CURS 4 BAZELE GENERALE ALE KINETOTERAPIEI

Efectele arhitecturii musculare poate fi rezumata prin urmatoarele constante: forta

musculara este proportional cu suprafafta de sectioune fiziologica, rapiditatea de raspund a
muschiului este proportional cu lungimea fibrei muscular.
Suprafata de sectiune fiziologica este suma suprafetelor fiecarei fibre din msuchi si ea
variaza evident in functie de muschi adica in functie de nr de fibre dar si de arhitectura
muschiului, pentru ca sectiunea poate creste la diferite nivele, interferand mai multe sau mai
putine fibre care vor avea lungimi diferite.
Muschiul este un organ foarte bine vascularizat, un mm patrat de suprafata musculara
are cca 2000 de capilare. Lungimea capilarelor in toata masa musculara este de cca 100.000
km. aceasta retea capilara enorma, realizeaza o suprafata de schimb de 6300 m patrati. In
repaus, majoritatea capilarelor sunt inchise deschizandu-se alternativ pe zone in timpul
contractiei.
Ca regula generala, fluxul sangvin in muschiul in repaus este proportional de nr de
fibre lente, iar in activitate este proportional cu nr fibrelor rapide. In contractia izometrica
circulatia scade proportional cu tensiunea de contractie. In contracti izotonica, circulatia creste
de la un debit de 4mm/min pe fiecare 100g de muschi, in repaus la 150mm/min.

Inervatia muschiului
Se realizeaza prin asa numitul nerv muscular. El este un ram nervos care se ramifica
formand un plex intramuscular. Nervul muscular, contine 50-60% fibre eferente mielinizate
motorii, restul sunt fibre aferente de tip Ia si Ib care vin in majoritate de la fusul muscular si
de la organul de tendon Golgy.
In general, sub denumirea genetic de muschi, noi intelegem corpul muscular si
tendonul aferent.

CORPUL MUSCHIULUI masa musculara se aranjeaza in grupe muscular pe cate o

fata a unui segment sau membru fiecare grup avand aproximativ aceeasi actiune principal in
realizarea unei miscari. Acest grup de corpuri msuculare este invelit, protejat, de o fascie
comuna. Ruperea acestei fascii, deobicei traumatic, determina hernierea muschiului sau
msuchilor. Fiecare corp muscular este invelit de un manson conjunctiv care se numeste
epinisium sau perinisium extern. Epinisiumul are dublu rol: pe de o parte de protectie, el nu
permite intinderea excesiva a muschiului si mentine forma muschiuluii si rolul protector. In al
doilea rand, rolul mecanic, care realizeaza impreuna cu fascia comuna si cu epinisiumul
vecin, planul de alunecare in timpul contractiei sau in timpul mobilizarii segmentelor.
Daca printr-un traumatism se produce un edem interstitial, acesta creeaza aderente
care pot bloca foarte rapid aceste planuri de miscare. De la epinisium pornesc septuri
conjunctive care merg in interiorul corpului muscular, formand perimisimul intern, septuri
care invelesc fasciculele musculare. Fibrele conjunctivev ale acestui perimisium se dispun in
spirala si oblic. Aceasta organizare extreme de importanta a fibrelor asigura adaptarea acestui
invelis conjunctiv la variatia de lungime a fasciculelor musculare. Din perimisium pornesc
alte septuri in interiorul fasciculelor musculare. Acestea formeaza endomisium, care invelesc
fiecare fibra msuculara.
Epinisiu, perimisu si endomisu formeaza ceea ce noi numim matricea sau scheletul
conjuctiv al muschiului si reprezinta cca 15% din masa sa. Acest schelet, are un rol de
sustinere si mecanic extreme de important, dar reprezinta si caile de intrare si distributie in
muschi a vaselor sangvine si a fibrelor nervoase.
 FASCICULUL MUSCULAR
Este cea mai mica unitate structurala care cuprinde toate elementele muschiului ca
organ. El se mai numeste MION.
Diametrul unui mion difera de la un muschi la altul fiind format din 10-30 fibre
musculare.

FIBRA MUSCULARA
Este celula musculara, formata dintr-o membrana sarcolema, protoplasma
(sacroplasma) si nuclei (nuclei sacrolemari).
Exista structure proprii citoplasmatice differentiate specifice numite miofibrile.
Miofibrilele reprezinta singurul element contractil al muschiului.
Fibra musculara are o lungime intre 1-400mm si un diametru intre 10-150 microni.
Fiecare celula muscular este bine fixata pe lamina bazala care este o structura colangenica,
care tine de endomisium.
Intre celula musculara si aceasta lamina bazala se afla celule satelit cu rol important in
cresterea si repararea fibrelor msuculare. Lamina colangelica se prelungeste spre capetele
muschiului si intra in structura tendonului.
O fibra muscular poate dezvolta prin contractie o forta intre 100-300 mg forta, ceea ce
inseamna ca cele 250 de milioane de fibre musculare cat are toata masa musculara, daca s-ar
contracta teoretic simultan ar dezvolta o forta de cca 50 tone. O fibra muscular intinsa se
poate scurta prin contractie cu 30-50% din lungimea sa. Un muschi in ansamblu se poate
scurta cu 45-57%din lungimea de repaus. S

SARCOLEMA
Membrane celulei musculare. Are o grosime de 20-100 A, grosime care este brodata
pe fata interna de nuclei sarcolemari care sunt alungiti paralel cu axul lung al fibrei. Pe fata
externa a sarcolemei se afla un strat de tesut conjunctiv cu nuclei fibroblastici care separa
intre ele fibrele musculare si fac parte din matricea muschiului.
Sarcolema contine 2 structuri anatomo-functionale extreme de importante. Pe de o
parte partea post sinaptica a plagii motorii, aceasta structura este unica la fibrele albe si
multipla la cele rosii. A doua structura, poarta spre structurile tubular a sistemului tubular T
in care sunt dirijate impulsurile nervoase catre elementele contractile.

SARCOPLASMA
Contine:
Surse de energie sub forma de granule de glycogen , picaturi de lipide.
Organite nuclei mitocondrii, lizozomi (sarcozomi).
Enzime miozina, ADP (sursa cea mai importanta de energie pentru msuchi)
ADP-AZA (enzyme care catalizeaza) sau fosforilaza.
Aparat contractil este reprezentat de benzi de miofilamente asezate in
miofibrile.
Sistemul membranos canalicular
Cantitatea de sarcoplasma variaza in functie de muschi si de activitatea sa. Astfel, muschii
rosii (ex m oculari, m respiratori) sunt bogati in sarcoplasma, pentru ca trebuie sa aiba o
activitate aproape continua. Muschii albi, care se conrtracta rapid dar si obosesc repede, sunt
saraci in sarcoplasma.
Miofibrilele sunt singurele elemete contractile ale muschiului, ele ocupa cam 2/3 din spatial
intracellular al fibrei musculare, fiind de ordinal sutelor de mii. Se dispun in fascicule paralele
intre ele, totalitatea lor aparand ca o structura tigrata, prin alternante de zone intunecate si
clare.
Miofibrila are lungimea fibrei musculare si se intinde de la un cap la celalalt al fibrei.
Miofibrila este formata prin asezarea cap la cap a catorva mii de unitati contractile care sunt
reprezentate de sarcomeri (casute Krause). Sarcomerii au o lungime de cca 2,5 microni in
repaus si se intind intre 2 linii Z.

Linia Z
Se mai numeste stria Amicii. Este o banda transversala care se insera pe fata interna a
sarcolemei trecand la acelasi nivel prin toate miofibrilele legandu-le intre ele. Linia Z are o
structura proteica si face parte din citoschelet.

SARCOMERUL
Este constituit din 2 tipuri de filamente proteice, contractile numite miofilamente. Un tip de
miofilament gros, miozina si un tip de miofilament subtire, actina. Aceste miofilamente sunt
asezate longitudinal. Datorita diferentei de refractie a luminii care trece prin aceste filamente
apare o imagine striata sau tigrata a sarcomelului, datorita succesiunii de discruti intunecate si
discuri clare. Discul intunecat de numeste banda A, adica anizotropa/anizotropica deoarece
refractia este dubla. Banda A este formata din miofilamente groase de miozina, dar are spre
capete si filament subtiri. Deci densitatea miofilametelor este mai mare spre capete unde
avem miofimanete groase si subtiri, ceea ce face ca mijlocul discului intunecat sa fie mai clar.
Aceasta zona clara din centrul discului intunecat se numeste banda H si este formata numai
din miofilamente de miozina. Intre 2 benzi A, se afla banda I, adica banda izotopica, slab
reflectometrica si de aceea apare foarte clara si este formata exclusive din filament subtiri de
actina.
Filamentele se prind doar cu un capat. Celalat ramane liber. Ele se prind de niste benzi
transversal care se afla in centrul discurilor, fie clare, fie intunecate. Astfel, filamentele
subtiri, se prind de banda Z si delimiteaza o unitate contractila, aceasta fiind sarcomerul.
Pe o sectiune transversala se observa ca fiecare filament gros de mionzina este inconjurat de 6
filamente subtiri, filamentul de miozina avand 6 prelungiri , de punti transversale. In acest fel
un singur filament subtire de actina poate sa intre in contact doar cu 3 filamente de miozina.

MIOFILAMENTELE (miozina si actina) sunt structure contractile formate din mai

multe proteine astfel:
Filamentul subtire de actina este dominat structural de actina, dar contine si alte 2
substante, tropomiozina si troponima. Filamentul este compus din 2 lanturi infasurate
unul in jurul celuilalt, dublu helicoidal, structura fiind din actina fibroasa (F actina si
care este un polimer format din cca 200 molecule de actina globulara G actina).
Fiecare molecula de G actina contine peste 300 de amnioacizi. Prin dubla rasucire,
rezulta un sant intre cele 2 lanturi in care se gasesc cate 2 fire de tropomiozina
compusa din aproape 300 de amnioacizi. Troponima se dispune sub forma de gramezi
la fiecare jumatate de spira a lanturilor de actina. In contractie, tropomiozima si
troponina sunt extreme de importante in activitatea actinei. Tropomiozina stabilizeaza
actina si participa la mentinerea msuchiului in stare de contractie prelungita de
exemplu muschii cu capacitate crescuta de contractie puternica (tetanica) sunt bogati
in protomiozina. Troponina este un activator de contracite prin legarea ionilor de
calciu 2+ si prin favorizarea actiunii actina tropomiozina. Filamentele subtiri sub
forma de manunchiuri se conecteaza cu un manunchi similar al sarcomelului urmator
prin intermediul benzii Z. aceasta banda Z are o mare flexibilitate putand sa isi
 schimbe forma in diverse situatii. Largirea benzii Z depinde de la o fibra musculara la
alta, in functie de tipul de fibre.
Filamentul gros este compus din miozina, molecula proteica aranjata tot sub forma a
2 lanturi lungi rasucite helicoidal de cca 1600 A lungime si de cca 20 A grosime.
Molecula de miozina fiind formata din fragmente de meromiozina usoara, se abreviaza
LMM, si meromiozina grea HMM, cu greutati molecular diferite. HMM se subdivide
in 2 subfragmente S1, S2. Filamentul gros este format din cca 400 de molecule de
miozina, moleculele sunt asezate in perechi cu subfragmentele S1, S2, orientate la 180
de grade unul fata de celalat, formand astfel punti transversale, care pot interfera cu
actina. Astfel, fiecare filament gros prin puntile de legatura transversale poate intra in
contract cu cele 6 filamente subtiri de actina care il inconjura. Molecula de miozina
are 2 zone flexibile una la jonctiunea fragmentelor HMM cu LMM, iar a doua este
zona de jonctiune a subfragmentelor S1, S2. Aceste zone flexibile permit directiunarea
filamentelor groase spre filamentele subtiri din vecinatate. Numarul filamentelor
groase este variabil in functie de muschi. De exemplu, cvadricepsul are cca 1600 de
filament groase pe fiecare micron patrat.