Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
la Disciplina: ,,Dreptul afacerilor,,
Tema:Noțiunea și Activitatea de
Întreprinzător
Genurile activității de întreprinzător pot fi deduse din definiția dată de Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea producției, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor. În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate – comercializarea
mărfurilor şi a produselor.
Activitatea independentă presupune desfășurarea unei activități comerciale pentru
obținerea unor venituri sau a unui profit propriu. El îşi stabilește modalitatea de lucru şi
se asigură că nimeni nu va interveni în afacerea sa. Exemplu: ÎI, SRL, deci, poate atît
un comerciat dar şi mai mulţi.
Activitatea din proprie inițiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de
întreprinzător și propria dorință. Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată, reală și
legală.
Activitatea în nume propriu este desfășurată de întreprinzător sub denumirea de firmă
proprie dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar dacă este întreprinzător
individual, numele său trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă
şi numele individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.
Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. La
desfășurarea unei anumite activităţi, apare pe lîngă cîştig şi riscul de a pierde, datorită
fie unor datorii, fie datorită prezenţei distorsiunilor dintre activ şi pasiv etc.
Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care
are ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o
valoare mai mare.
Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să
îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din
materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative,
de transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt
destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi
nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin
intermediari (firme de distribuţie).
Ministerul Finanţelor
1. confecţionarea ordinelor şi medaliilor,
Ministerul Agriculturii
Ministerul transporturilor
Ministerul Sănătăţii: acordarea unor categorii de asistenţă medicală cum ar fi: certificate
despre starea sănătăţii psihice, expertiza privind pierderea capacităţii de muncă etc.
Ministerul Apărării: repararea armamentului.
Banca Naţională a Moldovei: emisia şi baterea monedei.
3.Activităţile monopol natural. Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în
care prestarea anumitor tipuri de servicii se află sub controlul direct al unuia sau mai
multor agenţi economici, alţii decît statul.
Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea Guvernului cu privire
la reglementarea monopolurilor. Astfel de activităţi sunt:
Camera de Licenţiere adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea
cererii de eliberare a licenţei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, începînd cu data
primirii cererii împreună cu documentele anexate.
Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii
documentului care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre
data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei, se
face pe borderoul documentelor primite de la solicitant.
Dacă solicitantul de licenţă, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat
(înmînat) înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a
prezentat documentul ce confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu s-a
prezentat pentru a i se elibera licenţa perfectată, Camera este în drept să anuleze
decizia privind eliberarea licenţei sau să adopte decizia privind recunoaşterea licenţei
ca fiind nevalabilă.
Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, la care va fi
efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se eliberează copii
autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni
separate de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute.
În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune
separată, care va desfăşura activităţi conform licenţei obţinute, titularul este obligat să
depună la Cameră o cerere referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă.
În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă, care
a desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, sau în caz de încetare de către aceasta
a activităţii respective, titularul de licenţă este obligat să expedieze către Cameră, în
termen de 7 zile lucrătoare de la data lichidării sau încetării activităţii, o înştiinţare
scrisă. Modificările respective se includ în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua
imediat următoare datei în care s-a primit înştiinţarea.
În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate
indicat în licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să
obţină o nouă licenţă în modul stabilit de prezenta lege. O nouă licenţă se eliberează nu
mai devreme de ultima zi lucrătoare pentru care a fost valabilă licenţa precedentă.
Articolul 3. Principiile de bază ale licenţierii
Principiile de bază ale licenţierii sînt:
a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor,
organizaţiilor, persoanelor fizice;
b) transparenţa actelor necesare iniţierii şi/sau desfăşurării afacerii;
c) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova;
d) transparenţa decizională în domeniul licenţierii;
e) previzibilitatea procesului de licenţiere;
f) reglementarea materială şi procedurală prin acte legislative a condiţiilor şi procedurilor de
licenţiere;
g) declararea de către solicitantul de licenţă a răspunderii sale pentru autenticitatea
documentelor prezentate autorităţii de licenţiere şi pentru respectarea condiţiilor de licenţiere
la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţa;
h) neimplicarea de către autoritatea de licenţiere a solicitantului/titularului de licenţă în
procesul de verificare, aprobare a actelor, stabilite de lege spre recepţionare, verificare sau
aprobare, conform principiului ghişeului unic;
i) aprobarea tacită în cazul depăşirii de către autoritatea de licenţiere a termenului stabilit
pentru eliberarea, prelungirea, reperfectarea licenţei şi în lipsa unei comunicări scrise din
partea acesteia, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege sau de legile ce reglementează expres
activităţile licenţiate;
Model de Licenta
Articolul 10. Documentele necesare pentru obţinerea sau prelungirea licenţei
(1) Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă
personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document
electronic cu semnătură digitală, sau prin intermediul serviciului e-licenţiere) o declaraţie de
modelul stabilit de această autoritate, semnată olograf sau digital de persoana care depune
declaraţia, ce conţine:
(2) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. a) pct. 5),
6), 8) și lit. d) pct. 39) se achită anual conform anexei nr.1 la prezenta lege. Taxa pentru eliberarea
licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc se achită în termenele prevăzute la pct.3 din
nota anexei nr.1 la prezenta lege.
(3) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. a) pct.7) se
achită separat pentru fiecare an de valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an
din data eliberării licenţei - conform taxei anuale stabilite în anexa nr.1 la prezenta lege. În acelaşi mod
se achită şi taxa pentru copia de pe licenţă ce confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate a
titularului de licenţă de a desfăşura activitatea în baza licenţei obţinute.
(5) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. b) pct.
33)–333), lit. c) pct. 34)–38), lit. e) pct. 42) și lit. f) pct. 44) se stabileşte prin legile care reglementează
genul respectiv de activitate licenţiat. (6) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de
pe aceasta, inclusiv în cazul extinderii activităţii licenţiate pe o adresă nouă (filială, subdiviziune), se
stabileşte în proporţie de 10 la sută din taxa pentru eliberarea acesteia, dar nu mai mult de 585 de lei,
iar taxa pentru eliberarea duplicatului licenţei – de 585 de lei. Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau
eliberarea copiei de pe aceasta nu se percepe la includerea şi/sau excluderea unităţilor de transport
în/din anexa la licenţă pentru genul de activitate indicat la art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 11).
(7) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta
pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. a) pct. 1), 2), 4)–17), 19)–29), 31)–322) se varsă
la bugetul de stat.
(8) Sumele taxelor pentru eliberarea, reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta
pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) lit. b) pct. 33)–333), lit. c) pct. 34)–38), lit. d) pct.
39)–412), lit. e) pct. 42), 43) și lit. f) pct. 44) se varsă la bugetul de stat sau la bugetele autorităţilor de
licenţiere competente în conformitate cu legile care reglementează genul respectiv de activitate
licenţiat.
Concluzii și recomandări
Activitatea de întreprinzător nu poate fi practicată la întâmplare. Atât legislația Uniunii Europene, cât și
cea a Republicii Moldova prevăd că pentru a putea desfășura activități de întreprinzător în
domeniul transportului rutier de persoane, persoana trebuie să fie înregistrată în calitate de
subiect de drept, să dețină licență pentru activitatea de transport rutier, precum și autorizațiile
de transport prevă- zute de Codul transporturilor rutiere și Regulamentul transporturilor rutiere
de pasageri și bagaje. În schimb, legislația națională nu stabilește cerințe speciale pentru
constituirea subiecților activității de întreprinzător din domeniul transportului rutier, prin
urmare, putem considera că regulile de constituire sunt identice cu ale altor subiecți de drept și
constau în respectarea rigorilor stabilite de Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor
juridice și a întreprinzătorilor individuali nr.220/2007. Deși Legea nr.220/2007 nu specifică,
suntem de pă- rerea că la etapa înregistrării de stat, persoana care își dorește să desfășoare
activitate de întreprinzător în domeniul transportului rutier de persoane poate opta doar pentru
anumite forme juridice de organizare, precum: întreprinzător individual (întreprindere
individuală), societate comercială (societatea cu răspundere limitată, societate pe acțiuni,
societate în nume colectiv sau societate în comandită), întreprindere de stat sau municipală,
cooperativă de întreprinzător. Prin urmare, activitatea comercială de transport nu poate fi
desfășurată de titularii patentei de întreprinzător, gospodăriile țărănești (de fermier),
cooperativele de producție și cooperativele de consum.Transportul rutier nu poate fi practicat în
baza patentei de întreprinzător din motiv că transportul constituie o activitate comercială
complexă, cu responsabilități sporite, ce nu pot fi asigurate de Legea cu privire la patenta de
întreprinzător nr.93/1998. Cu referire la gospodăriile țărănești, cooperativele de producție și de
întreprinzător, subliniem că domeniul de activitate al acestor forme juridice de organizare este
axat pe producere, în special pe segmentul agroindustrial, astfel încât înregistrarea lor în calitate
de subiecți ai activității de întreprinzător în domeniul transporturilor va fi inadmisibilă. Practica
Republicii Moldova dovedește că la constituirea subiecților activității de întreprinzător în
domeniul transportului rutier de persoane, fondatorii optează preponderent pentru forma
juridică de organizare – societate cu răspundere limitată (90%), din motiv că aceasta prezintă
puține riscuri și este ușor de gestionat. Forma de organizare juridică – întreprinzător individual a
fost preferată în perioada anilor ’90, iar actualmente un număr foarte redus de persoane
(aproximativ 5%) decid inițierea unei afaceri în domeniul transporturilor rutiere prin intermediul
acestei forme de organizare. Cauza constă în multiplele dezavantaje care le revin
transportatorului întreprinzător individual, precum: răspunderea nelimitată și solidară a
fondatorului și a membrilor familiei sale pentru datorii, asimilarea bunurilor personale ale
fondatorului cu cele afectate activității comerciale, posibilități reduse de extindere etc. Privitor
la constituirea de societăți pe acțiuni în domeniul transportului rutier de persoane, subliniem că
solicitările sunt reduse, deoarece societatea pe acțiuni, prin esență, presupune formalități
excesive, precum divizarea capitalului social în acțiuni, înregistrarea acțiunilor etc., fapt ce nu
este rentabil pentru întreprinderile de transport din Republica Moldova, majoritatea cărora sunt
întreprinderi micro (până la 9 salariați) și mici (până la 25 de salariați). Cu regret, printre subiecții
activității de întreprinzător din domeniul transportului rutier de persoane lipsesc societățile în
nume colectiv și în comandită. Explicația rezidă în multiplele dezavantaje pe care le prezintă în
Republica Moldova aceste două forme de organizare juridică în procesul desfășurării unei afaceri
din transport. Pentru comparație, în Uniunea Europeană aproximativ 30% dintre întreprinderile
de transport sunt societăți în nume colectiv ori în comandită.
Biografie:
Manualul ,, DREPTUL AFACERILOR,, de Ilie Rotaru , Igor Cirimpei
Lege Nr.451 din 30,07,2001 privind reglementarea prin licenţiere
a activităţii de întreprinzător
* Articolul 3. Principiile de bază ale licenţierii
* Articolul 8. Genurile de activitate supuse reglementării
prin licenţiere
* Articolul 9. Licenţa conţine
* Articolul 10. Documentele necesare pentru obţinerea sau prelungirea
licenţei
* Articolul 18. Taxa pentru licenţă
Anexe – Internet
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 3, 2016