Obiectul contractului de franchising.

Obiectul contractului. În sens material, prin obiectul contractului se

înţelege conduita părţilor, adică acţiunea sau inacţiunea la care este îndrituit
subiectul activ şi de care este ţinut subiectul pasiv al raportului juridic. Obiectul
contractului de franciză este unul dublu, fiind un contract sinalagmatic, astfel
corelativ

Obiectul intrinsec al contractului de franchising îl formează:

a) Promovarea comercializării de bunuri. Prin promovarea comercializării de bunuri
se are în vedere asigurarea unei politici unice în ce priveşte calitatea bunurilor sau serviciilor,
modul lor de prestare, asigurarea reţelei de comercializare, asigurarea sistemului de reclamă,
organizarea depistării cazurilor de contrafacere, falsificare, plagiere şi a altor modalităţi
de impact negativ asupra reputaţiei producătorului bunurilor şi serviciilor, precum şi alte
domenii de facilitare a activităţii comerciale.
b) Executarea unor prestaţii specifice franchisingului. Prin executarea unor prestaţii
specifice se are în vedere realizarea acelor activităţi, care presupun asigurarea producerii
bunurilor sub numele franchiserului sau asigurarea comercializării bunurilor sau serviciilor
sub numele franchiserului cu toate consecinţele care pot surveni din aceasta.
c) Transmisiunea dreptului de a utiliza numele franchiserului. Prin
transmisiunea dreptului de a utiliza numele se are în vedere posibilitatea franchiseeului de a
utiliza atît denumirea produsului sau a producătorului, cît şi simbolica specifică acestuia.
d) Transmisiunea documentaţiei tehnologice privind fabricarea bunului sau
prestarea serviciului. Prin documentaţie tehnologică se are în vedere totalitatea de documente,
scheme, mostre, modele, care descriu procesul de fabricare a bunurilor.
e) Instruirea personalului franchiseeului de către franchiser. Franchiserul, în
vederea asigurării producerii calitative a produsului, este cointeresat, iar prin condiţiile
contractului de
franchising, este şi obligat să asigure instruirea personalului franchiseeului. Aceasta
poate fi făcută atît pe cont propriu, cît şi din contul franchiseeului.
Obiectul extrinsec al contractului de franchising îl formează:
- Bunurile incorporale care sunt transmise franchiseeului de către franchiser, prin care
se are în vedere informaţia cu privire la modul şi condiţiile de fabricare a bunurilor ce
urmează a fi comercializate, cu privire la condiţiile de calitate,cu privire la metodica şi
forma de prestare a serviciilor, cu privire la particularităţile ce privesc fabricarea
bunurilor sau prestarea serviciilor, cu privire la modul de prezentare a mărfii sau serviciilor
pentru comercializare etc.
- Drepturile. Prin drepturi se are în vedere acele drepturi care sunt trasmise de către
franchiser franchiseeului în ce priveşte utilizarea tehnologiilor, proceselor, metodelor etc. de
fabricare a bunurilor sau prestare a serviciilor, drepturile de utilizare experienţei
obţinute de franchiser şi transmise prin instruirea personalului franchiseeului etc.
- Mărcile de producţie. Prin mărci de producţie se are în vedere utilizarea mărcilor
utilizate de către franchiser în comercializarea produselor fabricate şi care pot fi utilizate
de către franchisee. în cazul, însă în care, însă, franchiseeul utilizează marca franchiserului,
acesta asigură identificarea acesteia prin înscrisuri care diferenţiază producţia fabricată de
franchiser de cea fabricată de franchisee. înscrisurile identificatorii se specifică în momentul
încheierii contractului. Mostra sau clişeul ce reflectă marca de producţie a frranchiserului se
anexează la contract şi constituie parte integrantă a acestuia.
- Modele, aranjamente şi decoraţii. Prin modele, aranjamente şi decoraţii
se are în vedere acele mostre sau materiale orientative, care permite franchiseeului să fabrice
produsul sau să presteze serviciul. Ele trebuie să reflecte deplin, clar şi suficient volumul de
informaţie necesar franchiseeului pentru fabricarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Modelele, copiile sau imaginile foto ale acestora, schiţele decoraţiilor, proiectele, planurile,
precum şi alte materiale sau copiile foto cu reflectarea elementelor identificatorii ale
acestora constituie parte integrantă a contractului
şi se anexează la contract. Dacă pe parcursul activităţii de franchising apre nececsitatea de
a modifica sau completa modelele, aranjamentele, decoraţiile, schiţele, planurile etc,
părţile vor conveni asupra acestor fapte în aceleaşi condiţii şi formă în care a fost încheiat
contractul. Aceasta va constitui o modificare sau completare a contractului.
- Termenul contractului. După caracterele definitorii ale contractului de franchising,
acesta apare drept un ""contract de executare succesivă, iar prin urmare părţile stabilesc
perioada de executare a contractului, care se determină prin indicarea începutului
executării şi momentului când franchiză încetează a mai fi executată. Părţile sunt libere de a
stabili desinestătător
termenul contractului de franchising, însă această perioadă totdeauna trebuie să fie
raportată la posibilităţile şi cerinţele de desfacere a bunurilor şi serviciilor. Prin cerinţe de
desfacere bunurilor se are în vedere perioadeele de garanţie oferite, perioade pe decursul
cărora real pot fi înstrăinate bunurile, randamentul activităţii, posibilitatea franchiseeului de a
revendica investiţiile făcute etc. Pe tot parcursul acestui termen contractul este
irevocabil, şi părţile pot induce rezilierea contractului în condiţiile generale prevăzute de
legislaţie. Deasemenea părţile pot să nu specifice un termen concret a franchizei,
astfel contractul considerându-se încheiat pe termen nedeterminat. Totodată, aliniatul
doi al articolului 1176 Cod civil, stabileşte un specific în ceea ce priveşte rezilierea
contractului de franchising într-o procedură mai simplificată. Astfel, atunci când părţile au
încheiat contractul pe un termen nedeterminat sau pe un termen mai mare de 10 ani, fiecare
din părţi are dreptul, făcând un preaviz cu uun an înainte de a induce rezilierea contractului.
Atunci, când nu este respinsă de către partea opusă rezilierea (se constată tăcerea sau se face
acceptarea expresă a rezilierii), la expirarea termenului de un an, contractul se consideră
reziliat şi încetează a mai fi executat, iar tăcecrea la preaviz se consideră în virtutea aceestui
arrticol drept acceptare a rezilierii. în cazul în care termenul contractului de franchising este
nedeterminat sau depăşeşte 10 ani, dacă părţile nu au indus rezilierea contractului, acesta se
consideră prelungit pe un termen de doi ani. Specific este faptul, că atunci când este vorba de
termenul mai mare de 10 ani, la expirarea termenului indicat în contract, chiar dacă părţile nu
au indus rezilierea, acest termen nu se mai prelungeşte cu doi ani. Spre exemplu, dacă părţile
au stabilit un termen de 15 ani, termenul contractului se va considedera prelungit de şapte ori,
nedepăşind în fine perioada de 15 ani. La expirarea termenului de 15 ani, chiar dacă cea de-a
opta perioadă nu a fost împlinită, contractul oricum încetează a produce efecte.
- Plata pentru franchiză. Plata pentru franchiză este un moment esenţial al contractului
de franchising. Pornind de la faptul, că contractul de franchising este un contract cu titlu
oneros, în contract una din obligaţiile principale care şi le asumă franchiseeul este obligaţia
de achitare a plăţii pentru franchiză. După cum prevede articolul 1174 Cod civil, această plată
este raportată la volumul de vânzări realizate de către franchisee. Astfel, părţile stabilind
clauza plăţii pentru franchiză pot stabili fie o cifră concretă, fie un procent (parte) din
veniturile obţinute de franchisee în rezultatul vânzărilor realizate a bunurilor produse în baza
contractului de franchising. Totodată, părţile la încheierea franchizei pot stabili şi alte plăţi,
cum ar fi plăţile pentru utilizarea mărcii, plăţii pentru instruirea angajaţilor franchiseeului,
plăţile pentru relizarea anumitor activităţi care puteau fi realizate de către franchisee, dar care
necesitau o anumită practică şi experienţă etc. în acest sens Legea cu privire la franchising
face deosebire între plata ce rezultă din vânzările bunurilor sau prestarea serviciilor în baza
contractului de franchising şi celelalte plăţi, denumind-o pe cea dintâi royalty. în aceest sens,
este necesar de reţinut, că royalty se achită periodic la finele perioadei stabilite de către părţi,
iar celelalte plăţi poartă, de regulă, un caracter unic şi sunt stabilite prin sume fixate.