Proiectarea Tehnologica Intreprind Auto

Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea de Inginerie şi Management în Mecanică
Catedra Transportul Auto
PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ
A ÎNTREPRINDERILOR AUTO
Curs universitar
Chişinău
U.T.M.
2010
Cursul universitar corespunde cerinţelor programului de
învăţământ la disciplina „Proiectarea tehnologică a întreprinderilor
auto” şi este destinat studenţilor cu studii universitare la
specialitatea „Ingineria şi Tehnologia Transportului Auto”, la fel
poate fi recomandat şi elevilor cu studii medii de specialitate.
Sunt incluse informaţii despre tipurile de întreprinderi auto,
baza tehnică productivă a întreprinderilor, etapele proiectării şi
conţinutul proiectului tehnic de execuţie, proiectarea tehnologică a
sectoarelor şi blocului de producţie, elaborarea planului general al
întreprinderii.
Prin conţinutul şi valoarea practică a informaţiilor
sintetizate cursul universitar este util inginerilor şi tehnicienilor,
care activează în domeniul întreţinerii tehnice a autovehiculelor.
Autori: lector super. univ. A. CORPOCEAN

lector super. univ. I. ROTARU
Recenzent: conf. univ. dr. A. LISNIC
Redactor: Irina Enachi

Bun de tipar: 20.04.2010 Formatul hârtiei 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISSO. Tirajul 150 ex.
Coli de tipar 9,25 Comanda nr. 54
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168.
Secţia de Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor 9/9
© U.T.M., 2010
2
INTRODUCERE
Sporirea permanentă a numărului şi calităţii

autovehiculelor în Republica Moldova necesită lărgirea reţelei
întreprinderilor de service auto precum şi reconstrucţia
întreprinderilor existente. Dezvoltarea businessului mic şi
mijlociu în domeniul transportului auto poate fi efectuată prin
organizarea întreprinderilor specializate pentru prestarea serviciilor
de trafic şi de întreţinere tehnică a mijloacelor de transport. În
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova serviciile prestate în
domeniul deservirii tehnice şi reparaţiei ale automobilelor necesită
certificarea. Procedura de certificare prevede elaborarea şi
prezentarea de către organul abilitat a documentelor respective
nemijlocit legate cu proiectarea tehnologică a sectoarelor de
producţie şi a întreprinderilor în întregime.
Inginerul licenţiat în domeniul ingineriei şi tehnologiei
transportului auto trebuie să cunoască şi să fie capabil se rezolve
problemele practice legate cu reconstrucţia, reutilarea tehnică şi
organizarea bazei tehnico-materiale a întreprinderilor auto.
3
1. CLASIFICAREA ŞI CARACTERISTICA
ÎNTREPRINDERILOR AUTO
După destinaţie întreprinderile auto pot fi clasificate în
câteva grupe: întreprinderi de transport auto, terminale sau centre
logistice auto, întreprinderi de service auto, întreprinderi auto
pentru deservirea populaţiei şi întreprinderi pentru reparaţia
capitală a automobilelor.
Întreprinderile de transport auto (Î.T.A.) sunt destinate
pentru prestarea serviciilor de transportare a mărfurilor şi călătorilor.
Î.T.A. complexe în comparaţie cu cele necomplexe îndeplinesc
suplimentar şi funcţiile de păstrare, punere în circulaţie, deservire
tehnică şi reparaţie curentă a autovehiculelor întreprinderii.
Figura 1.1 – Întreprindere de transport auto

Întreprinderile de transport auto după destinaţie se clasifică:
Î.T.A. pentru trafic de mărfuri, pentru trafic de călători, pentru
trafic mixt şi întreprinderi cu destinaţie specială – de pompieri, de
asistenţă medicală etc. În rândul său Î.T.A. pentru trafic de călători
pot fi: parc de autobuze, parc de taximetre şi mixte.
Marea majoritate de Î.T.A. în Republica Moldova sunt
întreprinderi necomplexe cu număr mic de automobile.
4
Figura 1.2 – Structura generală organizaţională a Î.T.A.
Figura 1.3 – Structura organizaţională a

serviciului tehnic al Î.T.A.
5
Figura 1.4 – Terminal auto
Terminalele (Centre logistice) auto sunt destinate pentru
prelucrarea terminală a încărcăturilor şi îndeplinesc funcţiile de
recepţionare, acumulare, stocare, prelucrare, completare şi
expediere cu autovehicule a încărcăturilor.
Întreprinderile de Service Auto pot fi comerciale, tehnice şi
mixte.
Întreprinderile comerciale de Service Auto sunt destinate
pentru:
• realizarea automobilelor;
• realizarea pieselor de schimb şi accesoriilor auto;
• realizarea automobilelor, pieselor şi accesoriilor auto;
• realizarea şi alimentarea automobilelor cu combustibili
lichizi, gaz petrolier lichefiat şi cu gaz comprimat (staţie de
alimentare cu combustibil).
Întreprinderile de Service Auto tehnice sunt destinate:
• pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie
curentă a autovehiculelor comerciale (autocamioane,
autobuze şi autoturisme);
• pentru prestarea serviciilor de deservire tehnică şi reparaţie
curentă a autoturismelor particulare;
6
• pentru testarea tehnică a autovehiculelor (Centre de testare
tehnică – C.T.A.).
Întreprinderile de Service Auto mixte îndeplinesc funcţiile
întreprinderilor de Service Auto comerciale şi tehnice.
Punctul de service auto – este destinat pentru efectuarea
lucrărilor de service limitat:
• spălarea – curăţarea automobilelor;
• schimbarea uleiului;
• demontarea – montarea anvelopelor etc.
Figura 1.5 – Puncte de Service Auto

Punctul de Service Auto pe lingă staţia de alimentare cu
combustibil - este destinat pentru efectuarea lucrărilor de
schimbare a materialelor de exploatare, de spălare – curăţare a
automobilelor.
Figura 1.6 – Punct de Service Auto pe lingă staţia

de alimentare cu combustibil
7
Staţiile de Service Auto (S.S.A.) în funcţie de amplasare se
clasifică în două grupe: S.S.A. urbane şi S.S.A. situate pe drumuri
magistrale.
S.S.A. situate pe drumuri magistrale sunt destinate pentru
prestarea serviciilor de RT şi RC a automobilelor, care se
deplasează pe porţiunea respectivă de magistrală. Pot fi în formă
de staţie de asistenţă tehnică şi staţie de service auto pe lingă
motel.
Figura 1.7 – Staţie de Service Auto situată

pe drum magistral
S.S.A. urbane pot fi:
• cu ciclul complet de service : vânzarea automobilelor,
pieselor, accesoriilor auto şi serviciile de RT şi RC a
automobilelor;
• cu ciclul incomplet de service: vânzarea pieselor,
accesoriilor auto şi serviciile de RT şi RC a automobilelor;
• cu prestarea numai serviciilor de RT şi RC a automobilelor;
Staţiile de Service Auto urbane autorizate (de firmă) posedă

contracte directe de dealer sau de distribuitor cu uzina
producătoare de automobile sau cu reprezentantul general al
producătorului abilitat de producător de a vinde şi de a asigura
service auto în regiunea acordată.
8
Figura 1.8 – Punct de Service Auto Volkswagen
Distribuitorul este un agent monopol de comerţ al uzinei

producătoare de automobile, care deţine un depozit regional şi
asigură realizarea, service de garanţie şi de postgaranţie a
automobilelor prin reţea de dealer în regiunea acordată.
Dealerul este un agent monopol al distribuitorului sau uzinei
producătoare de automobile, care deţine de un depozit regional şi
asigură în regiunea acordată realizarea, service de garanţie şi de
postgaranţie a automobilelor prin întreprinderile sale sau prin
agenţii de service şi de comerţ .
Agent de service – întreprindere de service auto, care a
încheiat un acord cu dealerul sau cu distribuitorul pentru
efectuarea lucrărilor de service de garanţie şi de postgaranţie a
automobilelor.
Agent de comerţ - întreprindere de comerţ, care procură de la
dealer piese de schimb şi le comercializează consumatorului
(clientului) final.
9
Staţiile de Service Auto urbane independente nu dispun de
contracte directe de la dealer sau de la distribuitor cu uzina
producătoare de automobile.
Avantajul staţiilor de Service Auto independente este preţul
mai redus al serviciilor prestate, dezavantajul – calitatea mai
proastă a RT şi RC a automobilelor.
S.S.A. pot fi universale şi specializate pe tipuri de
autoturisme sau pe tipuri de lucrări efectuate. S.S.A. specializate
pe tipuri de lucrări efectuate necesită investiţii mai reduse, mai mic
este şi preţul de cost al serviciilor prestate.
Capacitatea S.S.A. este determinată de numărul de posturi de
lucru şi de numărul de muncitori productivi.
Tabelul 1.1 – Clasificarea S.S.A. după capacitate
Numărul de Numărul de
Capacitatea S.S.A.
posturi de lucru muncitori productivi
mică până la 2 1–4
medie 3–9 5 – 20*
mare 10 – 19 10 – 40*
foarte mare 20 – 35 21 – 70*
* în dependenţă de regimul de lucru
S.S.A. de capacitate mică, de regulă, sunt „întreprinderi de

familie”.
În dependenţă de asigurarea tehnică materială staţiile de
service auto pot fi de categorii diferite: clasă de elită, clasă de
prestigiu, clasa I, clasa II, clasa III, fără clasă.
Structura organizaţională a S.S.A. urbane poate fi
următoarea:
10
Conducătorul S.S.A. Paza
personal de dirijare
Administraţia contabilitatea
serviciul personal
pregătirea şi prelucrarea
documentelor, conturilor
Oficiu asigurarea
înregistrarea
recepţionarea - livrarea
Secţia de pregătirea pentru vânzare
service tehnic deservirea automobilelor
în perioada de garanţie
deservirea automobilelor
în perioada de postgaranţie
închirierea comercială
procurarea şi vânzarea automobilelor
organizarea publicităţii
Secţia comercială marketing
evidenţa clientelei, reclamaţii
Salon auto, depozit
Secţia piese vânzarea pieselor de schimb

de schimb asigurarea producţiei cu piese
de schimb
Magazin, depozit
întreţinerea construcţiilor
Secţia întreţinerea comunicaţiilor
mecanic-şef întreţinerea utilajelor
Figura 1.9 - Structura organizaţională a S.S.A. urbane
Centrele Auto (Centre Tehnice Auto) sunt întreprinderi de

service auto de diferită capacitate şi reprezintă centre regionale sau
zonale cu S.S.A. subordonate, amplasate la periferie. Centrul Auto
posedă un depozit central de automobile şi piese de schimb,
11
serviciile centralizate de funcţionare, centrul de instruire, centrul
analitic, serviciul de marketing, servere şi reţea de calculatoare.
Centrele de testare tehnică a autovehiculelor sunt destinate
pentru testarea obligatorie a autovehiculelor în scopul verificării
vehiculelor în vederea corespunderii normelor şi standardelor
naţionale de siguranţă a circulaţiei rutiere şi a protecţiei mediului.
Figura 1.10 – Centrul de testare tehnică

Grupa întreprinderilor auto pentru deservirea populaţiei
cuprinde întreprinderi de transport – expediere, autogări şi staţii auto
de călători, parcări auto, firme de închiriere a automobilelor, moteluri
şi chempinguri.
Întreprinderile de transport – expediere sunt destinate pentru
deservirea în expediţie: transportarea mărfurilor pentru populaţie,
organizarea voiajelor etc.
Gările şi staţiile auto de călători sunt destinate pentru
deservirea comunicaţiilor suburbane, interurbane şi internaţionale cu
autobuze. În componenţa gării auto intră peron de debarcare şi
îmbarcare a pasagerilor, parcarea, punct de control tehnic, dispecerat,
case de bilete, sală de aşteptare, oficiu poştal, camera de păstrare,
punct public de alimentare, punct medical şi alte încăperi de uz social.
12
Figura 1.11 – Gara auto
Staţiile auto se deosebesc de gările auto cu numărul mai mic
de încăperi de serviciu şi de uz social.
Parcările auto sunt destinate pentru parcarea pe un timp
limitat sau îndelungat a autovehiculelor.
Figura 1.12 – Parcări auto

Motelurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor
(conducătorilor auto) condiţiile confortabile de odihnă pe timp de
noapte sau pe un timp mai îndelungat. Motelul cuprinde hotel,
13
punct public de alimentare, parcare auto, staţie de service auto şi
staţie de alimentare cu combustibil.
Figura 1.13 – Moteluri
Figura 1.14 – Chempinguri

Chempingurile sunt destinate pentru a oferi autoturiştilor
condiţiile de odihnă cu autodeservire în mijlocul naturii.
14
2. BAZA TEHNICO-PRODUCTIVĂ A
2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale

întreprinderilor auto
Fondurile fixe ale întreprinderii auto reprezintă valorile

materiale, care participă multiplu în procesul de producţie al
întreprinderii, neschimbând forma sa naturală şi transferând pe
părţi la produsul final costul său iniţial în măsura uzurii valorilor.
Fondurile fixe nemijlocit participă în procesul de producţie sau îl
deservesc, sau creează condiţiile favorabile pentru efectuarea lui.
Fondurile fixe ale întreprinderii auto sunt: mijloace de
transport, pământ, clădiri şi alte construcţii, instalaţii de transmisie,
maşini şi utilaje(maşini şi utilaje de forţă, maşini şi utilaje de lucru,
mijloace de măsurare, aparate de laborator, tehnica de calcul),
instrumente, inventar şi accesorii, plante multianuale etc.
Mijloacele de transport la întreprinderea de transport auto
sunt destinate pentru obţinerea produsului final – trafic.
Clădirile reprezintă obiecte arhitecturale de construcţie la
care elementele constructive principale sunt pereţii şi acoperişul –
clădiri de producţie, clădiri pentru parcări, clădiri administrative.
Alte construcţii reprezintă obiecte inginereşti de construcţie
– poduri, drumuri, trotuare, terenuri amenajate pentru parcare,
turnuri de apă, construcţii pentru epurarea apei, estacade, garduri,
bazine etc.
Instalaţiile de transmisie reprezintă instalaţii pentru
transmiterea energiei electrice, termice şi mecanice de la maşini -
motoare la maşini de lucru – linii de curent electric, conveiere. La
fel instalaţiile de transmisie sunt destinate pentru transmiterea
substanţelor gazoase şi lichide de la un obiect la altul – conducte
de apă, conducte de gaz etc.
Maşinile şi utilajele de forţă sunt destinate pentru obţinerea
energiei sau pentru transformarea unui tip de energie în altul –
motoare electrice şi cu ardere internă, generatoare, instalaţii de
15
distribuire, transformatoare etc.
Maşinile şi utilajele de lucru reprezintă unelte de muncă cu
ajutorul cărora are loc acţionarea (mecanică, chimică, termică)
asupra obiectului de producţie.
Inventarul şi accesoriile de producţie sunt destinate pentru
uşurarea efectuării operaţiilor tehnologice (bănci de lăcătuşărie,
mese de lucru), pentru stocarea instrumentelor, materialelor,
deşeurilor, pieselor de schimb (stelaje, dulapuri, lăzi) şi pentru
protecţia sănătăţii lucrătorilor.
Inventarul gospodăresc reprezintă obiecte pentru oficiu şi
pentru gospodărie – mese, fotolii, dulapuri, lavoare etc.
Partea activă a fondurilor fixe nemijlocit participă la
obţinerea produsului final al întreprinderii iar partea pasivă a
fondurilor fixe – deserveşte procesul de producţie. La partea activă
a fondurilor fixe ale întreprinderii de transport auto se referă
mijloacele de transport (automobile) şi respectiv la partea activă a
fondurilor fixe ale întreprinderii de service auto se referă maşinile
şi utilajele, instrumentele, inventarul şi accesoriile.
2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive

a întreprinderilor auto
Baza tehnico - productivă (B.T.P.) a întreprinderii auto

reprezintă un ansamblu de construcţii, instalaţii de transmisie,
maşini şi utilaje, instrumente şi inventar necesare pentru păstrarea,
punerea în circulaţie, deservirea tehnică şi reparaţia
autovehiculelor şi pentru a oferi lucrătorilor condiţiile necesare
pentru muncă.
Pentru a aprecia baza tehnico – productivă a întreprinderii
auto pot fi utilizaţi un şir de indicatori. Prin compararea valorilor
reale ale indicatorilor cu normativele respective, se va aprecia
starea şi direcţiile de dezvoltare a B.T.P.
Pentru aprecierea înzestrării Întreprinderii de Transport Auto
(Î.T.A.) cu suprafeţele necesare, cu posturi şi cu personalul de
producţie se folosesc următorii indicatori tehnico-economici:
16
suprafaţa specifică a încăperilor de producţie şi depozitelor (fpd);
suprafaţa specifică a parcării (fp); numărul specific de posturi de
lucru pentru RT şi RC a automobilelor (xp); suprafaţa specifică a
încăperilor de uz social şi administrative (fa); numărul specific de
muncitori productivi (p).
Tabelul 2.1 - Normativele indicilor tehnico-economici ai

bazei tehnico-productive a Î.T.A. [1]
Valoarea indicatorilor pentru
Denumirea indicatorilor
autoturisme autobuze autocamioane
1. Suprafaţa specifică a
încăperilor de producţie şi 8,50 29,00 19,00
depozitelor, m2/auto. (fn pd)
65,00 165,00 120,00
terenului m2/auto. (fn t)
3. Suprafaţa specifică a parcării,
18,50 60,00 37,20
m2/auto. (fnp)
4. Numărul specific de posturi
0,08 0,12 0,10
de lucru, posturi/auto. (xnp)
încăperilor de uz social şi 5,60 10,00 8,70
administrative, m2/auto. (fna)
6. Numărul specific de
muncitori productivi, 0,22 0,42 0,32
muncitori/auto. (pn)
Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de
corectare în dependenţă de [1]:
α1 - numărul mijloacelor de transport;
α2 - tipul mijloacelor de transport;
α3 - prezenţa remorcilor pentru autocamioane;
α4 - parcursul mediu zilnic al unui automobil;
α5 - modul de păstrare al automobilelor;
α6 - categoria condiţiilor de exploatare;
α7 - condiţii climaterice;
α8 - numărul de niveluri al blocului de producţie.
17
Valorile coeficienţilor de corectare sunt date în tabelele 2.2. - 2.8.
Tabelul 2.2 - Coeficientul de corectare în dependenţă de
numărul mijloacelor de transport (α1).
Numărul de Valoarea coeficientului α1
automobile fnpd fn t xnp pn fn a
25 2,05 1,90 2,30 1,66 1,85
50 1,80 1,60 1,89 1,44 1,63
100 1,35 1,30 1,40 1,24 1,36
200 1,12 1,10 1,14 1,08 1,14
300 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
500 0,90 0,92 0,86 0,90 0,90

tipul mijloacelor de transport α2
Tipul mijloacelor de Valoarea coeficientului α2
transport f np fnpd fn t xnp pn fn a
Autocamioane
de capacitate, tone:
de la 0,3 la 1 0,55 0,33 0,50 0,51 0,42 0,81
de la 1 la 3 0,83 0,50 0,72 0,64 0,56 0,85
de la 3 la 5 0,85 0,60 0,76 0,72 0,68 0,88
de la 5 la 6 0,92 0,72 0,87 0,77 0,75 0,91
de la 6 la 8 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
de la 8 la 10 1,04 1,05 1,03 1,05 1,15 1,03
de la 10 la 16 1,50 1,30 1,50 1,30 1,35 1,15
Autobasculante 0,85 0,96 0,88 1,08 1,12 1,05
Autospeciale 1,00 1,06 1,10 1,10 1,20 1,08
Autobuze de capacitate:
foarte mică 0,42 0,32 0,42 0,65 0,62 0,88
mică 0,66 0,48 0,62 0,74 0,70 0,91
medie 0,90 0,78 0,85 0,88 0,88 0,95
mare 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
foarte mare 1,70 1,50 1,60 1,52 1,56 1,15
Autoturisme de
capacitate: mică 0,81 0,78 0,81 0,82 0,87 0,92
medie 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
18
prezenţa remorcilor (α3)
Prezenţa Valoarea coeficientului α3
remorcilor, % fnpd fn t fn p xnp pn fn a
0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
25 1,17 1,15 1,16 1,15 1,10 1,03
50 1,32 1,30 1,32 1,25 1,20 1,06
75 1,39 1,45 1,48 1,35 1,30 1,09
100 1,44 1,60 1,64 1,45 1,40 1,12

parcursul mediu zilnic (α4)
Parcursul mediu Valoarea coeficientului α4
zilnic, km fnpd fn t xnp pn fn a
100 0,60 0,88 1,32 1,20 0,74
150 0,75 0,92 1,15 1,10 0,83
200 0,89 0,96 1,07 1,04 0,93
250 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
300 1,11 1,04 0,93 0,98 1,11
350 1,22 1,08 0,88 0,96 1,23

modul de păstrare a automobilelor (α5)
Unghiul de Valoarea coeficientului α5
Condiţiile amplasare a
fnp fnt
păstrării automobi-
Independenţa ieşirii automobilelor
automobilelor lelor faţă de
axă drumului 50 % 67 % 100 % 50 % 67 % 100 %
90° 1,00 1,10 1,32 1,00 1,03 1,15
afară fără
60° 1,38 1,52 1,82 1,19 1,20 1,35
încălzire
45° 1,42 1,56 1,85 1,21 1,24 1,38
1 0,95 1,05 1,27 0,97 1,03 1,13
2 1,40 1,54 1,85 0,85 0,90 1,00
în clădire cu
niveluri:
3 1,40 1,54 1,85 0,74 0,79 0,86

4 90° 1,40 1,54 1,85 0,68 0,72 0,79
5 1,40 1,54 1,85 0,64 0,68 0,75
6 1,40 1,54 1,85 0,62 0,66 0,72
19
categoria condiţiilor de exploatare (α6)
Categoria condiţiilor de Valoarea coeficientului α6
exploatare fnpd fnt xnp pn fna
I 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
II 1,07 1,03 1,07 1,08 1,04
III 1,15 1,07 1,15 1,16 1,08
IV 1,25 1,11 1,25 1,34 1,12
V 1,42 1,15 1,35 1,45 1,18
Tabelul 2.8- Coeficientul de corectare în dependenţă de
condiţii climaterice (α7)
Valoarea coeficientului α7
n n
f pd ft xnp pn fna
0,82 0,93 0,97 0,95 0,98
În cazul amplasării încăperilor de producţie şi depozitelor în
clădirile cu mai multe niveluri suprafaţa terenului fnt va fi corectată
cu coeficientul α8 = 0,80 – 0,85.
Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină:
fcpd = fnpd ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.1)
c n
f t = f t ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α5 ⋅ α6 ⋅ α7 ⋅ α8; (2.2)
fcp= fnp⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α5; (2.3)
c n
x p =x p ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.4)
c n
p = p ⋅ α1⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7; (2.5)
fca = fna ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 ⋅ α6 ⋅ α7, (2.6)
n n n n n
unde f pd, f t, x p, p , f a – valoarea normativelor respective
pentru condiţii de bază;
fcpd, fct, fcp, pc, fca – valoarea normativelor respective
corectate;
α1 - α8 - coeficienţi respectivi de corectare.
Indicatorii specifici pentru S.S.A. urbane (tab. 2.9) în
conformitate cu recomandările Ghiproavtotrans [1] sunt stabilite pentru
condiţii etalon: numărul de posturi de lucru - 10; parcursul anual al
unui automobil – 10 mii km; regiunea climaterică – moderat rece;
20
aprovizionarea cu apă, energie electrică şi termică – de la reţele
municipale.
Tabelul 2.9 - Indicatorii tehnico – economici ai bazei
tehnice productive a S.S.A. urbane
Denumirea indicatorilor Valoarea indicatorilor
Numărul specific de muncitori productivi,
5,0
muncitori/post (pn)
Suprafaţa specifică a încăperilor de
197
producţie şi depozitelor, m2/post (f n pd)
Suprafaţa specifică a încăperilor de uz
81
social şi administrative, m2/post (fna)
Suprafaţa specifică a terenului S.S.A.,
1050
m2/post (f n t)
Numărul specific de automobile deservite
120
anual, automobile/post (An d)
Normativele respective sunt corectate cu coeficienţi de
corectare în dependenţă de: α1 - numărul de posturi de lucru;
α2 - clasa mijloacelor de transport; α3 – parcursul anual al unui
automobil; α4 – condiţiile climaterice.
numărul de posturi de lucru (α1)
Numărul de Valoarea coeficientului α1
posturi de lucru pn f n pd fna f nt An d
5 0,84 1,05 1,10 1,29 0,81
10 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
20 1,00 0,86 0,83 0,82 1,09
30 1,00 0,74 0,75 0.80 1,20
Pentru autoturisme de clasă foarte mică α2 = 1,15, pentru
autoturisme de clasă mică α2 = 1,00, pentru autoturisme de clasă
medie α2 = 0,85.
21
Tabelul 2.11- Coeficientul de corectare în dependenţă de
parcursul anual al unui automobil (α3)
Parcursul anual al unui
8 10 12 14 16 18 20
automobil, mii km
Valoarea coeficientului α3 1,25 1,00 0,84 0,72 0,63 0,56 0,50
Pentru condiţiile climaterice ale Republicii Moldova α4 = 1,11.
Valoarea normativelor indicatorilor corectaţi se determină:
fcpd = fnpd ⋅ α1; fct = fnt ⋅ α1; pc = pn ⋅ α1 ; fca = fna ⋅ α1 (2.7)
c n
A d = A d ⋅ α1 ⋅ α2 ⋅ α3 ⋅ α4 (2.8)
unde fnpd, fnt, pn, fna, An d – valoarea normativelor respective pentru
condiţii de bază;
fcpd, fct, pc, fca, Ac d – valoarea normativelor respective
corectate;
Tabelul 2.12- Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în

conformitate cu proiectele Ghiproavtotrans
Denumirea indicatoarelor Valoarea indicatoarelor
Numărul de posturi 6 11 15 25 50
Numărul de automobile deservite
anual 720 1280 1884 3770 9100
inclusiv la un post de lucru 120 116,4 125,6 150,8 182
Numărul total de vizite anuale ale
automobilelor la S.S.A.: 3600 6400 9420 18850 45500
inclusiv a unui automobil 5 5 5 5 5
Manopera medie anuală de RT şi
64,5 64,5 64,5 57,5 51,5
RC a unui automobil, om·h
Numărul de zile lucrătoare anuale
357 357 357 357 357
ale S.S.A.
Durata zilei de lucru, h 10,5 10,5 10,5 10,5 10,5
Numărul total de lucrători: 36 60 87 165 376
inclusiv numărul de muncitori
productivi 26 44 66 122 265
Suprafaţa terenului S.S.A., m2 8300 10100 14600 26200 34100
Suprafaţa blocului de producţie, m2 916 1986 2700 4795 10100
22
Tabelul 2.13 - Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în
conformitate cu recomandările Companiilor
din Occident [2]
1. Numărul de automobile care
folosesc serviciile S.S.A. 500 1500 2500 5000
2
2. Suprafaţa terenului, m 2300 5000 7000 14000
3. Suprafaţa construcţiilor, m2 600 1600 2600 4500
4. Numărul de posturi de lucru 5 16 26 50
5. Numărul de muncitori productivi 4 14 22 43
6. Numărul de vizite anuale a unui
3,2 – 4,8
automobil pentru RC la S.S.A.
7. Numărul de vizite anuale a unui
2,0 – 3,0
automobil pentru RT la S.S.A.
8. Numărul mediu de ore necesare
2,0 – 2,5
pentru îndeplinirea unei comenzi
Analiza bazei tehnice productive se efectuează prin

compararea normativelor corectate respective ale indicatorilor cu
indicatorii reali. În rezultatul analizei pot fi determinate direcţiile
de dezvoltare ale B.T.P. a întreprinderii auto.
2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a

Dezvoltarea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto

poate fi efectuată prin reutilarea tehnică, reconstrucţia, lărgirea şi
construcţia nouă.
Reutilarea tehnică reprezintă un complex de măsuri
destinate pentru sporirea nivelului tehnic al producţiei prin
înlocuirea tehnicii (utilajelor) uzate moral şi fizic cu utilaje mai
performante şi prin implementarea tehnologiilor mai avansate în
procesul de producţie al întreprinderii (subdiviziunii) fără lărgirea
23
suprafeţelor tehnologice. Ca orice obiect material, utilajele au o
durată de existenţă determinată, care depinde de construcţia lor, de
modul în care sunt folosite şi întreţinute.
Degradarea progresivă a utilajelor se numeşte „uzură” şi apare
ca o consecinţă firească a unui şir întreg de factori, care intervin în
cursul existenţei utilajului.
Influenţa factorilor fizici asupra utilajului produce uzura
fizică a acestuia, iar influenţa progresului rapid al ştiinţei şi tehnicii
contemporane produce uzura morală a utilajelor.
Reconstrucţia întreprinderii în întregime reprezintă
demolarea construcţiilor învechite sau uzate şi în schimb
construcţia obiectelor noi.
Reconstrucţia clădirii prevede reorganizarea deplină sau
parţială a obiectului cu schimbarea dimensiunilor de gabarit şi
caracteristicilor tehnice ale clădirii, înlocuirea sau întărirea
construcţiilor portante, reconstrucţia sau înlocuirea comunicaţiilor
inginereşti, construcţia anexelor etc.
Lărgirea bazei tehnice productive a întreprinderii prevede
construcţia obiectelor noi pe teritoriul întreprinderii (bloc de
producţie, parcare etc.), lărgirea terenului şi construcţiilor
existente, construcţia filialei întreprinderii.
Construcţia nouă prevede construcţia bazei tehnice
productive a întreprinderii pe teren nou în conformitate cu
proiectul elaborat şi aprobat anterior.
24
3. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
PROIECTAREA ÎNTREPRINDERILOR AUTO
3.1 Stadiile şi etapele proiectării întreprinderilor auto
Proiectarea întreprinderilor auto poate fi efectuată în două stadii -
proiectul tehnic şi desenele de lucru sau într-un singur stadiu - proiectul
tehnic de execuţie. Proiectarea în două stadii este utilizată pentru
proiectarea obiectelor de construcţii mari şi compuşi. În practica
proiectării întreprinderilor auto o răspândire mai largă a primit
proiectarea într-un singur stadiu.
Procesul de proiectare a întreprinderilor auto este efectuat în
câteva etape.
Etapa 1. Elaborarea planului da afaceri sau argumentarea
tehnico – economică a proiectului.
Argumentarea tehnico – economică este rezultatul investigaţiilor
economice şi de marketing pentru a determina necesitatea proiectării şi
respectiv construcţiei întreprinderii. Argumentarea tehnico –
economică poate să includă:
• studierea pieţei pentru a determina cererea la serviciile
presupuse;
• compararea serviciilor presupuse cu serviciile prestate de
concurenţi şi cu documentele normative în vigoare;
• studierea părţilor forte şi slabe ale serviciilor presupuse;
• determinarea investiţiilor presupuse ;
• sursele financiare posibile ale investiţiilor;
• aprecierea prealabilă a eficienţei şi răscumpărării proiectului
realizat;
• evaluarea garanţiei întoarcerii împrumuturilor;
• receptivitatea serviciilor presupuse la riscurile existente pe
piaţă si rezistenţa la riscurile posibile în viitor, etc.
Etapa 2. Alegerea terenului pentru construcţie.
Etapa 3. Eliberarea documentelor de confirmare a dreptului de
proprietate sau de arendă a terenului în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
25
Etapa 4. Alcătuirea sarcinii pentru proiectarea întreprinderii cu
datele iniţiale respective.
Etapa 5. Elaborarea documentaţiei de proiectare – proiectului
tehnic de execuţie, care se elaborează de organizaţia de proiectare.
Etapa 6. Coordonarea documentaţiei de proiectare elaborate cu
organele de putere locală şi cu organele de supraveghere.
Documentaţia de proiectare se coordonează cu direcţia de
arhitectură a primăriei, organul de medicină preventivă, inspecţia
ecologică, serviciul de pompieri şi salvatori, inspecţia de stat în
construcţii etc. După înlăturarea neajunsurilor documentele sunt
semnate de responsabilii respectivi.
Etapa 7. Aprobarea documentaţiei de proiectare.
Etapa 8. Eliberarea de organul abilitat a autorizaţiei pentru
construcţie.
Etapa 9. Monitorizarea (supravegherea) de autor a procesului de
construcţie a întreprinderii.
Monitorizarea se efectuează de organizaţia de proiectare.
Etapa 10. Recepţia finală a construcţiei cu eliberarea
documentelor necesare.
3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie
Proiectul tehnic de execuţie este alcătuit din mai multe
compartimente.
Notă explicativă generală
Nota explicativă generală cuprinde temei pentru elaborarea
proiectului, date iniţiale pentru proiectare, caracteristica generală a
întreprinderii, caracteristica lucrărilor efectuate, capacitatea de
concurenţă etc.
Soluţii tehnologice
Soluţiile tehnologice sunt prima veriga în lanţul elaborării
proiectului. La etapa aceasta se efectuează calculul tehnologic al
întreprinderii cu determinarea programului de producţie, volumelor de
lucru, numărului necesar de posturi şi de personal productiv şi auxiliar.
Se elaborează mai multe variante de soluţii de aranjament ale clădirilor
26
şi încăperilor, care sunt coordonate cu clientul şi elaboratorii
compartimentelor conexe. Varianta finală se aprobă de client ca baza
pentru elaborarea compartimentelor ulterioare. Mai departe se
elaborează amplasarea detaliată a posturilor şi utilajelor, se alcătuieşte
specificaţia utilajelor. Se elaborează schema principală de organizare a
procesului (proceselor) de producţie şi propuneri privind organizarea
controlului calităţii produselor (serviciilor), se determină necesarul de
resurse energetice, degajările etc. În final sunt alcătuite sarcinile pentru
elaborarea compartimentelor conexe.
Compartimentul dat este elaborat de ingineri în domeniul
ingineriei şi tehnologiei transportului auto.
Planul general şi transport
Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea complexă a
problemelor de sistematizare şi de amenajare a teritoriului şi include:
caracteristica generală a raionului amplasării întreprinderii cu
elaborarea planului situaţional, măsurile de amenajare a teritoriului,
soluţiile de amplasare a reţelelor şi comunicaţiilor, desenul planului
general cu indicarea: construcţiilor demolate, proiectate şi existente;
obiectelor de protecţie a mediului ambiant, de amenajare şi de
înverzire; soluţiile de amplasare a reţelelor inginereşti şi comunicaţiilor
de transport.
Soluţii arhitecturale şi constructive
Soluţiile arhitecturale şi constructive includ partea arhitecturală
(sistematizările clădirilor la diferite niveluri, secţiuni, faţade, planul
acoperişului, planul podelelor etc.) şi partea constructivă (fundaţii,
construcţii portante etc.).
Utilaje inginereşti, reţele şi sisteme
Compartimentul dat include:
• soluţiile de alimentare cu apă, gaz, căldură, energie electrică,
soluţiile de canalizare, încălzire, ventilare şi de condiţionare a
aerului;
• alegerea utilajelor inginereşti ale clădirilor.
Compartimente speciale:
• protecţia mediului ambiant;
• organizarea şi condiţiile de muncă ale lucrătorilor;
27
• sisteme antiincendiare;
• sisteme de semnalizare antifurt;
• măsurile de protecţie civilă;
• măsurile de prevenire a situaţiilor excepţionale.
Documentaţia de deviz cheltuieli
Documentaţia de deviz cheltuieli include calculele cheltuielilor şi
respectiv costului proiectării, construcţiei întreprinderii şi lucrărilor de
investigare.
Eficacitatea investiţiilor
În baza indicatorilor cantitativi şi calitativi, determinaţi în
rezultatul elaborării compartimentelor respective ale proiectului se
efectuează calculul eficacităţii investiţiilor
3.3 Documente normative pentru proiectarea
Elaborarea documentaţiei de proiectare a întreprinderilor auto se
efectuează în baza documentelor normative în vigoare:
¾ Constituţia Republicii Moldova
¾ Legile şi Hotărârile Guvernului Republicii Moldova în
domeniul proiectării întreprinderilor, securităţii şi sănătăţii în
muncă, protecţiei mediului ambiant etc.
¾ Normele şi regulile în construcţie (SNiP, VSN, SN)
¾ Normele tehnologice de proiectare a întreprinderilor auto
(ONTP 01-91, ONTP 02-91)
¾ Standardele naţionale, europene şi internaţionale în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă şi protecţiei mediului ambiant
¾ Regulamentele privind revizia tehnică şi reparaţia
autovehiculelor
¾ Regulamentele Companiilor producătoare de autovehicule şi
de Service auto privind normativele reviziei tehnice şi
reparaţiei autovehiculelor şi proiectării întreprinderilor de
Service auto
¾ Cataloagele utilajelor şi echipamentelor tehnologice
¾ Proiecte tipice a întreprinderilor auto
¾ Literatura tehnică în domeniu
28
4. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A
SECTOARELOR DE PRODUCŢIE ALE Î.T.A. ŞI S.S.A.
4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie
Zona (sectorul) reviziei tehnice a automobilelor
În zona RT se îndeplinesc lucrările profilactice cu scopul
menţinerii stării de funcţionare a automobilului.
Lucrările profilactice se clasifică: examinarea generală a
automobilului; lucrări de strângere, lucrări de control şi
diagnosticare, lucrări de reglare şi lucrări de curăţare – ungere. Pot
fi îndeplinite şi unele lucrări însoţitoare ale reparaţiei curente –
schimbarea unor piese şi ansambluri care nu necesită un mare
volum de lucru.
Zona reparaţiei curente a automobilelor
Se îndeplinesc lucrări legate cu înlăturarea defecţiunilor
direct pe automobil sau cu schimbarea ansamblurilor şi agregatelor
defectate. Sunt prevăzute următoarele lucrări: de demontare -
montare, de curăţire – spălare, de lăcătuşărie – ajustare (depresare -
presare, restabilirea filetului, etc.), de control – reglare. Lucrările
însoţitoare la demontare – montare sunt scurgerea şi alimentarea
agregatelor cu materiale de exploatare.
Zona de diagnosticare
Lucrările de diagnosticare servesc pentru aprecierea stării
tehnice a automobilului, agregatelor şi ansamblurilor lui fără
demontarea lor cu scopul determinării volumului de lucrări la RT
şi RC a automobilului, precum şi pentru controlul calităţii
lucrărilor îndeplinite la RT şi RC a automobilului.
Diagnosticarea D1 este destinată pentru controlul
mecanismelor şi sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei
automobilelor şi protecţia mediului ambiant.
Diagnosticarea D2 include lucrările de control profund a
stării tehnice a tuturor agregatelor şi sistemelor inclusiv şi indicii
de tracţiune – economici.
Lucrările însoţitoare ale diagnosticărilor D1 şi D2 sunt
lucrările de reglare.
29
Zona reviziei zilnice
(sectorul de curăţare – spălare a automobilelor)
Zona este destinată pentru îndeplinirea lucrărilor de curăţire
a caroseriei (salonului) automobilului, inclusiv prelucrarea sanitară
a automobilelor cu destinaţie specială; spălarea părţilor exterioare
şi a părţii inferioare a caroseriei, jantelor roţilor şi a
compartimentului motorului cu soluţii de spălare şi clătire;
ştergerea (uscarea) şi lustruirea.
În calitate de lucrări însoţitoare se îndeplinesc lucrările de
purificare ale apelor de scurgere de substanţele în suspensie
(nămol) şi produsele petroliere.
Sectorul de sudare –tinichigerie
(Sector de RC a caroseriilor metalice)
Lucrările de tinichigerie. Se îndeplineşte îndreptarea
elementelor caroseriei direct pe automobil (lucrări pe posturi):
panoul, aripile, apărătoarele de noroi, scările, stâlpii de caroserie,
numerele de înmatriculare etc.; îndreptarea elementelor caroseriei,
demontate de pe automobil; restabilirea geometriei caroseriei;
confecţionarea pieselor de reparaţie şi cârpiturilor din foi de metal.
Lucrările de sudare. Se îndeplineşte sudarea fisurilor,
rupturilor etc. direct pe automobil (lucrări pe posturi); sudarea în
condiţii staţionare a pieselor deteriorate; recondiţionarea pieselor
uzate prin încărcarea termică.
Sectorul de armătură
Lucrările de armătură constau în demontarea, reparaţia şi
instalarea elementelor caroseriei: lacătelor, balamalelor,
ridicătoarelor de geam, suporturilor, mânerilor, cârligelor de
închidere etc. Se mai includ şi lucrările de schimbare ale sticlelor
şi bordurilor.
Lucrările de demontare şi instalare a elementelor caroseriei
pot fi îndeplinite direct în sector (lucrările pe posturi) sau în zona
RC a automobilelor.
Sectorul de prelucrare a lemnului (de tâmplărie)
În sectorul de prelucrare a lemnului se îndeplinesc lucrările
de confecţionare din lemn a pieselor şi părţilor componente ale
caroseriei, cabinei şi platformei pentru încărcături care s-au
30
defectat; schimbarea acestor piese şi părţi componente pe
automobil (lucrări pe posturi). În cazul lucrărilor complicate,
caroseria poate fi demontată de pe automobil şi piesele din lemn
defectate se înlocuiesc. Defectele mici se înlătură fără demontarea
caroseriei de pe automobil.
Sectorul de tapiţerie
În sectorul de tapiţerie se îndeplinesc următoarele tipuri de
lucrări: demontarea şi montarea căptuşelii caroseriei (salonului)
(lucrări pe posturi), demontarea şi montarea pe automobil a
spătarelor şi pernelor scaunelor (lucrări pe posturi); reparaţia
căptuşelii spătarelor şi pernelor scaunelor; confecţionarea şi
asamblarea pieselor noi a căptuşelii caroseriei (salonului);
confecţionarea căptuşelii noi pentru spătarele şi pernele scaunelor;
confecţionarea huselor (învelitoarelor) pentru scaune şi huselor de
motor. Demontarea şi montarea pe automobil a spătarelor, pernelor
scaunelor şi căptuşelii se poate de îndeplinit atât pe postul
sectoarelor de tapiţerie cât şi pe posturile zonei RC a
automobilelor.
Sectorul de vopsire şi prelucrare anticorosivă
Se îndeplinesc lucrările: vopsirea cu înlăturarea prealabilă a
stratului vechi de vopsea; vopsirea defectelor locale; vopsirea unor
piese ale caroseriei; vopsirea agregatelor, ansamblurilor şi
pieselor; aplicarea inscripţiilor după tipar; pregătirea şi controlul
materialelor de vopsire; aplicarea materialelor anticorosive şi
antifonice.
Lucrările de prelucrare a lemnului, de tinichigerie, de
armătură, de tapiţerie şi de vopsire alcătuiesc o grupă tehnologică.
Sectorul de arămărie
În sectorul de arămărie se îndeplinesc următoarele tipuri de
lucrări: controlul, reparaţia şi încercarea radiatoarelor sistemului de
răcire al motorului, radiatoarelor de ulei şi radiatoarelor
încălzitoarelor; controlul, reparaţia şi încercarea rezervoarelor de
combustibil, conductelor de combustibil şi ulei, conductelor
sistemului de frânare; curăţirea radiatoarelor şi rezervoarelor de
combustibil în condiţii staţionare şi alte lucrări legate cu lipirea.
31
Sectorul de arcuri – fierărie
În lucrările de arcuri-fierărie se includ: reparaţia şi
confecţionarea pieselor cu încălzirea lor în forjă (cuptor),
(îndreptarea la fierbinte, nituirea la fierbinte, forjarea pieselor);
controlul, reparaţia şi încercarea arcurilor în foi.
Sectorul de motoare
În sectorul de motoare se îndeplinesc următoarele lucrări: de
curăţire – spălare, de demontare – montare, de control, de
completare, de reglare, precum şi rodajul motoarelor.
Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea –
presarea, găurirea, restabilirea filetului, rectificarea teşiturilor
(faţetelor) supapelor, rodarea supapelor, îndreptarea bielelor.
Se poate efectua şi echilibrarea arborelui cotit în ansamblu
cu volantul şi ambreiajul.
Sectorul de agregate
În sectorul de agregate se îndeplinesc următoarele lucrări: de
curăţire – spălare; de demontare – montare; de control; de
completare; lucrări de reglare ale ambreiajului, cutiei de viteze,
transmisiei cardanice, cutiei de distribuţie, transmisiei principale,
punţilor spate şi faţă, sistemului de direcţie, mecanismului de
ridicare a benei, amortizoarelor şi elementelor sistemului de
frânare.
Agregatele sunt demontate de pe automobil pentru
efectuarea lucrărilor de RC.
Se îndeplinesc şi unele lucrări de reparaţie: depresarea –
presarea, găurirea, restabilirea filetului, îndreptarea, confecţionarea
garniturilor de etanşare. Pot fi efectuate lucrările: echilibrarea
arborelui cardanic şi rodajul cutiei de viteze, transmisiei
principale, diferenţialului.
Sectorul de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică
În sectorul mecanic şi de lăcătuşărie se îndeplinesc
următoarele lucrări: prelucrarea la strunguri, frezarea rectificarea
rotundă şi plană, găurirea şi lucrări de lăcătuşărie. Aceste lucrări se
îndeplinesc pentru confecţionarea pieselor de strângere şi a altor
piese mici, recondiţionarea pieselor la cotele de reparaţie (arborele
cotit al motorului, arborele de distribuire al motorului, cămăşile
32
cilindrilor, tamburelor de frână etc.), recondiţionarea suprafeţelor
deteriorate, filetarea, prelucrarea mecanică a pieselor după
încărcarea termică.
Sectorul de acumulatoare
În sectorul de acumulatoare se îndeplinesc:
1) lucrările de reparaţie ale acumulatoarelor - constau din
primirea, curăţirea – spălarea, controlul şi descărcarea lor;
scurgerea electrolitului; demontarea acumulatoarelor; schimbarea
plăcilor, separatoarelor, punţilor de conexiune, cutiilor, bornelor;
completarea şi montarea acumulatoarelor. Pot fi îndeplinite
lucrările de lipire ale plăcilor la barete; lipirea elementelor punţilor
de conexiune; astuparea fisurilor cutiilor; turnarea baretelor şi
bornelor;
2) pregătirea electrolitului - se pregăteşte electrolitul cu
densitatea corespunzătoare;
3) alimentarea acumulatorului cu electrolit, încărcarea şi
controlul de ieşire al acumulatoarelor.
Sectorul electrotehnic
În sectorul electrotehnic se îndeplinesc lucrările: de curăţire–
spălare; de control – încercare; de reglare; de demontare –
montare, de completare şi reparaţie a generatorului, regulatorului
cu releu, demarorului, ruptorului – distribuitorului, ştergătorului de
parbriz, bujiilor, bobinei de inducţie, semnalului sonor, aparatelor
de iluminare şi semnalizare. Se îndeplinesc lucrări de reparaţie a
pieselor şi ansamblurilor: depresarea – presarea, găurirea, filetarea,
lucrări de electromontare, rebobinarea etc.
Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare
cu combustibil lichid
În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare se includ:
lucrările de curăţire – spălare; de control – încercare; de reglare; de
demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale
carburatorului, pompei de combustibil, pompei de injecţie,
injectoarelor şi filtrelor de combustibil.
Lucrările de reparaţie includ: rectificarea elementelor de
refulare; lipirea plutitoarelor şi controlul greutăţii lor; îndreptarea,
prelucrarea suprafeţei pompei de benzină şi pârghiei mecanismului
33
de acţionare după încărcarea termică; confecţionarea garniturilor
de etanşare etc.
Sectorul de întreţinere tehnică a instalaţiei de alimentare
cu combustibil gazos
În lucrările de RC a instalaţiei de alimentare cu gaz se
includ: lucrările de curăţire – spălare; de control – încercare; de
reglare; de demontare – montare; de completare şi de reparaţie ale
reductoarelor de presiune joasă şi presiune înaltă, carburatorului –
amestecător, filtrelor, supapelor.
Sectorul de demontare – montare a anvelopelor
În sectorul de demontare – montare a anvelopelor se
îndeplinesc următoarele lucrări: spălarea şi uscarea roţilor
(demontate de pe automobil); demontarea – montarea roţilor;
controlul camerelor de aer, anvelopelor, jantelor şi inelelor;
reparaţia şi vopsirea jantelor; echilibrarea roţilor.
Sectorul de vulcanizare
În sectorul de vulcanizare se îndeplinesc lucrările de
reparaţie locală ale camerelor şi ale anvelopelor precum şi
confecţionarea pieselor prin vulcanizare (presformele se
confecţionează în sectorul de prelucrare mecanică şi de
lăcătuşărie).
Sectorul de recepţionare-livrare a automobilelor
Este destinat pentru efectuarea lucrărilor:
la recepţionare – verificarea exteriorului automobilului,
verificarea completivităţii automobilului, verificarea agregatelor şi
ansamblurilor în conformitate cu comenzile clientului, verificarea
sistemelor care asigură siguranţa circulaţiei rutiere şi protecţia
mediului ambiant, determinarea volumului necesar şi costului
lucrului, definitivarea documentelor necesare;
la livrare – controlul lucrărilor efectuate, verificarea exteriorului şi
completivităţii automobilului , livrarea automobilului clientului.
În procesele de recepţionare - livrare a automobilelor este
utilă utilizarea utilajelor de diagnosticare.
Sectorul de pregătire automobilelor pentru vânzare
La staţiile de service auto cu 25... 50 de posturi este
prevăzută şi vânzarea automobilelor cu organizarea pregătirii
34
automobilelor pentru vânzare care include: înlăturarea acoperirii
anticorosive temporare şi efectuarea operaţiilor de spălare-
curăţare; verificarea corespunderii marcării motorului şi caroseriei
automobilului documentelor de însoţire; verificarea completivităţii
automobilului; verificarea generală a funcţionării agregatelor şi
sistemelor automobilului; înlăturarea defectelor depistate.
La staţiile de service auto cu 25 de posturi pregătirea
automobilelor pentru vânzare se efectuează la posturile zonei de
RT şi RC a automobilelor.
4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto
4.2.1 Date iniţiale:

1) modelele şi numărul АL de autovehicule deservite la
întreprindere;
2) parcursul mediu zilnic al unui automobil, lmz , km;
3) categoria condiţiilor de exploatare ale autovehiculelor;
4) parcursul mediu al unui autovehicul de la începutul
exploatării, km sau partea din parcursul normat de amortizare;
5) numărul zilelor anuale de lucru ale autovehiculelor ZL.
4.2.2 Calculul coeficientului de pregătire tehnică a

autovehiculelor
Coeficientului de pregătire tehnică αт a autovehiculelor se
determină cu relaţia:
αт = 1/[1+(lmz ·d · k2 · k4/1000)], (4.1)
unde lmz – parcursul mediu zilnic al unui automobil, km;
d – normativul zilelor de staţionare a automobilului la RT şi
RC, zile/1000 km (tab.4.1);
k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia
mijloacelor de transport (tab.4.2);
k4 – coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul
automobilului de la începutul exploatării (tab. 4.3).
35
4.2.3 Calculul parcursului anual al parcului de
automobile ∑La , km
∑La = lmz · ZL · АL · αт , (4.2)
unde ZL – numărul zilelor anuale de lucru ale automobilelor;
АL – numărul de autovehicule deservite la întreprindere.
Tabelul 4.1 – Normativele staţionării autovehiculelor la RT

şi RC [3]
Normativul zilelor de
staţionare a
Tipul mijloacelor de transport automobilului la RT
şi RC, zile/1000km,
max.
1 2
Autoturisme
de clasă foarte mică 0,1
(cilindreea până 1,2 l )
de clasă mică 0,18
(cilindreea peste1,2 până 1,8 l )
de clasă medie 0,22
(cilindreea peste1,8 până 3,5 l )
Autobuze
de clasă foarte mică (lungimea până 5,0 m) 0,2
de clasă mică (lungimea peste 6,0 până 7,5 m) 0,25
de clasă medie (lungimea peste 8,0 până 9,5 m) 0,3
de clasă mare (lungimea peste 10,5 până 12,0 m) 0,35
de clasă foarte mare (lungimea peste 12,0 m) 0,45
Autocamioane
de capacitate foarte mică ( de la 0,5 până 1,0 tone) 0,25
de capacitate mică ( peste 1,0 până 3,0 tone ) 0,30
de capacitate medie ( peste 3,0 până 5,0 tone ) 0.35
de capacitate mare:
peste 5,0 până 6,0 tone 0,38
de capacitate foarte mare
36
Durata staţionării în RT şi RC a automobilelor din occident
se primeşte de 5... 6 ori mai mică decât în tabelul 4.1.
Tabelul 4.2 – Normativele coeficientului de corectare k2 [3]
Coeficient de corectare, k2
Modificarea mijloacelor de
Manopera Durata staţionării
transport
RZ, RT şi RC la RT şi RC
Automobil cu capacitatea de 1,25 1,1
trecere mare
Automobil - furgon 1,2 1,1
Autofrigorifică 1,3 1,2
Autocisternă 1,2 1,1
Autorefueller 1,4 1,2
Autobasculantă 1,15 1,1
Autotractor 1,1 1,0
Automobil special 1,4 1,2
Ambulanţa 1,1 1,0
Automobil cu remorcă 1,15 1,1
Automobil de bază 1,0 1,0
Tabelul 4.3 – Normativele coeficienţilor de corectare
k4' şi k4 [3]
Parcursul Automobile
automobilului de la autoturisme autobuze autocamioane
începutul exploatării,
partea din parcursul k4 k4' k4 k4' k4 k4'
normat de amortizare
Până 0,25 0,7 0,7 0,5 0,7 0,4 0,7
Peste 0,25 până 0,50 0,7 0,7 0,8 0,7 0,7 0,7
Peste 0,50 până 0,75 1 1 1 1 1 1
Peste 0,75 până 1,00 1,4 1,3 1,3 1,3 1,2 1,2
Peste 1,00 până 1,25 1,5 1,4 1,4 1,4 1,3 1,3
Peste 1,25 până 1,50 1,6 1,4 1,5 1,4 1,4 1,3
Peste 1,50 până 1,75 2,0 1,4 1,8 1,4 1,6 1,3
Peste 1,75 până 2,00 2,2 1,4 2,1 1,4 1,9 1,3
Peste 2,00 până 3,00 2,5 1,4 2,5 1,4 2,1 1,3
37
4.2.4 Corectarea periodicităţilor reviziei tehnice a
automobilelor
Periodicitatea RT de tip respectiv Li (L1, L2, L3… Ln), km:
Li = Lin · k1 · k3 , (4.3)
unde Lin – normativele periodicităţilor RT de tip respectiv
L1n, L2n, L3n… Lnn, km (tab. 4.4);
k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria
condiţiilor de exploatare (tab. 4.5);
k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile
climaterice de exploatare (tab. 4.6);
Tabelul 4.4 – Normativele periodicităţilor RT a
autovehiculelor
Tipul mijloacelor de transport fabricate în ţările C.S.I.
Periodicitatea reviziei tehnice, km
Modele de automobile
RT-1 [3] RT-2 [3]
Autoturisme 5000 20000
Autobuze 5000 20000
Autocamioane şi autobuze în
4000 16000
baza de autocamioane
Tipul mijloacelor de transport din occident
Periodicitatea reviziei tehnice, km
Modele de automobile
Gradul 1 Gradul 2 Gradul 3
MВ, IVECO 190,
30000 60000 90000
IVECO 260 [4]
IVECO STRAILIS [7] M1: 60000 M2: 120000 -
IVECO DAILY [5] M1: 30000 M2: 90000 -
IVECO
M1: 80000 M2: 160000 M3: 240000
EURO CARGO [6]
VOLVO F12 [4] 30000 60000 90000
DAF XF 95 [8] X-service: Y-service:
-
60000 anual
SCANIA [9] S-service: M-service: L-service:
45000 90000 180000
MB SPRINTER [10] 45000 - -
38
Categoria condiţiilor de Coeficient de corectare, k1
exploatare periodicitatea RT manopera RC
I 1,0 1,0
II 0,9 1,1
III 0,8 1,2
IV 0,7 1,4
V 0,6 1,5

Clima conform Coeficient de corectare, k3
GOST 16350-80 Periodicitatea RT Manopera RC
Moderat caldă 1,0 0,9
4.2.5 Calculul programului anual de producţie a reviziei

tehnice a automobilelor din occident
4.2.5.1 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci

într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu o treaptă
Numărul de RT:
Nc1 = 1 (4.4)
într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu două
trepte
Numărul de RT-2:
Nc2 = 1 (4.5)
Numărul de RT-1:
Nc1= L2/L1 - Nc2 (4.6)
într-un ciclu de deservire pentru structura de deservire cu mai
multe trepte
Numărul de RT de grad superior:
Ncn= Ln/Ln = 1 (4.7)
39
Numărul de RT de grad inferior respectiv poate fi determinat
prin metodă grafică. De exemplu, pentru autocamioanele SCANIA
este prevăzută structura de deservire cu trei trepte:
RTS (45000 km), RTM (90000 km), RTL (180000 km).
Graficul de revizie tehnică într-un ciclu de deservire
(180000 km) este următor:
RTS RTM RTS RTL
0 *──────*──────*──────*──────* 180000 km
45000 km 45000 km 45000 km 45000 km
|−−−−−−−−−−−−−−−−−|
90000 km
|−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−−|
180000 km
Numărul de RT de gradul 3:
NcRTL= 180000/180000 = 1
NcRTM = 1
NcRTS = 2
4.2.5.4 Determinarea numărului de cicluri nc de deservire
pentru parcursul anual al parcului de automobile ∑La
nc = ∑La/Ln , (4.8)
unde Ln – periodicitatea ultimului tip de deservire dintr-un ciclu.
4.2.5.5 Determinarea programului anual de revizie tehnică de
tip respectiv ∑Nai
Revizia tehnică de gradul n:
∑Nan = Ncn · nc (4.9)
Revizia tehnică de gradul (n-1):
∑Nan-1 = Ncn-1· nc (4.10)
Revizia tehnică de gradul (n-2):
∑Nan-2 = Ncn-2· nc (4.11)
Revizia tehnică de gradul 1:
∑Na1 = Nc1· nc (4.12)
40
Programul anual de revizie sezonieră, automobile:
∑Na RS = 2 · АL (4.13)
4.2.5.6 Determinarea programului anual de revizie zilnică

∑NаRZZ = ∑La /lmz (4.14)
4.2.5.7 Determinarea programului anual de spălare – curăţare

a automobilelor înainte de RT şi RC
∑NаRZR = 1,6 · (∑Nan +∑Nan-1 +∑Nan-2 +···+∑Na1) (4.15)
4.2.6 Corectarea normativelor manoperelor RT şi RC a

automobilelor
Manopera RZ, om· h:
tRZZ = tnRZZ · k2 , (4.16)
Manopera RZ, de spălare - curăţare înainte de RT şi RC, om· h:
tRZR = 0,5· tRZZ , (4.17)
Manopera RT de tip respectiv, om· h:
tRTi = tnRTi · k2 · k5 , (4.18)
Manopera specifică RC , om· h/ 1000 km:
tRC = tnRC · k1 · k2· k3 · k4· k5 · k6 , (4.19)
unde tnRZZ , tnRTi , tnRC – normativele manoperelor RZ, RTi şi RC

respectiv (tab. 4.7 şi 4.8);
k1 – coeficientul de corectare în dependenţă de categoria
condiţiilor de exploatare (tab. 4.5);
k2 – coeficientul de corectare în dependenţă de modificaţia
mijloacelor de transport (tab. 4.2);
k3 – coeficientul de corectare în dependenţă de condiţiile
climaterice (tab. 4.6);
k4 - coeficientul de corectare în dependenţă de parcursul
automobilelor de la începutul exploatării (tab. 4.3);
k5 - coeficientul de corectare în dependenţă de numărul
automobilelor deservite (tab. 4.9);
k6 - coeficientul de corectare în dependenţă de modul de
păstrare a automobilelor (notă 2 la tab. 4.9).
41
Tabelul 4.7 – Normativele manoperelor RT şi RC a
automobilelor ţărilor C.S.I. [3]
Normativele manoperelor
RC, om· h
Tipul mijloacelor
RT, om· h/automobil la 1000 km
de transport
parcurs
RZZ RT-1 RT-2 RC
Autoturisme
de clasă foarte mică 0,15 1,9 7,5 1,5
de clasă mică 0,2 2,6 10,5 1,8
de clasă medie 0 25 3,4 13,5 2,1
Autobuze
de clasă foarte mică 0,25 4,5 18,0 2,8
de clasă mică 0,3 6,0 24,0 3,0
de clasă medie 0,4 7,5 30,0 3,3
de clasă mare 0,5 9,0 36,0 4,2
de clasă foarte mare 0,8 18,0 72,0 6,2
Autocamioane
de capacitate foarte mică 0,2 1,8 7,2 1,55
de capacitate mică 0,3 3,0 12,0 2,0
de capacitate medie 0,3 3,6 14,4 3,0
de capacitate mare
peste 5,0 până 6,0 t 0,3 3,6 14,4 3,4
peste 6,0 până 8,0 t 0,35 5,7 21,6 5,0
de capacitate foarte mare
peste 8,0 până 10,0 t 0,4 7,5 24,0 5,5
peste 10,0 până 16,0 t 0,5 7,8 31,2 6,1
Sistemul de alimentare cu 0,08 0,3 1,0 0,45
gaz lichefiat de ţiţei
Sistemul de alimentare cu 0,1 0,9 2,4 0,85
gaz natural comprimat
Remorcile de capacitate 0,1 2,1 8,4 1,15
medie şi mare cu două axe
mare cu o axă
foarte mare cu două axe
foarte mare cu mai multe axe
42
Tabelul 4.8 – Normativele manoperelor RT şi RC a
autotractoarelor din occident [4]
Normativele manoperelor:
Modelul
RT, om· h RC,
mijloacelor de RZZ,
Gradul Gradul Gradul om· h
transport om· h
1 2 3 la1000 km
MВ 4,7 8,93 17,6 2,7 0,5
IVECO 190, 4,7 8,93 17,6 2,7 0,5
IVECO 260
VOLVO F12 6,9 14,43 18,5 2,2 0,5

Numărul de Coeficientul k5 Numărul de Coeficientul k5
automobile de corectare a automobile de corectare a
deservite la manoperelor deservite la manoperelor
întreprindere RT şi RC întreprindere RT şi RC
până 25 1,55 150 – 200 1,05
25 – 50 1,35 200 – 300 1,00
50 – 100 1,19 300 – 400 0,90
100 – 150 1,10 400 – 500 0,89
Notă: 1 – manopera RZ nu se corectează cu coeficientul k5.
2 – coeficientul de corectare k6 în dependenţă de modul de
păstrare a automobilelor: păstrarea afară - 1,0; păstrarea în
încăpere - 0,9
4.2.7 Calculul volumelor anuale de lucru de RT şi RC a

automobilelor
Volumul anual de lucru a RZ, om· h:
∑ТRZZ = tRZZ· ∑NaRZZ , (4.20)
Volumul anual de lucru a RZ, de spălare – curăţare înainte
de RT şi RC, om·h:
∑ТRZR = tRZR· ∑NaRZR, (4.21)
Volumul anual de lucru a RT de tip respectiv, om· h:
∑Т RTi = t RTi · ∑Nai , (4.22)
43
Volumul de lucru total anual a RT, om· h:
∑ТRT = ∑( ∑Т RTi ), (4.23)
Volumul de lucru total anual a RC, om· h:
∑ТRC = tRC· ∑La /1000, (4.24)
Tabelul 4.10 – Repartizarea volumelor de lucru anuale pe

tipuri şi între sectoarele de producţie
(а1, а2, а3 … an, tab. 4.11)
Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul
subdiviziunii
1 2 3
Zonă de revizie spălarea
zilnică a automobilului, ТSZ = а1 ·∑ТRZZ /100
automobilelor efectuată zilnic
(RZ) curăţarea
automobilului, ТCZ = а2 ·∑ТRZZ /100
efectuată zilnic
spălarea
automobilului înainte ТSR = а3 ·∑ТRZR /100
de RT şi RC
curăţarea
automobilului înainte ТCR = а4 ·∑ТRZR /100
de RT şi RC
Total RZ ТRZ= ТSZ+ТCZ+ТSR+ТCR
Zonă de revizie RT:
tehnică a lucrările de strângere,
automobilelor din de reglare, de ungere ТRT = а6 ·∑ТRT/100
occident
Zonă de revizie RT -1:
tehnică a lucrările de strângere, Т1 = а5 ·∑Т1/100
automobilelor de reglare, de ungere
ţărilor C.S.I. RТ -2:
lucrările de strângere, Т2 = а6 ·∑Т2/100
de reglare, de ungere
Total RT ТRT = Т1 + Т2
Zonă de reparaţie lucrările de reglare şi
curentă a de demontare - ТRC = а7 ·∑ТRC/100
automobilelor montare
44
Continuare tabelul 4.10
1 2 3
Zonă de diagnosticarea la RC Тdr = а9 ·∑ТRC /100
diagnosticare a diagnosticarea la RT Тdt = а10 ·∑Т2 /100
automobilelor din
Total zonă de
occident diagnosticare
ТD = Тdr+ Тdt
Zonă de diagnosticarea
diagnosticare a generală D1 la RT - 1 Тg1 = а8 ·∑Т1 /100
automobilelor diagnosticarea
ţărilor C.S.I. generală D1 la RC Тgr = а9 ·∑ТRC /100
Total D1 ТD1= Тg1 + Тgr
diagnosticarea
profundă D2 la RT -2
Тp2 = а10 ·∑Т2 /100
diagnosticarea
profundă D2 la RC Трr =а11 ·∑ТRC/100
Total D2 ТD2= Тp2 + Трr
Total zonă de
diagnosticare
ТD = ТD1+ TD2
Sector de lucrările de tâmplărie
tâmplărie
Тt =а12 ·∑ТRC/100
Sector de lucrările de sudare
reparaţie curentă efectuate nemijlocit
pe automobil (la Тsp=а13 ·∑ТRC /100
a caroseriilor
metalice ale posturi)
automobilelor lucrările de
tinichigerie (rihtuire)
efectuate nemijlocit Тtp = а14 ·∑ТRC /100
pe automobil (la
posturi)
lucrările de sudare
efectuate la locurile Тss = а15 ·∑ТRC /100
de muncă staţionare
lucrările de
tinichigerie efectuate
la locurile de muncă
Тts = а16 ·∑ТRC /100
staţionare
Total reparaţia
caroseriilor
Тst = Тsp + Тtp + Тss + Тts
45
1 2 3
Sector de vopsire lucrările de vopsire Тv = а17 ·∑ТRC /100
Sector de lucrările de agregate
inclusiv:
Та = а18 ·∑ТRC/100
agregate
RC a motoarelor Тm = 0,45 · Та
RC a agregatelor de
alte tipuri
Таg = 0,55 · Та
Sector de lucrările de
lăcătuşărie şi de lăcătuşărie şi de
prelucrare prelucrare mecanică Тlm = а19 ·∑ТRC/100
mecanică
Sector lucrările
electrotehnic electrotehnice Тel = а20 ·∑ТRC/100
acumulatoare întreţinere a Таc = а21 ·∑ТRC/100
acumulatoarelor
întreţinere a întreţinere instalaţiei
instalaţiei de de alimentare cu Тiа = а22 ·∑ТRC/100
alimentare cu combustibil
combustibil
anvelope demontare-montare a Тdm =а23 ·∑ТRC/100
anvelopelor
lucrările de
vulcanizare
Тvl = а24 ·∑ТRC/100
Total Тan = Тdm + Тvl
Sector de arcuri lucrările de
– fierărie arcuri - fierărie Тaf = а25 ·∑ТRC/100
Sector de lucrările de arămărie
arămărie
Тar = а26 ·∑ТRC/100
Sector de lucrările de tapiţerie Тtp = а27 ·∑ТRC/100
tapiţerie şi de lucrările de armatură Таr = а28 ·∑ТRC /100
armatură Total Тtar = Тtp + Таr
46
Tabelul 4.11 – Repartizarea procentuală a lucrărilor de RT şi
RC a automobilelor [3]
Raportul procentual pe tipuri de
lucrări
Autocamioane
Autoturisme
semiremorci
Tipurile lucrărilor de RT
Remorci şi
Autobuze
şi RC
1 2 3 4 5
RZZ
De spălare (а1) 15 10 9 30
De curăţare (а2) 25 20 14 10
De alimentare 12 11 14 -
De control-diagnosticare 13 12 16 15
De reparaţie 35 47 47 45
RZR
De curăţare (а4) 60 55 40 40
De spălare (а3) 40 45 60 60
RT-1
De diagnosticare D-1(a8) 15 8 10 4
De strângere, de reglare, 85 92 90 96
de ungere (а5)
RT-2
De diagnosticare D-2 (а10) 12 7 10 2
De strângere, de reglare, 88 93 90 98
de ungere (а6)
RC
Lucrările la posturi:
De reglare şi de demontare- 33 27 35 30
montare (а7)
47
1 2 3 4 5
De sudare (а13): 4 5 - -
caroseria din metal - - 4 15
caroseria din lemn - - 2 6
De tinichigerie (а14) 2 2 - -
caroseria din metal - - 3 10
caroseria din lemn - - 1 4
De vopsire (а17) 8 8 6 7
De tâmplărie pentru - - 4 15
caroseria din lemn (а12 )
Total la posturi 49 44 50 65
Lucrările în sectoare:
De agregate (а18 ) 16 17 18 -
De lăcătuşărie şi de 10 8 10 13
prelucrare mecanică (а19)
Electrotehnice (а20) 6 7 5 3
De acumulatoare (а21) 2 2 2 -
Întreţinerea sistemului de 3 3 4 -
alimentare (а22)
Demontarea - montarea 1 2 1 1
anvelopelor (а23)
De vulcanizare (а24) 1 1 1 2
De arcuri-fierărie (а25) 2 3 3 10
De arămărie (а26) 2 2 2 2
De sudare (а15) 2 2 1 2
De tinichigerie (а16) 2 2 1 1
De armatură (а28) 2 3 1 1
De tapiţerie (а27) 2 3 1 -
Total în sectoare 51 56 50 35
Total în întreprindere 100 100 100 100
48
4.2.8 Calculul numărului necesar de muncitori productivi
Numărul nominal de muncitori productivi Рn:

Рn= Тsec /Fn , (4.25)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:
Рe= Тsec /Fe , (4.26)
unde Тsec - volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om· h
(tab. 4.10);
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12).
Tabelul 4.12 – Fondul nominal şi efectiv anual de lucru al

personalului productiv [3]
Durata Fondul anual de lucru al
Denumirea
săptămânii concediului muncitorilor, h
meseriei
de lucru, h. de bază, zile nominal Fn efectiv Fe
Zugrav 35 30 1830 1610
Celelalte 40 30 2070 1820
meserii
4.2.9 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari
Numărul de muncitori auxiliari ∑Рa se determină în funcţie

de numărul total de muncitori productivi ∑Рn :
Tabelul 4.13 – Normativele numărului de muncitori auxiliari

Normativul cantităţii muncitorilor
Numărul efectiv total de
auxiliari, % din numărul total de
muncitori productivi
muncitori productivi [3]
1 2
până 50 inclusiv 30
peste 50 până 60 29
49
1 2
peste 150 până 180. 23
Tabelul 4.14 – Repartizarea muncitorilor auxiliari pe meserii
Raportul procentual al
Denumirea lucrărilor auxiliare muncitorilor auxiliari pe
tipuri de lucrări [3], %
Întreţinerea utilajelor tehnologice şi 20
instrumentelor
Întreţinerea căilor de comunicaţii 15
inginereşti
Lucrările de expediere 25
Recepţionarea, păstrarea şi livrarea 15
bunurilor materiale
Curăţarea încăperilor de producţie 10
Curăţarea terenului 10
Întreţinerea compresorilor 5
4.2.10 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a
automobilelor
Numărul necesar de posturi se calculează separat pentru
fiecare sector, unde sunt efectuate lucrările la posturi.
Numărul necesar de posturi ХSZ pentru spălarea zilnică
mecanizată a automobilelor în zonă de RZ se determină cu relaţia:
ХSZ = ∑NRZZ /(Fp· Аm), (4.27)
unde ∑NRZZ - programul anual de RZ, efectuat zilnic (formula
4.14);
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h
(tab. 4.15);
50
Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat,
automobile/h: (Аm = 15...25 pentru autocamioane; Аm =20...30
pentru autobuze;Аm = 30...40 pentru autoturisme).
Tabelul 4.15 – Fondul nominal anual Fp al timpului de lucru
al utilajelor (posturilor) [3]
Fondul nominal anual al timpului de lucru în
Numărul zilelor
dependenţă de numărul de schimburi, h.
lucrătoare
1 1,5 2 3
anuale
schimb schimburi schimburi schimburi
255 2070 3105 4140 -
305 2070 3105 4140 6210
357 2420 3630 4840 7260
365 2480 3720 4960 7440
Numărul necesar de posturi Хi pentru spălarea zilnică
manuală, spălarea profundă, curăţarea zilnică şi profundă în zonă
de RZ a automobilelor, pentru zonă de RT, zonă de RC, pentru
sectoarele de tâmplărie, de RC a caroseriilor şi de vopsire a
automobilelor se determină cu relaţia:
Хi = Тi · φ / (Fp· Рm· η), (4.28)
unde Тi – volumul anual de lucru la posturile respective, om· h

(tab. 4.10);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor respective (tab. 4.16);
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului
respectiv, h (tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la un
post (tab. 4.17, 4.18);
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului
respectiv (tab. 4.19).
51
Tabelul 4.16 – Valorile coeficientului φ de rezervare a
posturilor [3]
Coeficientul de rezervare al posturilor φ,
în dependenţă de numărul de automobile
deservite la întreprindere:
Tipurile posturilor de lucru peste 100 peste 300
până 100
până 300 până 500
şi numărului de schimburi:
1 2÷3 1 2÷3 1 2÷3
RZ (RZZ şi RZR) 1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18
RT, diagnosticarea generală şi
1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09
profundă
RC (de reglare, de demontare-
1,8 1,4 1,5 1,25 1,35 1,18
montare, de vopsire)
RC (de sudare-tinichigerie
1,4 1,2 1,25 1,13 1,17 1,09
(RC a caroseriei), de tâmplărie)
Tabelul 4.17 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori

care lucrează simultan la un post pentru
autobuze şi autoturisme [3]
Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează
simultan la un post
Tipurile mijloacelor de transport
Tipurile posturilor Autobuze
Autoturisme
de lucru de
de clasă de de de
clasă
foarte clasă clasă clasă
foarte
mică mică medie mare
mare
1 2 3 4 5 6 7
Posturile RZ:
lucrările de curăţare 2 1 2 2 2 3
lucrările de spălare 1 1 1 1 1 1
Posturile RC:
lucrările de reglare
şi de demontare- 1 1 1 1,5 1,5 1,5
montare
52
1 2 3 4 5 6 7
lucrările de sudare-
1 1 1,5 1,5 2 2
tinichigerie
lucrările de vopsire 1,5 1,5 2 2 2,5 2,5
Posturile de
1 1 2 2 2 2
diagnosticare
Posturile RT: 2 2 2 2,5 3 3
Tabelul 4.18 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori

care lucrează simultan la un post pentru
autocamioane [3]
Numărul mediu de muncitori Рm care lucrează
simultan la un post
Tipurile mijloacelor de transport
Autocamioane
Tipurile posturilor de
semiremorci
mică şi medie
Remorci şi
de capacitate
de capacitate
de capacitate
de capacitate
lucru
foarte mare
foarte mică
mare
Posturile RZ:
lucrările de curăţare 1 2 2 2 1
lucrările de spălare 1 1 1 1 1
Posturile RC:
lucrările de reglare şi
de demontare- 1 1 1,5 1,5 1
montare
lucrările de sudare-
1 1,5 1,5 1,5 1
tinichigerie
lucrările de vopsire 1,5 2 2 2 1
lucrările de tâmplărie 1 1 1 1,5 1
Posturile de
1 2 2 2 1
diagnosticare
Posturile RT: 2 2 2,5 3 1
53
Tabelul 4.19 – Valorile coeficientului η de utilizare al
timpului de lucru al postului [3]
Coeficientul η de utilizare al
timpului de lucru al postului,în
dependenţă de numărul de
Tipurile posturilor de lucru
schimburi
1 2 3
schimb schimburi schimburi
Posturile RZ:
lucrările de curăţare 0,98 0,97 0,96
lucrările de spălare 0,90 0,88 0,87
Posturile RT 0,98 0,97 0,96
Posturile de diagnosticare 0,90 0,88 0,87
Posturile RC:
- de reglare, de demontare-montare 0,98 0,97 0,96
(care nu sunt înzestrate cu utilajele
speciale), de sudare-tinichigerie,
de tâmplărie
- de demontare-montare (care sunt 0,93 0,92 0,91
înzestrate cu utilajele speciale)
- de vopsire 0,90 0,88 0,87
4.2.11 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie

Suprafaţa încăperii de producţie Sp, m2 pentru efectuarea
lucrărilor la posturi (zonă de RZ, zonă de RT, zonă de RC a
automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a
caroseriilor, sector de vopsire) se determină cu relaţia:
Sp = fa · Хi · Kd, (4.29)
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă (p. 4.2.10);
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor
(Kd = 5...6)
Suprafaţa încăperii de producţie pentru efectuarea lucrărilor
în sectoarele fără posturi Ss, m2 se determină cu relaţia:
Ss = ∑fut · Kd, (4.30)
2
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m ;
54
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor
(Kd = 4...4,5 ).
În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilajele în
plan, suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea
lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină în funcţie de
numărul nominal de muncitori într-un schimb mai încărcat
(tab. 4.20).
Tabelul 4.20 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de
producţie
următorul muncitor f2,

Suprafaţa specifică
Suprafaţa specifică
muncitor f1, m2
pentru fiecare
pentru primul
m2
Denumirea sectoarelor
Electrotehnic 14 5
De acumulatoare 36 10
Întreţinerea instalaţiei de alimentare 36 5
De demontare-montare a anvelopelor 18 10
De vulcanizare 18 10
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 54 8
De arcuri-fierărie 27 15
De arămărie 18 8
De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 18 10
De tinichigerie (pentru încăpere fără posturi ) 27 10
De agregate:
RC a motoarelor 54 12
RC a agregatelor 54 12
De armatură 14 15
De tapiţerie 27 10
55
Tabelul 4.21 – Suprafeţele aproximative ale încăperilor de
producţie [11]
Suprafaţa încăperii, m2 în dependenţă de
numărul maxim de muncitori într-un
Denumirea încăperii
schimb mai încărcat
1 2 3 4 6 8 10
Electrotehnic 14 18 27 36 54 72 72
De acumulatoare 36 54 54 54 54 54 54
Întreţinerea instalaţiei de 14 18 27 36 36 36 36
alimentare
De demontare-montare a 14 36 45 54 54 54 54
anvelopelor
De vulcanizare 18 27 36 36 36 36 36
De lăcătuşărie şi de 54 54 54 63 81 95 108
prelucrare mecanică
De arcuri-fierărie 27 36 54 72 95 95 95
De arămărie 18 27 36 45 54 54 54
De sudare ( pentru 18 27 36 36 36 36 36
încăpere fără posturi)
De tinichigerie (pentru 27 36 45 63 72 72 72
încăpere fără posturi )
De agregate: 54 54 54 63 126 144 180
RC a motoarelor
RC a agregatelor
De armatură 14 18 27 36 36 36 36
De tapiţerie 27 36 54 54 54 54 54
4.2.12 Calculul suprafeţelor depozitelor

Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină cu relaţia:
Sd = fd · Kс1 · Kс2 · Kс3 · Kс4 · Kс5 · АL, (4.31)
2
unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m /1
automobil (tab. 4.22);
Kc – coeficienţi de corectare în dependenţă de:
Kс1– parcursul mediu zilnic al automobilelor (tab. 4.23);
Kс2 – numărul de automobile (tab. 4.24);
Kс3 – tipul mijloacelor de transport (tab. 4.25);
56
Kс4 – înălţimea depozitării (tab. 4.26);
Kс5 – categoria condiţiilor de exploatare (tab. 4.27).
Tabelul 4.22 – Normativele suprafeţelor specifice fd ale

depozitelor [3]
Suprafaţa specifică a depozitului la
Denumirea depozitului 1 unitate de mijloace de transport, m2
autoturisme autobuze autocamioane
Piese de schimb 0,20 0,44 0,40
Materiale de exploatare 0,20 0,44 0,40
Agregate şi ansambluri 0,15 0,30 0,25
Materiale lubrifiante 0,15 0,18 0,16
Vopsele 0,04 0,06 0,05
Instrumente 0,01 0,015 0,015
Metale 0,02 0,03 0,025
Anvelope 0,16 0,26 0,24
Tabelul 4.23 – Valorile coeficientului de corectare Kс1 [3]

Parcursul mediu Coeficient de Parcursul mediu Coeficient de
zilnic al corectare, Kс1 zilnic al corectare, Kс1
automobilului, km automobilului, km
100 0,8 250 1,0
150 0,85 300 1,15
200 0,9 350 1,25

Numărul mijloacelor de transport Coeficient de corectare, Kс2
până 50 1,4
peste 50 până 100 1,2
peste 100 până 150 1,15
peste 300 0,95
57
Tipul mijloacelor de transport Coeficient de corectare Kс3
Autoturisme:
de clasă mică 0,7
de clasă medie 1,0
Autobuze:
de clasă mică 0,6
de clasă medie 0,8
de clasă mare 1,0
de clasă foarte mare 1,4
Autocamioane:
de capacitate foarte mică 0,5
de capacitate mică 0,6
de capacitate medie 0,8
de capacitate mare:
peste 5,0 până 6,0 t 1,0
peste 6,0 până 8,0 t 1,2
de capacitate foarte mare:
peste 8,0 până 10 t 1,3
peste 10,0 până 16,0 t 1,5

Înălţimea depozitării, m Coeficient de corectare, Kс4
3,0 1,6
3,6 1,35
4,2 1,15
4,8 1,0
5,4 0,9
6,0 0,8
58
Categoria condiţiilor de exploatare ale Coeficient de corectare,
automobilelor Kс5
I 1,0
II 1,05
III 1,1
IV 1,15
V 1,2
4.2.13 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice

Tabelul 4.28 – Valorile suprafeţelor încăperilor tehnice
Denumirea încăperii Suprafaţa încăperii, m2
De compresor 15...20
De ventilator 20...30
De transformator 15...25
4.2.14 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social

Suprafaţa încăperilor de uz social Sus, m2 se determină cu
relaţia:
Sus = fm · ∑ Рn /ρ, (4.32)
unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m2/muncitor ;
∑ Рn – numărul total de muncitori la întreprindere;
ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau
la un m2 de suprafaţă.
Tabelul 4.29 – Valoarea normativelor fm şi ρ

Denumirea încăperii fm, m2/muncitor ρ
de uz social [12] [12]
De garderob 0,40 1
Lavoar 0,80 15...20
De duş 2,00 3...5
Veceu 2,50 30
Fumuar* 0,03 1
* Suprafaţa minimă a fumuarului 8 m2
59
4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto (S.S.A.)
Tabelul 4.30 - Date iniţiale pentru proiectare:

Numărul de Numărul Parcursul Clasa sau Regimul Numărul
automobile de anual al modelul zilnic de zilelor
care automobil unui auto- lucru al anuale
folosesc e vândute automobil, turismelor S.S.A., de lucru
serviciile la S.S.A., La ,km (numărul ale
S.S.A., Аv de S.S.A.
АS.S.A. schimburi) ZL
4.3.1 Calculul programului de producţie al S.S.A.

Programul anual de spălare – curăţare comercială a
automobilelor ∑Nscc, automobile:
∑Nscc = dsc· АS.S.A. , (4.33)
unde dsc – numărul de vizite anuale la spălare-curăţare al unui
automobil (tab. 4.31);
АS.S.A. – numărul de automobile deservite la S.S.A.
Tabelul 4.31 – Numărul anual de vizite ale automobilelor la

S.S.A.
Companiile
ONTP 01-91
S.S.A. urbane Europene
[3]
[2]
Numărul de vizite anuale al unui automobil la 2 3,4 – 5,2
S.S.A. pentru efectuarea RT şi RC,
vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la 5 5
S.S.A. pentru efectuarea lucrărilor de spălare-
curăţare, vizite/automobil
Numărul de vizite anuale al unui automobil la 1 1
S.S.A. pentru efectuarea lucrărilor de prelucrare
anticorosivă a caroseriei, vizite/automobil
60
Programul anual de RT şi RC a automobilelor ∑NR ,
automobile:
∑NR = dR· АS.S.A., (4.34)
unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil
(tab. 4.31);
АS.S.A. – numărul de automobile care folosesc serviciile S.S.A.
Programul anual de prelucrare anticorosivă a caroseriei
∑Nаk, automobile (se calculează pentru S.S.A. cu АS.S.A. peste
1000):
∑Nаk = dаk· АS.S.A., (4.35)
unde dаk – numărul de vizite anuale la prelucrarea anticorosivă a
caroseriei al unui automobil (tab. 4.31);
Programul anual de recepţionare - livrare a automobilelor
∑NRL, automobile:
∑NRL = dR· АS.S.A. + ∑Nаk , (4.36)
unde dR – numărul de vizite anuale la RT şi RC al unui automobil
(tab. 4.31);
Programul anual de pregătire pentru vânzare a automobilelor

∑Npv , automobile:
∑Npv = Аv , (4.37)
unde Аv – numărul de automobile vândute anual la S.S.A.
4.3.2 Calculul volumelor anuale de lucru la S.S.A.

Volumul anual de lucru de spălare-curăţare a automobilelor
∑Тsc, om·h :
∑Тsc = tsc · (∑Nscc + ∑NR +∑Nаk) (4.38)
Volumul anual de lucru de recepţionare-livrare ∑ТRL om·h :

∑ТRL = tRL · ∑NRL (4.39)
Volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a
caroseriei ∑Таk om·h :
∑Таk = tаk · ∑Nаk (4.40)
61
Volumul anual de lucru de pregătire pentru vânzare
∑Тpv om·h :
∑Тpv = tpv · ∑Npv (4.41)
Volumul anual de lucru de RT şi RC a automobilelor
∑ТR om·h :
∑ТR = ks·tR· La· АS.S.A./1000 (4.42)
unde tsc, tRL, tаk, tpv – manopera lucrărilor de spălare – curăţare,
recepţionare – livrare, prelucrare anticorosivă şi de pregătire
pentru vânzare respectiv, om·h (tab. 4.32);
tR – manopera RT şi RC a automobilelor, om·h/1000 km
(tab. 4.32)
ks – coeficient de corectare în dependenţă de capacitatea
S.S.A.
În conformitate cu ONTP 01 – 91 ks = 1.05 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru până la 5; ks = 1.00 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.95 pentru
S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.90
pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 15 până la 25;
ks = 0.85 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25
până la 35; ks = 0.80 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru
peste 35.
Pentru automobile din occident ks = 1.05 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru până la 5; ks = 1.00 pentru S.S.A. cu
numărul de posturi de lucru peste 5 până la 10; ks = 0.92 pentru
S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 10 până la 15; ks= 0.83
pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 15 până la 25;
ks = 0.75 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru peste 25
până la 35; ks = 0.67 pentru S.S.A. cu numărul de posturi de lucru
peste 35.
Notă: Aproximativ pentru fiecare 100 de automobile este
necesar 1 post de lucru.
62
Tabelul 4.32 – Normativele manoperelor
Normativele manoperelor, om·h
Pentru un automobil,
om·h/automobil
Tipul mijloacelor de
anticorosivă a
Recepţionare
Specifică RT şi RC,
Prelucrare
caroseriei
spălare şi
Pregătire
şi livrare
transport
curăţare
vânzare
pentru
om·h/1000 km parcurs
S.S.A. urbane ONTP Companiile

01-91 Europene
Autoturisme:
de clasă foarte mică
(cilindreea pană 1,2 l 2,0 1,54 0,15 0,15 3,5 3,0
inclusiv)
de clasă mică
(cilindreea peste1,2 l 2,3 1,77 0,2 0,2 3,5 3,0
până 1,8 l inclusiv)
de clasă medie
(cilindreea peste1,8 l 2,7 1,92 0,25 0,25 3,5 3,0
până 3,5 l inclusiv)
4.3.3 Repartizarea volumelor anuale de lucru pe tipuri şi

între sectoarele de producţie
(valorile а1, а2, а3 etc., % - tab. 4.34, b1, b2, b3 etc., % - tab. 4.35)
Tabelul 4.33 – Repartizarea volumelor de lucru

Denumirea
Lucrările efectuate Formula de calcul
sectorului
1 2 3
Sector de spălare şi spălarea şi curăţarea a
automobilelor ∑Тsc (compartiment
curăţare a
4.3.2)
automobilelor
Zonă de RT a RT în volumul total Тт = а2 ·b2·∑ТR/10000
automobilelor lucrările de ungere Тun = а3 ·b3·∑ТR/10000
Total RT ТRT = Тт + Тun
63
1 2 3
Zonă de reparaţie reparaţia şi reglarea
Тfr = а5 ·b5·∑ТR/10000
curentă a frânelor
automobilelor Reglarea unghiurilor
Тrd = а4·b4·∑ТR/10000
roţilor directoare
lucrările electrotehnice Тe = а6 ·b6·∑ТR/10000
reparaţia instalaţiei de
Тal = а7 ·b8·∑ТR/10000
alimentare
lucrările de
Та = а8 ·b10·∑ТR/10000
acumulatoare
lucrările de demontare -
Тan =а9 ·b12·∑ТR/10000
montare a anvelopelor
reparaţia agregatelor şi
Тaa=а10·b14·∑ТR/10000
ansamblurilor
lucrările de arămărie Тar=а12·b18·∑ТR/10000
lucrările de tapiţerie Тt=а14·b21·∑Тр/10000
Total zona de RC
diagnosticare a diagnosticare (motor,
automobilelor frâne, echipament ТD = а1·b1·∑ТR/10000
electric, analiza gazelor
de eşapament)
Sector de reparaţie lucrările de sudare şi
a caroseriei tinichigerie efectuate la Тsp=а11·b16·∑ТR/10000
posturi
lucrările de sudare şi
tinichigerie efectuate la
Тsl=а11·b17·∑ТR/10000
locurile de muncă
staţionare
Total RC a caroseriei Тcr = Тsp + Тsl
Sector de vopsire lucrările de vopsire Тvp=а13·b20·∑ТR /10000
lucrările de prelucrare ∑Таk (compartiment
anticorosivă 4.3.2)
Total sector de vopsire
64
1 2 3
Sector de agregate reparaţia agregatelor şi
ansamblurilor Таg=а10·b15·∑ТR /10000
inclusiv:
RC a motoarelor Тm = 0,45· Таg
RC a altora agregate Таgr = 0,55· Таg
Sector de lucrările de lăcătuşărie
lăcătuşărie şi de şi de prelucrare
mecanică Тlm=а15·b23·∑ТR/10000
prelucrare
mecanică
Sector electrotehnic lucrările electrotehnice Тel =а6·b7·∑ТR/10000
Sector de lucrările de întreţinere
acumulatoarelor
Таc =а8·b11·∑ТR/10000
acumulatoare
Sector de lucrările de întreţinere
întreţinere instalaţiei de alimentare
instalaţiei de cu combustibil Тia = а7·b9·∑ТR/10000
alimentare cu
combustibil
Sector de anvelope lucrările de demontare-
montare anvelopelor şi Тav=а9·b13·∑ТR/10000
de vulcanizare
Sector de tapiţerie lucrările de tapiţerie şi
de armatură Тta =а14·b22·∑ТR/10000
şi de armatură
Sector de arămărie lucrările de arămărie Тrm =а12·b19·∑ТR/10000
Sector de recepţionarea-livrarea
recepţionare – automobilelor ∑ТRL
livrare a (compartiment 4.3.2)
automobilelor
65
Tabelul 4.34 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]
Raportul procentual pe tipuri de lucrări în
dependenţă de numărul de posturi
(1 post pentru aproximativ 100 de
automobile AS.S.A. deservite la S.S.A.), %:
Tipurile lucrărilor
peste 5 până
până la 20
până la 30
peste 10
peste 20
până la 5
peste 30
inclusiv
la 10
De diagnosticare (motor, frâne,
echipamentul electric, analiza 6 5 4 4 3
gazelor de eşapament) (а1)
Revizia tehnică a automobilelor (а2) 35 25 15 10 6
Lucrările de ungere (а3) 5 4 3 2 2
Reglarea unghiurilor roţilor
10 5 4 4 3
directoare (а4)
Reparaţia şi reglarea frânelor (а5) 10 5 3 3 2
Lucrările electrotehnice (а6) 5 5 4 4 3
Reparaţia instalaţiei de
5 5 4 4 3
alimentare (а7)
Lucrările de acumulatoare (а8) 1 2 2 2 2
Lucrările de demontare – montare a
7 5 2 1 1
anvelopelor (а9)
Reparaţia agregatelor şi
16 10 8 8 8
ansamblurilor (а10)
Reparaţia caroseriei (de sudare şi
- 8 23 25 32
tinichigerie) (а11)
Lucrările de arămărie (а12) - 2 2 3 3
Lucrările de vopsire (а13) - 10 16 20 25
Lucrările de tapiţerie (а14) - 1 3 3 2
De lăcătuşărie şi de prelucrare
- 8 7 6 5
mecanică (а15)
Total: 100 100 100 100 100
66
Tabelul 4.35 - Raportul procentual pe tipuri de lucrări [3]
Raportul procentual pe tipuri de
lucrări, %
Tipurile lucrărilor efectuate în
efectuate
sectoare fără
la posturi
posturi
De diagnosticare (motor, frâne,
echipamentul electric, analiza gazelor de 100 (b1) -
eşapament)
Revizia tehnică a automobilelor 100 (b2) -
Lucrările de ungere 100 (b3) -
Reglarea unghiurilor roţilor directoare 100 (b4) -
Reparaţia şi reglarea frânelor 100 (b5) -
Lucrările electrotehnice 80 (b6) 20 (b7)
Reparaţia instalaţiei de alimentare 70 (b8) 30 (b9)
Lucrările de acumulatoare 10 (b10) 90 (b11)
Lucrările de demontare – montare a
30 (b12) 70 (b13)
anvelopelor
Reparaţia agregatelor şi ansamblurilor 50 (b14) 50 (b15)
Reparaţia caroseriei ( de sudare şi
75 (b16) 25 (b17)
tinichigerie)
Lucrările de arămărie 75 (b18) 25 (b19)
Lucrările de vopsire 100 (b20) -
Lucrările de tapiţerie 50 (b21) 50 (b22)
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică - 100 (b23)
Lucrările de spălare şi curăţare a
100 (b24) -
automobilelor
4.3.4 Calculul numărului necesar de muncitori productivi

Numărul nominal de muncitori productivi Рn:
Рn= Тsec /Fn, (4.43)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe:
Рe= Тsec /Fe, (4.44)
unde Тsec – volumul anual de lucru în sectorul respectiv, om· h
(tab. 4.33);
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h (tab. 4.12);
Notă: Sectorul respectiv poate fi organizat în cazul când numărul
67
efectiv de muncitori depăşeşte 0,7. Lucrările de arămărie pot fi efectuate
în sector de reparaţie a caroseriei, lucrările de acumulatoare – în sector
electrotehnic (în încăperi separate), lucrările de lăcătuşărie şi de
prelucrare mecanică – în sector de agregate. În cazul volumului de lucru
foarte mic lucrările de reparaţie a agregatelor, şi electrotehnice pot fi
efectuate în zonă de RC a automobilelor (VSN 01 - 89).
4.3.5 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari

Numărul de muncitori auxiliari şi repartizarea acestora pe
meserii sunt prezentate în tab. 4.13 şi 4.14.
4.3.6 Calculul numărului de posturi pentru RT şi RC a
automobilelor
4.3.6.1 Sector de spălare şi curăţare a automobilelor
Numărul de posturi pentru spălarea mecanizată a
automobilelor:
ХSM = ∑Nscc /(Fp· Аm), (4.45)
unde ∑Nscc - programul anual de spălare – curăţire comercială
(compartiment 4.3.1) ;
(tab. 4.15);
Аm – productivitatea pe oră a utilajului de spălat,
automobile/h: (Аm = 30...40).
Numărul de posturi pentru spălarea manuală a
automobilelor:
ХSC = ∑ТSC · φ/(Fp· Рm· η), (4.46)
unde ∑ТSC – volumul anual de lucru de spălare – curăţire a
automobilelor, om· h (compartiment 4.3.3);
φ – coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
(tab. 4.15);
Рm – numărul mediu de muncitori care lucrează simultan la
un post (Рm = 2 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate
cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1); η - coeficientul
de utilizare al timpului de lucru al postului, η = 0,95 cu regimul de
lucru într-un schimb şi 0,94 în două schimburi.
68
4.3.6.2 Zonă de revizie tehnică a automobilelor
Numărul de posturi pentru RT a automobilelor:
ХRT = ТRT · φ/(Fp· Рm· η), (4.47)
unde ТRT – volumul anual de lucru de RT a automobilelor, om· h
(compartiment 4.3.3);
φ - coeficientul de rezervare al posturilor φ = 1,15;
(tab. 4.15);
cu recomandările Companiilor Europene Рm = 1);
η – coeficientul de utilizare al timpului de lucru al postului,
η= 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două
schimburi.
4.3.6.3 Zonă de diagnosticare a automobilelor

Numărul de posturi pentru zonă de diagnosticare a
automobilelor:
ХD = ТD · φ / (Fp· Рm· η), (4.48)
unde ТD – volumul anual de lucru de diagnosticare a
(tab. 4.15);
un post, Рm = 1;
schimburi.
4.3.6.4 Zonă de reparaţie curentă (RC) a automobilelor

Numărul de posturi pentru control şi reglarea unghiurilor
roţilor directoare:
ХRD = Тrd · φ/(Fp· Рm· η), (4.49)
unde Тrd – volumul anual de lucru de control şi reglare a
unghiurilor roţilor directoare, om· h ( compartiment 4.3.3);
69
(tab. 4.15);
un post, Рm = 1;
schimburi.
Numărul de posturi pentru RC a automobilelor :
ХRC = ТRC · φ/(Fp· Рm· η), (4.50)
unde ТRC – volumul anual de lucru în zonă de RC a automobilelor,
om· h (compartiment 4.3.3);
(tab. 4.15);
schimburi.
4.3.6.5 Sector de reparaţie curentă a caroseriilor

automobilelor
Numărul de posturi pentru lucrările de sudare – tinichigerie
nemijlocit pe automobil:
Хcr = Тcr · φ/(Fp· Рm· η), (4.51)
unde ТRC – volumul anual de lucru de sudare – tinichigerie
nemijlocit pe automobil, om· h (compartiment 4.3.3);
(tab.4.15);
un post (Рm = 1,5 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate
70
η = 0,95 cu regimul de lucru într-un schimb şi 0,94 în două
schimburi.
4.3.6.6 Sector de vopsire a automobilelor

Numărul de posturi pentru vopsirea automobilelor :
Хvp = Тvp · φ/(Fp· Рm· η), (4.52)
unde Тvp – volumul anual de lucru de vopsire a automobilelor,
om·h ( compartiment 4.3.3);
(tab. 4.15);
un post (Рm = 1,5 în conformitate cu ONTP-01-91, în conformitate
schimburi.
Notă: Sector de vopsire cu o cameră combinată de vopsire-
uscare necesită aproximativ 3...4 posturi pentru lucrările de
pregătire pentru vopsire.
Numărul de posturi pentru prelucrarea anticorosivă a
caroseriei automobilelor :
Хak = Тak · φ/(Fp· Рm· η), (4.53)
unde Тak – volumul anual de lucru de prelucrare anticorosivă a
caroseriei, om· h (compartiment 4.3.3);
(tab. 4.15);
un post, Рm = 1;
schimburi.
71
4.3.6.7. Sector de recepţionare-livrare a automobilelor
Numărul de posturi pentru recepţionarea–livrarea
automobilelor :
ХRL = ТRL · φ/(Fp· Рm· η), (4.54)
unde ТRL – volumul anual de lucru de recepţionare-livrare a
(tab. 4.15);
un post, Рm = 1,0;
schimburi.
4.3.7 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie

la posturi Sp, m2 (zonă de SC, zonă de RT, zonă de RC a
automobilelor, zonă de diagnosticare, sector de reparaţie a
caroseriilor, sector de vopsire) se determină:
Sp = fa · Хi · Kd, (4.55)
2
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă
(compartiment 4.3.6);
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor (pentru
calcule Kd = 5...6).
în sectoarele fără posturi Ss, m2 se determină:
Ss = ∑fut · Kd, (4.56)
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m2 ;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor (pentru
calcule Kd = 4...4,5).
În cazul lipsei datelor despre suprafaţa ocupată de utilaje în
plan, suprafaţa încăperii de producţie Ss, m2 pentru efectuarea
lucrărilor în sectoarele fără posturi se determină reieşind din
numărul nominal de muncitori într-un schimb mai încărcat.
72
Tabelul 4.36 – Suprafeţele specifice ale încăperilor de
producţie pentru efectuarea lucrărilor în
sectoare fără posturi
primul muncitor
specifică pentru
specifică pentru
fiecare următor
muncitor f2, m2
Suprafaţa
Suprafaţa
f1, m2
Denumirea sectoarelor
Electrotehnic 15 9
De acumulatoare fără încăperile pentru 21 15
pregătirea electrolitului şi încărcarea
acumulatoarelor
Pregătirea electrolitului 4 3
Încărcarea acumulatoarelor 4 3
Întreţinerea sistemului de alimentare cu
14 8
combustibil
De demontare-montare a anvelopelor 18 15
De vulcanizare 12 6
De lăcătuşărie şi de prelucrare mecanică 18 12
De arămărie 15 9
De sudare ( pentru încăpere fără posturi) 15 9
De tinichigerie (pentru încăpere fără
18 12
posturi)
De agregate(fără încăpere pentru spălarea
22 14
agregatelor şi ansamblurilor)
De armatură 12 6
De tapiţerie 18 5
4.3.8 Calculul suprafeţelor depozitelor

Suprafeţele depozitelor Sd, m2 , se determină:
Sd = fd · ∑NR / 1000, (4.57)
unde fd – suprafaţa specifică a depozitului respectiv, m2/1000
automobile deservite (tab. 4.36);
73
∑NR – programul anual de RT şi RC a automobilelor
(compartiment 4.3.1)
Tabelul 4.37 – Suprafeţele specifice ale depozitelor

fd , m2/1000 automobile
Denumirea depozitului
[3]
Depozit de piese de schimb 32
Depozit de materiale de exploatare 6
Depozit de agregate şi ansambluri 12
Depozit de lubrifianţi 6
Depozit de vopsele 4
Depozit de instrumente Sd = 5...6 m2
Depozit de anvelope 8
2
Depozit pentru păstrarea agregatelor şi 1,6 m pentru fiecare
accesoriilor auto, demontate de pe automobile post de lucru
4.3.9 Calculul suprafeţelor încăperilor tehnice
De compresor - 6...10 m2; de transformator – 10...12 m2.
4.3.10 Calculul suprafeţelor încăperilor de uz social
Suprafaţa încăperilor de uz social Sus , m2 se determină:

Sus = fm · ∑ Рn /ρ , (4.58)
unde fm – normă sanitară pentru un muncitor, m2/muncitor
(tab. 4.29);
∑Рn – numărul total de muncitori (compartiment 4.3.4);
ρ – numărul specific de lucrători la o unitate de inventar sau
la un m2 de suprafaţă (tab. 4.29).
74
4.3.11 Calculul suprafeţelor încăperilor administrative
ale serviciului de service tehnic al S.S.A.
Tabelul 4.38 – Numărul recomandat de personal

administrativ al serviciului de service tehnic
Denumirea Numărul recomandat de personal pentru S.S.A. Numărul
personalului al cu numărul de posturi de lucru: primit
serviciului de până la de la 10 de la 30 peste 50 de
service tehnic 10 până 20 până 40 personal
Brigadier 1- 1- 5 8
îndeplineşte şi îndeplineşte şi
funcţiile de funcţiile de
recepţioner, service-
dispecer şi de manager şi
service- dispecer
manager
Recepţioner - 1 2 4
Service - - 1 1 1+1
manager adjunct
Dispecer - - 1 2
Funcţionar de - - 1 2
oficiu (clerk)
Casier 1 2 3 4
Suprafaţa oficiului service - managerului 10 - 15 m2. Oficiul
recepţionerului posedă comunicarea directă cu sectorul de
recepţionare. Suprafaţa recomandată 6 m2 pentru primul şi plus 3 m2
pentru fiecare următor colaborator. Dispeceratul se amplasează în
aşa mod ca să fie asigurată vizibilitatea posturilor. Suprafaţa
recomandată 5 m2 pentru un lucrător. Oficiul serviciului de service
tehnic se amplasează în apropierea cu oficiul managerului.
Suprafaţa recomandată 8 m2 pentru primul şi plus 5 m2 pentru
fiecare următor colaborator. Casa se amplasează în apropierea cu
oficiul recepţionerului, suprafaţa recomandată - 3 m2 pentru un
lucrător. Suprafaţa minimă a depozitului pentru blanchete este de 5
m2. Sala de aşteptare (încăpere pentru clienţi) ocupă suprafaţa de 2,5
m2 pentru fiecare client şi se amplasează în apropierea cu sala de
demonstrare a automobilelor şi caselor (numărul zilnic de clienţi
alcătuieşte 3% din numărul de automobile deservite la S.S.A.).
75
Sala de expoziţie a automobilelor ocupă suprafaţa 25 – 30 m2
pentru un automobil. Numărul de automobile în sala de expoziţie
aproximativ este egal cu numărul de automobile vândute in timp
de 3 – 4 săptămâni.
4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie
4.4.1 Generalităţi
Locul de muncă în sectorul de producţie reprezintă o parte
din suprafaţa tehnologică a sectorului pe care se amplasează unul
sau mai mulţi executanţi; o unitate de utilaj tehnologic;
echipamente tehnologice; inventar pentru păstrarea materialelor,
pieselor de schimb, semifabricatelor, deşeurilor şi instrumentelor;
instalaţiilor de ridicare – transportare; mijloacelor de securitate a
muncii şi pe un timp limitat obiectul de producţie (automobil,
agregat, ansamblu, piesa sau semifabricat) şi materiale.
Tabelul 4.39 - Clasificarea locurilor de muncă

Clasificarea Tipul locului de muncă
După număr de executanţi Individual
Colectiv
După nivel de mecanizare a Manual
muncii Mecanizat
Semiautomatizat
Automatizat
După tipul operaţiilor De bază
efectuate Auxiliar
După nivel de specializare Universal
Specializat
Special
După grad de mobilitate Mobil
Staţionar
După poză de lucru a Verticală
executantului Şezând pe scaun
Variabilă
76
Locurile de muncă mobile de regulă sunt destinate pentru
efectuarea lucrărilor nemijlocit pe automobil (lucrările la posturi).
Locurile de muncă staţionare sunt destinate pentru efectuarea
lucrărilor de reparaţie a părţilor componente demontate de pe
automobil şi pentru efectuarea operaţiilor de fabricare şi de
recondiţionare a pieselor.
Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor la
posturi poate fi determinat cu relaţia (compartimentul 4.2 sau 4.3):
Хi = Тi · φ / (Fp· Рm· η), (4.59)
unde Тi – volumul anual de lucru la posturi, om· h;
φ - coeficientul de rezervare al posturilor;
Fp – fondul nominal anual al timpului de lucru al postului, h;
un post;
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru.
Tabelul 4.40 - Specializarea posturilor de RC [3]

Destinaţia posturilor de reparaţie curentă a Raportul
automobilelor procentual
Înlocuirea motoarelor 11-13
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor motoarelor 4-6
Înlocuirea agregatelor şi ansamblurilor transmisiei 12-16
Înlocuirea şi reglarea echipamentului electric şi 7-9
instalaţiei de alimentare cu combustibil
Înlocuirea ansamblurilor şi pieselor părţii rulante 9-11
Demontarea şi montarea roţilor pe automobil 8-10
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor 10-12
sistemului de frânare
Înlocuirea şi reglarea ansamblurilor şi pieselor 12-14
sistemului de direcţie
Înlocuirea pieselor cabinei şi caroseriei 7-9
Posturi universale 9-11
77
La fel lucrările de ungere pot fi efectuate la posturile
specializate respective.
Numărul de locuri de muncă pentru efectuarea lucrărilor de
reparaţie a părţilor componente demontate de pe automobil şi
pentru efectuarea operaţiilor de fabricare şi de recondiţionare a
pieselor poate fi determinat cu relaţia:
Lmi = Тli / (Fli· Рm· η), (4.60)
unde Тli – volumul anual de lucru efectuat la locul de muncă de tip
respectiv, om· h;
Fli – fondul nominal anual al timpului de lucru al locului de
muncă, h;
Рm – numărul de muncitori, care lucrează simultan la un loc
de muncă;
η - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de
muncă.
În cazul lipsei informaţiei despre volumele anuale de lucru
efectuate la locuri de muncă, numărul şi destinaţia locurilor de
muncă pot fi determinate în baza schemei procesului de producţie
al sectorului.
De exemplu, in sectorul de tapiţerie (fig. 4.1) pot fi
prevăzute următoarele locuri de muncă:
№1 – dezasamblarea şi defectarea scaunelor, spătarelor şi
banchetelor;
№2 – croirea căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului
automobilelor;
№3 – cusutul căptuşelilor spătarelor, banchetelor şi salonului
automobilelor;
№4 – asamblarea scaunelor, spătarelor şi banchetelor.
78
Figura 4.1 – Schema procesului de producţie
al sectorului de tapiţerie
79
4.4.2 Înzestrarea locurilor de muncă
Înzestrarea locurilor de muncă ale sectoarelor de producţie
prevede asigurarea locurilor cu mijloace, necesare pentru crearea
condiţiilor necesare lucrătorilor pentru îndeplinirea efectivă a
funcţiilor sale:
• utilaje tehnologice;
• utilaje de ridicare – transportare;
• echipamente tehnologice;
• inventar (de producţie şi gospodăresc);
• documentaţia normativă, tehnică şi tehnologică –
îndrumări de exploatare şi reparaţie a automobilelor,
prescripţii tehnice pentru reparaţii, cataloagele pieselor şi
ansamblurilor, desene de lucru, prescripţii tehnice pentru
materiale, seturi de documente ale proceselor tehnologice
efectuate la locul de muncă, placarde pe construcţia,
deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor etc.;
• documentaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă –
instrucţiuni de securitate şi sănătate în muncă, registru
pentru instruire la locul de muncă, placarde pe tehnica
securităţii şi securitatea antiincendiară;
• mijloace de siguranţă – parapete de protecţie, ecrane,
mijloace individuale de protecţie (ochelari, respirator,
mănuşi, îmbrăcăminte şi încălţăminte speciale), mijloace
de protecţie antiincendiară, semne de avertizare despre
pericolele respective, mijloace de ventilare de extragere;
• mijloace de iluminare – generală pentru toată încăpere a şi
locală pentru zona de lucru;
• mijloace de semnalizare – sonore, de lumină şi semne;
• mijloace de întreţinere la locul de muncă a microclimei –
aparate de încălzire, ventilarea de refulare;
• mijloace de estetică a interiorului – florărie, draperii,
jaluzele etc.;
• la necesitate mijloace de comunicare.
80
Utilajele tehnologice pentru service auto pot fi clasificate în
două grupe. La prima grupă se referă utilajul care se utilizează
doar în procesele tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie a
automobilelor:
• utilaj de control – diagnosticare;
• utilaj şi echipament tehnologic pentru lucrări de
dezasamblare, asamblare şi reparaţie a automobilelor şi
părţilor componente a acestora;
• utilaj pentru lucrări de reglare;
• utilaj de spălare – curăţare a automobilelor, agregatelor şi
pieselor;
• utilaj de ungere şi de alimentare a agregatelor şi sistemelor
automobilelor cu materiale de exploatare;
• utilaj de ridicare şi de transportare a automobilelor şi părţilor
componente a acestora la efectuarea acţiunilor tehnice;
• utilaj de demontare, montare, reparaţie, umflare a
anvelopelor şi de echilibrare a roţilor;
• utilaj de vopsire a automobilelor, agregatelor, pieselor şi de
prelucrare anticorosivă a caroseriilor;
La grupa a doua se referă utilajul care se utilizează la
întreprinderi cu diferite destinaţii:
• utilaj pentru efectuarea lucrărilor de sudare, forjare,
tinichigerie, arămărie, tâmplărie, prelucrare mecanică,
electrotehnice, radiotehnice;
• utilaj utilizat pentru exploatarea reţelelor inginereşti,
sistemelor de încălzire, ventilare, aprovizionare cu apă etc.
Criteriile pentru alegerea corectă a utilajelor sunt următoare:
• parametrii tehnici, care trebuie să corespundă tipului,
parametrilor şi particularităţilor constructive ale
automobilelor sau agregatelor pentru care este destinat
utilajul ales;
• proprietăţi de exploatare – fiabilitatea, asigurarea calităţii
lucrărilor efectuate, siguranţa, inclusiv ecologică;
• proprietăţi fiziologice – estetica, comoditatea la efectuarea
lucrărilor, influenţa asupra sănătăţii omului (oboseala, vibraţia,
81
zgomot, degajări nocive, temperatura, iluminarea etc.);
• proprietăţi economice – productivitatea, consum de energie,
preţ, cheltuieli curente pentru întreţinere;
• prezenţa certificatului de conformitate al utilajului.
4.4.3 Solicitarea locurilor de muncă

Potenţialul de producţie al sectorului Pp , om⋅h poate fi
determinat cu relaţia:
n
Pp = ∑ FEi ⋅ ηi ⋅ Pmi ⋅ K ti , (4.61)
i =1
unde FEi - fondul efectiv anual al locului de muncă, h (tab. 4.15);

ηi - coeficientul de utilizare al timpului de lucru al locului de
muncă (η = 0,95 – 0,97) ;
Pmi- numărul de muncitori care lucrează simultan la un loc de
muncă (pentru posturi tab. 4.17 şi 4.18, pentru celelalte sectoare
Pmi = 1 );
Kti - coeficientul care caracterizează nivelul tehnico –
organizatoric al producţiei (K ti = 0,9 ÷ 1,0) ;
n - numărul de locuri de muncă în sector.
Coeficientul de solicitare al locurilor de muncă K s poate fi
determinat cu relaţia:
a
Tsec
Ks = , (4.62)
Pp
a
unde Tsec - volumul total de lucru efectuat în sector, om⋅h
4.4.4 Determinarea indicilor de mecanizare a procesului

de producţie
Nivelul de mecanizare al procesului de producţie Y, %
determină partea lucrului mecanizat în volumul total de lucru:
T
Y = m ⋅100 , (4.63)
Tt
82
unde Tm - manopera operaţiilor mecanizate a procesului de
producţie, om⋅min.;
Tt - manopera totală a tuturor operaţiilor a procesului de
producţie, om⋅min.
Gradul de mecanizare a procesului de producţie G, %
determină înlocuirea funcţiilor de lucru ale omului cu utilizarea
utilajului în comparaţie cu procesul de producţie deplin
automatizat.
Numărul de funcţii de lucru ale omului înlocuite cu utilajul
respectiv se determină convenţional cu numărul respectiv de
„verigi” ale utilajului Zi ( Zo = 0 pentru instrument manual;
Z1 = 1 pentru maşini cu acţionare manuală; Z 2 = 2 pentru maşini
manuale mecanizate alimentate cu energie de la surse speciale;
Z3 = 3 pentru maşini mecanizate; Z3,5 = 3,5 pentru maşini
semiautomate; Z 4 = 4 pentru maşini automate).
Caracteristica mai profundă a utilajului respectiv cu numărul
de „verigi” corespunzătoare este dată în [13].
Operaţiile efectuate cu maşini Z0 = 0 sunt operaţiile
manuale, cu Z = 1 până la 3 sunt operaţiile mecanizate şi cu
Z = 3,5 până la 4 sunt operaţiile automatizate.
Gradul de mecanizare G, % poate fi determinat cu relaţia:
Z ⋅M +Z ⋅M +Z ⋅M +Z ⋅M +Z ⋅M
G = 1 1 2 2 3 3 3,5 3,5 4 4 ⋅100, (4.64)
4⋅ N
unde M1 , M 2 , M 3 , M 3,5 , M 4 - numărul de operaţii mecanizate
efectuate cu utilizarea utilajelor cu numărul de „verigi” respectiv:
Z1 = 1, Z 2 = 2, Z3 = 3, Z3,5 = 3,5, Z 4 = 4;
N – numărul total de operaţii ale procesului de producţie.
Gradul de mecanizare al procesului de producţie minimal:
RZ : 65 ÷ 75%; RT1 : 32 ÷ 35%; RT2 : 30 ÷ 33%; RC : 35 ÷ 37% [3].
83
4.4.5 Organizarea deservirii locurilor de muncă
Deservirea locului de muncă reprezintă un sistem de măsuri
necesare pentru asigurarea lucrului cu toate cele necesare pentru
funcţionarea continuă a procesului de producţie al sectorului
(întreprinderii).
Sunt prevăzute următoarele funcţii de deservire a locurilor de
muncă:
• de pregătire a producţiei – completarea obiectelor de
muncă, eliberarea sarcinii de producţie şi documentaţiei
tehnice sau tehnologice, instruirea la locul de muncă;
• instrumentală – asigurarea cu instrumente şi dispozitive,
ascuţirea şi reparaţia instrumentelor;
• de ajustare – ajustarea utilajelor şi echipamentelor
tehnologice;
• de transport – depozitare – recepţionarea, evidenţa,
păstrarea şi livrarea materialelor, pieselor de schimb,
instrumentelor, expedierea obiectelor şi mijloacelor de
muncă la locuri de muncă, expedierea produselor finale de
la locuri de muncă;
• de control – controlul calităţii lucrărilor efectuate, controlul
respectării regimurilor tehnologice, evidenţa şi întreţinerea
mijloacelor de măsurare;
• de întreţinere a utilajelor – deservirea şi reparaţia;
• de întreţinere a construcţiilor (încăperilor) şi reţelelor
inginereşti – reparaţia curentă;
• de gospodărie – curăţarea sistematică a încăperilor şi
teritoriului, asigurarea sanitar – igienică a condiţiilor de
muncă.
Funcţiile menţionate pot fi îndeplinite centralizat de
serviciile respective ale întreprinderii (serviciul mecanicului şef,
serviciul de control tehnic) sau decentralizat de muncitorii
productivi şi auxiliari şi de maistru (brigadier). Sistemul centralizat
poate fi utilizat pentru întreprinderi mari.
84
4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie
Suprafaţa încăperii de producţie Sp , m2 pentru efectuarea
lucrărilor la posturi se determină cu relaţia:
Sp = fa · Хi · Kd, (4.65)
unde fa – suprafaţa de gabarit a automobilului, m2 ;
Хi – numărul de posturi în încăperea respectivă;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării posturilor
(Kd=5...6).
în sectoarele fără posturi Ss , m2 se determină cu relaţia:
Ss = ∑fut · Kd , (4.66)
2
unde ∑fut – suprafaţa totală ocupată de utilaje în plan, m ;
Kd – coeficientul de densitate a amplasării utilajelor
(Kd = 4...4,5).
4.6 Calculul necesarului de resurse energetice
4.6.1 Calculul necesarului de energie electrică

Necesarul de energie electrică pentru funcţionarea utilajelor
Wu , kW⋅h, poate fi determinat cu relaţia:
Wu = ∑ (Pi ⋅ FEi ⋅ K Ci ⋅ ηi ) , (4.67)
unde Pi – puterea instalată la utilaje, kW;
FEi – fondul efectiv anual de lucru al utilajelor, h;
k Ci – coeficientul de cerere (k Ci = 0,45 ÷ 0,50) [3];
ηi – coeficientul de solicitare (tab. 4.41).
Tabelul 4.41 – Valoarea coeficienţilor de solicitare ηi [3]

Denumirea utilajelor Valoarea ηi
1. De diagnosticare, de control, de încercare, de 0,5
reglare, de spălare, de curăţire.
2. De vopsire, de fierărie, de sudare, de RC a 0,6
caroseriilor.
3. De prelucrare mecanică, de tâmplărie, de 0,7
demontare – montare, electrotehnice.
85
Necesarul de energie electrică pentru lumină WL , kW⋅h, se
WL = R ⋅ T ⋅ S , (4.68)
unde R - normă de consum specific al energiei electrice la 1 m2 a
suprafeţei podelii sectorului, kW/m2 (tab. 4.42);
T - durata medie de lucru a luminii electrice pe an, h;
S - suprafaţa încăperii sectorului, m2.
Tabelul 4.42 – Normele de consum specific al energiei
electrice pentru lumină R
Valoarea R,
Denumirea sectorului
kW/m2
1. De prelucrare mecanică 0,025÷0,030
2. De agregate, electrotehnic, de întreţinere a
0,020÷0,025
instalaţiei de alimentare cu combustibil.
3. Celelalte sectoare. 0,014÷0,016
Necesarul total de energie electrică WE , kW⋅h, se determină
cu relaţia:
WE = WU + WL (4.69)
4.6.2 Calculul necesarului de energie termică

Necesarul de energie termică Q în , GCal, pentru încălzirea
încăperii se determină cu relaţia:
Q în = Vîn ⋅ q în ⋅ (t în − t ex ) ⋅ Ts ⋅10 −6 , (4.70)
3
unde Vîn - volumul încăperii, m ;
q în - consumul specific de căldură pentru încălzire,
kCal/h⋅m3⋅oC (qîn = 0,45 ÷ 0,55);
t în - temperatura medie în interiorul încăperii în perioada
încălzirii, oC;
t ex - temperatura medie din exterior, oC;
Ts - durata sezonului de încălzire, h.
Necesarul de energie termică Q V , GCal, pentru ventilarea
încăperii se determină cu relaţia:
86
Q V = Vîn ⋅ q V ⋅ (t in − t ex ) ⋅ Ts ⋅10 −6 , (4.71)
unde q V - consumul specific de căldură pentru ventilare,
kCal/h⋅m3⋅oC (qv = 0,15 ÷ 0,25).
4.6.3 Calculul necesarului de apă

Necesarul de apă pentru maşini de spălat Qa , m3, se
Qa = q a ⋅ N ia , (4.72)
unde qa- consumul specific de apă pentru spălarea unui obiect
(agregat, automobil etc.), m3 (conform paşaportului instalaţiei de
spălare);
Nia - numărul de obiecte spălate anual.
Necesarul de apă pentru băile de spălare Qb, m3, se
Q b = 1,25 ⋅ q b ⋅ n b , (4.73)
3
unde q b - capacitatea băii de spălare, m ;
n b - numărul de schimburi periodice pe an ale soluţiei din
baia de spălare.
Necesarul de apă pentru procesele tehnologice de pregătire
pentru vopsire a automobilelor Qvp, m3, se determină cu relaţia:
Qvp = qvp· 60· ZL· kc· 10-3, (4.74)
unde qvp – consumul specific de apă, l/min (qvp = 7 – 12 l/min);
ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului de
vopsire;
kc – coeficient de cerere.
Necesarul de apă pentru necesităţi individuale Qin, m3, se
Qin = ZL· C· P · (qin + 0,75· qd /dd) ·10-3, (4.75)
unde ZL- numărul zilelor anuale lucrătoare ale sectorului;
C – numărul de schimburi;
P - numărul de lucrători în sector;
qin – normă de consum a apei de un lucrător într-un schimb,
l/lucrător;
qin= 45 l /lucrător pentru sectoare termice şi qin= 25 l/lucrător
87
pentru alte sectoare;
qd – normă de consum a apei pentru un duş, l/h;
dd – numărul de muncitori pentru un duş (dd = 3 – 5).
Necesarul de apă pentru necesităţi neprevăzute alcătuieşte
10% din necesarul calculat.
4.6.4 Calculul necesarului de acetilenă şi carbid pentru
sudare
Necesarul anual de acetilenă G ac , m3:
G ac = q ac ⋅ FE ⋅ K c ⋅ η (4.76)
unde qac – consumul specific de acetilenă de un bec de sudură
(arzător), m3/h în dependenţă de numărul de vârf (Nr.3 – 0,25 ÷ 0,4
m3/h; Nr.4 – 0,4 ÷ 0,7 m3/h; Nr.5 – 0,7 ÷ 1,1 m3/h);
FE – fondul efectiv anual de lucru al instalaţiei de sudare cu
acetilenă, h;
Kc – coeficientul de cerere (Kc = 0,4 ÷ 0,5);
η – coeficientul de solicitare (η = 0,5 ÷ 0,7).
Necesarul de carbid Gc, kg, se determină cu relaţia:
Gc = 2,1· Gac (4.77)
4.6.5 Calculul necesarului de oxigen pentru sudare
Necesarul anual de oxigen G ox , m3:
G ox = 1,1 ⋅ G ac (4.78)
4.6.6 Calculul necesarului de aer comprimat şi
caracteristicilor compresorului
Consumul de aer comprimat Vac , l/min se determină cu
relaţia:
Vac = ∑ q a ⋅ K c ⋅ a , (4.79)
unde q a - consumul specific de aer comprimat de un consumător,
l/min (tab. 4.43);
Kc - coeficientul de cerere (tab. 4.43);
a – coeficientul de pierderi în comunicaţii de aer comprimat
(a=1,2÷1,3).
88
Tabelul 4.43 - Consumul specific de aer comprimat q a
Denumirea instalaţiilor q a , l/min Kc
1. Şurubelniţa pentru piuliţe 110÷ 250 0,2
2. Maşina de găurit 500 ÷ 600 0,3
3. Maşina de şlefuit 250 ÷ 450 0,6
4. Instalaţie (ciocan) de nituire 200 ÷ 400 0,3
5. Foarfece pentru metal 600 ÷ 700 0,3
6. Acţionările pneumatice pentru 50 ÷ 90
strunguri (standuri) 0,2
7. Pulverizator pentru vopsea 200 ÷ 400 0,6
8. Pistol suflant 100÷ 250 0,2
Productivitatea compresorului Pc, l/min se determină cu
relaţia:
Pc = (1,4 – 1,6)· Vac (4.80)
Volumul necesar al resiverului Vr, l se determină cu relaţia:
Vr = (1,1 – 1,2)· Vac (4.81)
4.7 Personalul sectoarelor de producţie
Numărul nominal de muncitori productivi Рn :
Рn= Тsec / Fn , (4.82)
Numărul efectiv de muncitori productivi Рe :
Рe= Тsec / Fe , (4.83)
unde Тsec–volumul anual de lucru în sector, om· h;
Fn - fondul nominal anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12);
Fe - fondul efectiv anual al timpului de lucru, h ( tab. 4.12).
Numărul de muncitori auxiliari Рa alcătuieşte 25 – 30% din
numărul de muncitori productivi.
Cerinţe faţă de personal:
• meseria;
• funcţiile de bază – efectuarea lucrărilor în conformitate cu
documentaţia tehnologică;
• funcţiile auxiliare – primirea sarcinii de lucru, pregătirea şi
aşezarea instrumentelor, deservirea locului de muncă etc.;
• nivelul minim de calificare – categoria, experienţa;
89
• studii – de bază, profesionale, perfecţionarea;
• cerinţe suplimentare – vârsta minimă, sex, contraindicaţii
medicale etc.
Tabelul 4.44 – Motivaţia personalului

Forma de motivaţie Conţinutul
Salarizarea în regie
Salarizarea Salarizarea în acord
Comision
Remunerarea din contul profitului
Bonusuri
Motivaţia întreprinderii
materială Participarea la
capitalul Dividende de la acţiuni
acţionarilor
Participarea în
Partea în profit
profit
Reduceri la servicii prestate de
Reduceri
întreprindere
Creditarea Eliberarea creditelor preferenţiale
preferenţială pentru construcţii, mărfuri etc.
Servicii medicale Asigurarea medicală
Motivaţia
Burse pentru studii profesionale şi
convenţional
universitare,
nematerială Perfecţionarea
perfecţionarea în cadrul
întreprinderii
Programe de Construcţia locuinţelor pentru
construcţie a personalul întreprinderii cu
locuinţelor preţuri preferenţiale
Conferirea titlurilor onorifice,
Motivaţia Recunoaşterea înmânarea diplomelor de onoare
nematerială publică şi decoraţiilor, poză pe panou de
onoare etc.
90
4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă
4.8.1 Condiţiile de muncă

La proiectarea sectoarelor de producţie trebuie de asigurat
condiţiile sanitar – igienice, estetice şi ergonomice.
Condiţiile sanitar – igienice sunt stabilite de Regulile şi
Normele Igienice pentru întreprinderi de transport auto şi service
auto aprobate de medicul – şef de medicină preventivă a
Republicii Moldova (RNI 2001) [14]:
• condiţiile meteorologice – temperatura aerului şi
suprafeţelor, umiditatea relativă şi viteza curentului de aer;
• concentraţia (CMA) compuşilor nocivi;
• iluminarea şi încălzirea;
• zgomot şi vibraţia.
Tabelul 4.45 – Condiţiile meteorologice [14]

Valoarea normativelor
Viteza curenţilor
suprafeţelor, °C
Perioada anului
Temperatura
Temperatura
Umiditatea
de aer, m/s
aerului, °C
relativă, %
Cheltuielile de energie
până la 139 W (120 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1

140-174 W (121-150 kcal/h) 21-23 20-24 60-40 0,1
rece
175-232 W (151-200 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2

233-290 W (201-250 kcal/h) 17-19 16-20 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 16-18 15-19 60-40 0,3
până la 139 W (120 kcal/h) 23-25 22-26 60-40 0,1
140-174 W (121-150 kcal/h) 22-24 21-25 60-40 0,1
caldă
175-232 W (151-200 kcal/h) 20-22 19-23 60-40 0,2

233-290 W (201-250 kcal/h) 19-21 18-22 60-40 0,2
peste 290 W (peste 251kcal/h) 18-20 17-21 60-40 0,3
91
Tabelul 4.46 – Caracteristica igienică a proceselor
tehnologice de deservire tehnică şi reparaţie
a automobilelor [14]
Procesul CMA, Clasa de Acţiunea asupra
Factorul chimic
tehnologic mg/m3 toxicitate organismului
1 2 3 4 5
Curăţirea şi Aerosol de 5 III Alergică
spălarea uleiuri tehnice
automobilelor
Oxid de carbon 20 IV Toxică
Diagnosticare
Hidrocarburi 300 IV Alergică
Revizia tehnică
Reparaţia Oxid de carbon 20 IV Toxică
motoarelor Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reparaţia Hidrocarburi 300 IV Alergică
carburatoarelor Tetraetil de Pb 0,005 I Neurotoxică
şi sistemelor de Benzină 100 IV Neurotoxică şi
injectare alergică
Aerosol de 0,2 II Toxică
Sudare sudare, după Mn
Pulberi 4 IV Fibrinogenă
Xilol 50 III Iritantă.
Rectificare şi
Toluol 50 III Alergică
chituire
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Tâmplărie şi
Pulberi 4 IV Fibrinogenă
tapiţerie
Acetonă 200 IV Iritantă, asupra
ţesutului cutanat
Xilol 50 III Iritantă
Vopsire Alergică
Toluol 50 III
Butilacetat 200 IV Iritantă
Etilacetat 200 IV Iritantă
Reparaţia şi Plumb 0,01 I Acţiune neurotoxică
încărcarea şi asupra aparatului
bateriilor de neuro-muscular
acumulatoare Acid sulfuric 10 II Toxică
92
1 2 3 4 5
Tiuran 0,5 II Alergică
Vulcanizarea
cauciucurilor
Pulbere 4 IV Fibrinogenă
Echilibrarea şi Oxid de carbon 20 IV Toxică
reparaţia roţilor Hidrocarburi 300 IV Alergică
Reglarea Oxid de carbon 20 IV Toxică
unghiurilor Hidrocarburi 300 IV Alergică
roţilor directoare
Plumb 0,01 I Neurotoxică; asupra
aparatului neuro-
Reparaţia muscular
radiatoarelor Acid sulfuric 10 II Toxică
Tabelul 4.47 – Normele de iluminare [14]

Iluminarea, lx
Categoria
lucrului
vizual
Procesul tehnologic
combinată generală
Curăţarea şi spălarea automobilelor VI - 150

Diagnosticare
Va 300 200
Deservirea tehnică şi reparaţie
Canale de vizitare VI - 150
Reparaţia motoarelor
Reparaţia carburatoarelor şi
aparaturii de injectare IV a 750 300
Sudare
Rectificare şi chituire
Vopsire III a 2000 500
Tâmplărie şi tapiţerie
Reparaţia şi încărcarea bateriilor de
acumulator
Va 300 200
Vulcanizarea cauciucurilor
Echilibrarea şi reparaţia roţilor
Reglarea unghiurilor
Reparaţia radiatoarelor IV в 300 200
93
Tabelul 4.48 – Normele de zgomot [14]
Nivelul
Procesul tehnologic
zgomotului, dBA
Curăţarea şi spălarea automobilelor 80
Diagnosticare
75
Deservirea tehnică şi reparaţia automobilelor
Reparaţia motoarelor 80
Reparaţia carburatoarelor şi sistemelor de
80
injectare
Sudare 80
Rectificare şi chituire 80
Tâmplărie şi tapiserie 80
Vopsire 80
Reparaţia şi încărcarea acumulatoarelor 80
Vulcanizarea cauciucurilor 80
Echilibrarea şi reparaţia roţilor 80
Reglarea unghiurilor 80
Reparaţia radiatoarelor 80
Tabelul 4.49 – Normele de vibraţie [14]

Bandele de Nivelul maximal admisibil
Procesele octave cu
vibroacceleraţia vibroviteza
tehnologice frecvenţă medie
2
geometrică, Hz m/s dB m/s⋅10-2 dB
1. Rectificarea 8 1,4 123 2,8 115
manuală sau 16 1,4 123 1,4 109
mecanică 31,5 2,8 129 1,4 109
63 5,6 135 1,4 109
2. Echilibrarea
125 11,0 141 1,4 109
roţilor
250 22,0 147 1,4 109
3. Lucrările de 500 45,0 153 1,4 109
lăcătuşărie 1000 89,0 159 1,4 109
Condiţiile estetice influenţează asupra părţii emoţionale a
procesului de muncă. Condiţiile estetice reprezintă definitivarea
colorată a interiorului încăperii şi utilajelor, iluminarea eficientă a
locului de muncă, estetica utilajelor şi inventarului, utilizarea
94
îmbrăcămintei de lucru comode şi plăcute.
Pozitiv influenţează asupra organismului omului culorile de
la galben până la azuriu şi respectiv negativ – culorile mai saturate:
roşu şi albastru strălucitor, care provoacă oboseala vizuală.
Pereţii încăperii se recomandă până la înălţimea de 1,8 m de
acoperit cu teracotă de culoare verde deschisă (de salată), care
influenţează binefăcător asupra sistemului nervos al omului şi
favorizează creşterea productivităţii şi calităţii muncii.
Pereţii şi podul se recomandă de vopsit cu soluţie de cretă cu
ton azuriu, galben sau verde.
Pentru elementele fixe ale utilajelor se recomandă culoarea
verde, iar pentru elementele mobile sau traumatic periculoase –
culoarea galbenă sau roşie cu fâşii galbene.
Butonul de pornire al utilajelor este de culoare verde şi
respectiv butonul STOP- de culoare roşie.
Conductele de apă se vopsesc cu vopsea de culoare verde iar
conductele de aer – de culoare azurie.
Ergonomica reprezintă studierea omului în condiţiile de
producţie cu scopul optimizării condiţiilor de muncă ţinând cont de
antropologia fizică, economisirea puterii etc.
Condiţiile ergonomice determină organizarea locului de
muncă în spaţiu, condiţiile de ridicare şi expediere manuală a
încărcăturilor, lipsa operaţiilor monotone etc.
Organizarea locului de muncă în spaţiu reprezintă
amplasarea în ordinea stabilită a mijloacelor de înzestrare ale
locurilor de muncă faţă de muncitor în limitele spaţiului respectiv.
Zona de lucru reprezintă o parte din spaţiul locului de muncă
în care sunt efectuate procesele de muncă. Este necesar ca să fie
prevăzut spaţiu destul pentru efectuarea lucrărilor şi lucrătorul să
dispună de posibilitatea de a schimba liber poziţia corpului său în
procesul de lucru.
Poza lucrătorului va fi mai puţin obositoare în condiţiile de
proiectare corectă a zonei de lucru. Zona de lucru este proiectată
corect în cazul când proiecţia centrului de greutate al corpului
muncitorului se află în limitele suprafeţei de sprijin (fig. 4.2).
95
Figura 4.2 - Schema pozei de lucru în poziţia stabilă (а, b)
şi instabilă (c, d)
Cerinţele faţă de locuri de muncă în poză şezând pe scaun

sunt reglementate de GOST 12.2.033-78 (fig. 4.3 a) şi respectiv în
poziţia verticală - de GOST 12.2.032-78 (fig. 4.3 b).
Poziţia verticală este caracterizată de un echilibru instabil,
însă mai mică este sarcina la coloana vertebrală şi la coşul
pieptului omului, mai bune sunt condiţiile de vizibilitate şi de
mişcare. Poziţia verticală este mai obositoare deoarece este necesar
lucrul muşchilor pentru asigurarea echilibrului corpului.
Figura 4.3 – Dimensiunile zonei de lucru

a) - dimensiunile zonei pentru poză şezând pe scaun; b) - dimensiunile zonei
pentru poză verticală; 1 şi c – zonă optimală; 2 şi d - zonă maximală.
96
Poza şezând pe scaun posedă avantaje în comparaţie cu poza
verticală deoarece micşorează sarcina la muşchii picioarelor şi la
organele de circulaţie a sângelui, însă aflarea îndelungată în poza
dată provoacă gârbovirea, radiculită etc., micşorează zona de
accesibilitate şi posibilităţile de forţă.
Condiţiile ergonomice trebuie să asigure schimbarea pozelor
fizice ale corpului omului în timpul lucrului, excluderea operaţiilor
monotone.
Masa maximă de ridicare şi expediere manuală a
încărcăturilor nu poate depăşi 20 kg.
4.8.2 Regimul de lucru şi odihnă

Timpul de muncă este timpul de care dispune un executant
pe durata reglementată a zilei de muncă. Este alcătuit din timp
productiv şi neproductiv.
Timpul productiv – se efectuează lucrările necesare realizării
sarcinii de muncă.
Timpul neproductiv – întreruperi sau se efectuează acţiuni
care nu sunt necesare pentru realizarea sarcinii sale de muncă.
Timpul productiv conţine:
Timpul de pregătire şi încheiere – executantul înainte de
începerea unei lucrări creează la locul de muncă condiţiile
necesare efectuării acesteia şi după terminarea ei aduce locul de
muncă în starea iniţială. Apare la începutul şi sfârşitul schimbului.
Timpul operativ – executantul efectuează sau supraveghează
lucrările necesare modificării cantitative şi calitative a obiectului
muncii, efectuând şi acţiuni ajutătoare pentru ca modificarea să
aibă loc.
Timpul de servire a locului de muncă – executantul asigură
pe întreaga perioadă a schimbului de muncă atât menţinerea în
stare de funcţionare a utilajelor, cât şi organizarea, aprovizionarea,
ordinea şi curăţenia locului de muncă. În funcţie de scopul muncii
efectuate el se împarte în: timp de servire tehnică (menţinerea în
stare normală a utilajului) şi timp de servire organizatorică
(organizarea şi îngrijirea locului de muncă).
97
A doua parte a timpului de muncă o constituie timpul
neproductiv:
timpul de întreruperi reglementate – procesul de muncă
este întrerupt pentru odihnă şi necesităţi fiziologice şi pentru a
avea loc întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea
producţiei;
timpul de întreruperi nereglementate – procesul de
muncă este întrerupt din cauze nereglementate, care pot fi
dependente sau independente de executant. Dependente de
executant – încălcarea disciplinei profesionale. Independente de
executant – cauze organizatorice, tehnice sau naturale;
timpul de muncă neproductivă – executantul efectuează
acţiuni care nu sunt utile desfăşurării normale a procesului de
producţie.
Din timpul total de muncă la întreprinderea auto timpul
operativ alcătuieşte 88 – 89% , timpul de pregătire şi încheiere –
3,5%, timpul de servire a locului de muncă – 2,5%, timpul de
întreruperi reglementate – 5 – 6%.
Pe parcursul schimbului starea psihofizică a muncitorului se
schimbă, respectiv se schimbă şi capacitatea de muncă a omului
care poate convenţional împărţită în trei etape: perioada sporirii
capacităţii de muncă, perioada capacităţii stabile de muncă şi
perioada capacităţii scăzute de muncă. Se recomandă întreruperea
de 3 minute la sfârşitul primei ore de lucru, de 10 minute peste
2,5–3 ore de lucru şi câte 5 minute peste 6 şi respectiv peste 7 ore
de lucru.
4.8.3 Măsuri şi mijloace de protecţie

Personalul muncitoresc, care are contact profesional cu
factori nocivi şi nefavorabili trebuie asigurat cu echipament
individual de protecţie şi de lucru, alimentaţie de protecţie şi
preparate vitaminoase, în conformitate cu Legea RM “Cu privire
la protecţia muncii” nr. 625-XII din 02.07.91 şi Normele pentru
elaborarea şi realizarea a măsurilor de protecţie a muncii nr. 40
din 16.08.01:
98
Tabelul 4.50 – Criterii de acordare gratuită a echipamentului
individual de protecţie şi de lucru pentru
lucrători [14]
Asortimentul
Termenul de
Nr. echipamentului
Profesia Factorii nocivi folosire, în
ord. individual de protecţie
luni
acordat
1 2 3 4 5
Costum rezistent în 12
Lăcătuş, care se contact cu agenţii
ocupă de chimici
1 încărcarea Pb, acizi Mănuşi –“- 1
acumulatoarelor Şorţ 12
Arămar Respirator, mască antigaz în lucru
Ochelari până la uzare
Aerosoli de Costum ignifugat 12
sudare, Cască termoizolantă 24
Sudor
2 temperatura Ochelari până la uzare
Îndreptar
sporită, zgură Mănuşi ignifugat 1
topită Bocanci 12
Costum rezistent în 12
contact cu agenţii
chimici
3 Zugrav Solvenţi Ochelari –“- până la uzare
Mănuşi –“- 1
Bocanci –“- 12
Mască antigaz filtrant în lucru
Costum impermeabil 12
4 Spălător Mediu apos
Cizme –“- 12
Căşti, antifoane până la uzare
Zgomot, Costum contra prafului 12
5 Lemnar
pulberi Mască –“- în lucru
6 Vulcanizator Pulberi, CO Costum contra prafului 12
Mănuşi 1
Lăcătuş auto Costum rezistent în 12
Lăcătuş care se contact cu agenţii
ocupă cu chimici
Hidrocarburi
7 reparaţia Mănuşi 1
Ulei tehnic
carburatoarelor
şi sistemelor de
injectare
99
1 2 3 4 5
Deservirea Costum 12
utilajului Mănuşi 1
Lăcătuş
8 mecanic, Ochelari până la uzare
Strungar
lichide
lubrifiante
Deservirea Mănuşi din cauciuc, 12
9 Electrician utilajului sau Încălţăminte din cauciuc 12
tensiune
Lucrător la Pulberi
10 Costum 12
maşină unealtă abrazive
Mănuşi 1
Echipamentul individual de protecţie şi de lucru trebuie
curăţat şi reparat în mod centralizat. Înlăturarea periodică a
peliculei uleioase de pe suprafaţa soluţiilor de detergent este o
cerinţă obligatorie la spălatul echipamentului individual de
protecţie şi de lucru.
Muncitorilor trebuie să li se asigure condiţii de menţinere a
igienei personale: lavoar, săpun, paste de tip “mâini curate”,
ştergar electric sau şerveţele de unică folosinţă, creme de protecţie
a ţesutului cutanat, soluţii dezinfectante, etc. După finisarea
lucrului este necesar ca muncitorii să-şi spele mâinile şi corpul cu
apă caldă.
La întreprinderi se organizează servicii medicale – pentru o
întreprindere sau grupuri de întreprinderi, în funcţie de numărul
muncitorilor, conform cerinţelor SNiP 2.09.04.-87* “Edificii
administrative şi social-sanitare”.
La locurile de muncă cu risc de accident se vor asigura
puncte de prim-ajutor care vor fi amenajate, asigurate, dotate şi vor
funcţiona potrivit normelor Ministerului Sănătăţii al RM:
4.8.4 Măsuri antiincendiare

Proiectele sectoarelor de producţie să corespundă cerinţelor
generale faţă de securitatea antiincendiară conform
GOST 12.1.004-91
100
Tabelul 4.51 - Categoriile antiincendiare şi antiexplozive ale
încăperilor
Categoria
Denumirea sectorului (încăperii) încăperii
A B V G D
1. Sector de vopsire, depozit de vopsele,
+ + - - -
depozit de lubrifianţi
2. Sector de tâmplărie, de tapiţerie, de
montare-demontare a anvelopelor, zona de
RT şi RC a automobilelor, pregătirea - - + - -
electrolitului, depozit de anvelope, depozit
de piese de schimb
3. Sector de arămărie, sector de arcuri-fierărie - - - + -
4. Zona de spălare-curăţare a automobilelor;
sectoarele: electrotehnic, instalaţiei
sistemului de alimentare, de acumulatoare,
- - - - +
de tinichigerie, de prelucrare mecanică, de
agregate; depozit de agregate, depozit de
metale
Încăperile în care se efectuează lucrările termice trebuie să
fie izolate de celelalte încăperi cu pereţi - despărţitori rezistenţi la
foc şi în apropierea lor să nu fie amplasate încăperile cu degajarea
vaporilor vopselelor, gazelor explozive.
Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează
pe lingă peretele exterior al clădirii, iar la suprafaţa de peste 25 m2
se prevede ieşire directă în afară clădirii.
Încăperile trebuie să fie asigurate cu sistemele şi mijloacele
antiincendiare - pentru fiecare 50 m2 se prevede un stingător de
foc, pentru fiecare 100 m2 – un scut incendiar şi două stingătoare
de foc.
4.8.5 Protecţia mediului înconjurător

Sectoarele de producere, cu surse de poluare a mediului cu
substanţe chimice, aerosoli, vapori, pulbere etc. vor fi izolate de
restul încăperilor şi dotate cu sisteme eficace de ventilaţie
101
mecanică flux-reflux şi la necesitatea ecologică cu instalaţii de
captare şi neutralizare a substanţelor nocive din aerul zonei de
muncă şi apele uzate.
Pentru zonele de RZ (spălare-curăţire) a automobilelor de
regulă se prevede sistemul de alimentare cu apă fără scurgeri cu
purificarea şi cu utilizarea secundară a apei.
Pentru spălarea interioară a furgoanelor destinate
transportării produselor alimentare este necesar de utilizat
sistemele locale de utilizare secundară a apei.
Sistemele pentru purificarea apei sunt prevăzute şi în
sectoarele de acumulatoare, de vopsire, de agregate (spălarea
pieselor şi agregatelor), de prelucrare termică.
În sectorul de acumulatoare are loc impurificarea apei în
procesul de spălare a acumulatoarelor şi în rezultatul revărsării
acidului şi spălării ulterioare a podelei.
În sectorul de vopsire apa impurificată se formează în
rezultatul revărsării vopselelor şi dizolvanţilor, la fel şi în procesul
de pregătire a suprafeţelor pentru vopsire.
Nu se permite utilizarea secundară a apei pentru spălarea
automobilelor destinate transportării substanţelor nocive şi
soluţiilor fecale.
4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor
Calitatea RT (RC) a automobilelor – un ansamblu de

proprietăţi şi caracteristici ale automobilului deservit (reparat) care
îi oferă capacitatea de a satisface anumite cerinţe în conformitate
cu destinaţia lui.
Asigurarea calităţii – ansamblul activităţilor planificate şi
sistematice implementate în cadrul sistemului calităţii pentru
furnizarea încrederii că automobilul deservit (reparat) va satisface
condiţiile referitoare la calitate (ISO 8402).
102
Asigurarea tehnică a calităţii prevede mecanizarea şi
automatizarea procesului de producţie, corespunderea
caracteristicilor utilajelor de RT şi RC a automobilelor cerinţelor
asigurării nivelului stabilit de calitate, organizarea întreţinerii
utilajelor, calitatea documentaţiei tehnice: desenele de lucru,
prescripţiile tehnice la lucrările efectuate, normele de consum ale
materialelor şi pieselor de schimb, paşapoartele şi instrucţiunile de
exploatare ale utilajelor, literatura tehnică referitor la construcţia
automobilelor etc.
Asigurarea tehnologică a calităţii prevede utilizarea
tehnologiilor şi materialelor moderne (de perspectivă), calitatea
documentaţiei tehnologice, disciplina tehnologică (executarea
lucrărilor în volumul stabilit şi în strictă conformitate cu
documentaţia tehnologică) etc.
Asigurarea materială a calităţii prevede asigurarea
procesului de producţie cu materiale, instrumente, dispozitive,
piese de schimb.
Asigurarea metrologică a calităţii prevede determinarea
necesităţii producţiei în mijloacele de măsurare pentru asigurarea
preciziei stabilite a măsurărilor, achiziţionarea şi evidenţa
mijloacelor de măsurare, organizarea controlului, încercărilor şi
verificarea mijloacelor de măsurare, controlul documentaţiei
normative, tehnice şi tehnologice, implementarea standardelor
respective, elaborarea şi implementarea prescripţiilor tehnice.
Asigurarea psihofizică a calităţii prevede optimizarea
numărului de muncitori, calificarea muncitorilor, respectarea
cerinţelor ergonomice la efectuarea lucrărilor, respectarea
cerinţelor fiziologice faţă de utilajul utilizat (comoditatea pentru
exploatare, gradul minimal de oboseală la efectuarea lucrărilor,
lipsa influenţei negative asupra organismului omului), asigurarea
regimului optimal de muncă şi odihnă a muncitorilor, organizarea
instruirii muncitorilor, progresivitatea normelor de timp.
103
Asigurarea sociologică a calităţii prevede asigurarea
lucrărilor cu serviciile sociale, estetica locurilor de muncă,
compatibilitatea lucrătorilor, eficienţa salarizării muncii.
Controlul calităţii este o totalitate de operaţii de control
efectuate la toate etapele procesului de producţie – de la
recepţionarea automobilului în sectorul de producţie până la
livrarea automobilului posesorului.
4.10 Elaborarea planului tehnologic al sectorului
Sistematizarea sectorului prevede amplasarea optimală în

planul sectorului a locurilor de muncă şi respectiv utilajelor
tehnologice şi inventarului, pentru a asigura continuitatea şi
consecutivitatea raţională a procesului de producţie şi pentru a
oferi lucrătorilor condiţiile necesare pentru munca productivă şi
fără traumatism.
Cantitatea şi consecutivitatea raţională a procesului de
producţie sunt determinate de schema organizării procesului de
producţie elaborate anterior.
La fel amplasarea utilajelor şi inventarului se efectuează
reieşind din asigurarea cerinţelor privind securitatea şi sănătatea în
muncă, asigurarea comodităţii montării şi deservirii utilajelor,
respectarea normelor tehnologice de proiectare
ONTP-01-91 şi VSN-01-89 (tab. 4.52, 4.53), comoditatea
deplasării automobilelor (părţilor componente) de la un loc de
muncă la altul.
104
Tabelul 4.52 - Distanţele între utilaje în sectoarele de
producţie
Valoarea distanţei în
dependenţă de gabaritele
Distanţa
Schiţa utilajelor, m
până de la 0,8x1,0 m mai mare de
0,8x1,0 m până la 1,5x3,0 m 1,5x3,0 m
1 2 3 4 5
, - utilaje
- loc de muncă
- perete cu coloană
1. Utilaje de lăcătuşărie
a 0,5 0,8 1,2

b
b 0,5 0,7 1,0

a
v 1,2 1,7 -
v c c 2,0 2,5 -
d d d 0,5 0,6 0,8
e 1,2 1,2 1,5
e j
j 1,0 1,0 1,2
105
Continuarea tabelului 4.52
1 2 3 4 5
2. Utilaje de prelucrare mecanică
a
a 0,7 0,9 1,2
b
b - 0,8 1,0
v j
v 1,3 1,5 1,8
d j 2,0 2,5 2,8

d
d 0,7 0,8 0,9

e g
e; g 1,3 1,5 1,8
3. Utilaje de fierărie
- ciocan (nicovală)
a 1,0
- cuptor
- alte utilaje
b 2,5
eb
d coloană d 0,4
a
e
b
e 3,0
106
Continuarea tabelului 4.52
1 2 3 4 5
4. Strunguri pentru prelucrarea lemnului
- loc de depozitare a 0,6
b b 0,8
a
j 0,75
j g
g 1,0
v 1,0
v
j
j 0,75
g
g 1,0
5. Utilaje pentru vopsire şi uscare
- cameră de uscare
a 1,5
- cameră de vopsire
- hidrofiltru
g
b 1,2
v
e v 1,0
v
g b g 1,0
e 1,2
i
i 1,5
j
j 0,8
107
Pentru expedierea la locurile de muncă a agregatelor,
ansamblurilor şi pieselor cu mijloacele de transportare (cărucioare)
pot fi prevăzute treceri cu lăţimea minimală de 2,2 m.
Tabelul 4.53 - Normele de amplasare ale posturilor de RT şi

RC a automobilelor
Valoarea distanţei în
Distanţa
dependenţă de categoria
Schiţa automobilului, m.
Categoria Categoria Categoria
I II şi III IV
a 1,2 1,5 2,0

- utilaj
a b (fără
d demontarea 1,2 1,6 2,0
roţilor)
coloană b (cu
demontarea 1,5 1,8 2,5
roţilor)
b v g
d 1,0 1,0 1,0
v (fără
demontarea 1,6 2,0 2,5
roţilor)
utilaj
v (cu
coloană demontarea 2,2 2,5 4,0
roţilor)
m m g g 0,7 1,0 1,0

e
m 1,0 1,0 1,0
e 1,2 1,5 2,0

j
j 1,5 1,5 2,0
Categoria automobilului se determină în dependenţă de

gabaritele automobilului (tab. 4.54)
108
Tabelul 4.54 - Clasificarea automobilelor pe categorii
Categoria Gabaritele automobilului
automobilului Lungimea, m Lăţimea, m
I până la 6,0 până la 2,1
de la 2,1
II de la 6,0 până la 8,0
până la 2,5
III de la 8,0 până la 12,0 de la 2,5 până la 2,8
IV mai mult de 12 mai mult de 2,8
Pentru determinarea lăţimii minimale a carosabilului în

zonele de RT şi RC a autovehiculelor pot fi utilizate şabloane
(modele) confecţionate din carton (fig. 4.4)
S
d
R
a
O O
r r
e
b
Figura 4.4 – Şablonul (modelul) pentru determinarea lăţimii

minimale a carosabilului.
a – lungimea automobilului; b – lăţimea automobilului;
r – raza interioară de viraj; S – zona de protecţie
(S=0,3÷0,8 m în dependenţă de dimensiunile de gabarit ale automobilului);
O – centru de viraj; e – consola spate; d – consola faţă.
Valorile a, b, r, e, d sunt luate din caracteristica

automobilului respectiv.
109
În fig. 4.5 este prezentat exemplul determinării lăţimii
carosabilului în zona de RT şi RC a automobilelor înzestrate cu
canal de vizitare şi în fig. 4.6 respectiv înzestrată cu elevator cu
patru stâlpi.
Lăţimea minimală
R2
a carosabilului
O O O O
Lăţimea minimală
a carosabilului
R1 R1
0,8 - 1,0 m 0,8 - 1,0 m
Figura 4.5 – Schema Figura 4.6 – Schema

determinării lăţimii determinării lăţimii
carosabilului în zonă de carosabilului în zona de RT
RT şi RC cu posturi înzestrate şi RC înzestrată cu elevator
cu canal de vizitare cu patru stâlpi
110
5. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A BLOCULUI DE
PRODUCŢIE
5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de

producţie pentru serviciile de RT şi RC a
automobilelor
În practica proiectării şi construcţiei întreprinderilor auto au

obţinut răspândire clădirile de tip carcasă cu un nivel şi cu mai
multe niveluri.
Figura 5.1 – Construcţia clădirii de producţie de tip carcasă

cu un nivel
1 - fundament; 2 – coloana; 3 - fermă de subcăpriori;
4 - fermă de căpriori; 5 – felinar; 6 – placă (panou) de acoperiş; 7 – izolant
termic; 8 – strat de nivelare; 9 – strat de acoperiş; 10 – canal pentru scurgerea
apei; 11 – panou de perete; 12 – ferestre; 13 – şină de rulare a macaralei; 14 –
grindă căii de rulare;15 – legături; 16 – grindă de fundament; 17 – pereu.
111
Carcasa clădirilor este formată din coloane. Pentru unificarea
maximă a construcţiilor clădirilor distanţele între coloane sunt
unificate. Distanţa între coloane în latul clădirii se numeşte arcadă
(A) şi distanţa între coloane în lungul clădirii se numeşte pas (P).
Pasul coloanelor poate fi de 6 sau 12 m. Arcada este multiplă cu 6
m: 12, 18, 24, 30 ... m.
Figura 5.2 – Ferme de acoperire din beton armat

a) în formă de segment; b) în formă de arc; c) în formă de triunghi;
d) şi e) în formă poligonală; f) cu suprafeţele paralele.
112
Figura 5.3 – Grindе din beton armat
a – cu o pantă; b – cu două pante; c – cu suprafeţele paralele.
Figura 5.4 – Bloc de producţie al Î.T.A.

113
Figura 5.5 – Schemele clădirilor cu elemente
din construcţii uşoare
Pas×Arcadă se numeşte reţeaua coloanelor.
114
Figura 5.6 – Acoperiş de tip Şed
Figura 5.7 – Schema constructivă a acoperişului în formă de

paraboloid hiperbolic
115
Figura 5.8 – Bloc de producţie al S.S.A.
6,0 6,0 6,0

9,0 9,0 9,0 6,0 6,0 6,0 6,0 6,0 6,0
12,0 12,0 12,0 2,0 9,0 9,0 9,0 2,0 2,0 9,0 9,0 9,0 2,0
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
3,0
3,0
6,0 6,0 6,0

9,0 9,0 9,0 18,0-24,0
1 2 3 4 1 2
Figura 5.9 – Construcţia clădirilor de producţie de tip carcasă

cu mai multe niveluri
116
5.2 Clasificarea încăperilor
În dependenţă de destinaţie încăperile întreprinderilor auto se

clasifică în câteva grupe:
• de producţie;
• depozite;
• tehnice;
• de uz social;
• de service;
• administrative (de oficiu).
În încăperile de producţie se amplasează locurile de muncă,
destinate pentru efectuarea operaţiilor procesului de producţie
(compartiment 1.2).
Depozitele (magaziile) sunt destinate pentru păstrarea
bunurilor materiale: pieselor de schimb, agregatelor, materialelor,
anvelopelor, instrumentelor şi accesoriilor.
Încăperile tehnice sunt destinate pentru amplasarea utilajului
auxiliar: transformator, compresor, pompe, ventilator, boiler etc.
La încăperile de uz social se referă: garderob, duş, lavoar,
veceu, fumuar, încăperile de odihnă, punct de alimentare, punct
medical.
Încăperile de service sunt destinate pentru deservirea
clienţilor: încăpere pentru clienţi (sală de aşteptare), oficiu de
comenzi, salon auto, magazin pentru piese de schimb şi accesorii,
casa, încăpere pentru agent de asigurare, cafenea etc.
Încăperile administrative sunt destinate pentru personalul
administrativ şi funcţionari.
5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din

cadrul blocului de producţie
În procesul amplasării suprafeţelor tehnologice şi auxiliare

din cadrul blocului de producţie se cere îndeplinirea următoarelor
grupe de cerinţe:
117
• asigurarea interconexiunii tehnologice dintre subdiviziunile
întreprinderii;
• asigurarea îndeplinirii normelor tehnologice de proiectare;
• asigurarea îndeplinirii normelor de securitate şi de sănătate
în muncă.
Toate sectoarele de producţie trebuie să fie asigurate cu
iluminare naturală (prin ferestre sau prin felinare). Iluminarea prin
felinare este utilizată pentru zonă de RT şi RC a automobilelor.
Încăperile auxiliare (depozite, încăperile tehnice şi de uz social)
pot fi asigurate numai cu iluminare artificială.
Lăţimea încăperii de producţie să fie nu mai mică de 3 m şi
suprafaţa - nu mai mică de 10 m2.
Într-o încăpere pot fi amplasate următoarele grupe de
subdiviziuni:
1) sectoare de agregate şi de prelucrare mecanică;
2) zonă de RT şi RC a automobilelor, sectoare de agregate,
de prelucrare mecanică şi electrotehnic;
3) zonă de RT şi RC a automobilelor, sector de demontare –
montare a anvelopelor;
4) sectoare de arămărie şi de arcuri - fierărie;
5) depozite pentru piese de schimb, agregate, metale şi
instrumente.
Înălţimea minimă a încăperii pentru efectuarea lucrărilor la
posturi alcătuieşte 3,6 ... 8,4 m în dependenţă de tipul mijloacelor
de transport şi tipul postului, înălţimea minimă a încăperii
sectorului de producţie – 2,8 m.
Fiecare subdiviziune trebuie să dispună de o intrare – ieşire
separată.
Zonă de RT şi RC a automobilelor se amplasează în aşa mod
ca pentru instalarea la post să fie asigurată deplasarea minimă şi
fără obstacole a automobilelor, şi să fie asigurată comoditatea
efectuării lucrărilor.
118
Figura 5.10 – Zonă de RT şi RC a automobilelor
În apropierea zonei de RT şi RC a automobilelor se

amplasează sectorul de agregate, depozitul de piese de schimb şi
depozitul de materiale de lubrifiante.
Figura 5.11 – Sector de agregate
119
Figura 5.12 – Depozit de piese de schimb şi agregate
Figura 5.13 – Depozit de lubrifianţi
Depozitul de lubrifianţi este necesar de amplasat pe lingă

peretele exterior cu ieşire directă în afară clădirii. În cazul stocării
până la 5 m3 de ulei, rezervoarele pot fi amplasate nemijlocit în
zona de RT şi RC a automobilelor.
120
Depozitul de metale se amplasează în apropierea sectorului
de lăcătuşărie şi prelucrare mecanică.
Depozitul de anvelope se amplasează în apropierea
sectorului de demontare – montare a anvelopelor. Depozitul de
anvelope poate fi amplasat în subsol sub sectorul de demontare –
montare a anvelopelor, iar cu suprafaţa mai mare de 50 m2
depozitul dat este necesar de amplasat pe lingă peretele exterior al
clădirii.
Figura 5.14 – Depozit de anvelope

Păstrarea anvelopelor şi materialelor de exploatare este
permisă într-o încăpere în cazul când suprafaţa totală a depozitelor
respective nu depăşeşte 50 m2.
În sectorul de acumulatoare (fig. 5.15) sunt necesare
următoarele încăperi: pentru reparaţia acumulatoarelor, pentru
pregătirea electrolitului şi pentru încărcarea acumulatoarelor.
121
Figura 5.15 – Sector de acumulatoare
Încăperea pentru încărcarea acumulatoarelor se amplasează pe

lingă peretele exterior al clădirii, iar cu suprafaţa mai mare de 25 m2
trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii. Intrarea în aceasta
încăpere se efectuează prin altă încăpere.
În sectorul de sudare – tinichigerie (de RC a caroseriei) este
necesar de prevăzut o încăpere pentru efectuarea lucrărilor nemijlocit
pe automobil, încăpere pentru lucrări de tinichigerie şi încăpere pentru
lucrări de sudare. La S.S.A. cu numărul total de posturi de lucru până la
10 se permite amplasarea posturilor de RC a caroseriei cu utilizarea
sudurii în zonă de RT şi RC a automobilelor cu condiţia de separare a
posturilor respective de celelalte cu ecrane rezistente la foc.
122
Figura 5.16 – Sector de RC a caroseriei autobuzelor
Sectorul de vopsire trebuie să dispună de o ieşire directă în

afară clădirii. În apropierea sectorului se amplasează depozitul de
vopsele, care trebuie să dispună de o ieşire directă în afară clădirii
şi încăperea pentru pregătirea vopselelor (laborator), care trebuie
să fie asigurată cu iluminare naturală. În clădire cu mai multe
niveluri sectorul de vopsire se amplasează la ultimul nivel.
Figura 5.17 – Sector de vopsire Figura 5.18 – Laborator de

a autoturismelor pregătire a vopselelor
123
Zonă de revizie zilnică a automobilelor a Î.T.A. se
amplasează, de regulă, într-un pavilion separat. În cazul amplasării
zonei în blocul de producţie, ea trebuie să fie separată de încăperile
vecine cu pereţi rezistenţi la apă.
În apropierea zonei de RZ se amplasează sistema de epurare
sau de utilizare secundară a apei.
La S.S.A. sectorul de spălare - curăţare a automobilelor este
necesar de amplasat, asigurând posibilitatea de deplasare liberă a
automobilului în sector de RT şi RC a automobilelor cu intrarea
automobilului în blocul de producţie şi fără intrarea automobilului
în blocul de producţie în cazul serviciilor de spălare – curăţare
independente.
Figura 5.19 – Sector de spălare a automobilelor
În cadrul blocului de producţie al S.S.A. se prevede o

încăpere pentru instalarea utilajului pentru epurarea apelor de
scurgere:
- de la spălarea automobilelor (cu productivitate până la 30 l/s);
- cu conţinut de vopsea;
- cu conţinut de acid şi alcalină.
124
Figura 5.20 – Sistem pentru epurarea apelor de scurgere
Încăperea sectorului de recepţionare - livrare a

automobilelor a S.S.A. să fie conexă cu partea administrativă,
comercială şi cu partea de producţie a clădirii.
Figura 5.21 – Sector de recepţionare – livrare a automobilelor
Dispeceratul S.S.A. se amplasează în aşa mod ca să fie

asigurată vizibilitatea posturilor de RT şi RC a automobilelor.
Casa S.S.A. se amplasează în apropierea cu oficiul
recepţionerului.
125
Sala de aşteptare (încăpere pentru clienţi) a S.S.A. se
amplasează în apropierea cu sala de demonstrare a automobilelor
(salonul auto) şi caselor.
Figura 5.22 – Salon auto
Distanţa de la locurile de muncă cele mai îndepărtate până

la fumuar şi veceu să nu depăşească 75 m.
126
6. ELABORAREA PLANULUI GENERAL AL
6.1 Generalităţi. Documente normative
Planul general al întreprinderii reprezintă rezolvarea

complexă a problemelor de sistematizare şi de amenajare a
teritoriului întreprinderii cu indicarea: construcţiilor demolate,
proiectate şi existente; obiectelor de protecţie a mediului ambiant,
de amenajare şi de înverzire; soluţiile de amplasare a reţelelor
inginereşti şi comunicaţiilor de transport.
Planul general se elaborează în conformitate cu cerinţele
normelor şi regulilor în construcţie şi normelor tehnologice de
proiectare a întreprinderilor auto:
• SNiP 2.07.01 – 89 (2000) – Urbanism. Sistematizarea şi
construcţia localităţilor urbane şi rurale;
• SNiP II – 89 – 80 (1994) – Planurile generale ale întreprinderilor
de producţie;
• SNiP 21– 02 – 99 – Parcări auto;
• VSN 01 – 89 – Întreprinderi pentru deservirea automobilelor;
• ONTP 01 – 91 – Normele tehnologice de proiectare a întreprin-
derilor auto;
• RNI – 2001 - Regulile şi Normele Igienice pentru întreprinderi
de transport auto şi service auto.
6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia

întreprinderii
La alegerea locului pentru construcţia întreprinderii auto sunt

luate în consideraţie cinci aspecte principale: locul, condiţiile,
configuraţia terenului, dimensiunile (luând în consideraţie lărgirea
posibilă în viitor), cheltuieli.
Dimensiunile şi configuraţia terenului să fie optimale cu
rezerve motivate pentru lărgirea întreprinderii în viitor. Forma
127
optimală a terenului este dreptunghiulară cu proporţiile părţilor de
la 1:1 până la 1:3.
Relieful terenului se recomandă să fie de câmpie. Utilizarea
terenului cu relief muntos provoacă sporirea nemotivată a
volumului lucrărilor de terasament, mai complicată este
amplasarea construcţiilor şi parcării pe teren, creşte suprafaţa
necesară a terenului.
Condiţiile hidrogeologice să asigure lipsa apei subterane în
apropierea suprafeţei pământului – o parte de încăperi (depozit de
lubrifianţi, depozit de anvelope) pot fi amplasate în subsol iar
posturile de RT şi RC a automobilelor pot fi înzestrate cu canale
de vizitare – nivelul apelor subterane să fi cu minimum 0,5 m mai
jos decât nivelul podelei subsolului sau canalului de vizitare.
Pentru întreprindere trebuie să fie accesibilă toată
infrastructura de aprovizionare cu apă, energie electrică şi termică,
cu gaz, prezenţa canalizării, comunicaţiilor telefonice,
transportului public etc.
Se recomandă amplasarea terenului în apropierea
drumurilor de folosire comună, centrelor comerciale şi de afaceri;
Pe teren nu este dorită prezenţa construcţiilor, care necesită
demolarea.
La fel se recomandă de luat în consideraţie planul dezvoltării
raionului aflării terenului ales, restricţiile în vigoare la diferite
lucrări, recomandările firmelor imobiliare, juriştilor, costul
pământului, etc.
6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice

productive pe planul general
Sunt prevăzute două procedee principale de amplasare a

construcţiilor pe terenul întreprinderii auto: construcţia monobloc –
toate funcţiile principale ale întreprinderii sunt îndeplinite într-o
singură clădire şi construcţii separate sau pavilioane.
Avantajele construcţiei monobloc:
• mai mică suprafaţa necesară a terenului;
128
• mai uşor este asigurată interconexiunea tehnologică între
subdiviziunile întreprinderii;
• mai joase sunt pierderile de căldură din cauza perimetrului
mai mic al unei clădiri în comparaţie cu mai multe
pavilioane;
• mai atrăgătoare pot fi soluţiile arhitecturale.
Dezavantajele construcţiei monobloc:
• este dificilă punerea în exploatare a întreprinderii pe etape;
• mai înaltă este fumegarea în interiorul clădirii din cauza
deplasării mijloacelor de transport pentru instalarea la posturi
de lucru;
• mai dificilă este asigurarea sectoarelor de producţie cu
iluminare naturală din cauza perimetrului mai mic al unei
clădiri în comparaţie cu mai multe pavilioane;
• necesită pentru construcţie un teren de câmpie;
• este dificilă utilizarea pentru service a mijloacelor de
transport de gabarit mare;
• mai mare este pericolul de incendiu;
• mai compusă este construcţia clădirii.
Din punct de vedere tehnologic cel mai reuşit procedeu este
construcţia monobloc.
Clădirile pot fi cu un nivel, cu mai multe nivele şi cu diferite
nivele. În clădirile cu mai multe nivele pe primul nivel se
amplasează zona de producţie şi respectiv pe următoarea –
parcarea automobilelor.
Amplasarea elementelor bazei tehnice productive a
întreprinderii este bazată pe schema organizării procesului de
producţie. Deplasarea obiectelor de producţie (automobile,
agregate, piese) pe teritoriul întreprinderii să fie minimă şi fără
obstacole. Independent de procedeul de amplasare a construcţiilor
pe terenul întreprinderii, trebuie să fie asigurată interconexiunea
tehnologică între subdiviziunile întreprinderii.
Distanţele dintre construcţii sunt stabilite de SNiP II – 89 – 80
(1994) şi VSN 01 – 89 în dependenţă de gradul de rezistenţă anti-
incendiară a clădirilor. Distanţa minimă dintre clădiri este de 12 m.
129
Trebuie să fie prevăzută posibilitatea apropierii
automobilelor de pompieri dintr-o parte a clădirii sau din două
părţi în dependenţă de dimensiunile construcţiilor.
Construcţiile cu efectuarea proceselor tehnologice
inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor se amplasează faţă
de alte construcţii împotriva direcţiei vântului. Pentru aceasta se
elaborează roza vânturilor:
• se trasează 8 linii conform părţilor lumii – nord, sud, est,
vest, nord-vest etc.;
• la fiecare direcţie, cu scara respectivă, se depune numărul de
zile cât bate vântul în direcţia corespunzătoare în
conformitate cu SNiP II-A.6-72;
• punctele obţinute se unesc cu linii şi se determină direcţia
primordială a suflării vântului (fig. 6.1).
Pe teritoriul întreprinderii se organizează deplasarea inelară a
mijloacelor de transport fără intersecţii şi într-o singură direcţie.
Lăţimea minimă a carosabilului – 3m cu circulaţia
automobilelor într-o direcţie şi 6 m cu circulaţia în direcţii opuse.
N
N-W
Direcţia N-E
primordială Numărul de zile
pe an cât bate
vântul în direcţia
respectivă
W E
S-W S-E
S
Figura 6.1 – Roza vânturilor
Pentru întreprinderi auto cu numărul de locuri de parcare
peste 50 sau cu numărul de posturi de RT şi RC a automobilelor
peste 10 se prevede cel puţin o poartă de intrare pe teritoriul
întreprinderii şi o poartă de ieşire a automobilelor. Porţile de
intrare trebuie să fie situate primele în direcţia fluxului de
circulaţie pe drumul de folosire comună (fig. 6.2).
130
Figura 6.2 – Amplasarea porţilor de intrare – ieşire
Lungimea liniei roşie L să fie nu mai mică decât lungimea
automobilului sau autotrenului de gabarit cel mai mare.
În apropierea porţii de intrare este necesar de prevăzut un
teren de acumulare pentru cel puţin 10% din numărul de
automobile sosite la întreprindere în timp de o oră în orele de vârf.
Încăperile administrative şi de uz social pot fi amplasate în
blocul de producţie, în blocul administrativ separat sau în blocul
administrativ învecinat cu blocul de producţie (fig.6.3).
Figura 6.3 – Amplasarea clădirilor de producţie şi administrative
Distanţa minimă de la blocul de producţie până la parcarea

deschisă a automobilelor alcătuieşte 10 m.
131
Schemele amplasării automobilelor la parcarea deschisă este
prezentată în fig. 6.4 şi la parcarea în încăpere – în fig. 6.5.
Figura 6.4 – Schemele amplasării automobilelor

la parcarea deschisă
Figura 6.5 – Schemele amplasării automobilelor la parcarea

în încăpere
132
Tabelul 6.1 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru
parcarea în încăpere
Lăţimea carosabilului, m
Păstrarea automobilelor în încăpere cu instalarea
automobilului la loc de parcare:
cu mers înainte cu mers înapoi
Tipul mijloacelor
cu fără
de transport fără manevrare
manevrare manevrare
suplimentară
suplimentară suplimentară
unghiul de instalare
45° 60° 90° 45° 60° 90°
Autoturisme
Clasă foarte mică 2,7 4,5 6,1 3,5 4,0 5,3
Clasă mică 2,9 4,3 6,4 3,6 4,1 5,5
Clasă medie 3,7 5,4 7,7 4,7 4,8 6,1
Autobuze
Clasă foarte mică 3,8 5,3 7,3 4,3 5,2 6,5
Clasă mică 5,0 8,2 10,5 5,5 6,8 9,0
Clasă medie 6,0 9,7 11,0 7,0 7,8 11,0
Clasă mare 7,0 10,4 12,8 7,7 8,9 11,6
Clasă foarte mare - - - - - -
Autocamioane
Capacitate foarte 3,4 4,6 7,4 4,3 4,8 6,5
mică
Capacitate mică 4,2 6,3 8,8 5,0 5,6 7,7
Capacitate medie 4,5 7,1 9,8 5,3 6,3 8,0
Capacitate mare 4,8 7,9 10,5 5,6 6,8 8,6
Capacitate foarte 6,7 9,8 13,8 7,2 8,6 12,8
mare
133
Tabelul 6.2 - Lăţimea minimă a carosabilului pentru
parcarea sub cerul liber
Tipul mijloacelor Lăţimea carosabilului, m
de transport Păstrarea automobilelor afară cu instalarea
automobilului la loc de parcare:
cu mers înainte cu mers înapoi
fără manevrare cu manevrare fără manevrare
suplimentară suplimentară suplimentară
unghiul de instalare
45° 60° 90° 90° 45°
Autoturisme
Clasă foarte mică 3,0 4,4 8,5 6,3 3,6
Clasă mică 3,2 4,7 3,6 6,5 3,9
Clasă medie 4,0 5,6 9,6 7,3 4,3
Autobuze
Clasă foarte mică 4,1 5,5 10,1 8,0 5,1
Clasă mică 5,0 8,2 13,9 10,8 5,9
Clasă medie 6,0 9,0 13,1 11,2 7,1
Clasă mare 7,1 10,6 14,0 13,1 7,9
Clasă foarte mare 9,7 13,0 15,2 - -
Autocamioane
Capacitate foarte 4,0 5,4 10,0 7,5 4,9
mică
Capacitate mică 4,4 6,5 11,8 9,0 5,6
Capacitate medie 4,8 7,3 13,1 10,1 5,6
Capacitate mare 4,9 7,6 13,6 10,9 6,3
Capacitate foarte 7,2 10,0 20,8 14,1 7,4
mare
Pe teritoriul întreprinderii se prevede zonă de odihnă cu
suprafaţa de 1m2 pentru fiecare lucrător într-un schimb mai
încărcat. Zona de odihnă trebuie să fie situată din partea vântului
faţă de construcţii în care sunt efectuate procesele tehnologice
inflamabile, explozive şi cu degajarea noxelor.
Suprafaţa înverzirii se determină reieşind din normativul
2
3m pentru fiecare lucrător într-un schimb mai încărcat. Suprafaţa
minimă a înverzirii 15% din suprafaţa totală a terenului.
134
Teritoriul întreprinderii trebuie să fie îngrădit. Înălţimea
gardului – 1,6 m.
6.4 Indicatorii planului general
• Suprafaţa terenului St, m2 (ha);

• Suprafaţa ocupată de construcţii Sc, m2;
• Suprafaţa parcării Sp, m2;
• Suprafaţa înverzirii Sinv, m2;
• Suprafaţa totală ocupată de construcţii, parcare, drumuri,
treceri, zonă de odihnă, înverzire Sr, m2;
• Coeficient de construcţie
Kc = (Sc /St)· 100,%; (6.1)
• Coeficient de înverzire
Kinv = (Sinv /St)· 100,%; (6.2)
• Coeficient de utilizare al teritoriului
Kut = (Sr /St)· 100,%. (6.3)
135
7. CERINŢE PRIVIND DEFINITIVAREA DESENELOR
DE CONSTRUCŢIE
7.1 Indicatorul pentru desene de construcţie
Pentru desenele de construcţie este utilizat indicatorul

conform GOST 21.103 - 78 (fig. 7.1):
Figura 7.1 – Indicatorul pentru desene de construcţie

1 - indicarea documentului; 2 – denumirea întreprinderii proiectate;
3 - denumirea clădirii (sectorului) proiectate; 4 - denumirea desenelor amplasate
pe coală (planul cotă 0.000, planul nivelului II, secţiunea A-A, faţada etc.);
5 - stadiu (PE); 6 - coala; 7 - coli; 8- denumirea instituţiei de proiectare.
7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie
Indicarea documentelor de proiectare de construcţie se

efectuează conform GOST 21.101-97:
UTTA 527.1 42. 455 – PG (AC, SU):
UTTA – codul instituţiei de proiectare;

527.1 – codul specialităţii;
4 – anul de studii;
2 – numărul grupei academice;
455 – ultimele trei cifre ale carnetului de note;
136
PG – planul general;
AC – soluţii arhitectural – constructive (sistematizarea,
secţiunea clădirii sau sectorului);
SU – specificaţia utilajului.
7.3 Definitivarea desenului planului general al

întreprinderii
1 2 3
S 1:1000
Figura 7.2 – Aranjamentul desenului planului general

1 – roză vânturilor; 2 – sistematizarea (planul) teritoriului întreprinderii;
3 – legenda construcţiilor (GOST 21.508-93); 4 – indicatorii planului general;
5 – indicator (GOST 21.103-79).
Pe planul teritoriului întreprinderii se indică în conformitate

cu semnele convenţionale standardizate (fig. 7.3): hotarele
terenului, îngrădirile, intrarea şi ieşirea; construcţiile demolate,
intacte, reconstruite şi în construcţie; locurile de parcare;
înverzirea; drumurile; trecerile; deplasarea mijloacelor de transport
pe teritoriu.
Roza vânturilor indică numărul de zile pe an cât bate vântul
în direcţiile respective (nord, vest, nord - vest etc.) şi determină
direcţia preponderentă în care bate vântul (fig. 6.1).
137
Figura 7.3 – Semne convenţionale pe planul general
Tabelul 7.1 – Legenda construcţiilor (GOST 21.508-93)
138
Tabelul 7.2 – Indicatorii planului general
7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii
Sistematizarea clădirii se definitivează conform

GOST (21.101-97, 21.104-79, 21.105-79, 21.501-93).
Definitivarea sistematizării clădirii de tip carcasă începe cu
trasarea axelor de coordonate conform reţelei coloanelor obţinute
şi amplasarea coloanelor la intersecţiile axelor. Pe perimetrul
clădirii coloanele se amplasează la distanţa de 6 m independent de
pas şi de arcadă obţinute (fig. 7.4). Conform semnelor
convenţionale standardizate (fig. 7.8) se indică: pereţii, porţile,
uşile, ferestrele, instalaţiile de control-ridicare (canale de vizitare,
macarale, conveiere, elevatoare), locuri pentru automobile.
Dimensiunile în plan ale elementelor constructive ale
clădirilor sunt standardizate:
coloanele: 400×400; 400×600; 400×800; 500×500; 500×600;
500×800 mm;
pereţii din: 1 cărămidă – 250 mm; 1,5 cărămizi – 380 mm;
2 – 510 mm; 2,5 cărămizi – 540 mm;
pereţi din piatră: 0,5 – 190 (240) mm; 1 – 390 (490) mm;
1,5 – 580 (730) mm;
lambriul (panoul de perete) – 160…300 mm;
perete despărţitor: 60 mm; 120 mm; 250 mm;
porţile: 2400 mm, 3000 mm, 3600 mm, 4800 mm;
uşile 1 m - cu deschidere unitară; 1,5 m; 2 m – cu deschidere
dublă.
Se notează reţeaua coloanelor în cercuri cu diametrul 6 ÷12
mm. Notarea se efectuează cu litere şi cifre: de jos în sus şi de la
139
stângă la dreapta. Se recomandă ca latura mai lungă să fie notată
prin cifre, cea mai scurtă - prin litere (fig. 7.4).
Figura 7.4 – Notaţia reţelei coloanelor
Definitivarea desenului prevede înscrierea denumirilor,

suprafeţelor şi categoriilor de securitate ale încăperilor (fig. 7.5)
direct pe planul încăperii.
Ca excepţie, denumirile, suprafeţele şi categoriile de
securitate pot fi indicate în legenda încăperilor (tab. 7.3), care se
amplasează deasupra indicatorului.
Numerotarea încăperilor în acest caz se efectuează în cercuri
cu diametrul 7-8 mm.
140
Figura 7.5 – Înscrierea denumirii, suprafeţei şi categoriei de
securitate
Tabelul 7.3 – Legenda încăperilor
În cazul când desenul sistematizării clădirii nu poate fi

amplasat pe coala formatului respectiv, se permite de a diviza
desenul în mai multe părţi (fig. 7.6).
Pe desenul sistematizării clădirii care nu are carcasă formată
din coloane, indicarea axelor se efectuează comparativ cu pereţii
interiori şi exteriori (fig. 7.7).
Scara planului clădirii se indică deasupra desenului.
141
Figura 7.6 – Divizarea desenului sistematizării clădirii
Figura 7.7 – Indicarea axelor pentru clădirile fără coloane
142
Figura 7.8 - Semne convenţionale pe desenul
sistematizării clădirii
143
7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de
producţie
În conformitate cu GOST 21.101-97 pe desenul

sistematizării sectorului se indică: elementele construcţiei clădirii
(încăperii) - coloanele, pereţii, porţile, uşile, ferestrele; axele de
coordonate ale clădirii cu notarea şi dimensiunile respective;
utilajul - conform semnelor convenţionale (fig.7.9); dimensiunile
între utilaje, între utilaje şi construcţiile clădirii (în afară de utilajul
mobil); consumatorii de energie (fig. 7.10).
Figura 7.9 – Prezentarea utilajului pe desenul sistematizării

sectorului
Utilajul pe desenul sistematizării sectorului se numerotează

şi se înscrie în specificaţia utilajului (tab. 7.4).
144
Figura 7.10 - Semne convenţionale ale locurilor de muncă şi
consumatorilor de energie
145
Tabelul 7.4 – Specificaţia utilajului
146
BIBLIOGRAFIA
1. РД-200-13-0166-90. Сборник технико-экономических

показателей предприятий автомобильного транспорта.
M.:2007- 520 с.
2. Волгин В. Сколько автосервисов нужно стране.
www.volginw.ru/skolko.htm
3. ОНТП-01-91. Нормы технологического проектирования
предприятий автомобильного транспорта. M.:1991- 184 с.
4. Положение о техническом обслуживании и ремонте
подвижного состава автомобильного транспорта.
Министерство транспорта и коммуникаций Р. Беларусь.
Минск: 1997- 45 с.
5. Эксплуатация и техническое обслуживание автомобиля
IVECO. www.24iveco.ru/images/instr/iveco_daily.
6. EuroCargo 6 10t Tector.
www.24iveco.ru/images/instr/EuroCargoRus.
7. Трохачев А. Iveco Stralis.www.gruzovikpress.ru
8. DAF XF95. Руководство по эксплуатации. M.:2006- 218 с.
9. Scania. Регламент технического обслуживания.
www.scania-piter.ru/dload/tech_4_series.pdf.
10. Микроавтобус Mercedes-Benz Sprinter.
www.gruzovikpress.ru
11. Напольский Г. Технологическое проектирование АТП и
СТО. M.:1985- 231 с.
12. СНиП 2.09.04-87* (1995). Административные и бытовые
здания. M.:1995- 42 с.
13. МУ-2000-13-008-87. Методика оценки уровня и степени
механизации и автоматизации производств ТО и ТР
подвижного состава АТП. M.: 1989.-101с.
14. Reguli şi norme igienice. Pentru Întreprinderile de transport
auto şi autoservice. Chişinău:2001- 48p.
15. Волгин В. Автосервис. Производство и менеджмент.
M.:2005- 520 с.
147
CUPRINS
Introducere 3
1. Clasificarea şi caracteristica întreprinderilor auto 4
2. Baza tehnico-productivă a întreprinderilor auto 15
2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale
întreprinderilor auto 15
2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive a
2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a
3. Consideraţii generale privind proiectarea întreprinderilor
auto 25
3.1 Stadiile şi etapele proiectării întreprinderilor auto 25
3.2 Structura şi conţinutul proiectului tehnic de execuţie 26
3.3 Documente normative pentru proiectarea
4. Proiectarea tehnologică a sectoarelor de producţie ale
Î.T.A. şi S.S.A. 29
4.1 Clasificarea şi caracteristica sectoarelor de producţie 29
4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto 35
4.3 Calculul tehnologic al staţiei de service auto 60
4.4 Locurile de muncă ale sectoarelor de producţie 76
4.5 Calculul suprafeţei încăperii sectorului de producţie 85
4.6 Calculul necesarului de resurse energetice 85
4.7 Personalul sectoarelor de producţie 89
4.8 Securitatea şi sănătatea în muncă 91
4.9 Asigurarea calităţii RT şi RC a automobilelor 102
4.10 Elaborarea planului tehnologic al (sistematizarea)
sectorului 104
5. Proiectarea tehnologică a blocului de producţie 111
5.1 Tipurile şi caracteristica generală a clădirilor de
producţie pentru serviciile de RT şi RC a
automobilelor 111
148
5.2 Clasificarea încăperilor 117
5.3 Amplasarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare din
cadrul blocului de producţie 117
6. Elaborarea planului general al întreprinderii auto 127
6.1 Generalităţi. Documente normative 127
6.2 Cerinţe privind alegerea terenului pentru construcţia
întreprinderii 127
6.3 Cerinţe privind amplasarea elementelor bazei tehnice
productive pe planul general 128
6.4 Indicatorii planului general 135
7. Cerinţe privind definitivarea desenelor de construcţie 136
7.1 Indicatorul pentru desene în construcţie 136
7.2 Indicarea documentelor de proiectare în construcţie 136
7.3 Definitivarea desenului planului general al
întreprinderii 137
7.4 Definitivarea desenului sistematizării clădirii 139
7.5 Definitivarea desenului sistematizării sectorului de
producţie 144
Bibliografia 147
149

Proiectarea Tehnologica Intreprind Auto

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiectarea Tehnologica Intreprind Auto

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea de Inginerie şi Management în Mecanică

Catedra Transportul Auto

Autori: lector super. univ. A. CORPOCEAN

Recenzent: conf. univ. dr. A. LISNIC

Redactor: Irina Enachi

Sporirea permanentă a numărului şi calităţii

Figura 1.1 – Întreprindere de transport auto

Figura 1.3 – Structura organizaţională a

Figura 1.5 – Puncte de Service Auto

Figura 1.6 – Punct de Service Auto pe lingă staţia

Figura 1.7 – Staţie de Service Auto situată

Staţiile de Service Auto urbane autorizate (de firmă) posedă

Distribuitorul este un agent monopol de comerţ al uzinei

S.S.A. de capacitate mică, de regulă, sunt „întreprinderi de

Secţia piese vânzarea pieselor de schimb

Figura 1.9 - Structura organizaţională a S.S.A. urbane

Centrele Auto (Centre Tehnice Auto) sunt întreprinderi de

Figura 1.10 – Centrul de testare tehnică

Figura 1.12 – Parcări auto

Figura 1.13 – Moteluri

Figura 1.14 – Chempinguri

2.1 Structura şi caracteristica fondurilor fixe ale

Fondurile fixe ale întreprinderii auto reprezintă valorile

2.2 Caracteristica şi aprecierea bazei tehnice productive

Baza tehnico - productivă (B.T.P.) a întreprinderii auto

Tabelul 2.1 - Normativele indicilor tehnico-economici ai

Tabelul 2.3 - Coeficientul de corectare în dependenţă de

Tabelul 2.5 - Coeficientul de corectare în dependenţă de

Tabelul 2.6 - Coeficientul de corectare în dependenţă de

3 1,40 1,54 1,85 0,74 0,79 0,86

Tabelul 2.12- Indicatorii tehnico – economici ai S.S.A. în

Analiza bazei tehnice productive se efectuează prin

2.3 Direcţiile de dezvoltare ale bazei tehnice productive a

Dezvoltarea bazei tehnice productive a întreprinderilor auto

4.2 Calculul tehnologic al întreprinderii de transport auto

4.2.1 Date iniţiale:

4.2.2 Calculul coeficientului de pregătire tehnică a

Tabelul 4.1 – Normativele staţionării autovehiculelor la RT

Tabelul 4.6 – Normativele coeficientului de corectare k3 [3]

4.2.5 Calculul programului anual de producţie a reviziei

4.2.5.1 Determinarea numărului de RT de tip respectiv Nci

4.2.5.6 Determinarea programului anual de revizie zilnică

4.2.5.7 Determinarea programului anual de spălare – curăţare

4.2.6 Corectarea normativelor manoperelor RT şi RC a

unde tnRZZ , tnRTi , tnRC – normativele manoperelor RZ, RTi şi RC

Tabelul 4.9 – Normativele coeficientului de corectare k5 [3]

4.2.7 Calculul volumelor anuale de lucru de RT şi RC a

Tabelul 4.10 – Repartizarea volumelor de lucru anuale pe

Numărul nominal de muncitori productivi Рn:

Tabelul 4.12 – Fondul nominal şi efectiv anual de lucru al

4.2.9 Calculul numărului necesar de muncitori auxiliari

Numărul de muncitori auxiliari ∑Рa se determină în funcţie

Tabelul 4.13 – Normativele numărului de muncitori auxiliari

Хi = Тi · φ / (Fp· Рm· η), (4.28)

unde Тi – volumul anual de lucru la posturile respective, om· h

Tabelul 4.17 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori

Tabelul 4.18 – Valorile numărului mediu Рm de muncitori

4.2.11 Calculul suprafeţelor încăperilor de producţie

următorul muncitor f2,

4.2.12 Calculul suprafeţelor depozitelor

Tabelul 4.22 – Normativele suprafeţelor specifice fd ale

Tabelul 4.23 – Valorile coeficientului de corectare Kс1 [3]

Tabelul 4.24 – Valorile coeficientului de corectare Kс2 [3]