Curs 1 - GENETICĂ

Genetica → este ştiinţa eredităţii şi a variabilităţii;

→ an de naştere 1875, relativ nouă ca ştiinţă;

→ Ereditatea este totalitatea mecanismeor şi legilor prin care materialul genetic se transmite de la o
generaţie la alta;
→ Variabilitatea reprezintă modificările materialului genetic şi consecinţele acestor modificări;
→ Genotipul este structura genetică a unui organism;
→ Fenotipul reprezintă totalitatea caracterelor biochimice, morfologice, fiziologice şi
comportamentale ale unui organism ca rezultat al interacţiunii dintre structura genetică şi mediu;

EREDITATEA

□ Probleme de genetică umană

1. Bazele moleculare ale eredităţii
► Prima problemă – cine conţine materialul genetic: citoplasma sau nucleul?
→ Hammerling experimentează pe o alga monocelulară numită Acetabularia, care are 2 forme
– Acetabularia mediteranea si Acetabularia crenulata;
→ Hammerling extrage nucleul din algă şi observă ce se intâmplă după câteva zile – alga
moare fără nucleu;
→ Hammerling extrage nucleul din algă şi aşteaptă 2 zile după care reintroduce nucleul în algă
şi constată că alga işi reia activitatea.
→ Hammerling secţionează capetele celor 2 alge şi face schimb de nuclei între acestea. Observă
că Acetabularia mediteranea cu nucleu de la Acetabularia crenulata şi-a regenerat capul cu
tipul de la Acetabularia crenulata şi că Acetabularia crenulata cu nucleu de la Acetabularia
mediteranea şi-a regenerat capul cu tipul de la Acetabularia mediteranea;
→ Concluzia este ca nucleul are rol în ereditate;
→ Nucleul este necesar pentru dezvoltarea normală a celulei, iar informaţia genetică este
stocată în nucleu;
► Cea de a doua problemă ce trebuia rezolvată: cine este materialul genetic acizii nucleici sau
proteinele?
→ Ce era cunoscut la vremea respectivă: materialul genetic trebuie sa aibă urmatoarele
caracteristici;
1. să stocheze informaţia genetică;
2. să replice informaţia genetică (de a copia);
3. de a exprima informaţia genetică;
4. de a avea capacitate de variaţie (de a se modifica);

2. Griffith în 1928 era preocupat de a găsi un vaccin pentru pneumonia produsă de diplococus
pneumoniae, bacterie sferică gram negativă;
→ diplococus pneumoniae are 2 forme – tipul S (smouth) ce produce colonii netede, bacterii
virulente, capsulate, şi forma tip R (rough) ce produce colonii rugoase, nevirulente şi necapsulate,
ce pot fi uşor atacate de sistemul imun al gazdei;
→ Primul set de expeminte:
• Griffith ia bacterii de tip R, le inclavează la şoareci şi constată că nu se intamplă nimic;
• Griffith ia bacterii de tip S, le inoculează la şoareci, iar aceştia fac forme severe şi mor;
• Griffith ia bacterii de tip S omorâte prin căldură, le inoculează la şoareci şi constată că
aceştia nu au nimic;
• Experiment “în vivo” – ia bacterii de tip S si tip R omorâte prin căldură pe care le inoculează
la şoareci, care după un timp mor. Din animalele moarte, extrage bacterii de tip S vii;

1
 • Concluzia este ca există o interacţiune intre cele 2 tipuri de bacterii, prin care tipul S
transformă tipul R in celule vii, virulente, de tip S. El numeşte acest fenomen – fenomen de
transformare, dar nu îl înţelege şi nu îl explică;
• Transformarea este capacitatea de transformare a caracteristicilor fenotipice de la o celulă
bacteriană la alta, astfel încât apar modificări, specifice definitive şi ereditare ala structurii
genetice ale unui organism cu ajutorul unui ADN de origine diferită;
• Transformarea – proces natural (“în vivo”) sau proces în condiţii experimentale
(experimentale);

3. În 1944 – Avery şi colaboratorii

→ reiau experimental lui Griffith în vitro şi clarifică pricipiul transformării;
→ iau bacterii de tipul S şi extrag ADN-ul (îl izolează);
→ tratează ADN-ul cu nucleaze şi proteaze;
▫ nucleazele sunt enzime ce degradează ADN-ul;
▫ protezele sunt enzime de degradează proteine;
→ îl introduc (ADN-ul tratat) în vase de cultură în care există bacterii de tip R, aşteaptă
aproximativ 24 ore şi analizează vasele de cultură;
→ în primul vas de cultură (ADN şi nucleaze) apare o cultură rugoasă cu bacterii de tip R;
→ în al doilea vas de cultură (ADN şi proteaze), printre formele de bacterii R
sunt si bacterii de tip S
→ Rezulta ca ADN-ul are capacitate de transformare, deci ADN-ul e material genetic;

4. Hershey şi Chase, în 1953 fac un experiment pe bacteriofag;

▪ ADN-ul are fosfor in strucura
▪ proteina are sulf in structura
→ marchează cu fosfor radioactiv P32;
→ marchează invelişul proteic al virusului (capsida) cu S35;
▫ injecţie moleculară prin care bacteriofagul se ataşază şi introduce ADN-ul în bacterie;
▫ are loc multiplicarea ADN in celulă;
▫ liza celulară şi din celulă se eliberează bacteriofagi noi ce conţin ADN-ul marcat;
→ În primul set – bacteriofagii au ADN-ul marcat;
→ În al doilea set – bacteriofagii au capsida marcată;
→ Concluzia experimentului: ADN-ul este material genetic pentru că acidul nucleic viral a fost
capabil sa realizeze infecţia celulei bacteriene şi să transforme celula bacteriană gazdă în
aşa fel încât să producă proteinele virale; a avut loc o transformare genetică – transfecţie –
introduceea experimentală de ADN în celule din cultură astfel încât ADN-ul transferat se
integrează în ADN-ul gazdei şi se exprimă;

5. Expermente de transformare genetică, la organism care au ca material genetic ARN-ul

(ribovirusurile);
◘ Frenkel – Conrat – Singer 1957
→ VMT (virusul mozaicului tutunului) şi HR (Holmes Ribgrass) produc boli ale plantelor de
tutun cu consecinţe economice grave;
→ Experimentul lor: separă proteina virală de ARN viral, după care recombină proteina virala
de la un virus cu ARN-ul viral de la celălalt virus şi obţine un virus hibrid;
→ infectează plantele de tutun cu acest virus hibrid, după care izolează din frunzele de tutun
un anumit virus;
→ Cu virusul hibrid se fac infecţii ale plantelor de tutun şi constată că leziunile sunt tipice
pentru VMT;
→ Concluzie: ARN-ul este material genetic al ribovirusurilor;

→ Experimentele de transformare genetică s-au extins şi la eucariote;

2
→ Transferul de material genetic între specii s-a realizat în vitro şi pentru obţinerea lui sunt
folosite enzime de restricţie, ce fragmentează molecula de ADN şi ligaze ce unesc aceste
fragmente între ele. ADN-ul recombinat este un ADN artificial, format din secvenţe ADN de la
specii diferite;
→ acest ADN recombinat şi introdus în celule din culturi celulare în zigoţi sau embrioni cu
scopul de a transfera caractere noi peste barierele naturale celulelor şi organismelor;
→ toate descendenţele unei celule ce a primit ADN recombinat sau toţi descendenţii unui
organism ce a primit ADN, vor primi ADN recombinat;
→ tehnica ADN recombinat este utilizată în ingineria genetică având aplicaţii importante
pentru medicină;
→ astfel se realizează medicamente prin sinteză bacteriană, obţinerea de noi vaccinuri şi de
produse farmaceutice, obţinerea de animale transgenice şi knock out, folosite ca model pentru
simularea bolilor ereditare umane;
→ segmente de ADN eucariot ce corespund unei anumite gene sunt izolate şi introduse în ADN-
ul celulei bacteriene;
→ Animalele transgenice apar sau sunt realizate prin tehnologie transgenică – se introduc
caractere noi unor animale de laborator (şobolani, capre, cai, iepuri);
→o genă este microinjectată într-un zigot căruia îi lipseşte gena respectivă; zigotul este
implantat unei femele gestante pentru a obţine descendenţi transgenici şi organisme ce au în
toate celule corpului lor gena transferată sau transgena;
→ animalul care primeşte noi informaţii genetice artificiale prin introducerea unui ADN străin
este animal transgenic ce exprimă fenotipic şi genele străine şi le transmite urmaşilor săi
pentru că gena transferată este deja integrată în ADN- ul celular;
→ vita Nancy – în laptele alfa1 antitripsina ce se administrează persoanelor cu emfizem
ereditar;
→ animalele transgenice sunt folosite pentru studiul bolilor ereditare umane;
→ animalele knock-out (şoareci) – li se introduc o genă care este inactivă şi în felul acesta se
studiază rolul acelei gene în procesele de dezvoltare