Despre Sf.

Taină a Botezului şi Bobotează

Biserica a rânduit ca în ziua de 6 ianuarie să se prăznuiască Botezul Domnului nostru Iisus

Hristos.
Mulţi dintre cei ce citesc Sfânta Scriptură (şi mai ales cultele neoprotestante) fără să
priceapă rostul botezului cu care boteza Sf. Ioan la Iordan, cred că e totuna cu botezul creştin şi
recomandă/practică botezul numai la maturitate (condiţionându-l de mărturisirea de credinţă făcută
în mod personal - la ortodocşi această mărturie este făcută de naşi, cei care-şi asumă răspunderea
pentru fin că va fi crescut conform învăţăturilor de credinţă ortodoxă).
Sf. Ap. şi Evanghelist Matei spune că, evreii care veneau la Iordan, intrând în apele râului,
îşi mărturiseau păcatele (Matei 3,1-11), după care Sf. Ioan îi boteza cu apă ca dovadă a căinţei lor
pentru păcatele săvârşite. Acest botez însă, nu avea puterea de a ierta păcatele. El se numeşte şi
"botezul pocăinţei", adică este actul văzul al unei transformări lăuntrice a celui ce se botează: îşi
mărturiseşte păcatele, îi pare rău că le-a făcut (se căieşte) şi se hotărăşte să nu mai păcătuiască.
Sf. Ioan însuşi descrie botezul ca având aceste limite, arătând că mai sunt şi alte tipuri de botez: cel
cu Duh Sfânt şi cel cu foc, dar pe care le administrează numai Hristos (Matei 3,11).
Care a fost rostul botezului Mântuitorului?
Intrând în apele Iordanului, Iisus se duce direct la Ioan pentru a primi botezul (n-a stat să
mărturisească păcate pentru că nu avea ce mărturisi), iar Ioan Îl recunoaşte ca fiind fără de păcat,
botezându-L spre mărturie tuturor.
În clipa când Hristos a ieşit din apă, "îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a
văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este
Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit" (Matei 3,16-17)
Boboteaza se mai numeşte şi Epifanie (descoperire).
Când Dumnezeu a ales poporul evreu să poarte între neamuri numele Lui (preoţia universală
a poporului), i s-a descoperit ca fiind singurul, adevăratul Dumnezeu. Nu S-a descoperit ca Sfântă
Treime pentru că evreii ar fi ajuns să se închine la 3 dumnezei şi nu unuia singur în finţă/fire.
Fac o paranteză. Câţi dintre creştini ştiu faptul că Dumnezeul nostru este Sfânta Treime =
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Dumnezeu cel unul în fiinţă/fire şi întreit în Persoane?
Câteva noţiuni pentru a înţelege dogma Sfintei Treimi.
Pe Pământ există o singură fire omenească. Pe aceasta o au toţi oamenii în întregimea ei
(toţi cei care o au sunt oameni, nu este unul mai om ca altul), dar oamenii se deosebesc unii de alţii
prin faptul că sunt persoane diferite (fiecare are trupul, sufletul, gândirea, simţirea şi voinţa proprii).
Pe Pământ este o singură fire a plantelor (deţinută în întregime de toate plantele, indiferent de felul
lor), o singură fire a animalelor (deţinută în întregime de toate animalele, indiferent de felul lor), o
singură fire a rocilor (regnul mineral).
Deasupra tuturor este o SINGURĂ FIRE DUMNEZEIASCĂ, deţinută de 3 Persoane:
TATĂL, FIUL ŞI SFÂNTUL DUH.
La Botezul Mântuitorului, pentru prima dată în istoria omenirii, Dumnezeu se relevă ca fiind
Sfântă Treime.
De aceasta S-a botezat Hristos:
1) să fie arătat ca fiind fără de păcat de către Sf. Ioan care era recunoscut de popor ca fiind
prooroc;
2) să se descopere Dumnezeu ca fiind Sfânta Treime;
3) marchează începutul activităţii Sale publice de mântuire a neamului omenesc prin jertfa
Sa pe Cruce.
Botezul creştin, cel cu care ne botezăm indiferent de vârstă (cei mai mulţi îl primim din
pruncie) a fost poruncit de Domnul după ce a biruit moartea, înviind: "Datu-Mi-s-a toată puterea, în
cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu
voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." (Matei 28,18-20)
Acest botez este altceva decât botezul pe care L-a primit Mântuitorul de la Sf. Ioan. Prin
botezul creştin cel botezat primeşte curăţire de păcatele de până atunci şi, cel mai important, numele
lui este scris în Cartea Vieţii. Fără Botez nu se mântuieşte nimeni.
De ce este nevoie de botez încă din pruncie?
Voi face o paralelă între Botez şi Cerificatul de naştere.
Prin certificatul de naştere dovedeşti că eşti cetăţean al ţării în care te-ai născut. Fiind
cetăţean al acelei ţări ai o serie de drepturi şi de îndatoriri. Aşa şi creştinul: prin Botez devine
cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu şi are îndatorirea de a respecta poruncile lui Dumnezeu şi cele
ale Bisericii - Trupul lui Hristos, depozitara învăţăturilor divine şi drepturile pe care i le dă
Dumnezeu - cel mai important, dreptul la mântuire.
Ca o extensie a raţionamentului: cultele neoprotestante, pentru a rămâne fidele învăţăturii
despre botezul la maturitate, ar trebui să aştepte ca pruncii născuţi în ţara X să ajungă la maturitate
(fără a beneficia de drepturile şi îndatoririle de cetăţean) şi atunci, ei să declare dacă vor sau nu să
fie cetăţenii ai ţării respective.
Să nu uităm însă un aspect: deşi Botezul este esenţial pentru mântuire, nu ne garantează
mântuirea (tot aşa cum acţiunile îndreptate împotriva ţării pot duce la retragerea cetăţeniei şi
expulzare). Pentru a se mântui, omul trebuie să-şi desfăşoare viaţa conform învăţăturilor şi
poruncilor lui Hristos.
 Şi mai presus de mântuire, prin osteneala sa şi harul lui Dumnezeu, omul are o chemare mai
înaltă decât mântuirea: este chemat să se îndumnezeiască, adică să devină dumnezeu după har,
pentru că Hristos Însuşi ne porunceşte: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit este." (Matei 5,48)
Q.P.