Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apocrifa-Cartea Iuditei
Apocrifa-Cartea Iuditei
6. De partea lui erau alaturate toate popoarele din munti, de la Eufrat, Tigru si
Hidaspe, si din campiile supuse lui Arioh, regele Elimeilor. Si astfel popoare
multe s-au adunat pentru a lua parte la batalia fiilor lui Heleud.
11. Dar locuitorii acestor tinuturi au nesocotit cuvantul lui Nabucodonosor, regele
Asirienilor, si nu s-au unit cu el la razboi, fiindca ei nu se temeau de el, ci-l
socoteau ca pe un egal. Ei au trimis deci pe crainicii lui inapoi cu mainile goale
si rusinati.
12. Atunci Nabucodonosor s-a maniat foarte impotriva tuturor acestor tari. El s-a
jurat pe tronul sau si pe regatul sau sa se razbune si sa pustiiasca cu sabia
tinuturile Ciliciei, Damascului, Siriei, ca si pe cele ale Moabului, ale
Amonitilor, Iudeii si Egiptului, pana la hotarele celor doua mari.
15. Iar pe Arpaxad l-a prins in muntii Ragau, l-a strapuns cu sulitele si in ziua
aceea l-a nimicit cu totul.
16. Si el s-a intors apoi la Ninive cu ostirea lui si cu o mare multime care se
unise cu ea, o gloata numeroasa de oameni inarmati. Si acolo s-au dedat la ospete,
el si ostirea lui, timp de o suta douazeci de zile.
Nabucodonosor trimite pe Olofern sa jefuiasca toate popoarele.
l. In anul al optsprezecelea, in ziua a douazeci si doua din prima luna, s-a zvonit
la palat ca Nabucodonosor, regele Asirienilor, avea sa se razbune pe intreg tinutul
acela dupa cum zisese.
8. Ranitii lor sa umple vagaunile stancilor si toate raurile, Eufratul sa fie plin
de cadavre, cand va fi sa-l treci,
10. Deci porneste si-mi supune intregul lor tinut. Si daca se vor preda tie, sa mi-
i pastrezi pentru ziua pedepsei lor.
11. Pe cei ce nu vor sa se supuna, sa nu-i crute ochiul tau, ci pretutindeni da-i
mortii si jafului,
12. Caci pe viata si pe regatul meu am jurat si cu mana mea voi implini juramantul.
13. Tu deci nu calca nici una din poruncile stapanului tau, ci implineste-le precum
ti-am poruncit si nu zabovi!
15. A numarat trupele alese pentru lupta, o suta douazeci de mii de oameni si
douasprezece mii de arcasi calari.
17. Si a luat o parte mare multime de camile, de asini si de catari pentru dus
poverile lor, iar oi, boi si capre, nenumarate, pentru hrana lor,
18. Precum si bogatie de merinde pentru fiecare ostas, si aur si argint foarte mult
din palatul regelui.
21. Si el a iesit din Ninive si s-a indreptat spre sesul Bectelet, trei zile de
drum. Si si-a asezat tabara de la Bectelet pana aproape de muntele care se afla la
miazanoapte de Cilicia de sus.
23. Si el a imprastiat pe Put si Lud si a jefuit pe fiii lui Rasis si pe fiii lui
Ismael, care locuiesc la marginea pustiului, spre miazazi de tara Heteilor.
26. Si a impresurat pe toti fiii lui Madian, a ars asezarile si a jefuit stanile
lor.
28. Atunci i-a cuprins frica si tremurul pe toti locuitorii de pe malul marii, din
Sidon, din Tir si din Aco, si toti locuitorii din Iamnia, din Asdod si din Ascalon
se ingrozeau de el.
4. Iata, si cetatile noastre si locuitorii din ele sunt robii tai! Vino si fa cu ei
cum crezi ca este bine in ochii tai!"
10. Si si-a asezat ostirea intre Ghibeea si Schitopolis, unde a zabovit o luna de
zile, ca sa isi adune toate poverile ostirii sale.
1. Cand au auzit fiii lui Israel care locuiau in Iudeea, de tot ceea ce Olofern,
capetenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, a facut popoarelor si cum le-a
jefuit toate templele lor si le-a nimicit,
2. S-au inspaimantat grozav in fata lui si s-au tulburat pentru Ierusalim si pentru
templul Domnului Dumnezeului lor,
6. Ioachim, marele preot din zilele acelea in Ierusalim, a scris locuitorilor din
Betulia si din Betomestaim din preajma Esdrelonului, catre campia de langa Dotain,
7. Sa intareasca trecatorile muntelui, fiindca prin ele drumul razbea spre Iudeea
si era usor sa impiedice trecerea, caci o trecatoare era ingusta, cat pentru doi
oameni alaturi.
8. Si fiii lui; Israel au facut intocmai dupa porunca marelui preot Ioachim si a
batranilor poporului lui Israel, care tineau sfat in Ierusalim.
9. Atunci intreg Israelul a strigat catre Dumnezeu cu mare ravna si s-a smerit cu
ardoare.
10. Atat ei cat si femeile si copiii lor, vitele si strainii si simbriasii si robii
cumparati s-au incins cu sac peste coapsele lor.
13. Si Domnul a auzit glasul lor si a vazut supararea lor, si poporul din toata
Iudeea si locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile in fata templului
Domnului celui Atotputernic.
15. Si cu cenusa presarata pe mitrele lor strigau catre Domnul din toata puterea
lor, ca sa caute cu indurare catre intregul neam al lui Israel.
Olofern afla de la Ahior care este starea trecuta si cea de fata a Israelitilor.
l. Lui Olofern, capetenia ostirii asiriene, i-a sosit vestea ca fiii lui Israel se
pregatesc de lupta, ca au inchis trecatorile muntilor si ca au intarit orice pisc
inalt, iar in campii au asezat obstacole.
3. Si le-a grait: "Spuneti-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care
locuieste in munte, ce fel de cetati sunt acestea in care el locuieste, care este
numarul ostirii lui si pe ce se sprijina puterea si darzenia lui, si cine este rege
conducator al ostirii lui?
5. Atunci Ahior, capetenia fiilor lui Amon, a luat cuvantul si a zis: "Sa asculte
stapanul meu cuvantul din gura robului sau, caci vreau sa-ti spun adevarul despre
poporul acesta, care salasluieste in munte alaturi de tine, si sa nu iasa minciuna
din gura robului tau!
10. Pe urma s-au coborat in Egipt, din pricina ca o foamete bantuia in tara
Canaanului, si s-au salasluit acolo, atat cat au gasit hrana, si au ajuns popor
numeros; neamul lor era nenumarat.
11. Atunci s-a sculat regele Egiptului si cu siretenie i-a umilit, si i-a asuprit
cu facutul de caramida si i-a pus in randul robilor.
12. Dar ei au strigat catre Dumnezeul lor, Care a batut tara Egiptului cu plagi
fara leac, din care pricina Egiptenii i-au izgonit din tara lor.
18. Dar cand s-au razletit de calea pe care El le-o randuise, ei au fost nimiciti
jalnic de multe razboaie, au fost dusi robi in tara straina si templul Dumnezeului
lor a fost nimicit, iar vrajmasii au cuprins cetatile lor.
19. Dar atunci, intorcandu-se cu pocainta catre Dumnezeul lor, au venit acasa din
tarile in care fusesera imprastiati si au cuprins Ierusalimul, in care se afla
templul lor, si s-au stabilit in tinutul muntos, ramas pustiu.
21. Dar daca in neamul acesta nu se afla faradelege, domnul meu sa treaca mai
departe, ca nu cumva Domnul lor si Dumnezeul lor sa intinda pavaza in dreptul lor
si sa ajungem de ras in fata lumii intregi!"
23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iata, ei sunt popor fara putere si fara
tarie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni impotriva lor si ei vor fi ca o imbucatura pentru
intreaga oaste a ta, stapane Olofern".
Olofern se manie pe Ahior Si, spre pedeapsa, il trimite la Betulia; iar Israelitii,
luandu-l, il mangaie si se roaga lui Dumnezeu pentru ajutor.
l. Si dupa ce s-a potolit zarva barbatilor care stateau in jur la sfat, Olofern,
capetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, inaintea intregii multimi de straini
si de Amoniti:
2. "Cine esti tu, Ahior, si voi simbriasii lui Amon, ca faci pe proorocul la noi,
asa cum faci astazi, si ne indemni sa nu pornim la razboi impotriva neamului lui
Israel, fiindca Dumnezeul lor ii apara? Si cine este Dumnezeu afara de
Nabucodonosor? El isi va trimite ostirea sa si-i va nimici de pe fata pamantului,
iar Dumnezeul lor nu va putea sa-i scape.
4. Caci noi ii vom arde. Muntii vor se vor imbata de sangele lor si campiile lor
vor fi pline de trupurile lor. Si ei nu se vor mai putea impotrivi noua, ci vor fi
nimiciti cu desavarsire, - zice regele Nabucodonosor, stapanul lumii - caci el a
zis: "Sa nu ramana neindeplinite cuvintele mele!"
5. Tu insa, Ahior, simbriasul lui Amon, care ai spus astazi astfel de cuvinte de
defaimare, sa nu mai vezi din ziua de azi fata mea pana ce nu ma voi razbuna pe
acest neam iesit din Egipt.
6. Atunci spada ostirii mele si sulita razboinicilor mei te vor strapunge si vei
cadea cu ucisii lor cand eu ma voi intoarce impotriva lui Israel.
10. Si Olofern porunci slujitorilor sai, care erau de fata in cortul lui, sa puna
mana pe Ahior si sa-l duca in Betulia si sa-l dea in mainile fiilor lui Israel.
11. Atunci slujitorii sai l-au luat si l-au dus afara din tabara in ses, iar din
ses l-au dus in munte si au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12. Dar cand i-au vazut locuitorii cetatii pe varful muntelui, ei si-au luat armele
si au iesit afara din cetate pe varful muntelui si toti prastiasii au pus stapanire
pe urcusul dinspre ei, aruncand pietre asupra lor,
13. Si ei, ascunzandu-se dupa munte, au legat pe Ahior, l-au lasat la poalele
muntelui si s-au intors la stapanul lor.
14. Dar fiii lui Israel s-au coborat din cetate si s-au dus la el, l-au dezlegat si
l-au adus in Betulia si l-au infatisat inaintea capeteniilor cetatii,
15. Care erau in zilele acelea: Ozias, fiul lui Miheia, din semintia lui Simeon, si
Habris, fiul lui Otniel, si Harmis, fiul lui Melchiel.
17. Atunci el le-a raspuns si le-a facut cunoscute planurile sfatului lui Olofern
si toate cuvintele pe care el le graise in fata capeteniilor asiriene si
laudarosenia lui Olofern impotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu si a
strigat, zicand:
21. Si Ozias l-a luat din adunare acasa la el si a facut ospat pentru batrani. Si
ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel intr-ajutor toata noaptea aceea.
l. A doua zi, Olofern a dat porunca intregii sale ostiri si intregii multimi de
aliati ai lui sa porneasca impotriva Betuliei, sa cuprinda trecatorile muntelui si
sa inceapa lupta cu fiii lui Israel.
2. Si in ziua aceea au pornit la lupta toti ostenii si toata oastea lui, alcatuita
din o suta saptezeci de mii de osteni pedestrasi si douasprezece mii de calareti,
afara de cei ce duceau poverile si de uriasa multime care o insoteau pe jos.
4. Cand fiii lui Israel au vazut multimea lor, s-au inspaimantat foarte si au zis
unii catre altii: "Acum ei vor jefui toata fata pamantului, incat nici muntii
inalti, nici vaile, nici culmile nu-i vor stanjeni!"
6. A doua zi Olofern a scos calarimea inaintea ochilor fiilor lui Israel din
Betulia.
10. Caci fiii lui Israel nu se bizuie atat pe lancile lor, cat pe inaltimile
muntilor pe care locuiesc, si nu este usor sa patrunzi pe varfurile acelea.
12. Ci ramai in tabara ta si tine toti razboinicii ostirii tale la adapost. Insa
robii tai sa puna stapanire pe izvorul de apa din poala muntelui,
13. Fiindca de acolo vin sa ia apa toti locuitorii Betuliei. Setea ii va sili sa
predea cetatea. Iar noi, impreuna cu oastea noastra, ne vom sui pe varfurile
muntilor din apropiere si vom aseza tabara si vom sta de straja ca sa nu iasa
nimeni din cetate.
14. Si se vor topi de foame, ei si femeile lor si copiii lor, si inainte ca sabia
sa-i doboare, vor zacea doborati pe ulite in fata locuintelor lor.
15. Si asa tu le vei rasplati amarnic, fiindca ti s-au impotrivit si n-au iesit sa
te intampine cu pace!"
16. Si cuvintele lor au placut lui Olofern si dregatorilor sai, si a dat porunca sa
faca intocmai dupa sfatul lor.
18. Si fiii lui Isav si fiii lui Amon s-au suit si si-au asezat tabara in munte, in
preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazazi si spre rasarit in fata
Ecrebelului, in apropiere de Husi, pe raul Mohmur, iar cealalta ostire asiriana si-
a asezat tabara in ses si a acoperit intreg tinutul. Corturile lor si poverile lor,
multe la numar, si ostirea lor din tabara forma o mare multime, caci erau multe
foarte.
19. Atunci fiii lui Israel au strigat catre Domnul Dumnezeul lor, deoarece isi
pierdusera cumpatul, cand s-au vazut impresurati de dusmanii lor si ca nici nu mai
era chip de scapare.
21. Dar si cisternele s-au golit si nu au avut sa-si astampere setea nici macar pe
o zi, caci li se da sa bea cu masura.
22. Si femeile si copiii si-au pierdut curajul, iar tinerii erau lesinati de sete
si cadeau pe ulitele orasului si in adaposturile portilor si nu mai ramasese in ei
vlaga.
23. Atunci intreg poporul, tinerii, femeile si copiii, s-a adunat la Ozias si la
capeteniile cetatii si au strigat cu mare glas si au zis in fata tuturor
batranilor:
24. "Dumnezeu sa fie judecator intre noi si voi, fiindca ne-ati pricinuit mare rau,
nefacand intelegere pasnica cu Asirienii.
25. Si acum nu mai avem ajutor de nicaieri, fiindca Dumnezeu ne-a predat in mana
lor, ca sa pierim doborati de sete inaintea lor si sa pierim cu totul.
26. Deci acum chemati-i si dati cetatea prada razboinicilor lui Olofern si ostirii
lui,
27. Fiindca este mai bine sa cadem prada in mana lor. Asa vom ajunge robi si vom
scapa cu viata, decat sa vedem cu ochii moartea copiilor nostri si cum copiii si
femeile noastre se sfarsesc de sete.
29. Si s-a facut mare plangere in mijlocul adunarii tuturor si au strigat cu glas
tare catre Domnul Dumnezeu.
30. Dar Ozias le-a zis: "Indrazniti, fratilor! Sa mai induram inca cinci zile, in
care Domnul Dumnezeul nostru se va intoarce spre noi, caci El nu ne va lasa pana in
sfarsit.
31. Si daca, dupa ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face
intocmai dupa indemnul vostru!"
2. Si barbatul ei, Manase, om din semintia si din neamul ei, murise pe vremea
seceratului orzului.
10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toata averea ei,
ca sa cheme la ea pe Ozias, pe Habris si pe Harmis, batranii cetatii.
11. Si dupa ce ei au sosit la ea, ea le-a grait: "Ascultati la mine, voi capetenii
ale locuitorilor Betuliei! Caci nu este drept cuvantul pe care l-ati grait in fata
poporului, cand v-ati jurat pe Dumnezeu si ati fagaduit sa predati dusmanului
cetatea in timp de cinci zile, daca pana atunci Domnul nu va veni in ajutorul
vostru.
12. Si acum cine sunteti voi cei ce ispititi pe Dumnezeu in ziua de azi si care in
locul lui Dumnezeu stati printre oameni?
13. Si acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar in veac de veac nu veti
cunoaste nimic.
14. Caci daca adancimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu puteti
sa cuprindeti sirul cugetarii ei, cum ati putea voi, oare, sa patrundeti pe
Dumnezeu, Care a facut toate acestea, si sa cunoasteti mintea Lui si sa intelegeti
gandurile Lui? Niciodata, fratilor! Nu intaratati pe Domnul Dumnezeul vostru!
15. Fiindca, daca in timp de cinci zile El nu voieste sa ne ajute, El are putere sa
ne ocroteasca oricand vrea, sau sa ne prapadeasca in fata vrajmasilor nostri.
18. Caci nu se afla nici unul in neamul nostru si in ziua de astazi nu este nici
semintie, nici familie, nici popor, nici cetate care sa se inchine la idoli facuti
de mana omeneasca, cum s-a intamplat aceasta odinioara.
19. Din aceasta pricina parintii nostri au fost trecuti prin ascutisul sabiei si
jefuiti, ori au suferit o mare infrangere inaintea vrajmasilor nostri.
20. Noi insa nu cunoastem alt Dumnezeu afara de El, pentru aceasta noi nadajduim ca
nu ne va trece cu vederea nici pe noi si nici pe unul din neamul nostru.
21. Caci daca cetatea noastra va fi cuprinsa, cuprinsa va fi toata Iudeea, iar
templul nostru va fi jefuit si, pentru pangarirea lui, Domnul ne va cere socoteala.
22. Iar uciderea fratilor nostri si robirea tarii, pustiirea mostenirii noastre o
va intoarce asupra capului nostru, in mijlocul neamurilor unde vom fi robi, si vom
ajunge de batjocura si de ocara in fata celor ce ne vor stapani pe noi;
23. Fiindca robia noastra, Domnul nu o va indrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeul
nostru o va preface in ocara.
24. Si acum, fratilor, sa aratam fratilor nostri ca viata noastra atarna de noi si
ceea ce avem mai sfant, templul si altarul, se reazima pe noi.
25. Pentru toate acestea sa multumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne incearca
pe noi intocmai ca si pe parintii nostri.
26. Aduceti-va aminte cate a facut cu Avraam si de cate ori l-a incercat pe Isaac
si cate a intampinat Iacob in Mesopotamia, cand pastea turmele lui Laban, fratele
mamei lui.
27. Caci precum El i-a ispitit pe aceia, ca sa incerce inima lor, tot asa ne
incearca si pe noi, dar nu spre razbunare, ci mai degraba Domnul loveste pe cei
care se ating de El".
28. Apoi Ozias a zis catre ea: "Toate cite le-ai grait, le-ai grait cu inima buna,
si nimeni nu poate sa se impotriveasca cuvintelor tale.
30. Dar poporul tare se chinuieste de sete si el ne-a silit pe noi sa facem precum
am fagaduit si ne-a supus la juramant, pe care noi nu vom putea sa-l calcam.
31. Si acum roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa, ca Domnul sa ne
trimita ploaie, ca sa umple vasele noastre si sa nu mai ducem lipsa de apa!"
32. Dar Iudita le-a raspuns: "Ascultati-ma! Vreau sa savarsesc o fapta a carei
amintire sa ramana copiilor semintiei noastre din neam in neam.
33. In noaptea aceasta stati la poarta cetatii si eu voi iesi cu roaba mea, si m
zilele pe care voi le-ati fagaduit ca veti preda cetatea in mana vrajmasilor
nostri, Domnul va scapa cetatea prin mana mea.
34. Voi insa nu cautati sa patrundeti cu mintea fapta mea, caci eu nu va voi spune
nimic pana nu voi implini ceea ce vreau sa fac".
35. Atunci Ozias si capeteniile au zis catre ea: "Mergi in pace, si Domnul Dumnezeu
sa fie cu tine, ca sa ne razbune de vrajmasii nostri!"
l. Iudita a cazut cu fata la pamant si si-a presarat cenusa pe cap si si-a lepadat
sacul cu care era incinsa. Si in seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui
Dumnezeu, jertfa de tamaie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare si a zis catre
Domnul:
2. "Doamne Dumnezeul parintelui meu Simeon, caruia i-ai dat sabia in mana, ca sa se
razbune pe cei de neam strain care au dezvelit pantecele fecioarei spre intinare si
au acoperit coapsele ei spre rusine si sanul l-au pangarit spre ocara. Tu ai zis:
"Aceasta nu va fi!", dar ei au facut-o.
3. Pentru aceasta ai dat pe capeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost
pangarit de inselaciunea lor, l-ai prefacut in lac de sange si ai lovit pe robi si
pe stapani, si pe capeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat rapirii si pe fiicele lor la robie si toate odoarele
lor jafului iubitilor Tai fii, care erau inflacarati de zelul pentru Tine si
ingroziti de intinarea sangelui lor, si pe Tine Te-au chemat intr-ajutor;
Dumnezeule, Dumnezeul meu, asculta la mine cea vaduva!
5. Cele ce au fost mai inainte decat acelea, Tu le-ai facut, dar si pe cele de acum
si de mai tarziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au implinit
Tu le-ai gandit.
6. Gandurile Tale s-au infatisat si au zis: "Iata-ne, suntem de fata!" Toate caile
Tale sunt pregatite si hotararile Tale date cu vederea Ta dinainte.
8. Domnul este numele Tau! Sfarama cu puterea Ta silnicia lor si in mania Ta darama
taria lor, caci ei si-au pus de gand sa pangareasca locurile Tale sfinte si sa
intineze cortul salasluirii slavitului Tau nume si cu sabia sa reteze cornul
altarului Tau.
9. Cauta in jos la trufia lor si trimite mania Ta peste capetele lor, si da in mana
mea, "lei vaduve, putere pentru ceea ce mi-am pus in gand!
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stapan, stapan si rob. Nimiceste
semetia lor prin mana unei femei!
11. Caci puterea Ta nu sta in numarul mare, nici taria Ta in puterea cailor, ci Tu
esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi,
adapostul celor parasiti, izbavitorul celor deznadajduiti.
13. Si da-mi cuvant amagitor spre a rani si zdrobi pe cei care au pus la cale
planuri atat de negre impotriva legamantului Tau si a sfantului Tau locas, a
muntelui Sion si a casei fiilor Tai!
Iudita, frumos impodobita, iese din Betulia cu roaba sa, si afland-o cei ce
strajuiau, o duc la Olofern.
2. S-a ridicat de unde cazuse cu fata la pamant si a chemat pe roaba ei si s-a dus
in casa unde ea petrecea zilele de odihna si zilele de sarbatoare,
3. Si, scotand sacul, s-a dezbracat de vesmintele ei de vaduvie, s-a imbaiat si s-a
uns cu miresme, si-a pieptanat parul, si-a pus turban in cap si s-a imbracat cu
hainele ei de veselie, cu care se impodobea cand traia barbatul ei, Manase.
4. Apoi s-a incaltat cu sandale, si-a pus colierele, bratarile, inelele, cerceii si
toate podoabele ei. Si s-a infrumusetat atat cat sa poata cuceri privirile tuturor
barbatilor care ar vedea-o.
6. Si ele s-au indreptat spre poarta cetatii Betulia si au gasit, stand langa
poarta, pe Ozias si pe batranii cetatii, pe Habris si pe Harmis.
8. "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, sa-ti dea tie har ca sa-ti ajungi telul
tau, spre mandria fiilor lui Israel si spre inaltarea Ierusalimului!" Si ei s-au
rugat lui Dumnezeu.
11. Si ea a strabatut valea drept inainte pana cand s-a intalnit cu o garda a
Asirienilor.
14. Cand au auzit barbatii cuvintele ei si s-au uitat in ochii ei - fiindca ea era
in ochii lor negrait de frumoasa i-au zis:
18. Si s-a iscat un freamat in tabara, caci vestea despre sosirea ei patrunsese in
corturi. si au venit si au inconjurat-o, fiindca ea statea afara in fata cortului
lui Olofern, pana sa-i dea de stire despre ea.
20. Si cei ce faceau de straja la Olofern precum si capitanii lui au iesit afara si
au adus-o in cort.
21. Si Olofern se odihnea pe patul sau, asezat sub o perdea de porfira, tesuta cu
fire de aur, cu smaralde si cu pietre scumpe.
22. Si cand el a fost instiintat despre ea, el a iesit in tinda cortului, iar
inaintea lui robii mergeau cu sfesnice de argint.
2. Si acum, daca poporul tau, care locuieste in munte, nu m-ar fi dispretuit, n-as
fi ridicat sulita mea impotriva lui. Ci ei singuri si-au facut-o.
4. Nimeni nu-ti va face rau, ci bine, asa cum se intampla cu slujitorii stapanului
meu, regele Nabucodonosor".
5. Atunci Iudita i-a grait lui: "Priveste cu ingaduinta cuvintele roabei tale, si
ca roaba ta sa vorbeasca inaintea ta. si nici un cuvant mincinos nu voi spune
stapanului meu in aceasta noapte.
6. Urmeaza numai cuvintele roabei tale si Dumnezeu va desavarsi cu tine lucrul tau,
iar stapanul meu nu va gresi in lucrarile sale.
7. Traiasca Nabucodonosor, regele intregii lumi, el care te-a trimis sa aduci tot
sufletul viu pe calea cea dreapta, si sa traiasca puterea lui! Caci datorita tie,
nu numai oamenii care-i slujesc vor trai, ci si fiarele salbatice, dobitoacele
campului, vitele si pasarile cerului vor trai prin puterea ta, pentru Nabucodonosor
si pentru intreaga casa a lui.
9. Si cuvintele pe care le-a grait Ahior in sfatul tau, le cunoastem si noi, caci
locuitorii din Betulia l-au lasat cu viata, iar el le-a spus tot ceea ce ti-a grait
tie.
11. Si acum, pentru ca domnul meu sa nu cunoasca nici respingere, nici infrangere,
moartea va cadea peste capetele lor. Caci pacatul a pus stapanire pe ei, si cu
acest pacat intarata pe Dumnezeul lor ori de cate ori se dedau la neoranduieli.
12. Si dupa ce li s-au ispravit merindele si au ramas fara de apa, ei s-au hotarat
sa puna mina pe vite, si tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca sa nu se
manance, ei au de gand sa manance.
14. Dar fiindca locuitorii de acolo au facut la fel, au trimis la Ierusalim oameni
care sa le aduca invoiala din partea sfatului.
18. Apoi eu voi veni la tine si-ti voi dezvalui tot, iar tu vei porni cu ostirea ta
si nimeni din ei nu va putea sa-ti tina piept.
19. Si te voi calauzi prin mijlocul Iudeii, pana in fata Ierusalimului. Voi face sa
te asezi in mijlocul frumos al cetatii. Atunci ii vei duce ca pe oile care nu au
pastor. si nici un caine nu va marai inaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au
descoperit si mi s-au vestit, si am fost trimisa sa ti le dau de stire!"
22. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a facut Dumnezeu de te-a trimis inaintea alor tai.
In mainile noastre va fi puterea si la cei care au dispretuit pe domnul meu, ruina.
23. Si tu esti tot asa de frumoasa pe cat esti de iscusita la vorba. Daca vei face
precum ai zis, Dumnezeul tau va fi Dumnezeul meu si tu vei sta in palatul regelui
Nabucodonosor si vestita vei fi in toata lumea!"
3. Atunci Olofern i-a raspuns: "Si daca cele care le ai cu tine se vor ispravi, de
unde sa mai aducem ca sa-ti dam la fel? Caci aici n-avem pe nimeni din neamul tau".
4. Si Iudita i-a zis: "Sa traiesti in pace, stapane. Eu, roaba ta, nu voi ispravi
proviziile mele, pana ce Domnul nu va implini prin mine planurile Sale!"
8. Iar dupa ce iesea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca sa-i indrepteze
calea pentru izbavirea poporului ei.
10. Iar in ziua a patra Olofern a facut ospat, numai pentru slujitorii sai, si n-a
poftit pe nimeni dintre dregatori.
11. Si el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale:
"Du-te si indupleca pe aceasta fiica de Evrei, aceea care este la tine, sa vina sa
manance si sa bea cu noi,
12. Caci ar fi o rusine pentru noi sa lasam sa ne scape o astfel de femeie fara a
trai cu ea. Si daca nu vom reusi s-o induplecam, lumea va rade de noi".
13. Si Bagoas a iesit de dinaintea lui Olofern si a intrat la ea si i-a zis: "Sa nu
zaboveasca aceasta tanara frumoasa sa vina la stapanul meu, ca sa fie cinstita in
fata lui si sa se desfateze band vin cu noi si intr-aceasta zi sa fie ca una din
fiicele Asirienilor, care sunt in palatul lui Nabucodonosor".
14. Si Iudita i-a raspuns: "Cine sunt eu sa ma impotrivesc domnului meu? Caci tot
ce este placut ochilor sai ma voi grabi sa fac, si aceasta va fi o bucurie pentru
mine pana in ziua mortii mele!"
16. Si Iudita a intrat si s-a asezat. Si inima lui Olofern a fost cu totul rapita
si mintea lui tulburata, caci el dorea mult sa fie impreuna cu ea. Si din ziua in
care o vazuse, el cauta prilejul s-o ademeneasca.
18. Si Iudita i-a raspuns: "Beau bucuros, stapane, fiindca viata mea a fost astazi
cinstita mai mult decat in orice zi de la nasterea mea".
19. Si ea a mancat si a vazut inaintea lui din ceea ce-i gatise roaba ei.
20. Si Olofern era sub farmecul ei si a baut atata vin, cat nu bause niciodata in
vreo zi de la nasterea lui.
1. Iar seara tarziu slujitorii lui se grabira sa plece. Si Bagoas a inchis cortul
pe din afara si a dat deoparte pe musafiri din fata stapanului sau. Si toti erau
osteniti de ospatul cel indelungat.
4. Si dupa ce au plecat toti si nu mai ramasese nimeni in iatac, nici dintre cei
mari si nici dintre cei mici, Iudita a venit langa pat si a zis in inima sa:
"Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, priveste in ceasul acesta la fapta mainilor
mele, spre slava lui Israel!
6. Si indreptandu-se spre stalpul patului care era la capul lui Olofern, a luat
palosul lui
8. Apoi il lovi peste gat de doua ori din toate puterile si-i reteza capul;
11. Si cand locuitorii cetatii i-au auzit glasul, s-au grabit sa se coboare la
poarta cetatii si au strigat si pe batranii cetatii.
12. Atunci au alergat toti de la mic la mare, fiindca nu se asteptau la venirea ei.
Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele doua femei, au facut foc pentru a
vedea si le-au inconjurat.
14. Si a scos capul din desaga si, aratandu-l, le-a zis: "Iata capul lui Olofern,
capetenia armatei Asirienilor; iata si perdeaua sub care sta in betia lui. Si
Dumnezeu l-a ucis prin mana unei femei.
15. Viu este Domnul, Care m-a pazit in calea pe care am mers, ca fata mea l-a
amagit spre pieirea lui, si el n-a savarsit nici un pacat spre intinare sau spre
rusine".
16. Si tot poporul s-a inspaimantat foarte si, cazand in genunchi, s-a inchinat lui
Dumnezeu si a zis intr-un cuget: u Preaslavit esti Tu, Dumnezeul nostru, Care ai
nimicit astazi pe vrajmasii poporului nostru!"
17. Si Ozias i-a zis Iuditei: "Marita sa fii tu, fiica, de Dumnezeu cel preainalt,
inaintea tuturor femeilor de pe pamant, si preaslavit sa fie Domnul Dumnezeu, Care
a facut cerul si pamantul si Care te-a condus pe tine, ca sa tai capul capeteniei
dusmanilor nostri.
18. Si nu se va curma pomenirea in inimile oamenilor despre nadejdea ta in
Dumnezeu, ci in veci isi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
Sfatul Iuditei despre navala celor din Betulia; intoarcerea lui Ahior si spaima
Asirienilor.
l. Dupa aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultati-ma, fratilor! Luati acest cap si-l
spanzurati pe crestetul zidurilor voastre.
3. Atunci Asirienii, luandu-si armele vor intra in tabara si vor destepta din somn
pe capeteniile ostirii asiriene, care vor alerga impreuna la cortul lui Olofern,
dar nu-l vor gasi. Si atunci vor fi cuprinsi de spaima si vor fugi de dinaintea
voastra.
4. Pe urma, voi si toti cei ce locuiesc in tot muntele lui Israel, urmariti-i si
doborati-i pe drumurile voastre.
6. Si ei au chemat pe Ahior din casa lui Ozias. Si cand el a venit si a vazut capul
lui Olofern in mainile unui om din adunarea poporului, a cazut cu fata la pamant si
l-a apucat lesinul.
8. Si acum spune-mi mie ce-ai facut in zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povestit
in mijlocul poporului tot ceea ce facuse de cand plecase si pana in clipa cand
graia cu ei.
10. Si incredintandu-se Ahior despre toate cate le facuse Dumnezeul lui Israel, a
crezut cu neclintire in Dumnezeu si-a taiat imprejur trupul si a fost primit
definitiv in casa lui Israel.
12. Si cand Asirienii i-au zarit, au trimis dupa capeteniile lor, iar aceia s-au
dus la capitani si la cei de peste mii si la toti mai-marii lor,
13. Si aceia au ajuns la cortul lui Olofern si au zis celui ce era mai mare acolo:
"Scoala pe domnul nostru, caci robii au cutezat sa se scoale cu razboi impotriva
noastra, ca sa ne prapadeasca cu totul!"
17. Apoi s-a dus repede in cortul unde era salasul Iuditei, dar n-a gasit-o. Si
alergand apoi in multime, a strigat:
18. "O, roabe viclene! O singura femeie evreica a facut de ocara casa regelui
Nabucodonosor. Olofern zace la pamant, cu capul retezat!"
19. Cand capeteniile ostirii asiriene au auzit aceasta veste, si-au sfasiat
vesmintele si s-au zapacit de tot. Si vaietul si strigatul lor mare s-a intetit in
mijlocul taberii.
l. Cand cei ce erau in corturi au aflat ceea ce s-a intamplat, s-au inspaimantat.
5. Cand a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu totii s-au napustit impotriva lor si
i-a batut pana la Hoba. Dar si cei din Ierusalim si din tot tinutul muntos au sarit
in ajutorul lor, caci si pe ei ii vestise despre cele intamplate in tabara
vrajmasa. Apoi si cei din Galaad si din Galileea i-au luat din partea lor si i-au
lovit crunt, pana in apropierea Damascului si a tinutului lui.
8. Atunci marele preot Ioachim impreuna cu marele sfat il fiilor lui Israel, care
locuiau in Ierusalim, s-au dus sa vada izbanda pe care Domnul o daduse lui Israel
si sa vada pe Iudita si sa-i faca urare pentru izbanda ca niste prieteni.
9. Ajungand la ea, toti intr-un cuget au laudat-o: "Tu, mandria lui Israel, tu,
faima cea neapusa a neamului nostru!
10. Tu le-ai facut toate acestea cu mana ta si tu ai adus izbanda lui Israel!
Dumnezeu va binevoi intru acestea! Binecuvantata sa fii tu de Dumnezeu cel
Atotputernic in veci!" Si tot poporul striga: "Amin!"
11. Si tot poporul a jefuit tabara timp de treizeci de zile. Si i-au dat Iuditei
cortul lui Olofern si toate tacamurile de argint, paturile si pernele, precum si
toate lucrurile din el. Si ea, luandu-le, a incarcat asinul ei, a inhamat la care
si a ingramadit lucrurile in ele.
12. Si toate femeile din Israel alergau s-o vada si o binecuvantau, iar in cinstea
ei s-au prins in hora. Si ea a luat ramuri in mana si le-a dat femeilor care o
insoteau.
14. Atunci Iudita a inceput sa cante aceasta cantare de lauda in tot Israelul, iar
tot poporul canta dupa ea aceasta cantare de lauda.
2. Dumnezeu, Cel care pune capat razboaielor, este Domnul, caci, in tabara si in
mijlocul poporului, El m-a scapat din mana celui ce ma urmarea pe mine.
6. Caci Olofern al lor n-a fost doborat de tineri voinici, si nici feciorii
uriasilor nu l-au lovit pe el, si nici nu i-au stat impotriva oameni inalti ca
muntii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusetea fetei ei.
8. Si-a prins parul sub turban si s-a imbracat cu vesmant de in, ca sa-l
ademeneasca.
9. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusetea ei i-a robit inima, si cu sabia i-a
retezat capul.
11. Atunci au chiuit umilitii mei si au strigat din rasputeri cei fara vlaga, iar
ei s-au inspaimantat si si-au ridicat glasul si au luat-o la goana.
12. Copii de mame tinere i-au strapuns cu sabia si ca pe niste robi i-au doborat la
pamant; pierit-au in batalia Domnului meu.
13. Canta-voi Dumnezeului meu cantare noua: Doamne, mare esti Tu si preaslavit,
minunat in puterea Ta, si nimeni nu poate sa Te intreaca!
14. Tie sa-ti slujeasca intreaga faptura, pentru ca Tu ai zis si toate s-au facut.
Trimis-ai Duhul Tau si totul a fost zidit si nimeni nu poate sa stea impotriva
poruncii Tale!
15. Muntii ca si marile se zbuciuma din temelie, stancile se topesc cum se topeste
ceara inaintea fetei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv esti Tu cu
ei!
16. Fiindca orice jertfa cu miros de mireasma pretuieste putin pentru Tine si toata
grasimea arderii de tot este si de mai putin pret, insa cel ce se teme de Domnul
totdeauna este mare.
17. Vai de neamurile care se ridica impotriva poporului meu, caci Domnul cel
Atotputernic le va pedepsi in ziua judecatii, si va da prada trupul lor focului si
viermilor, ca sa urle de durere in veci de veci!"
18. Si cand a ajuns la Ierusalim, toti s-au inchinat lui Dumnezeu, iar dupa ce
poporul s-a curatit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de buna voie si darurile
lor.
19. Si Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, cate i
le daduse poporul, precum si perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui, a dat-
o ca afierosire pentru Domnul.
20. Si poporul s-a veselit in Ierusalim trei luni, in fata templului, si Iudita a
ramas la ei.
21. Iar dupa aceste zile, fiecare s-a intors la locul sau, si Iudita s-a intors in
Betulia si si-a petrecut viata la casa ei. Si cu inaintarea in varsta a ajuns
vestita in toata tara.
22. Multi au cerut-o in casatorie, dar ea n-a cunoscut barbat in toate zilele
vietii ei, de cand murise sotul ei Manase si se adaugase la poporul lui.
23. Faima ei crestea din ce in ce mai mult, pe cand ea inainta in varsta in casa
barbatului ei. Ea a atins varsta de o suta si cinci ani. Si ea a dezrobit pe roaba
ei. Ea a murit in Betulia si a fost ingropata in pestera in care se odihnea
barbatul ei Manase.
24. Si neamul lui Israel a jelit-o sapte zile. Si inainte de moarte si-a impartit
averea la rudele barbatului ei Manase si la rudele ei.
25. Si cat a trait Iudita, nimeni n-a indraznit sa tulbure pe Israeliti si inca
multa vreme dupa moartea ei.