Capitolul Salata (vol.

2)

Doamna Dumitriu

Domnul Dumitriu

Turtureanu

Bulgarul

Ipsilanti

Scena 1

1. Doamna Dumitriu: De ce ai cerut mutarea? Erai bine acolo... erai bine văzut... Comandanţii te
apreciau...
2. Domnul Dumitriu: Ai ceva împotrivă?
3. Doamna Dumitriu: Nu, dragul meu. Poate că e mai bine aşa...
4. Domnul Dumitriu: Nu-ţi place să admiri natura?
5. Doamna Dumitriu: Îmi place
6. Domnul Dumitriu: Calde sunt roşiile astea. Caldă e şi apa. Parcă nu are gust mâncarea asta...
(se uită la nevastă) Să nu-ţi pară rău că ne-am luat. Nu o să stăm aici o mie de ani
7. Doamna Dumitriu: Mie îmi place. Îmi place. Aici e pământ adevărat... oameni adevăraţi, ca în
povestirile din Caucaz ale lui Tolstoi... De ce să nu fie bine? Suntem împreună, nu ne pasă de
nimeni
8. Domnul Dumitriu: Sunt proaste roşiile astea. Sunt fleşcăite. Ce au?
9. Doamna Dumitriu: N-au avut apă.. E seceta asta.
10. Domnul Dumitriu: Dar ţi-am trimis ajutor dintre bulgarii arestaţi.
11. Doamna Dumitriu: Abia ieri. Dar ce e cu ei aici?
12. Domnul Dumitriu: Sunt arestaţi pentru anchetă. Siguranţa şi jandarmii trebuie să facă zel, aşa
că mi-au căzut pe cap, le iau interogatoriu, fac dosar...
13. Doamna Dumitriu: Dar ce-a fost, Petrică?
14. Domnul Dumitriu: Ce să fie? Au atacat pichetul de la Staro Selo şi i-au omorât pe soldaţi... pe
toţi...
15. Doamna Dumitriu: Câţi?
16. Domnul Dumitriu: Opt... Dar ce te interesează pe tine? Asta-i militărie...
17. Doamna Dumitriu: Am auzit cum vorbeau astă-noapte soldaţii care-i aduseseră.
18. Domnul Dumitriu: Ce-ai auzit?
19. Doamna Dumitriu: Ce le-au făcut... De ce? De ce, Petrică? De ce i-au mutilat aşa?
 20. Domnul Dumitriu: Fiindcă guvernul de la Sofia vrea sudul Dobrogei, iar guvernul nostru, care
a luat bulgarilor acest sud în 1913, nu vrea să-l dea îndărăt.
21. Doamna Dumitriu: Şi pentru asta să tortureze oamenii?
22. Domnul Dumitriu: Aşa lucrau cu toţii... (pauză)
23. Doamna Dumitriu: Şi ei lucrează acum pe gratis?
24. Domnul Dumitriu: Am să le plătesc.

Scena 2

1. Turtureanu: Hei! Care eşti acolo? Ia vino la mine!

2. Bulgarul: Nu daţi!
3. Turtureanu: Care să nu dau? Care să nu dau, biserica şi parastasul şi închinarea cui te-a făcut?
4. Doamna Dumitriu: Ce face acolo omul ăla? Vai, ce ruşine... ce josnic...
5. Domnul Dumitriu: Domnule Turtureanu! Fii bun şi vino puţin până la mine. (se apropie
domnul Turtureanu) Domnule Turtureanu, nu-ţi mai permit să mai loveşti niciodată pe nimeni.
De-acum înainte, n-am să-ţi mai spun nimic; am să iau alte măsuri.
6. Turtureanu: Don`capitan: am onoarea să vă raportez: se pişa pe zidul companiei, în loc să se
ducă şi el după casă!
7. Domnul Dumitriu: Şi ăsta e un motiv să-l loveşti? Sunt ţărani, ce vrei să ştie? Eşti băut, domnul
meu, şi când eşti băut înjoseşti uniforma pe care-o porţi! Ai să te ţii arest de cameră o
săptămână: n-ai decât să te îmbeţi acolo, cu uşa închisă!
8. Turtureanu: Am onoarea să vă raportez: în toate unităţile în care-am făcut serviciu, se bătea!
9. Domnul Dumitriu: În unitatea pe care o comand eu nu se bate. Bună seara!
10. Turtureanu: Să trăiţi!
11. Doamna Dumitriu: Ce-a fost?
12. Domnul Dumitriu: Nimic... O bestie. Hai, nu mai da tu atenţie la lucruri de-astea... Dac-ai luat
un militar.
13. Doamna Dumitriu: N-am luat un militar, te-am luat pe tine.
14. Domnul Dumitriu: Mă duc să-mi fac dosarele.
Scena 3

1. Doamna Dumitriu: Aţi avut de mâncare la prânz?

2. Bulgarul: N-am avut, cocona, mulţumesc. Lăsaţi, nu trebuie, că acuşi plecăm acasă...
3. Doamna Dumitriu: Nu face nimica Petco; tot e mai bine să pleci la drum mâncat. Ia, pofteşte
4. Bulgarul: Sărut mana, bogdaproste.
5. Doamna Dumitriu: O să vă plătească bărbatu-meu ziua de muncă.
6. Bulgarul: Lasă cocona, nu trebuie. Tot n-aveam ce face.
7. Doamna Dumitriu: Lasă că aşa, când oi veni eu la dumneavoastră în Staro Selo, să-mi daţi
pâine şi brânză
8. Bulgărul: Să vii sănătoasă, cocona.
9. Doamna Dumitriu: Dar munca la grădină trebuie să o plătesc. Nu se poate altfel.
10. Bulgarul: Bine... Apăi... atunci să fie chiar muncită grădină, cocona... Să vezi dumitale... Dar
nu ştiţi dacă ne mai ţine mult?
11. Doamna Dumitriu: De ce? Nu v-au tratat bine? V-au bătut?
12. Bulgarul: Apoi cum să nu... pe toţi ne-au bătut. Dar eu nu înţeleg de ce? De ce ne bate? Noi n-
am făcut nimic. Odată am fost la Bulgaria, am plătit bir, am mers la şcoală, am mers la armată;
Acum suntem la Rumânia, plătim bir, mergem la armată. Când am fost eu copil mic, la şcoală,
am cântat pentru ţarul Ferdinand şi ne-a învăţat că rumânii sunt răi; acuma, copiii mei merg la
şcoală, cântă pentru regele Ferdinand şi-i învăţa că bulgarii sunt răi. Ce au cu noi? Comitagiii
sunt machedonti, nu-s dobrogeni...
13. Doamna Dumitriu: Or să vă dea drumul acasă... Vă las oameni buni...
14. Bulgarul: Pe noi ne bat, şi ea plânge. Mai bine i-ar spune lui bărbatu-său să dea ordin să nu ne
mai bată.

Scena 4

1. Doamna Dumitriu: Ce ai păţit?

2. Domnul Dumitriu: Aştept vizita generalului Ipsilanti. Mi s-a dat ordin să omor bulgarii şi am
refuzat...
3. Doamna Dumitriu: Cum?
4. Domnul Dumitriu: Aranjează masa. Am să aleg soluţia cea mai bună
(apare generalul Ipsilanti)
5. Domnul Dumitriu: Bună ziua! Îmi permiteţi să vă învit la masă. Soţia mea e încântată de
musafiri.
 6. Ipsilanti: A, cu plăcere... Cu plăcere. Sunt sigur c-ai să alegi soluţia cea mai bună.
7. Domnul Dumitriu: Da, aleg soluţia cea mai bună.
8. Ipsilanti: Am să iau puţină salată. Arată foarte bine.
9. Doamna Dumitriu: N-aş fi avut-o, s-ar fi uscat de secetă, dar m-a ajutat ţăranul bulgar astazi si
este buna acum. I-am dat să mănânce şi lui mai înainte, că era să şi uit şi poate nu mai avea
putere pentru muncit
10. Ipsilanti: Văd că vă preocupă bulgarii. Aveţi simpatii pentru ei?
11. Doamna Dumitriu: Am simpatii pentru toţi oamenii nefericiţi
12. Ipsilanti: N-ar fi rău să vă gândiţi şi la bieţii noştri ostaşi asasinaţi
13. Doamna Dumitriu: S-a făcut ceva pentru familiile lor? Cine se ocupă de familiile lor?
14. Ipsilanti: Hm... a... guvernul, coniţa mea, guvernul ţării... nu trebuie să vă faceţi griji
dumneavoastră pentru ei.
15. Doamna Dumitriu: Adineauri spuneaţi că trebuie să mă gândesc la bieţii soldaţi. Şi, după cum
vedeţi, mă ocup şi de cei de care guvernul nu se ocupă... ţăranii ăştia de afară.
16. Ipsilanti: Mda... se ocupă guvernul şi de ei... se ocupă! Îndeaproape. Sărut mâinile pentru
salată, coniţa mea... Îmi permiteţi să vorbesc zece minute cu domnul Dumitriu.
17. Doamna Dumitriu: Îmi cer scuze... Nu cred că trebuia... Mă retrag.

Scena 5

1. Ipsilanti: Domnule căpitan, te rog să-ţi pofteşti soţia să aibă altă atitudine faţă de inamicii
neamului nostru! Şi de asemenea fată de superiorii dumitale.
2. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez că soţia mea nu face parte din efectivul diviziei,
aşa că nu poate primii ordine de la Comandamentul diviziei.
3. Ipsilanti: Dar să discute cu dumneata dacă trebuie sau nu să execuţi ordinele superiorilor,
poate?
4. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez: nu! Nu discut cu nimeni dacă trebuie să execut
un ordin! Îl execut!
5. Ipsilanti: E... Aşa, da! Aşa îmi placi! Bravo! Bun! Ia spune acum: ce e cu ordinul domnului
colonel?
6. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez: am aşteptat ordin scris.
7. Ipsilanti: Eu cred că te-a afectat căldura. Du-te să execuţi ordinul, iar apoi te prezinţi la mine la
regiment! Imediat! Până seara, te prezinţi la mine pentru raport.
8. Domnul Dumitriu: Am onoarea să raportez: înainte sau după executare?
9. Ipsilanti: După, Petrică... după...
 10. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez: aştept ordin scris!
11. Ipsilanti: Ei, îţi ordon eu!
12. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez: aştept ordin scris!
13. Ipsilanti: Ascultă monşer, îţi dai seama că-ţi pui în primejdie cariera? Eşti un ofiţer remarcabil,
inteligent, cult, ceea ce nu e cazul adesea în armata noastră, regret s-o spun. Ai făcut şcoala de
război şi eşti propus la vansare; mâine-poimâine comanzi un regiment, iar dacă vine vreun
război, poţi ajunge general, comandant de divizie sau corp de armată. Cu capul tău de neamţ, te
văd uşor la vârsta mea şef al Marelui Stat Major. N-ai decât să faci acum o mică... cum să-i
zicem?
14. Domnul Dumitriu: O mică crimă!
15. Ipsilanti: Spunei cum vrei; dar dacă refuzi executarea ordinului, nu vei mai comanda nimic în
armata romană. Vei îmbătrâni în subordine. Toţi idioţii o să avanseze în grad militar înaintea
dumitale... În loc să rămâi în istoria militară! Ei?
16. Domnul Dumitriu: Am onoarea să vă raportez: am ales deja soluţia cea mai bună: aştept ordin
scris!
17. Ipsilanti: Eşti nebun!

Scena 6

1. Ipsilanti: Turtureanu! Preiei comanda aici şi execuţi ordinul domnului colonel!

2. Turtureanu: Am înţeles; să trăiţi! Măi, ăsta! Hai că vă ducem pe toţi acasă!
3. Bulgarul: Domnule ofiţer, nu ne duceţi! Domnule ofiţer, nu ne omorâţi! N-am făcut nimic! Nu-
i drept!
4. Turtureanu: Lasă văicăreala! Nu vă omoară nimeni! Numai voi îi omorâţi pe ostaşii noştri... tu-
vă paştele mamii voastre. Hai marş! Marş!
5. Bulgarul: Avem copii!
6. Turtureanu: Hai, ridică-te, că te ating! Sus!
7. Bulgarul: Cocona, nu îi lăsa! Ne duce! Ne omoară!
8. Doamna Dumitriu: Ce e cu dumneata, Petco? De ce pleci aşa? Nu am plătit muncă pe ziua de
azi!
9. Turtureanu: Coniţa, n-aveţi voie să vorbiţi cu el!
10. Bulgarul: Cocona, ne omoară!
11. Doamna Dumitriu: Hai nu fi copil. De ce să vă omoare? N-aţi făcut nimic. Acum nu e voie să
vorbesc cu tine, dar ascultă, după ce va duce în sat şi vă dă drumul, vino să-ţi dau banii şi să
vorbim că am nevoie de oameni să-mi lucreze în grădină...
12. Bulgarul: Vin, cocona... vin...