Londra-capitala Angliei si al Regatului Unit

Geografie

London Eye, o imensă roată de observaţie pe malul de sud al Tamisei

Harta regiunilor Angliei, cu Londra Mare evidenţiată.

Pentru detalii, vezi: Geografia Londrei.

Londra Mare acoperă o suprafaţă de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil. Rîul a avut o
influenţă majoră în dezvoltarea oraşului. Oraşul a fost fondat pe malul de nord, iar pînă în secolul al
XVIII-lea nu a existat decît un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca oraşul să se dezvolte foarte
mult la nord de rîu. Cîmpia Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea oraşului, cele cîteva coline
(ex. Parliament Hill, Primrose Hill) nu au fost piedici semnificative.

În secolele trecute Tamisa era mult mai largă şi mai puţin adîncă. Pe întinderea oraşului însă a fost
canalizată şi îndiguită, şi mulţi dintre afluenţii săi au fost complet canalizaţi şi curg acum subteran. Fluxul
şi refluxul se fac simţite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundaţiilor.
Pentru a proteja oraşul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames
Barrier.

Clima Londrei este temperată, cu veri calde dar rareori toride, şi ierni blînde. Vara, temperatura depăşeşte
rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C, înregistrat în 2003). Iarna, căderile de zăpadă sînt rare, iar
stratul de zăpadă nu depăşeşte în general 2 cm. În ciuda reputaţiei de oraş "ploios", Londra primeşte anual
circa 600 mm de precipitaţii, adică mai puţin decît, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii
zonei construite, Londra este adeseori un microclimat, unde temperaturile sînt cu circa 5 °C mai ridicate
decît în exterior, deoarece clădirile şi betonul reţin mai bine căldura.
[modificare]
Istorie
Pentru detalii, vezi: Istoria Londrei.

La origini, Londra a fost o aşezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat oraşul Londinium, iar numele
acestuia se pare că a dat şi numele nativ al oraşului, London, deşi unele date recente arată că London ar
putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraş roman este asediat, prădat şi ars pînă la temelii de către
răsculaţii celţi conduşi de regina Boadicea.

După căderea Imperiului Roman, Londinium a fost abandonat; la vest de acesta a apărut în secolul al VII-
lea o aşezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La începutul secolului al
X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Iniţial Westminster era un oraş distinct, însă în cele din urmă
Londra şi Westminster s-au integrat şi au evoluat împreună, devenind cel mai mare oraş al Angliei, iar din
secolul al XII-lea şi capitală a regatului.

Între secolele al XVI-lea şi al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală a Imperiului Britanic. Marele
incendiu din 1666 a distrus o mare parte a oraşului. Reconstrucţia a durat peste 10 ani şi a fost condusă de
Sir Christopher Wren, care, cu acea ocazie, a proiectat şi construit multe din clădirile emblematice ale
Londrei de astăzi, aşa cum ar fi spre exemplu Catedrala Sf. Paul. Creşterea oraşului s-a accelerat în
secolul al XVIII-lea, astfel că la începtul anilor 1800 Londra era cel mai mare oraş al lumii.

Bombardamentele naziste din timpul celui de-al doilea război mondial au condus, pe lîngă pierderea a
peste 30.000 de vieţi, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucţia din următoarele decenii a dat
prilejul folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne, care dau oraşului pe alocuri un caracter
eclectic.
Londra a fost o ţintă a atacurilor teroriste ale IRA, iar mai recent a suferit o serie de atentate asupra
sistemului de transport, soldate cu 52 de morţi şi atribuite grupării islamiste al-Qaeda.
[modificare]
Diviziuni
[modificare]
Oraşul

City-ul văzut de pe domul Catedralei Sf. Paul

City of London ("Cetatea Londrei") este centrul istoric al oraşului, şi în acelaşi timp cel mai important
cartier financiar al Regatului Unit. Este administrat de către Corporaţia Londrei, condusă de Lordul
Primar al Londrei. City-ul deţine propriul corp de poliţie, separat de Poliţia Metropolitană. Populaţia
permanentă a City-ului este de doar 7000 de locuitori, însă aici lucrează peste 300.000 de persoane.
Calitatea de centru financiar a City-ului a început să se dilueze în ultimii ani, o dată cu inaugurarea în
Docklands, în estul oraşului, a complexului Canary Wharf.
[modificare]
West End

West End ("Capătul de vest" - al vechiului oraş) este districtul comercial şi de divertisment al Londrei.
Piaţa Trafalgar este cel mai important obiectiv. Oxford Street este una dintre cele mai cunoscute străzi
pentru cumpărături, pe care se găsesc numeroase supermagazine celebre (Selfridges, John Lewis, Marks
and Spencer). Altă stradă cunoscută este Tottenham Court Road, pentru magazine de electronice,
calculatoare şi instrumente muzicale.

La sud de capătul estic al Oxford Street se găseşte Soho, cartierul boem al Londrei, înţesat de cafenele,
pub-uri, cluburi şi sex shop-uri.

City-ul şi West End formează centrul Londrei ("Central London").

Canary Wharf văzut dinspre vest

Estul oraşului a fost centrul industriei londoneze în secolul al XIX-lea. Bombardamentele germane din
anii 1940, combinate, începînd din anii 1950, cu decăderea Portului londonez şi mutarea industriei în
afara oraşului, au condus la abandonarea a numeroase clădiri şi terenuri, şi la un aspect al zonei în general
dezolant. Organizarea Jocurilor Olimpice din 2012 în estul Londrei va oferi ocazia regenerării şi creşterii
atractivităţii zonei. Docklands, zona vechiului Port al Londrei, a fost un experiment reuşit de regenerare.
[modificare]
Vestul Londrei

În vestul Londrei se găsesc cartiere rezidenţiale de lux, cum ar fi Notting Hill, Kensington, Chelsea,
parcuri precum Richmond (cel mai mare din Londra), precum şi arene sportive ca Twickenham, stadionul
de acasă al echipei naţionale engleze de rugby. În White City se găseşte cartierul general al BBC, iar mult
mai spre vest, în burgul Hillingdon, se află aeroportul Heathrow.
[modificare]
Sudul Londrei

Sudul Londrei găzduieşte districte variate, precum Wimbledon, cu parcul şi arenele de tenis pe care se
organizează Turneul de tenis de la Wimbledon, dar şi Brixton, Peckham şi Camberwell, unde locuiesc
comunităţi importante de afro-americani care au emigrat în anii '50-'70 din zona Caraibelor.

La extremitatea estică, pe malul Tamisei, se găseşte Greenwich, unde se află parcul cu acelaşi nume şi
Observatorul Regal din Greenwich, care marchează meridianul zero al lumii.
[modificare]
Nordul Londrei

Nordul oraşului este o regiune mai deluroasă; multe din coline oferă vederi excelente ale oraşului.
Suburbii celebre sînt Islington, gazdă a clubului de fotbal Arsenal FC, Highgate, Camden, Hampstead,
Tottenham, Harringay.
[modificare]
Administraţie

Clădirea Primăriei Londrei, operă a arhitectului Norman Foster

Londra Mare este divizată în 32 ( boroughs in limba engleza )"burguri", plus City-ul. Burgurile răspund
de majoritatea serviciilor comunale în zonele pe care le cuprind. City-ul nu este condus de un consiliu
local obişnuit, ci de către Corporaţia Londrei.

Burgurile sînt coordonate de către Autoritatea Londrei Mari (Greater London Authority, GLA); aceasta
răspunde de serviciile municipale la scara întregului oraş, cum ar fi poliţia, pompierii, sau transportul.
GLA este reprezentată prin Primarul Londrei şi Adunarea Londrei. Primarul este ales prin procedeul de
vot suplimentar (fiecare alegător indică doi candidaţi în ordinea preferinţei), iar membrii Adunării sînt
aleşi printr-un sistem mixt de vot first-past-the-post şi de vot pe liste.

Actualul Primar al Londrei, Ken Livingstone, a fost ales ca independent la alegerile din 2000. În ciuda
adversităţii cu majoritatea partidelor politice mari, popularitatea lui Livingstone rămîne ridicată printre
londonezi. Exclus din Partidul Laburist în 2000, a fost reprimit în 2004 şi a candidat la alegerile din acel
an din partea Laburiştilor.
[modificare]
Afaceri

Bishopsgate, vedere din City

Londra este un motor uriaş al economiei lumii. Londra a produs 365 miliarde $ în 2004 (17% din PIB-ul
Regatului Unit), iar întreaga zonă metropolitană londoneză a produs circa 20% din PIB-ul Regatului.

City-ul este cel mai mare centru financiar al Londrei, găzduind bănci, societăţi de valori mobiliare, firme
de asigurare, avocatură sau contabilitate. Un al doilea district financiar se dezvoltă în Canary Wharf, la est
de zona centrală; este mai mic decît City-ul, însă nu mai puţin prestigios, găzduind de exemplu sediul
central al HSBC.

Mai mult de jumătate din firmele britanice din top 100 îşi au sediul central în centrul Londrei, şi mai mult
de 70% în zona metropolitană londoneză. 31% din tranzacţiile monetare ale lumii au loc în Londra; aici
se vînd şi se cumpără mai mulţi dolari decît în New York şi mai mulţi euro decît în toate celelalte oraşe
europene luate la un loc.

Turismul este una din industriile cele mai importante ale Regatului Unit; peste 350 000 de persoane au
lucrat în turism în 2003 doar în Londra.

Deşi portul Londrei este acum doar al treilea din Regatul Unit - şi nu primul din lume, cum era odată -
totuşi este tranzitat de 50 milioane de tone de cargo pe an. Docurile se găsesc acum la Tilbury, în afara
limitelor Londrei Mari.
[modificare]
Transport
Pentru detalii, vezi: Transportul şi infrastructura Londrei.

Gara Paddington, una dintre cele mai vechi din Londra

Transportul este unul dintre cele patru domenii ale politicii, fiind administrat de primarul Londrei. Cu
toate acestea, controlul financiar al primarului este limitat, iar el nu controlează reţeaua grea de cale
ferată, cu toate că, în noiembrie 2007, el şi-a asumat responsabilitatea pentru Calea ferată de Nord a
Londrei, precum şi pentru multe alte linii, pentru a forma London Overground. Reţeaua de transport
public, administrată de Transportul pentru Londra (TfL), este una dintre cele mai extinse din lume, dar se
confruntă cu probleme de congestie şi fiabilitate.Un program mare de investiţii de 7 miliarde de lire
sterline (10 miliarde de euro) vizează îmbunătăţirea acestei situaţii.. Londra a fost apreciată ca oraşul cu
cel mai bun transport public. Ciclismul este un mod din ce în ce mai popular pentru a te plimba în jurul
Londrei.
[modificare]
Feroviar

Piesa centrală a transportului public este London Underground—denumit în mod obişnuit de localnici
"Tube", care prezintă unsprezece linii interconectate. Este unul dintre cele mai vechi, cele mai lungi,
precum şi cel mai întinse (vaste) sisteme de metrou din lume, datând din anul 1863. (urmează o frază greu
de înţeles)Sistemul a fost acasă la prima linie electrică de metrou din lume, City & South London
Feroviar, care şi-a început serviciile în anul 1890. (până aici). Metroul londonez transportă peste trei
milioane de călători pe zi şi peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de metrou
din lume, el rulând 244 mile pe sub străzile din Londra. Capitala britanică este primul oraş din lume cu
cale ferată subterană, aceasta fiind deschisă în 1863. Metroul londonez are în componenţă 500 de trenuri
şi traseul său conţine 275 staţii. Staţia de metrou cea mai aglomerată este Waterloo, care deserveşte
aproximativ 46000 navetişti în timpul "avalanşei" de dimineaţă. De-a lungul sistemului de metrou, se
găsesc 412 scări rulante şi 112 ascensoare care sunt în continuă mişcare datorită aglomerărilor din staţii.
Underground deserveşte zona centrală şi cele mai multe suburbii la nord de Tamisa, în timp ce cele la sud
sunt deservite de o reţea extinsă feroviară suburbană de suprafaţă, datorită terenului nefavorabil pentru
realizarea liniilor de metrou subterane la sud de fluviu. Docklands Light Railway este un al doilea sistem
de metrou, utilizând trenuri mai mici şi mai uşoare. Acest sistem a fost deschis în 1987, deservind estul
Londrei şi Greenwich pe ambele părţi ale Tamisei. Căile ferate intercity, în general, nu traversează oraşul,
ci sunt "împrăştiate" în paisprezece staţii terminus, în jurul centrul său istoric; excepţia este ruta
Thameslink exploatată de către First Capital Connect, care este de la Bedford la Brighton şi de la Luton la
Sutton.

Londra dispune de trenurile de mare viteză Eurostar, care pornesc din gara St Pancras Internaţional, având
legături directe cu Lille şi Paris în Franţa şi Bruxelles în Belgia. Durata unei călătorii către Paris şi
Bruxelles este de 2h 15 min. şi, respectiv 1h 51 min.. Cu ajutorul serviciilor Eurostar, Londra devine ,,mai
aproape’’ de Europa continentală decât de restul Marii Britanii, datorită magistralei High Speed 1 care
realizează legătura feroviară cu Tunelul Canalului Mânecii. Începând din Iunie 2009, această linie permite
traficul feroviar intern de mare viteză, de la Kent la Londra.
[modificare]
Autobuze

Reţeaua de autobuze din Londra este una dintre cele mai mari din lume, care funcţionează 24 de ore pe zi,
cu 8000 de autobuze, 700 de trasee pentru autobuze, precum şi peste 6 milioane de pasageri care folosesc
acest mijloc de transport în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. În 2003, venitul reţelei a fost estimat la
peste 1,5 miliarde de euro pe an, mai mult decât la metrou. Un venit în jur de £ 850 milioane este încasat
în fiecare an. (urmează o frază stâlcită) Londra are cea mai mare reţea accesibilă pentru scaunul cu rotile
din lume şi, începând cu trimestrul al 3-lea din 2007, au devenit mai accesibile pentru audiere şi
pasagerilor cu deficienţe de vedere şi semnal audio-vizual, inclusiv anunţuri au fost introduse.(până aici)
Autobuzele roşii cu etaj sunt recunoscute pe plan internaţional, şi sunt o marcă de transport din Londra,
împreună cu taxiurile negre şi "Tube".
[modificare]
Drumuri
Deşi majoritatea călătoriilor care implică centrul Londrei sunt efectuate cu transportul public, iar
exteriorul Londrei este dominat de către maşină, inelul interior (în jurul centrului oraşului), drumul
Circular de Sud şi Nord (în suburbii), şi autostrada din exteriorul orbital (M25, în afara intravilanului)
încercuiesc oraşul şi sunt intersectate de o serie aglomerate de rute radial autostrăzi, dar foarte puţine
pătrund în interiorul Londrei. M25 este cel mai lung inel-autostradă din lume de 121.5 mile (195,5 km)
lungime. Un plan pentru o reţea de autostrăzi pe întreg teritoriul oraşului (Planul de Ringways) a fost
pregătit în anii 1960, dar a fost în cea mai mare parte anulat la începutul anilor 1970. În 2003, o taxă de
congestie a fost introdusă pentru a reduce volumul de trafic, în centrul oraşului. Cu câteva excepţii,
şoferilor li se cere să plătească £ 8 pe zi, pentru a conduce într-o zonă definită, care cuprinde cea mai
aglomerată zonă din centrul Londrei. Posesorii de automobile care sunt rezidenţi ai zonei definite pot
cumpăra un abonament pe sezon cu preţ redus, care este reînnoit lunar şi este mai ieftin decât un tarif
corespunzător pentru autobuz. Londra este faimoasă pentru congestionarea traficului ei, cu autostrada
M25, fiind cea mai aglomerată din ţară.
[modificare]
Aerian

Londra este un nod major de transport aerian internaţional cu spaţiul aerian cel mai mare din lume pentru
un oraş. Opt aeroporturi folosesc cuvintele „Aeroportul Londra” în numele lor, dar cel mai mult trafic
trece prin unul dintre cele cinci mari aeroporturi. Aeroportul Londra Heathrow este cel mai aglomerat
aeroport din lume, pentru traficul internaţional, şi este principalul nod al transportatorului-fanion al ţării,
British Airways. În martie 2008, a fost deschis terminalul al cincilea şi se ia în calcul deschiderea unui al
şaselea terminal. Un tip de trafic similar, cu adaosul unor zboruri low-cost şi zboruri pe distanţe scurte,
este manipulat la Aeroportul Londra Gatwick. Londra Stansted Airport, punctul principal de acces pentru
Ryanair şi Aeroportul Londra Luton deservesc mai ales zborurile low-cost, pe distanţe scurte. London
City Airport, aeroportul cel mai mic şi cel mai central, este axat pe călătorii de afaceri, cu un amestec de
servicii regulate pe distanţe scurte şi trafic business. Aeroportul Londra Southend este în curs de
dezvoltare pentru servicii noi în 2009, pentru extinderea traficului business şi a serviciilor de marfă. Au
existat controverse despre extinderea capacităţii, cum ar fi construirea unei a treia piste la Aeroportul
Heathrow şi construirea unui nou aeroport.
[modificare]
Cultură
Pentru detalii, vezi: cultura Londrei.

Londra este un centru internaţional al artelor, muzicii, muzeelor, şi multor altora.

Londra găzduieşte cinci orchestre simfonice: London Symphony Orchestra, London Philharmonic
Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Philharmonia şi BBC Symphony Orchestra. Principalele săli de
concerte simfonice sînt Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall şi Queen Elizabeth Hall.
Royal Opera House din Covent Garden este casa Operei Regale şi a Baletului Regal.

În Londra şi-au început activitatea trupe rock celebre precum The Clash, Led Zeppelin, Sex Pistols, The
Libertines, sau Pink Floyd. Săli de concerte rock celebre sînt Brixton Academy, Astoria sau Hammersmith
Apollo.

Londra găzduieşte carnavaluri şi parade celebre, cum ar fi Carnavalul din Notting Hill, sau paradele de
Sfîntul Patrick (17 martie) sau Sfîntul Gheorghe (23 aprilie).

În Londra se găsesc peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în West End. Cele mai multe sînt
comerciale şi pun în scenă musical-uri şi alte piese populare. Teatre "ne-comerciale" sînt National
Theatre, The Globe (reconstrucţie fidelă a vechiului teatru al lui Shakespeare), Old Vic şi Young Vic.

Colecţia naţională britanică de artă occidentală veche (dinainte de 1900) este găzduită de National
Gallery. Tate Modern conţine colecţii de artă occidentală de după 1900, iar Tate Britain găzduieşte
colecţia naţională de artă britanică. National Portrait Gallery are o colecţie de portrete de personalităţi
britanice renumite din toate timpurile.

Londra găzduieşte nu mai puţin de 240 de muzee. Cele mai cunoscute sînt British Museum (antichităţi din
toată lumea), Victoria and Albert Museum (arte decorative şi aplicate), Imperial War Museum, precum şi
Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul de Ştiinţă, ambele din Kensington, sau Muzeul Londrei.

Mass-media naţională britanică este concentrată în Londra, şi este deseori acuzată că acoperă mai bine
Londra decît restul ţării. Aici sînt editate toate ziarele naţionale, care, pînă în anii 1970, îşi aveau sediile
pe Fleet Street, rămasă celebră ca stradă a jurnaliştilor. Există trei ziare locale în Londra: Evening
Standard, Metro şi Standard Lite, ultimele două distribuite gratuit în fiecare dimineaţă în staţiile de
metrou şi cale ferată.

Londra este una din cele patru mari capitale ale modei, alături de Paris, Milano şi New York.
Supermagazine celebre ca Harrods, Selfridges sau Harvey Nichols, sînt prezente aici, alături de o mulţime
de boutique-uri şi magazine ale designerilor de top.

Londra a fost dintotdeauna centrul vieţii religioase a Regatului Unit, în ciuda faptului că primatul
Bisericii naţionale, Biserica Anglicană, îşi are sediul la Canterbury. Cei doi episcopi anglicani ai Londrei
sînt Episcopul Londrei, a cărui scaun este impozanta Catedrală Sf. Paul, şi Episcopul de Southwark, sub a
cărui ascultare se află credincioşii de la sud de Tamisa. Evenimentele religioase importante au loc fie în
Catedrala Sf. Paul, fie în Catedrala Westminster. Arhiepiscopul de Westminster este conducătorul
catolicilor britanici. De asemenea, Londra este cel mai mare centru al Islamului în Regatul Unit;
Moscheea Centrală din Londra este un obiectiv celebru la marginea parcului Regents Park. Templul
hindus din Neasden este cel mai mare templu hindus din afara Indiei şi un exemplu remarcabil de clădire
modernă construită în stil tradiţional. Peste două treimi din evreii din Marea Britanie locuiesc în Londra.
[modificare]
Educaţie

Cu o serie de universităţi, colegii şi şcoli, Londra are o populaţie de aproximativ 378.000 de studenţi,
fiind un important centru de cercetare şi dezvoltare. Cele mai multe şcoli primare şi secundare din Londra
urmează acelaşi sistem de şcolarizare cuprinzător, ca restul din Anglia.Cu 125 000 de studenţi,
Universitatea din Londra este cea mai mare universitate cu contact de profesori care predau în Regatul
Unit şi în Europa. Este alcătuită din 20 de colegii, precum şi mai multe instituţii mici, fiecare cu un grad
ridicat de autonomie
[modificare]
Sport

Londra a găzduit două Jocuri Olimpice, pe cele din 1908 şi pe cele din 1948. În iulie 2005 Londra a fost
aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de vară din 2012, devenind astfel primul oraş care găzduieşte trei
ediţii ale Jocurilor.

În Londra se desfăşoară anual cel mai mare şi mai vechi turneu de tenis al tuturor timpurilor, Wimbledon.
În istoria acestui turneu au rămas nume precum Rod Laver, Bjorn Borg, Boris Becker, Pete Sampras iar în
zilele noastre istoria o scrie Roger Federer.

Unul din cele mai populare maratonuri ale lumii este Maratonul Londrei, care are loc în fiecare
primăvară.

Cel mai popular sport în Londra, ca număr de spectatori, este fotbalul; două dintre cluburile de fotbal
faimoase ale Angliei se găsesc în Londra: Arsenal FC (în Highbury) şi Chelsea FC (în Fulham).