Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abstract
This researchs main goal is to observe the informal communication network, the rumours
direction within an organisation. What is to be highlighted is the fact that during the sending
period there are certain distortion processes which lead to information modifications. In order to
prove this hypothesis, there were launched two rumours within UPC ROMANIA Company: a
positive one Every employee of the company will receive a mobile phone and a negative
one All the employees will be psychologically tested and those who will have unsatisfactory
results will attend to a one-week-training, eight hours a day. The used method was structured
interview doubled with the observation. The study was realised on a 30 employees pattern from
two departments.
Following the results analysis, it was concluded that the transmitted messages suffered
significant modifications, generally provided through the associations created by every
participant, on the knowledge basis. It was observed that the message tends to become shorter,
easier to understand and the elements which make it interesting, easy to remember.
2
comunicaiilor este variat i este n funcie de existena mai multor criterii de clasificare, cum ar
fi:
1. canalul de comunicare:
comunicare: comunicarea formal (precizat riguros, prin intermediul unor
reglementri sau acte normative), comunicarea informal (stabilit spontan, neoficial).
2. modul de transmitere:
transmitere: comunicarea verbal-oral (cea mai frecvent), comunicarea non-
verbal (prin limbajul corpului, gesturi, mimic, gestic etc.), comunicarea scris (pe baza
cuvntului scris).
3. emitorul i receptorul (natura lor): comunicarea interpersonal (ntre indivizi), comunicare
organizaional (ntre diferite subdiviziuni i grupuri ale organizaiei).
4. sensul/direcia comunicrii:
comunicrii comunicarea vertical descendent (ntre manageri i
subordonai), comunicarea vertical ascendent, comunicarea orizontal (ntre posturi sau
compartimente plasate pe acelai nivel ierarhic), comunicarea oblic (ntre posturi plasate pe
nivele ierarhice diferite, ntre care nu exist relaii de autoritate). Tipologia comunicaiilor
determin i o varietate a reelelor de comunicaii, care sunt de dou tipuri:
A. reele descentralizate
a) n cerc (corespunztoare unui stil participativ)
b) n lan (se diminueaz posibilitile de comunicare manager subordonat)
B. reele centralizate (corespunztoare stilului autoritar)
a) n Y (corespunztoare stilului autoritar)
b) n stea (sau X)
ntr-o reea centralizat toate actele de comunicare trec n mod obligatoriu prin personajul
central, n timp ce ntr-o reea omogen, fiecare membru al grupului are posibilitatea de a se
adresa direct tuturor celorlali participani.
Bavelas (1948) a fost primul care a avansat ipoteza conform creia toate toate
fenomenele de grup se afl sub influena proprietilor reelei de comunicare, dintre care cea mai
important se refer la centralitate.
Experimentul acestuia s-a desfurat n felul urmtor, unui grup de
subieci le-au fost impuse, printr-o anumit organizare nite posibiliti
materiale de comunicare (o reea), apoi li s-a cerut s efectueze o sarcin.
Rezultatele arat au artat cu claritate faptul c reeaua de
comunicare marcheaz funcionarea grupului i n special c ntre
centralitate reelei, performana i moralul grupului exist o relaie
nemijlocit, mai exact: grupul atinge eficien maxim atunci cnd este
plasat ntr-o reea centralizat. Efectele sunt interesante n privina
aspectelor psihologice. Cu ct reeaua este mai centralizat, cu att
satisfacia este mai sczut (n ciuda rezultatelor bune), pentru c n reelele
mai puin centralizate moralul atinge nivelul cel mai nalt. S-a mai putut
observa faptul c reeaua d natere unei anumite percepii, unei anumite
organizri a rolurilor fiecruia.
Reeaua de comunicare influeneaz aadar performana, tipul i
volumul comunicrii, nivelul satisfaciei, apariia i aceptarea unui lider.
n cadrul comunicarii neoficiale, informatiile circula cu o foarte mare
rapiditate, n toate sensurile, directiile, liber, nerestrictionat de organizarea
ierarhica a autoritatii si se refera la succesele sau eecurile organizatiei,
dificultile cu care se confrunt, eforturile pentru depirea lor, schimbri ce
3
pot aparea n organizatie sau aspecte legate de viaa personal a
managerilor sau a membrilor grupurilor de munc.
Una din reelele de comunicare merit o atenie deosebit, deoarece corespunde unui
numr mare de situaii din viaa real, iar n particular un sistem frecvent ntlnit n cadrul
organizaiilor, reeaua n releu, care, pentru ca o informaie s ajung la destinaie, presupune ca
ea s fie recepionat i retransmis de un anumit numr de persoane. Au existat foarte puine
lucrri care s trateze aceast situaie, totui n anul 1968, Allport i Postman, au realizat un
experiment, ntr-un alt cadru, viznd studierea experimental a zvonurilor, ce ofer informaii
interesante cu privire la natura proceselor. Acesta a fost realizat n laboratorul lor numit clinica
zvonurilor.
Principalul rezultat al acestei cercetri este faptul c a demonstrat c, n timpul transmiterii
unui mesaj prin relee, apar procese sistematice de distorsiune care conduc la distorsiunui ale
informaiei fiecare releu.
Lucrarile lui Allport i Postman au pus in evidenta trei tipuri de procese de transformare:
1. Reducerea - pe masur ce zvonul circul el devine mai scurt, mai usor de nteles i de
relatat;
2. Accentuarea - ntarirea unor detalii(de obicei cele mai spectaculoase) care dobndesc un
rol central n semnificaia zvonurilor;
3. Asimilarea - conservarea i reorganizarea coninutului n jurul unei teme centrale;
Zvonul este definit ca o afirmaie prezentat drept adevarat far a exista posibilitatea s i
se verifice corectitudinea; reprezint, conform lui T. Shibutani, produsul importanei i
ambiguitaii.
Zvonurile sunt puse n circulaie pentru c au o dubl funcie: de a explica i de a atenua
anumite tensiuni emoionale. Circulatia zvonurilor este dependenta de contextele sociale
(credibilitatea institutiilor sociale, sistemul de organizare si circulatie a informatiei formale,
tipurile raoprturilor de putere), de trasaturile de personalitate ale indivizilor si de nevoile
psihosociale ale indivizilor si grupurilor.
Zvonurile tind s se ajusteze intereselor individuale, apartenentei sociale sau rasiale sau
prejudecailor personale ale celui care le transmite.
Cercetarile lui Allport si Postman arata ca indivizii care propaga zvonurile se confrunta cu
dificultatea de a sesiza si retine in obiectiviatea lor elemnte ale lumii exterioare. Pentru a putea sa
le utilizeze, ei trebuie sa le restructureze i s le ajusteze modelului lor de ntelegere i intereselor
proprii.
Cercetarile lui Kapferer arat c circulaia zvonurilor se bazeaza pe trei conditii esentiale:
credibilitatea, aparenta de adevar si dezirabilitatea continutului informatiei. Circulatia lor apare
ca un continut de canalizare a fricii si incertitudinii in fata unor situatii ambigue. De asemenea,
circulatia lor este corelata cu forma, cantitatea, calitatea si credibilitatea informatiei oficiale. Cu
cat aceasta din urma este mai putin credibila, mai saraca sau incompleta, cu atat se intensifica
propagarea zvonurilor. Din acest motiv, in societatile totalitare, care monopolizeaza informatia
formala, zvonurile au o mare raspandire. Uneori ele sunt lansate chiar de catre mijloace de
propaganda ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini si comportamente mai greu
de obtinut prin utilizarea mijloacelor formale.
Circulatia zvonurilor se restrange atunci cand este posibila o verificare rapida a adevarului
unei informatii.
In opinia specialistilor exista trei categorii de zvonuri:
1. cele care iau dorintele drept realitate (optimiste)
4
2. cele care exprima o teama sau o anxietate
3. cele care provoaca disensiuni (ataca o presoana din interiorul grupului).
Lansarea zvonurilor nu se face la intamplare, ci tinandu-se seama de asteptarile grupurilor
umane fata de situatia problematica pe care o traverseaza. Plecand de la aceste date se lanseaza
un zvon cat mai apropiat de ceea ce ar dori sa fle populatia in acel moment, indiferent de cat de
departe este de adevar continutul acestiu zvon. In acest context, posibilitatea de diseminare a
zvonului este cea mai mare.
Ca principale tipuri de distorsiuni care stau la baza zvonurilor, amintim: dramatizarea,
amplificarea proportiilor, a semnificatiilor, a detaliilor, intretinerea celor transmise, redefinirea
prejudecatilor si mentalitatilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic
fond emotional in scopul ecranarii pana la disparitie a spiritului critic.
Zvonul reuseste s cucereasca o arie considerabila de intindere in spatiul social mai ales in
situatiile de criza, pe care le si amplifica. O sursa de profesionisti poate chiar crea o situatie de
criza plecand de la zvonuri bine directionate, lansate la momente de maxim impact asupra
opiniei publice.
Zvonurile in cadrul organizatiilor apar in general pe fondul unei lipse de suficienta
comunicare formala/oficial referitoare la un set de evenimente importante, precum:
- -schimbari organizationale, ex: numirea unor noi manageri, schimbarea sistemului de
remunerare, implementarea unor schimbri care vor afecta modul curent de lucru,
schimbarea direciei organizatiei, achiziii i fuziuni, reorganizri;
- -probleme importante ale organizaiei, ex: pierderea unor clienti traditionali, crize de
imagine (ex: produse depistate ca producand efecte negative pentru sanatate), riscul de a
se pierde (total sau partial) licene de operare, recul sau stagnare al pieelor principale pe
care se acioneaz, etc.
ntr-o cadrul unei companii pot coexista cu sau far suprapuneri mai multe reele de
comunicare generatoare de zvonuri demumite popular "radio sant". Principalele elemente
caracteristice sunt:
- nu sunt controlate de managementul formal (dar n anumite condiii pot fi influenate);
- sunt in general mai credibile decat canalele oficiale (care in general pot fi considerate ca
prezentand informatiile ntr-o lumin exagerat pozitiv);
- sunt influenate ntr-o mare msur de satisfacerea nevoilor membrilor (nevoi de
informatii, Relatii, putere).
- transmit mesajul c fiecare este responsabil de informaiile pe care le "creaz" i transmite
mai departe in "retea". Afl bn felul acesta care sunt cei mai activi generatori "de
coninut" i le reamintesc c sunt raspunztori de validitatea informaiilor create;
- nteleg c se ntampl ca aceste informaii sp fie distorsionate de emoliile diverilor
transmitori. Atunci cnd se descoper informaii false, ideal ar fi clarificarea imediat a
situaiei;
- trebuie sa fie informai referitor la zvonurile care pot afecta negativ organizaia(scznd
moralul angajatilor, prezentand veti negative ntr-o maniera exagerat etc) i sunt datori
s actioneze pentru a diminua aceste efecte.
5
Ipoteza general:
n timpul transmiterii unui mesaj apar procese de distorsiune care conduc la transformri ale
informaiei.
Metode
Participani
La acest studiu eantionarea s-a facut aleatoriu din n rndul angajatilor companiei UPC
ROMANIA din dou departamente distincte. n total au participat 30 de subieci, cu vrsta
cuprins ntre 20 i 30 de ani, att femei ct i brbai. Studiul a fost realizat fr ntiinarea n
prealabil a participanilor. Netiind c particip la un studiu, acetia nu au fost motivai n niciun
fel, astfel au fost evitate tendine ca reactivitatea sau dezirabilitatea social.
Design descriptiv
Variabila independent este reprezentat de cele dou mesaje transmise ctre angajaii comaniei.
Procedur
6
Interviul s-a desfurat n cadrul departamentelor de suport i dispecerat ale UPC
ROMNIA. Participanilor le-a fost pus o serie de ntrebri cu privire la distorsionarea
mesajelor i la modul de transmitere a acestora. (vezi anexa)
Rezultate
Discuii
7
Interesant este faptul c mai multe seturi de studii concluzioneaz c zvonurile sunt n
general crezute, i acest lucru pe bun dreptate, cci majoritatea dintre zvonuri se dovedesc a fi
aproape de adevar (unele studii efectuate pe companii din SUA indic, c mai mult de 80% din
zvonuri au un smbure de adevar).
n lipsa adevarului sau corespunznd pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia
s se transmit fr ncetare din om n om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o
logica proprie, n care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea
manifesta si actiona, pentru a se putea propaga.
Dac privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii intragrupale si
intergrupale, putem nuanta ntelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de
omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta
temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu ct e mai
mare interesul mediu n cadrul colectivitatii cu att cresc sansele de raspndire a zvonurilor. Pe
timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe
care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea cmpului de lupta, Ed. Militara,
Bucuresti, 1979, p.189.].
8
Dincolo de avantajul de a contura o cultura organizational distinct i motivant pe care
angajaii o vor promova mai departe catre cei cu care intra n contact, o comunicare interna bine
realizata are rolul de a transforma un colectiv ntr-o echipa.
ntr-o organizaie putem vorbi i despre o etic a comunicrii( s nu mini, s nu vinzi un
produs prost, snu divulgi secrete, etc.). Aadar ntelegem comunicarea ca fiind o practic
social, punctul central n viaa culturilor, integrat n cultura respectiv, subiectiv, selectiv,
variabil, imprevizibil.
Bibliografie
9
ANEXA
GHID DE INTERVIU
10