Raspunsul celulelor la factorii de stres - un model pentru pentru

tratarea bolilor metabolice si neurodegenerative

Celulele se adapteaza la factorii de stres - precum deshidratarea organismului - prin

reprogramarea retelelor interne de comunicare la nivel celular, arata doua studii publicate
in "Cell Reports" si "Molecular Cell".

Cercetarile descriu mecanisme necunoscute anterior, pe care celulele le utilizeaza pentru a

trimite semnale catre alte celule si a evita necroza. Potrivit opiniei autorilor, medicamentele ce
sporesc mecanismul de adaptare al celulelor ar putea ajuta organismul sa evite declansarea mai
multor boli, inclusiv a diabetului de tip II, informeaza casemed.case.edu.

"Am descoperit ca celulele opresc functiile neesentiale din organism atunci cand se confrunta cu
factori ce le ameninta supravietuirea. In acelasi timp, acestea activeaza noi mecanisme pentru a
sustine functiile esentiale," declara Dr. Maria Hatzoglou, autoarea principala a lucrarilor,
profesoara de genetica si nutritie in cadrul Facultatii de Medicina de la Case Western Reserve
University.

Stresul celular

Studiile se concentreaza asupra doua tipuri de stres la nivel celular: contractia celulara cauzata de
deshidratare si disfunctia reticulului endoplasmic (celulele ce detemina actiunea proteinelor la
nivel celular).

Aceste tipuri de stres celular au cauze diferite, incepand cu mostenirea genetica si pana la factorii
externi de stres, iar celulele invata sa isi adapteze comportamentul in fata acestor amenintari
pentru a evita necroza.

Noile studii descriu o serie de solutii. Celulele reusesc sa se protejeze prin incetinirea proceselor
ce consuma energie, precum este procesul de sinteza al proteinelor. Acest mecanism pregateste
celulele pentru a sintetiza numai proteinele esentiale pentru supravietuire.

Cum reactioneaza celulele la factorii de stres

Primul studiu arata modul in care celulele atacate de factorii de stres se concentreaza asupra
productiei nivelului esential de proteine pentru a sustine functiile reticulului endoplasmatic, prin
transmiterea semnalelor de-a lungul cailor moleculare.

In schimb, pe parcursul celui de-al doilea studiu, cercetatorii au efectuat un experiment prin care
au pus celulele de cornee in apa sarata pentru a le supune procesului de deshidratare. Acestea au
raspuns prin activarea cailor ce contribuie la transportul aminoacizilor si au reusit sa previna
pierderea apei.
Noile constatari sugereaza ca medicamentele ce vizeaza caile de transport la nivel celular ar
putea ajuta la tratarea sindromului de ochi uscat. De asemenea, astfel de medicamente ar putea
ajuta la tratarea bolilor neurodegenerative cauzate de deficienta echilibrului proteic in organism.

Ambele lucrari contribuie la o mai buna intelegere a modului in care celulele incearca sa se
asigure ca proteinele sunt transmise de-a lungul retelei celulare, asa incat acestea sa ajunga la
destinatie si sa isi exercite functiile vitale in organism. Acest proces este cunoscut ca raspunsul
integrat al organismului la factorii de stres.

Noi tipuri de tratament

Aceste descoperiri deschid calea dezvoltarii unor noi tratamente pentru diabetul zaharat.
Pacientii ce dezvolta diabet de tip II se imbolnavesc deoarece organismul lor produce prea multa
insulina. Acest lucru face ca reticulul endoplasmatic sa fie coplesit si sa se afle in imposibilitatea
de a rezolva problema supraincarcarii bruste a organismului cu proteine, ducand la aparitia
disfunctiilor acestuia. Aceste disfunctii duc la moartea celulelor producatoare de insulina de la
nivelul pancreasului.

"Suntem de parere ca imbunatatirea raspunsului organismului la cresterea nivelului de insulina

poate intarzia disfunctia reticulului endoplasmatic si debutul bolii," declara Dr. Hatzoglou.

Pe viitor, cercetatorii si-au propus sa realizeze experimente care sa aduca un plus de intelegere in
ceea ce priveste mecanismele moleculare ce protejeaza viata celulelor in fata amenintarii
factorilor de stres in situatii diverse. Constatarile ar putea deschide calea dezvoltarii de noi
tratamente terapeutice ce previn necroza, relevante pentru o vasta serie de boli, de la cele
metabolice, endocrine si pana la cele neurodegenerative.