ASPECTE GENERALE

Celula reprezinta unitatea morfofiziologica a vietii. Organismele

inferioare sunt unicelulare, iar cele superioare au corpul alcatuit din
numeroase celule, fiecare cu existenta partial independenta. Celula
este un nivel de organizare a materiei vii care functioneaza ca un
sistem deschis de tip biologic, caracterizat prin integralitate, echilibru
dinamic si capacitate de autoreglare.

Celula bacteriilor si algelor albastre-verzi este de tip procariot. Restul

plantelor, precum si animalele, prezinta celula de tip eucariot.

Diferentele:

Deosebirile accentuate dintre ele evidentiaza o discontinuitate a

evolutiei n lumea vie. Caracterul distinctiv esential se refera la
modul de organizare a materialului genetic: la procariote
genomul celular este reprezentat printr-o macromolecula de
ADN circulara, dublu catenara, fara continut de proteine
histonice si dispusa liber n citoplasma, pe cnd la celulele
eucariote materialul genetic este delimitat de citoplasma printr-
un nvelis nuclear din doua membrane elementare, iar ADN este
n cantitate mai mare si se asociaza cu proteine histonice.
Un alt caracter esential este acela ca la procariote spatiul intern
celular nu este compartimentat, functiile celulare sunt
ndeplinite de structuri asemanatoare organitelor celulare,
realizate de invaginari ale membranei plasmatice. La eucariote
spatiul intern celular este compartimentat de un sistem de
membrane, fiecare compartiment corespunznd unui organit cu
functii n metabolismul material si energetic al celulei.
Deosebiri structurale:

CELULELE VEGETALE prezinta suc vacuolar , contin grauncioare cu o substanta

verde numita clorofila .
CELULELE ANIMALE sunt de dimensiuni mai mici si variate ca forma ; nu au
vacuole si nici grauncioare cu clorofila .
La animalele unicelulare , celula indeplineste functii care caracterizeaza viata :
miscarea , hranirea , respiratia etc .
In general , animalele ca si plantele , au corpul alcatuit din numeroase celule .
Ele se numesc pluricelulare .
Celula Animala este heterotrofa
Celula Vegetala este autotrofa.
CELULA VEGETAL
CELULA EUCARIOT

Este alcatuita din protoplast (ansamblul componentelor celulare

interne)si perete celular (fig. 1). Protoplastul consta
din protoplasma (totalitatea compusilor vii) sisubstante
ergastice (produsi pasivi ai protoplastului). Protoplasma este
alcatuita dincitoplasma si nucleu. Citoplasma include matrixul
citoplasmic (substanta fundamentala) mpreuna cu entitati
structurale distincte (plastidele, mitocondriile,microtubulii etc.)
si sistemele de membrane (reticulul endoplasmic si dictiozomii) ce
sunt suspendate n matrix si pot fi vazute n detaliu doar cu ajutorul
microscopului electronic. De peretele celular citoplasma este
delimitata de o membrana plasmatica
denumita plasmalema sau membrana celulara. n celula eucariota
vegetala se mai dezvolta una sau mai multe cavitati, vacuolele, pline
cu suc celular (suc vacuolar), marginite de o membrana plasmatica
denumita tonoplast.

Celulele izodiametrice sunt numite parenchimatice, iar cele

alungite,prozenchimatice.
Fig. 1 - Organizarea celulei eucariote vegetale (schema n spatiu):

1- nucleu; 2-dictiozom; 3- mitocondrie; 4 - polizom; 5 - cmp de punctuatiuni primare n peretele

celular; 6 - cloroplast; 7 - spatiu intercelular (meat); 8 - peroxizom; 9 - reticul endoplasmic neted;
10- reticul endoplasmic granular (dupa Raven, P.H. si colab., 1992)
Plasmalema (membrana celulara). Este pelicula lipoproteica de la
periferia citoplasmei, cu structura moleculara complexa si dinamica.
Prezinta conexiuni cu celelalte componente ale citoplasmei. Structura
ei de baza (fig. 2) este asemanatoare celei a membranelor ce
compartimenteaza spatiul intern celular si delimiteaza diferite
organite. Modelul de structura a acestor membrane a fost elaborat
de Singer S.J. siNicolson G.L. (1972) si denumit modelul mozaicului
fluid.

Principala functie a plasmalemei este aceea de mediere a

transportului substantelor n si n afara protoplastului.

Matrixul citoplasmic (substanta fundamentala). Are o structura

asemanatoare celei trabeculare din oasele spongioase. Este constituit
nsa din fibre proteice contractile dispuse n retea. Ochiurile retelei
sunt umplute cu o faza fluida bogata n apa.
n matrixul citoplasmic se afla suspendati ceilalti constituenti ai
citoplasmei.

Reticulul endoplasmic. Este un complex tridimensional de

membrane care, privit n sectiune, apare alcatuit din doua membrane
de tip mozaic fluid. Reticulul endoplasmic reprezinta un sistem de
canalizare a materialelor n diferite parti ale celulei si se afla n
continuitate cu membrana externa a nvelisului nuclear (fig. 1 si fig.
6).

Plastidele. Sunt
componente celulare
proprii plantelor
autotrofe. Fiecare
plastida are un nvelis
din doua membrane de
tip mozaic fluid, care
delimiteaza o
substanta mai mult
sau mai putin
omogena, stroma, si
un sistem de
membrane, tilacoidele. Dupa pigmentii pe care i contin pot
fi:cloroplaste (fig. 1 si fig. 3) care contin clorofile si pigmenti
carotenoizi, cro-moplaste care acumuleaza si sintetizeaza pigmenti
caro-tenoizi si dau culorile gal-ben, portocaliu si rosu unor flori,
frunze mbatrnite, fructe si radacini si leuco-plaste care nu au
pigmenti, dar sintetizeaza si acumulea-za amidon (amiloplastele),
uleiuri (oleoplastele), protei-ne (proteinoplastele).

Plastidele pot trece unele n altele: cloroplastele pot evolua n

cromoplaste, iar leucoplastele la lumina, pot deveni cloroplaste, etc.

Mitocondriile. Sunt organite celulare abia vizibile cu microscopul

optic (au cca m), carora microscopul electronic le-a evidentiat o
structura complexa (fig. 4).

Mitocondriile sunt considerate centre respiratorii si rezervoare

energetice ale celulei. La fel cu plastidele, sunt
organite semiautonome, cstigate n decursul evolutiei de catre
celula eucariota, prin evenimente simbiotice.

A B

Fig. 4 - Organizarea mitocondriei: A - schema evidentiind n spatiu nvelisul si

cristele mitocondriale (dupa Nougarde, A., 1969) si B - structura n sectiune
(dupa Kleinsmith, L. Y. si Kish, V. M., 1995): 1 - membrana externa; 2 - membrana
interna; 3 - criste; 4 - matrix; 5 - spatiu perimitocondrial; 6 - ADN; 7 - particule F1;
8 - ribozomi.

Dictiozomii. Totalitatea lor n celula reprezinta aparatul Golgi.

Fiecare dictiozom este alcatuit dintr-o grupare de 4-8 cisterne turtite
(fig. 5 si fig. 6) ce emit vezicule cu substante (mai ales polizaharide)
destinate sintezei peretelui celular.
Ribozomii. Sunt particule mici
(doar 17-23 nm n diametru) din proteine si ARN. Gruparile de
ribozomi, polizomii(fig. 1), reprezinta locurile n care aminoacizii sunt
nlantuiti spre a forma proteine.

Microtubulii. Se gasesc n toate celulele eucariote si sunt structuri

cilindrice ce directioneaza veziculele dictiozomice pentru cresterea
ordonata a peretelui celular.

Vacuolele. Sunt compartimente celulare (fig. 1) nconjurate de o

singura membrana elementara de tip mozaic fluid, numita tonoplast.
n interior se afla un fluid mai putin vscos dect matrixul celular
numit suc celular (suc vacuolar). Sucul celular contine multa apa n
care se gasesc, ca solutii sau pseudosolutii, saruri anorganice, mono-
si dizaharide, acizi organici, glicozide si alcaloizi.
Vacuolele depoziteaza unele substante de rezerva, dar si unele
glicozide colorate, ca antocianii, ce dau culorile violet, albastru sau
nuante de rosu petalelor unor flori si unor organe vegetative, cum
este radacina sfeclei.

Substantele ergastice. Sunt produsi inactivi ai protoplastului: unii

sunt substante de depozitare, altii deseuri scoase din metabolism.
Acesti compusi pot sa apara sau sa dispara n diferite perioade ale
vietii celulelor. Astfel de produsi sunt: granule de amidon, cristale de
oxalat de calciu, pigmenti antocianici, rasini, gome, taninuri,
corpusculi proteici. Substantele ergastice se acumuleaza n matrixul
citoplasmic, n organite, n vacuole sau chiar n peretele celular.

Nucleul. La nucleul din interfaza s-au evidentiat: nvelis nuclear din

doua membrane de tip mozaic fluid, considerat drept o portiune
specializata, diferentiata local a reticulului endoplasmic (fig.
6); carioplasma care este substanta fundamentala, alcatuita din
fibrile proteice interconexate si care include
cromatina; cromatina care reprezinta forma interfazica, despiralizata
a cromozomilor; nucleolii alcatuiti mai ales din proteine si care
reprezinta locul de sinteza a ARNr.

La nucleul aflat n mitoza cromatina se condenseaza treptat

n cromozomi. Fiecare cromozom are cte doua cromatide surori (fig.
7) prinse la nivelul centromerului, iar fiecare cromatida are n
alcatuire cte o molecula de ADN dublu catenara.

Nucleul determina ce molecule sa fie sintetizate si cnd sa fie

sintetizate si stocheaza informatia genetica, transmitnd-o celulelor
fiice la diviziunea celulara.
 Peretele celular. Repre-
zinta, alaturi de plastide si va-cuole,
element structural carac-teristic celulei
vegetale.

Compozitia chimica a peretelui celular difera cu specia de planta,

vrsta si functia celulei, fiind realizata din trei categorii de substante:

- substante cristaloide, cum este celuloza, care ndeplinesc rol

scheletic; moleculele de celuloza sunt grupate mai multe mpreuna
n microfibrile groase de 10-25 nm, iar microfibrilele se asociaza prin
rasucire n asa numitele fibrile; la rndul lor, fibrilele se pot nvrti
una n jurul alteia, asemanator fibrelor unui cablu,
alcatuind macrofibrile de circa 0,5 m diametru;

- matrix, care este constituit din hemiceluloze, substante pectice si

glicoproteine; matrixul reprezinta un liant ce nglobeaza substantele
cu functie scheletica;

- substante ncrustante, ntlnite numai la peretii cu modificari

secundare; ntre substantele ncrustante se remarca lignina,
abundenta n peretii celulelor din xilemul (lemnul) tulpinii, unde
substituie hemicelulozele si substantele pectice, conferind rigiditate
peretelui celular (alte substante ncrustante
sunt suberina si cutina care impermeabilizeaza peretele celular
pentru apa si gaze si respectiv taninurile care confera rezistenta la
putrezire).

n structura peretelui celular se disting lamela mijlocie si peretele

primar, iar la unele celule si un perete secundar (fig. 8).
Lamela mijlocie, numita si substanta intercelulara, este alcatuita
din pectine. La colturile celulei cliveaza, delimitnd spatiile
intercelulare (meaturi) (fig. 1).

Peretele primar este caracteristic celulelor implicate n procese

metabolice ca fotosinteza, respiratia si secretia. Peretii primari nu
sunt uniformi ca grosime, ci au zone subtiri numite cmpuri de
punctuatiuni primare (fig. 1). La nivelul acestora, trec fire
citoplasmice, numite plasmodesme, ce interconecteaza protoplastii
vii ai celulelor adiacente.

Peretele secundar se constituie prin activitatea protoplastului dupa

oprirea cresterii celulei (peretele primar si-a oprit extinderea). n
astfel de celule proto-plastul moare dupa ce a format peretele
secundar. Celuloza este mai abundenta ca n peretele primar,
iar substantele pectice lipsesc, astfel ca peretele secundar este mai
rigid si mai greu extensibil. Hemicelulozele matrixului sunt n cazul
lemnului secundar substituite de lignina care ajunge n acest caz la
40-50% din materia peretelui.

La adaugirea peretelui secundar, cmpurile de punctuatiuni primare

ale peretelui primar sunt exceptate. n felul acesta iau nastere n
peretele secundar ntreruperi numite punctuatiuni, ce pot
fipunctuatiuni simple sau cu cavitati si atunci se numesc punctuatiuni
areolate (fig. 9). Punctuatiunile a doua celule vecine se afla fata n
fata, alcatuind perechi de punctuatiuni.
DIVIZIUNEA CELULAR

Procesul de diviziune consta din doua etape

consecutive: mitoza si citochineza.

Prin mitoza nucleul genereaza doi nuclei fii, fiecare morfologic si

genetic echivalent celuilalt si totodata nucleului tata.

Citochineza implica mpartirea portiunii citoplasmice a unei celule si

separarea nucleilor fii n doua celule independente.

Celulele n diviziune trec printr-o succesiune regulata de evenimente,

numita ciclu celular. Ciclul celular cuprinde interfaza si cele patru faze
ale mitozei.

n interfaza, cromozomii, initial monocromatidici, se autoduplica,

devenind cu cte doua cromatide, fiecare constnd dintr-o unitate
veche si una noua (replicare semiconservativa).

n profaza mitozei (fig. 10) cromozomii se scurteaza si se ngroasa,

iar nvelisul nuclear se dezorganizeaza. n metafaza cromozomii se
dispun n planul ecuatorial al fusului de diviziune (mitotic).
n anafaza cele doua cromatide ale fiecarui cromozom se separa,
astfel ca devin cromozomi fii, iar loturile de cromozomi fii se
ndeparteaza migrnd spre cte un pol. n telofaza loturile de
cromozomi fii ajung la cte un pol celular, dupa care se alungesc si
redevin fibre subtiri, iar nvelisul nuclear se reorganizeaza.
 Fig. 10 - Diviziunea
mito-tica: A, B, C -
profaza; D - metafaza; E
- anafaza; F- telofaza; 1
- nucleoplasma; 2 -
nvelisul nuclear; 3 -
nucleol; 4 - cromozom;
5 - cromatide; 6 -
centromer; 7 - fus
acromatic; 8 - cromo-
zomi fii; 9 - fragmoplast;
10 - placa celulara
(dupa Raven, P.H. si
colab., 1987)

Spre deosebire de mitoza, n cazuldiviziunii reductionale, numita

simeioza, numarul de cromozomi se va reduce de la 2n la n cu
formarea a patru celule. De fapt procesul consta din doua diviziuni,
una heterotipica n care dintr-o celula 2n rezulta doua celule cu n
cromozomi si altahomeotipica n care fiecare dintre celulele n se va
diviza, cu pastrarea garniturii de n cromozomi.