teritoriului locuit de un popor antic si ncadrrii lui in statul roman pe o perioada a mai multor
generaii.
Alte condiii favorabile procesului de romanizare au fost: nivelul nalt de dezvoltare a
populaiei btinae; introducerea in provincia respectiva a armatei si administraiei romane, iar
mpreuna cu aceste instituii si o anumita populaie-militari, funcionari, veterani, coloniti;
urbanizarea; rspndirea religiei, dreptului, nvmntului n limba latin
Prezenta acestor condiii a dus la romanizarea unor imense spatii - Vestul si Estul Europei
(spatiile lusitan, celt, iberic, galic, iliric, sud-tracic si daco-moesian). Ca urmare a romanizrii in
evul mediu timpuriu s-au format popoarele europene: portughez, spaniol, francez, italian, roman.
Continuitatea geto-dacilor dup cucerirea Daciei de ctre romani este factorul determinant
in declanarea procesului de mbinare a elementului autohton colonizat cu cel roman colonizator.
Unii istorici considerau ca geto-dacii au fost exterminai in timpul rzboaielor daco-romane. Alii
minimalizau rolul colonizrii si civilizaiei romane in formarea poporului roman.
Istoricii si arheologii romani si strini au adus pana acum suficiente argumente pentru a
demonstra ca si dup rzboaiele daco-romane populaia autohtona daca a rmas elementul etnic
majoritar din provincie. Pe ntreg spaiul Daciei romane elementele specifice ale culturii sale
materiale (ceramica lucrata de mana, ritul funerar al icineraiei (arderii) s.a.) se prezint alturi
de cele romane in circa 100 de aezri si necropole din secolele II-III d.Chr. Supravieuirea
toponimelor ,si hidronimilor autohtone ne demonstreaz de asemenea continuitatea geto-dacilor
(ruri - Donaris-Danubius, Alutus, Maris, Crisna, Sargetia, Pyrethos s.a.; localitati -Drobeta
(Turnu Severin), Dierna (Orsova), Sarmizegetusa, Napoca (Cluj), etc.) Numele dacice date de
romani unor colonii denota ca acolo locuiau numerosi daci.
Unitile militare recrutau in numr mare brbai daci, fapt demonstrat de multe inscripii
descoperite in diverse provincii romane.
Dup cucerirea romana a spaiului geto-dacilor, noile autoriti iau msuri urgente in
vederea integrrii cat mai profunde in Imperiu a acestui teritoriu bogat si de mare importanta
strategica. Calea cea mai buna pentru stabilirea unei viei statornice in acest spaiu era
romanizarea geto-dacilor, adic nsuirea de ctre ei a limbii latine si a modului de viaa roman.
Romanizarea a decurs mai intens in localiti urbane si mai lent in cele rurale.
Unul dintre factorii romanizrii const n organizarea politico-administrativa a spaiului
cucerit. Ctre anul 15 d.Chr. romanii au nfiinat provincia Moesia. Organizarea ei temeinic se
desvrete in anul 46, cnd la aceasta provincie este anexat teritoriul dintre Dunre i Marea
Neagr. Ulterior, n anul 86 d.Chr., este organizat Moesia Superior i Moesia Inferior. Cea mai
important provincie din spaiul geto-dac - Dacia a fost organizat de Traian ndat dup
rzboiul daco-roman din 105-106. Provincia ngloba Transilvania, Banatul si Oltenia. Dacia
romana era administrat de mprat prin intermediul unui guvernator. Primul guvernator al
Daciei a fost Decimus Terentius Scaurianus (106-112). La nceput provincia era numit Dacia
Capta (cucerita), apoi-Dacia Felix. Datorit poziiei sale strategice i evenimentelor care au
urmat Provincia este reorganizat administrativ de cteva ori. Sub mpratul Hadrian (117-138),
in anii 117-118, cnd a urmat atacul dacilor liberi i sarmailor, provincia a fost mprti
n Dacia Superioar, care cuprindea Transilvania i Banatul, cu centrul la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa (fosta capitala a lui Decebal), si Dacia Inferioara, care cuprindea Oltenia si coltul
sud-estic al Transilvaniei, cu centrul la Drobeta.
A doua reorganizare este ntreprins n anii 121-122, cnd partea de nord a Daciei
Superioare este separat sub numele de Dacia Porolisensis, cu capitala la Napoca (Cluj). Ultima
reorganizare este fcut de mpratul Marcus Aurelius (161-180) n urma rzboaielor purtate cu
marcomanii (trib germanic din Panonia). El pstreaz Dacia Porolissensis, dar restul
Transilvaniei l include ntr-o provincie noua - Dacia Apulensis (cu capitala la Apulum - Alba
lulia), iar din Oltenia i Banat organizeaz Dacia Malvensis (cu capitala la Malva pe Olt).
Toate aceste uniti erau divizate administrativ i fiscal, iar militar se aflau sub
administrarea unui guvernator unic. Pe plan local activau conductori de districte teritoriale
urbane (magistri sau prefecti) i primari de comuniti rurale. Ei toi vorbeau limba oficial a
administraiei romane - latina, contribuind la procesul de romanizare.
Un alt factor care a definitivat procesul de romanizare a fost armata, care a acionat pe mai
multe ci i sub mai multe forme asupra vieii urbane i rurale: prezena unitilor militare,
construirea de aezri civile n apropierea taberelor militare, mproprietrirea veteranilor i
fondarea vilae rustica, sistemul de nrolare a barbarilor n armata roman etc. Multe uniti
militare, cantonate la Axiopolis,Troesmis, Noviodunum, Arribium, aveau detaamente
mplntate n mediul barbar cum ar fi la Piroboridava,Traian-Piatra Neam, Cartal-
Orlovca,Barboi etc.Fondarea de aezri civile n preajma taberelor militare a accelerat procesul
de romanizare, exercitndu-i influena ntr-un teritoriu vast, administrat i exploatat de ctre
centrul militar.
Unul din elementele efective ale procesului de romanizare l-au constituit veteranii. Prin
nzestrarea acestora cu pmnt ei s-au rspndit n diferite regiuni, chiar i n afara provinciilor,
fiind n contact permanent cu localnicii i activnd alturi sau mpreun cu ei.
 Prin aceasta ei au contribuit considerabil la acceptarea de ctre autohtoni a anumitor norme
de via roman i la nsuirea unui vocabular latin suficient pentru comunicare.
 Concluzii
Instaurarea stpnirii romane n stnga Dunrii s-a soldat cu un transfer de civilizaie de
factur roman, respectiv un nou sistem de valori politice, morale, alte concepii artistice i
estetice, o ideologie specific, o alt limb oficial latina, tradiii, mentaliti, credine de alt
sorginte i cu alte modaliti de manifestare. n acest mod, o bun parte a patrimoniului spiritual
autohton a fost anihilat. n acelai timp ns, unele valori tradiionale s-au dovedit viabile, ceea
ce a dat specificul romanitii nord-dunrene. nsuirea cultelor romane de ctre autohtoni a
reprezentat factorul decisiv al romanizrii Daciei, asimilarea valorilor culturii spirituale a marcat
integrarea definitiv a geto-dacilor n universul roman.