Proiect didactic

Unitatea şcolară: Grup Şcolar Industrial “Elie Radu” Botoşani

Profesor: Mătrescu Maria
Data: 17- III- 2006
Clasa a X a – C
Aria curriculară: Consiliere şi orientare
Disciplina: Dirigenţie
Tema : Siguranţa alimentării în viaţa noastră
Componenta : Educaţia pentru securitatea personală
Subcomponenta : Educaţia pentru protecţia consumatorului
Durata : 50 minute
Locul desfăşurării : Sala de clasă.
Obiectivul ţintă al activităţii : Elementele definitorii pentru siguranţa alimentară,
sursa/motorul unei dezvoltări fizice/psihice normale,
startul tuturor succeselor şcolare şi nu numai.
Obiective cadru : Elevul va fi capabil :
Să beneficieze de drepturile prevăzute de legislaţia privind protecţia
consumatorului.
Să utilizeze informaţiile referitoare la produsele şi serviciile de care
beneficiază.
Să înţeleagă influenţa şi rolul publicităţii asupra deciziilor cumpărătorului; să
cunoască şi să adopte criterii de selecţie adecvate, în consumul de bunuri şi
servicii.
Obiective specifice:
Cunoaşterea elementelor definitorii, pentru siguranţa alimentară.
Conştientizarea faptului că cetăţenii sunt protejaţi şi se pot adresa Oficiului
pentru Protecţia Consumatorului.
Înţelegerea necesităţii formării unei atitudini individuale corecte, complete şi
rezolvarea problemelor în legătură cu caracteristicile produselor şi serviciilor.
Cunoaşterea complexităţii lanţului comercial: producător – vânzător.
Formarea deprinderilor utilizării tuturor informaţiilor, pentru furnizarea unui
produs.
Interpretarea şi analizarea informaţiilor cuprinse în etichetele produselor
alimentareşi nealimentare(îmbrăcăminte, încălţăminte, articole de uz casnic)
Diferenţierea produselor alimentare proaspete, de cele cu termen expirat, sau
contrafăcute.
Diferenţierea unui produs proaspăt, de unul alterat, efectuând experimente.
Transpunerea în practică a sugestiilor educative, referitoare la procurarea,
păstrarea şi consumarea produselor alimentare.
Aplicarea cunoştinţelor referitoare la factorii care influenţează alterarea
diferitelor produse alimentare.
STRATEGII DE REALIZARE
Activităţi : dezbatere, discuţii, întâlnire cu specialişti, invitat : Directorul
OFICIULUI JUDEŢEAN PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR – Botoşani(
strada Marchian,nr.10, bloc turn, parter, tel:0231512958, e-mail:
ojpcbotosani@anpc.ro), domnul Raţă Nicolae.
Metode: Conversaţia euristică, dialog, expunerea, dezbaterea, joc de rol, studiu
de caz, problematizarea, descoperirea.
Produse ale activităţii: Proiect didactic, planşe.

1
 Forme de organizare a activităţii: frontale, individuale.
Resurse materiale: schema pe tablă:(titlul lecţiei, obiective), planşe, pliante,
diferite alimente,etichete de la diferite produse.
Resurse procedurale: conversaţia euristică, dialog, dezbaterea, expunerea cu
lămurirea unor noţiuni mai puţin cunoscute, studiu de caz, comparaţia,
problematizarea.
Bibliografie :
1) GHIDUL CONSUMATORILOR - Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor, editura NAŢIONAL-Bucureşti 2001.
2) OM SĂNĂTATE - PROTECŢIA CONSUMATORULUI. Relaţionare prin
studiul elementelor şi sustanţelor chimice esenţiale vieţii,editura LVS –
Crepuscul, autori: Nicoleta Drăgan, Nastasia Tomescu, Emilia Meiroşu,
Prahova-2000.
3) GHIDUL SIGURANŢEI PRODUSELOR ALIMENTARE(Ministerul Sănătăţii
şi Familiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor,
www.siguranta-alimentara.ro )
4) Manualul Consumatorului(Proiect finanţat de Uniunea Europeană),
Guvernul României, anpc(Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor).
5) AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA
CONSUMATORILOR(GUVERNUL ROMÂNIEI) – DREPTURILE
CONSUMATORILOR( www.anpc.ro )
6) SPA( Siguranţa Produselor Alimentare) ABC-ul Siguranţei Produselor
Alimentare, Ediţia 2004, www.siguranta-alimentara.ro (Ministerul Sănătăţii,
Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor)
7) Invitaţie la educaţie – Silvia Marinescu.
8) Educaţia noastră cea de toate zilele – Ion Drăgan.

Scenariul propriu – zis

1) Organizarea clasei în vederea desfăşurării activităţii.

Realizarea unei ambianţe specifice, adaptată cerinţelor activităţii, asigurarea
ordinii şi disciplinei în clasă, crearea unui ambient, care să favorizeze comunicarea,
libertatea de expresie şi mişcare.
Efectuarea prezenţei elevilor şi motivarea absenţelor efectuate de elevi, în cursul
săptămânii, pe bază de certificat medical şi vizat de medicul de la cabinetul şcolar,
sau pe baza unei cereri, în condiţiile prevăzute de regulamentul şcolar.
Identificarea evenimentelor petrecute recent în colectivul de elevi ai clasei şi
analiza lor operativă, eventual dacă se impune, stabilirea de măsuri pentru
desfăşurarea eficientă a activităţilor instructiv/educative la clasă. Precizarea unor
eventuale comunicări, anunţuri ce privesc viaţa şi activitatea şcolară şi extraşcolară a
colectivului de elevi ai clasei.
2) Motivarea elevilor
În viziunea reformei şcolii româneşti, o educaţie se cere făcută printr-un
parteneriat activ, printr-o cooperare şi conlucrare benefică.
Reamintesc elevilor, că ei au optat pentru profilul „Resurse naturale şi protecţia
mediului”, ca urmare D.S.P.- le ce le studiază, au strânsă legătură cu tema
precedentă(EE), dar şi cu cea de astăzi.
3) Anunţarea temei şi obiectivului activităţii.

2
 Informez elevii, despre titlul lecţiei la dirigenţie: “Siguranţa alimentării în viaţa
noastră”, având ca scop(obiectiv principal) conştientizarea de către elevi, a
necesităţii unei alimentaţii sănătoase, în vederea unei dezvoltări fizice şi psihice
normale.
Notarea pe tablă a titlului temei(care a fost anunţată din timp şi stabilită de comun
acord cu elevii) şi a obiectivelor specifice vizate.
Motto: 1) “Consumatorul este pentru economie, ceea ce este alegătorul pentru
politică”( Autoritatea Naţională penru Protecţia Consumatorilor)
2) “Alţi oameni trăiesc ca să mănânce, dar eu mănânc ca să
trăiesc”(Socrate)
3) „Alimentul tău să fie medicamentul tău, şi medicamentul tău să fie
alimentul tău”(Hipocrate)
4) Desfăşurarea lecţiei.
După stabilirea liniştii şi rezolvarea problemelor curente, legate de situaţia la
învăţătură şi disciplină, se trece la tema propriu-zisă Tema propusă este rezultatul
colaborării dirigintelui cu elevii, în alegerea ei. În prezentarea obiectivului activităţii,
dirigintele va solicita aşteptările elevilor, faţă de tema propusă, cu posibilitatea
reformulării obiectivului, dacă aceasta se impune.
Această temă/lecţie, este mult aşteptată de elevi, elevii au primit materiale
auxiliare necesare bunei desfăşurări a lecţiei, au fost anunţaţi din timp, că vom avea
un invitat special: Directorul Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor Botoşani, şi-n
consecinţă pot pune/primi întrebări legate de lecţie.
Elevii primesc un chestionar şi sunt anunţaţi că, după sau pe parcursul
dezbaterii,vor completa un chestionar, trebuie să încercuiască litera corespunzătoare
răspunsului lor, iar la sfârşit, se vor argumenta răspunsurile primite. Se vor comenta
răspunsurile cu totul neaşteptate(dacă va fi cazul).
15 MARTIE
ZIUA MONDIALĂ
A DREPTURILOR CONSUMATORILOR
www.anpc.ro
Dirigintele prezintă punctele principale supuse dezbaterii:
I. Siguranţa alimentară în viaţa noastră cotidiană.
II. Drepturile fundamentale ale consumatorilor.
III. Legea ne protejează sănătatea.
IV. Unde ne putem adresa.
V. Definirea aditivilor alimentari.
VI. E-urile o simplă codificare pentru aditivii alimentari. Categoriile de aditivi
admişi de legislaţia românească.
VII. Consumul Zilnic Admis pentru un aditiv alimentar, este stabilit pe baza unor
testări îndelungate.
VIII. Aditivi alimentari din surse naturale şi de sinteză.
IX. Grupele de produse şi servicii supuse supravegherii de către ANPC
X. Eticheta unui produs alimentar.
XI. Indicaţii/ sfaturi.
XII. Verifică-ţi drepturile când cumperi bunuri. Reclamaţia şi sesizarea.
START
I.

3
 Siguranţa produselor alimentare pe care le consumăm, este esenţială pentru
sănătatea noastră, referindu-se la întregul parcurs al alimentelor, de la producătorii
de materii prime, până la produsul finit consumat zilnic, de fiecare dintre noi.
Elementele definitorii pentru siguranţa alimentară, sunt reprezentate de:
Calitatea materiilor prime care intră în procesul de fabricaţie.
Procesul de producţie al alimentelor.
Depozitarea şi transportul alimentelor.
Modul şi condiţiile de comercializare a alimentelor.
Siguranţa alimentară constă în respectarea normelor igienico-sanitare, în
procesul de producţie, şi are în vedere: „garanţia sănătăţii populaţiei, prin
consumul de alimente sigure din punct de vedere sanitar, sub raportul salubrităţii
prospeţimii şi al valorii nutritive a alimentelor”.
II.
Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii, în calitatea lor de
consumatori. Având în vedere responsabilitatea asumată de Guvern, a fost creată
anpc : Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, care are rolul de a pune în aplicare
politica şi strategia Guvernului, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea
practicilor care pot dăuna vieţii, sănătăţii, securităţii sau intereselor economice ale
consumatorilor. În subordinea anpc, funcţionează 41 de Oficii Judeţene pentru
Protecţia Consumatorilor şi Oficiul Municipiului Bucureşti pentru Protecţia
Consumatorilor.
Deoarece acest punct a constituit obiectivul unei lecţii, din semestrul I, 23-XII-2005,
elevii vor fi solicitaţi, să evidenţieze drepturile fundamentale ale consumatorilor.
Conform legii, consumatorii au următoarele drepturi:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs, de a le presta un
serviciu, care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea, ori
să le afecteze drepturile şi interesele legitime.
b) De a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale
produselor şi serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă, în legătură cu
acestea, să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educaţi în
calitatea lor de consumatori.
Toţi agenţii economici au obligaţia de a informa consumatorii, asupra
elementelor de identificare şi caracterizare ale produselor oferite; informaţiile
trebuie să fie în limba română, şi să cuprindă în mod obligatoriu:
- denumirea produsului
- denumirea şi/sau marca produsului
- adresa producătorului
- principalele caracteristici tehnice şi calitative
- cantitatea
- termenul de garanţie sau termenul de valabilitate
- compoziţia; riscuri previzibile; contraindicaţii
- modul de utilizare, manipulare, conservare
- modul de păstrare.
Vânzătorul trebuie să informeze consumatorul despre preţul produsului.
c) de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii
de calitate ;
d) de a fi despăgubiţi pentru pentru prejudiciile cauzate de calitatea
necorespunzătoare a produselor şi/sau serviciilor, folosind în acest scop,
mijloacele prevăzute de lege.

4
 e) De a se organiza în asociaţii ale consumatorilor, în scopul apărării intereselor
lor. Asociaţiile consumatorilor, sunt organisme neguvernamentale, cu rol de
informare, consiliere şi reprezentare a intereslor consumatorilor.
III
Pentru protejarea intereselor consumatorilor, Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, împreună cu Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor sunt instituţiile abilitate să emită odine, care să
reglementeze, condiţiile privind autoritatea unităţilor ce produc, prelucrează,
depozitează, transportă şi comercializează alimente, precum şi condiţiile pentru
avizarea alimentelor declarate apte, pentru consumul uman şi controlul unităţilor
producătoare de alimente.
Este interzisă comercializarea sau utilizarea pentru consum uman a alimentelor,
care:
- prezintă semnE organoleptice de alterare-modificare ale aspectului, culorii,
consistenţei.
- prezintă semne de infestare cu paraziţi.
- prezintă urme de contact cu rozătoare.
- prezintă miros şi gust străine de natura produsului.
- prezintă miros, gust sau pete de mucegai, cu excepţia mucegaiurilor selecţionate,
admise.
- conţin aditivi alimentari neavizaţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, sau peste
limitele admise.
- conţin contaminanţi peste limitele admise de normele igienico-sanitare în vigoare.
-sunt fabricate după tehnologii neavizate sanitar.
- nu sunt conforme standardelor sau specificaţiei tehnice de produs.
- sunt falsificate.
IV
Dacă au probleme, consumatorii trebuie să:
- nu mai folosească produsul, să acţioneze imediat pentru rezolvarea nemulţumirii.
- anunţe imediat magazinul şi să aducă înapoi produsul.
- prezinte documentele la vânz.are.
- solicite, să vorbească cu şeful de unitate sau patronul.
- dacă problemele totuşi, nu sunt rezolvate, se pot adresa, în rezolvarea sesizărilor şi
reclamaţiilor lor, Autorităţii Naţionale sau Oficiului Judeţean direct, în scris sau
telefonic, utilizând telefonul gratuit: TELCONS: 0800 080 999, sau vizitând web site-
ul www.anpc.ro
V
Aditivii alimentari sunt substanţe cu sau fără valoare nutritivă, care se folosesc la
prepararea unor alimente, în scopul îmbunătăţirii calităţii acestora, sau pentru a
permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Aditivii alimentari sunt folositori, pentru că:
Menţin calitatea şi siguranţa produselor, o perioadă mai mare de timp.
Menţin sau îmbunătăţesc gustul produselor.
Asigură controlul acidităţii şi al alcalinităţii produselor.
Menţin consistenţa produselor.
Îmbunătăţesc aroma sau culoarea produselor.
Aditivii alimentari, au fost cunoscuţi şi folosiţi încă din antichitate, de către greci,
egipteni. Alături de sare, salpetrul( de Chile = nitrat de sodiu; de India = nitrat de
potasiu, silitră) a fost mereu utilizat pentru conservarea produselor de carne, iar

5
coloranţi de tipul cârmâzului, se utilizau pentru preparareaunor alimente
aspectuoase.
Ştiaţi că E-300( acidul ascorbic) este de fapt vitamina C, iar E-260(acidul acetic)
este de fapt oţetul ?
VI
La începutul anilor ’80, Uniunea Europeană a standardizat, utilizarea aditivilor
alimentari, prin adoptarea unui sistem de codificare al acestora. Aditivii alimentari
incluşi în lista UE, sunt codificaţi cu litera “E”, de la Europa, urmată de un număr
alocat special fiecăruia. Acest mod de simbolizare, sprijină consumatorii în
recunoaşterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactată
eticheta, garantând astfel, că aceştia fac parte, din lista celor autorizaţi.
E-urile reprezintă codificarea unor aditivi alimentari a căror utilizare este permisă şi
autorizată din punct de vedere al siguranţei alimentare în ţările Uniunii Europene şi în
ţările care au aderat la acest sistem de codificare.
Urmează prezentarea categoriilor de aditivi admişi de legislaţia românească.
VII
Legislaţia în vigoare, stabileşte cantităţile maxime admise pentru utilizarea unui
aditiv, într-un anumit produs alimentar, astfel încât acesta să nu dăuneze sănătăţii.
Consumul Zilnic Admis ( Acceptance Daily Intake- ADI sau CZA) este
cantitatea estimată dintr-un aditiv alimentar, exprimată în raport cu greutatea
corporală, care poate fi consumată zilnic, pe parcursul întregii vieţi, fără rescrieri
pentru sănătate.
Acest indice este exprimat în mg per kg corp per zi ( mg/kg corp/zi).
ADI/CZA pentru orice aditiv alimentar, este stabilit prin determinarea, pe baza
unor testări îndelungate, a nivelului la care nu se observă nici un efect advers.
Pentru eliminarea completă a fiecărui risc, provenit din consumul conjugat al mai
multor alimente pe perioada aceleiaşi zile, Doza Maximă Admisă ( DMA) pentru
utilizarea unui aditiv alimentar, într-un anumit tip de produs, se stabileşte prin
împărţirea Consumului Zilnic Admis, la un factor de siguranţă de 100.
CZA
Dec : DMA =
100

Factorul de siguranţă este o precauţie suplimentară, care ia în calcul posibile

diferenţe de sensibilitate la extrapolarea rezultatelor testelor de la animale la fiinţele
umane, precum şi sensibilitatea unor categorii de consumatori.
Pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari, CZA este
folosit peste tot în lume, de către autorităţile de reglementare în domeniul sănătăţii şi
alimentaţiei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Comitetul Ştiinţelor pentru Alimentaţie
al Comisiei Europene, Autoritatea pentru Alimente şi Medicamente a Statelor Unite.
CZA este supus unor revizuiri periodice. Rezultatele testelor sunt validate de
experţi independenţi.
VIII
Unii aditivi alimentari, sunt obţinuţi din surse naturale, cum ar fi soia, porumbul
sau sfecla roşie. Alţi aditivi, nu există în natură şi trebuie obţinuţi prin sinteză chimică.
Prezenţa aditivilor alimentari, în compoziţia produselor alimentare procesate, fie că
sunt din surse naturale, sau obţinuţi prin sinteză, este supusă legislaţiei în vigoare,
care stabileşte cantităţile permise conform normelor de siguranţă.
IX
1) Produsele alimentare de origine animală.
2) Produsele alimentare de origine vegetală.

6
 3) Produsele alimentare transformate.
4) Produse textile.
5) Încălţăminte şi pielărie.
6) Mobilier, sticlărie, hârtie şi materiale de construcţii.
7) Produse mecanice şi electromecanice de uz gospodăresc.
8) Produse chimice.
9) Produse electronice şi electrotehnice.
10) Alte produse nealimentare.
11) Prestări servicii către populaţie.
X
Eticheta unui produs alimentar, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
 Denumirea sub care este vândut alimentul.
 Lista cuprinzând ingredientele.
 Cantitatea din anumite ingrediente.
 Cantitatea netă.
 Termenul de valabilitate.
 Condiţiile de depozitare şi de folosire.
 Denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului sau ale
ambalatorului sau ale distribuitorului; în cazul produselor din import, se inscriu
numele şi sediul importatorului înregistrat în România.
 Locul de origine sau provenienţă al alimentului.
 Instrucţiunile de utilizare.
 Concentraţia alcoolică.
 O menţiune privind lotul.
Atenţie:
 Toate menţiunile făcute prin etichetare, trebuie să fie redactate în limba
română, dar pot fi prezentate şi-n alte limbi.
 Menţiunile de pe etichetă, se înscriu, astfel încât să fie uşor de înţeles, se
marchează vizibil, pentru a putea fi văzute cu uşurinţă, lizibil şi într-un mod ce
nu permite ştergerea.
 Citeşte cu atenţie eticheta produsului, înainte de a-l achiziţiona!(exerciţii).
Eticheta este un mijloc, prin care consumatorul este informat despre
ingredientele produselor alimentare. Obligativitatea etichetării produselor
alimentare, este prevăzută atât în legislaţia româneacă, cât şi de cea a Uniunii
Europene.
 Conform reglementărilor legale în vigoare, producătorii de alimente au
obligaţia de a înscripţiona vizibil pe eticheta fiecărui ambalaj de
desfacere( sticlă, borcan, cutie, pachet, etc) aditivii alimentari existenţi în
produsele alimentare.
XI
Fii un consumator exigent şi avizat, informează-te, atunci când cumperi un
aliment. Sfaturi importante, pentru sănătatea consumatorului:
Cumpără produse alimentare de la magazine, sau din puncte de vânzare
organizate, nu de la vânzători stradali, neautorizaţi!
Cumpără numai produse alimentare ambalate şi controlează integritatea
ambalajului produsului !
Citeşte cu atenţie eticheta produsului şi lista ingredientelor !
Verifică data durabilităţii minimale, respectiv data limită de consum( termenul
de valabilitate) inscripţionate pe etichetă !

7
 Asigură-te că producătorul şi adresa acstuia, sunt menţionate, pentru
posibilitatea de a-l contacta !
Urmează întocmai, indicaţiile de pe ambalaj, privitoare la condiţiile de păstrare
a produsului !
XII
Verifică-ţi drepturile, când cumperi bunuri !
Reclamaţia şi sesizarea
Legea spune, că serviciile oferite consumatorilor, trebuie să îndeplinească condiţiile
solicitate sau declarate. Dacă aceste cerinţe, nu sunt îndeplinite, atunci furnizorii de
servicii, sunt responsabili de pagubele actuale sau viitoare.
Dacă consumatorul a fost de acord cu furnizarea serviciului, atunci acesta trebuie
realizat într-o manieră sigură, acceptabilă, în conformitate cu contractul, fără
prejudicii. Când serviciul furnizat, nu îndeplineşte, nici una din aceste reguli de bază,
consumatorii au dreptul să obţină despăgubiri, pentru consecinţele lipsei unui
serviciu de calitate, oferit de furnizorul de servicii.
Dacă ai pus în aplicare regulile de la punctul XI şi constaţi , totuşi că ai cumpărat un
produs defect, sau unul care nu corespunde aşteptărilor tale, tu ca consumator, fiind
cel mai pretenţios controlor al calităţii produsului, te vei întoarce, la cel ce ţi-a vândut
marfa, dacă este vorba de produse alimentare sau de bunuri de larg consum,
prezentându-i BONUL DE CUMPĂRARE, cu calm, nu-l scoate din sărite, îi explici
amănunţit, de ce eşti nemulţumit. După ce ai reuşit să demonstrezi că, ai cumpărat
marfa din acel magazin, ai următoarele drepturi :
 Să ceri înlocuirea ei cu una corespunzătoare.
 Să soliciţi alte produse, în schimbul celui pe care l-ai adus
 Să ceri returnarea banilor.
În cazul bunurilor de larg consum nealimentare, trebuie aceptată repararea
defecţiunii, dacă vânzătorul o propune( H.G.R.N. Nr. 665/1995 – art.6).
Dacă nu poţi ajunge la nici un fel de înţelegere, cu vânzătorul sau cu administratorul
unităţii, ai dreptul să depui personal o reclamaţie la sediuL ANPC de pe raza
teritorială, în care-şi desfăşoară activitatea magazinul, sau poţi expedia plângerea ta,
prin poştă, sau e-mail.
RECLAMAŢIA, spre deosebire de SESIZARE, are caracteristica de a cere, fie
repararea bunului, fie înlocuirea lui, fie returnarea sumei reprezentând preţul de
achiziţie, fie o despăgubire materială justificată. Reclamantul trebuie să ataşeze copii
ale tuturor documentelor doveditoare, în sprijinul afirmaţiilor sale. Răspunsul la o
reclamaţie, trebuie să sosească în maxim 30 de zile, de la data depunerii
acesteia(conform legislaţiei în vigoare). În caz contrar, potentul se poate adresa cu o
plângere forului ierarhic superior, al organului de constatare sau instituţiei Avocatului
Poporului. Reclamaţia trebuie să conţină: adresa şi denumirea agentului economic
reclamat, descrierea deficienţei, şi în plus, pretenţiile ce le ridică consumatorul,
precum şi modul în care poate fi contactat.
Consumatorul care face o SESIZARE, nu ridică pretenţii, ci doar solicită din motive
civice – ca o anumită activitate cu efecte negative, asupra consumatorului, să
înceteze. În cazul sesizării, specificarea modului în care poate fi contactat, nu este
necesară, ci doar în cazul când consumatorul doreşte să fie informat cu privire la
măsurile luate.
Cele mai multe probleme se rezolvă, în faza contactării agentului economic.
Dacă agentul economic, nu răspunde la scrisori, refuză să facă o ofertă finală, pe
care consumatorul nu este pregătit să o accepte, atunci consumatorul poate solicita
asistenţă de la OPC,sau poate merge în Justiţie.

8
 Nu uita: justiţia este ultima soluţie.
Întreabă-te, înainte de a merge în justiţie:
 Poate fi localizat agentul economic ?
 Este problema ta, să îl găseşti?
 Ai dovezile necesare ?
 Ai dovezi în susţinerea cazului tău ?
5) Asigurarea feed – back - ului : SOS : “mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să
mâncăm ».
Pentru aceasta, este bine pe cât posibil, să se aleagă produse nerafinate,
alimente cu un conţinut scăzut de grăsime, să se acorde mare atenţie coţinutului de
grăsimi, zahăr, sare şi aditivi înscrişi pe etichetă.
6) Prezentarea temei pentru ora următoare, la dirigenţie : Minori în derivă, din
Componenta : Educaţia pentru securitatea personală, subcomponenta : Educaţia
juridică şi prevenirea delincvenţei juvenile(24 – III – 2006).

9
 Chestionar
O alimentaţie raţională/sănătoasă este benefică, pentru…….........................................
……………………………………………………………………………………………………
15 martie este Ziua:
a) Crucii Roşii; b) Forţelor Armate; c) Mondială a Drepturilor Consumatorilor; d) Unirii.
anpc(Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor) are rolul:
a) de a ieftini preţurile produselor;
b) de a pune în aplicare politica şi strategia Guvernului, în ceea ce priveşte prevenirea
şi combaterea, practicilor care pot dăuna vieţii, sănătăţii, securităţii sau intereselor
economice ale consumatorilor.
c)de a soluţiona cererile patronilor, în privinţa aprovizionării cu produse.
d) de a facilita transportul rapid al mărfurilor.
Cum se calculează DMA ( Doza Maximă Admisă)?
CZA CZA
a) DMA = ; b) DMA = 2 CZA ; c) DMA = 100 CZA ; d) DMA = ( unde CZA
10 100
sau ADI este Consumul Zilnic Admis).
Elementele definitorii pentru siguranţa alimentară, sunt reprezentate de :
a) preţul cât mai accesibil al alimentelor;
b) un ambalaj cât mai atrăgător;
c) calitatea materiilor prime, procesul de fabricaţie, depozitarea şi transportul
alimentelor, modul şi condiţiile de comercializare a alimentelor;
d) termenul de valabilitate.
Ce sunt aditivii alimentari :
a) substanţe care se folosesc la prepararea alimentelor, pentru a fi mai aspectuoase.
b) substanţe cu sau fără valoare nutritivă, folosite la prepararea alimentelor, pentru
îmbunătăţirea calităţii lor, sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de
prelucrare.
c) substanţe care se folosesc la prepararea alimentelor, pentru a le micşora preţul.
d)substanţe care se folosesc la prepararea alimentelor, pentru a le face mai gustoase.
Când cumperi un produs alimentar, urmăreşti ca produsul respectiv :
a) să nu conţină E – uri.
b) să conţină mai puţine E – uri .
c) verific, dacă E – urile de pe etichetă, fac parte din categoriile de aditivi admişi de
legislaţia românească.
d) nu ţin cont de E – uri.
Care este telefonul gratuit: TELCONS:
a) 0231 800 999; b) 0800 080 999; c) 0881 908 099; d) 0231 819 199.
În cazul unei RECLAMAŢII, acţionarea în justiţie, se face:
a) înainte de a contacta agentul economic.
b) este ultima soluţie.
c) dacă agentul economic rezolvă, solicitarea consumatorului, dar nu imediat.
d) concomitent/în aceeaşi perioadă cu tratativele/demersurile cu agentul economic.
Care din cele 3 motto-uri, crezi că este mai semnificativ? De ce?
1) “Consumatorul este pentru economie, ceea ce este alegătorul este pentru
politică »(ANPC).
2) « Alţi oameni trăiesc ca să mănânce, dar eu mănânc, ca să trăiesc”(Socrate).
3) „Alimentul tău să fie medicamentul tău, şi medicamentul tău să fie alimentul
tău”(Hipocrate)………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………
Care din punctele/paşii/etapele acestei lecţii, ţi-au atras atenţia cel mai mult?de ce?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………

Prof. Mătrescu Maria

10