Majoritatea copiilor dezvolta frica fata de anumite obiecte sau situatii si acest lucru este normal

avand in vedere ca ei se afla in etapa de descoperire a lumii din jur. Si noua ca adulti ni se
intampla sa ne fie frica de necunoscut, nu-i asa? Ce te faci insa cand copilului tau ii e frica de
intuneric?

Manifestarile celui mic, plansetele, strigatele in noapte, teama de a mai merge la culcare singur,
de a ramane in camera, toate acestea pot perturba atat tie, cat si lui viata. O poveste terapeutica
prin care ii prezinti in mod diferit intunericul, intr-o maniera prietenoasa, il poate ajuta sa
depaseasca aceasta frica.

„A fost odata un baietel caruia ii era tare frica de intuneric. De fiecare data cand se lasa seara si
mama lui ii pregatea patul de somn, copilul incepea sa planga. Stia ca iar o sa fie singur, in
intuneric. Chiar daca parintii ii lasau veioza de langa pat aprinsa, chiar daca stateau cu el pana
cand se aseza in pat, de fiecare data se trezea in somn cu lumina stinsa si incepea sa tipe.
Adormea numai cand ajungea iar in patul parintilor si dormea cu ei. Dimineata, trezirea copilului
era un adevarat cosmar pentru toti. Parintii erau obositi, iar cel mic nu reusea sa-si deschida
ochii si sa-l alunge pe mos Ene. Intr-o noapte, cand copilul iar se trezi din somn speriat ca e
singur, in intuneric, nu mica i-a fost mirarea sa observe o mica steluta pe cer, de pe geamul din
camera. O steluta care stralucea si parea ca vrea sa vorbeasca cu el.

- De ce ti-e frica de intuneric? Il intreba steluta pe copil.

- Pentru ca pot sa apara monstrii si sa-mi faca rau, raspunse copilul.

- De ce ar vrea cineva sa-ti faca tie ceva rau? Ai gresit cu ceva?

- Nu, parintii chiar imi spun ca sunt cuminte, la fel si ceilalti, ma lauda, spuse copilul.

- Si atunci de ce crezi ca ti-ar vrea raul cineva in noapte?

- Nu stiu.

- Noaptea n-ar trebui sa-ti fie frica deloc, chiar daca este intuneric. Soarele e obosit dupa o zi
intreaga de munca de aceea se duce la culcare, deodata cu tine. Insa el isi lasa paznici vrednici pe
cer care sa-i ajute pe oameni sa se descurce in noapte, spuse steluta. In plus, fiecare dintre noi,
stelutele de pe cer suntem noapte de noapte alaturi de copii, sa le veghem somnul si sa avem
grija ca nimic rau nu li se poate intampla.

- Tu esti prietena mea? Intreba copilul. Ti-a cerut Soarele sa ai grija de mine?

- Sigur ca da, raspunse steluta. Numai ca tu, de fiecare data esti atat de fricos si inspaimantat
cand ramai singur in noapte, incat nu te-ai uitat macar o data pe cer sa vezi ca eu apar de fiecare
data, ca sa te protejez si sa-ti fiu aproape. I-am spus Soarelui de frica ta si astfel mi-a dat in
aceasta seara puterea de a vorbi. Si vreau sa-ti spun ca nu trebuie sa-ti fie frica noaptea. Eu voi fi
mereu langa tine si-ti voi veghea somnul. Eu iti voi fi aproape si-ti voi aduce numai vise frumoase
si linistite. Chiar daca in celelalte seri n-am sa-ti mai pot vorbi, spuse steluta, sa stii ca tu poti sa-
mi spui orice. Te voi asculta si-ti voi raspunde prin licaririle mele.

- Asta inseamna ca suntem prieteni? Intreba copilul.

- Cu siguranta, da.

- Pentru totdeauna?

- Da, raspunse steluta.

- Si vei fi mereu langa mine seara?

- Exact. De aceea atunci cand simti ca iti este frica in intuneric, aminteste-te ca eu sunt langa
tine si am grija de tot ce ti s-ar putea intampla. Si acum, fugi la somn. Maine mergi la gradinita.

- Steluto, iti multumesc ca esti langa mine. Promit sa incerc sa nu-mi mai fie frica de intuneric,
spuse copilul.

Din acea seara, copilului nu i-a mai fost frica sa mearga la culcare. A cerut chiar sa i se inchida
veioza pentru a putea vedea mai bine pe geam, steluta. Ii spunea in fiecare seara somn usor,
inainte de a-i transmite cateva din gandurile lui. Ii povestea faptele bune pe care le-a facut pe
parcursul zilei, isi recunostea greselile si adormea apoi impacat ca are un prieten care il poate
proteja indiferent de ce s-ar putea intampla.”

O astfel de poveste ii poate prezenta copilului o infatisare mai placuta a intunericului. Ii ofera o
interpretare a lucrurilor necunoscute care se intampla in timpul noptii. Daca celui mic ii place
povestea, puteti privi impreuna pe geam pentru a cauta o stea pe cer care sa ii fie „prietena”.
Daca cerul nu este vizibil de la fereastra camerei lui, ii puteti lipi pe geam o stea care sa il
protejeze in fiecare seara. Puteti lipi o steluta pe geam si pentru noptile innorate, cand copilul nu
mai poate vedea pe cer stelele.

Tu cum ai depasit teama copilului de intuneric?

Comentează:
Numele tau

*Camp obligatoriu

Scrie aici comentariul tau!

(maxim 1000 caractere)

Introdu codul de securitate alaturat

Nu înţeleg codul

Povestea băieţelului şi a dragonului

Ion era un băieţel care nu avea suficientă încredere în el şi care în fiecare seară obişnuia să se
joace cu dragonul său de pluş, pe care-l botezase „Foc”.

Într-o seară, după ce băiatul pronunţă o formulă magică dintr-o carte, dragonul de pluş prinse
viaţă. Foc îi povesti băiatului stupefiat că, dacă vrea să rămână un dragon cu viaţă, trebuie să
treacă prin mai multe încercări.

Imediat Ion spuse că el nu este capabil să rezolve situaţii dificile, dar după multe discuţii din care
înţelese că nu există altă posibilitate ca să-ţi salveze iubitul dragon, se hotărâ să încerce.

Ion porni la drum alături de dragon care-i dărui un arc cu săgeţi fermecate. După o oră de mers,
nu întâmpină nici o dificultate, ceea ce-l făcu pe Ion să aibă mai multă încredere în el.

Dar, ceea ce Ion nu observase, era o ceată de lupi flămânzi ce-i urmăreau de ceva vreme.

Obosit, Ion hotărâ să se oprească puţin să-şi mai tragă sufletul. Dintr-o singură săritură, şeful
lupilor îl trânti pe băiat la pământ. Ion ţipă puternic şi după mai multe încercări reuşi să dea lupul
la o parte. Un urs care trecea pe acolo, văzu toată scena şi puse haita pe fugă. Băieţelul îi
mulţumi din suflet ursului care se oferi să-l însoţească în această misiune, dar Ion refuză,
spunând că se întoarce acasă pentru că nu mai este în stare să continue. „Poftim, ţine aceste
ghiare din labele mele şi ele te vor ajuta să-ţi îndeplineşti dorinţa, iar dacă vei fi în pericol ele te
vor salva.”

Ion acceptă şi porni repede mai departe pentru că odată cu răsăritul soarelui, magia dispărea.
Porni deci, tot mai decis să-şi atingă scopul. Zgomotele nopţii îl speriară teribil, dar strânse
ghiarele ursului între degete şi-şi văzu de drum.

Un râu tumultuos îi blocă drumul. Curajos, Ion se aruncă în apă, dar un rechin se apropie furios
de el. Fără să stea pe gânduri, Ion scoase arcul şi trase în rechin. Săgeata magică îl nimeri şi
rechinul se transformă într-o ţestoasă uriaşă care îl transportă pe malul celălalt.

După o bucată de vreme, băiatul se trezi la poalele unui munte uriaş. Se uită în jurul său şi văzu
că se afla în ţara dragonilor. În jurul său se aflau o mulţime de arbori viguroşi, cu excepţia unuia
pipernicit.

Instinctiv băiatul se simţi atras de acest arbore. Deodată văzu în vârful său o frunză neobişnuit de
strălucitoare. Se căţără şi o rupse şi instantaneu aceasta se transformă într-o pudră magică, iar
dintr-un nor de fum coborî dragonul său. Imediat dragonul îl imbrăţişă şi-l felicită pentru curajul
şi tenacitatea sa, care i-au salvat viaţa.

Ion a învăţat de la prietenul său că, dacă vrei cu adevărat un lucru, îl vei obţine, deşi uneori acest
lucru nu e uşor. Din acel moment, Ion nu a mai spus niciodată că nu este capabil să rezolve ceva
şi a fost tare mândru de asta.