Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Cuprins

I. Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Introducere

II. Procedura în fața CJUE (faza scrisă și faza orală)
III. Fișă de lucru

2
 I. Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Introducere

a) Noțiuni principale
Curtea de Justiția fost înființată în anul 1952 pe baza Tratatul de la Paris, care a instituit
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Principalele atribuții ale acesteia se refereau
la efectuarea în mod independent un control judiciar asupra actelor Înaltei Autorități și ale
statelor comunitare, supravegherea respectării Tratatului și soluționarea diferendelor dintre
țările membre sau dintre particulari și Înalta Autoritate.
În ceea ce privește componența Curții, aceasta era formată din 7 judecători și 2 avocați
generali numiți de comun acord de către guvernele statelor membre pentru o perioadă de 6
ani.
Din momemntul semnării celor două Tratate de la Roma în 1957, au fost înființate două
noi Comunități cu o structură asemănătoare cu cea a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului, iar cele trei Curți de Justiție astfel rezultate s-au unificat într-o Curte de Justiție
unică.

b) Rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene

Principala competență a Curții de Justiție este să asigure uniformitatea interpretării și
aplicării dreptului comunitar în fiecare stat membru. Curtea are, de aemenea, capacitatea de a
judeca litigiile dintre statele membre ale Uniunii, dintre instituțiile europene, dintre companii
și dintre indivizi.

c) Componeța Curții
Curtea de Justiţie este compusă din 28 de judecători şi 8 avocaţi generali. Judecătorii şi
avocaţii generali sunt desemnaţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru
un mandat de şase ani care poate fi reînnoit. Aceştia sunt aleşi din rândul juriştilor care oferă
toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările
lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale sau a căror competenţă este recunoscută.
Judecătorii Curţii îl desemnează din rândul lor pe preşedintele Curţii, pentru o perioadă de
trei ani care poate fi reînnoită. Preşedintele conduce lucrările şi serviciile Curţii şi, în cazul
celor mai mari complete de judecată, prezidează şedinţele şi deliberările.
Avocaţii generali asistă Curtea. Aceştia au rolul de a prezenta, cu deplină imparţialitate şi
în deplină independenţă, opinie juridică numită „concluzii” în cauzele le sunt repartizate.
Grefierul este secretarul general al instituţiei, ale cărei servicii le conduce sub autoritatea
preşedintelui Curţii.
3
 d) Diferitele tipuri de proceduri
 Procedura întrebărilor preliminare
Această procedură are la bază colaborarea dintre Curtea de Justiţie și instanţele
judecătoreşti din statele membre și presupune posibilitatea celor din urmă de a adresa Curții
întrebări referitoare la interpretrea unei norme cumunitare, în principal pentru a verifica
conformitatea legislației nașionale cu dreptul comunitar. Cererea de pronunţare a unei hotărâri
preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlul validităţii unui act de drept comunitar.
Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a unei
ordonanţe motivate, aceasta devine obligatorie pentru instanţa naţională în cauză dar și pentru
celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică.
Tot prin intermediul cererilor de pronunţare a unei hotărâri preliminare, fiecare cetăţean
european printr-o cerere formulată de o instanță națională poate să obţină precizarea normelor
comunitare care îl privesc.
Astfel, mai multe principii importante ale dreptului comunitar au fost stabilite în urma
unor întrebări preliminare, adresate uneori de către instanţele judecătoreşti naţionale de rang
inferior.
 Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor
Această acţiune permite Curţii de Justiţie să controleze respectarea de către statele
membre a obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului comunitar. Sesizarea Curţii de Justiţie
este precedată de o procedură prealabilă iniţiată de Comisie prin care i se dă statului membru
posibilitatea de a răspunde motivelor invocate împotriva sa. Dacă această procedură nu
determină statul membru să îşi îndeplinească obligaţiile, poate fi introdusă la Curtea de
Justiţie o acţiune privind încălcarea dreptului comunitar.
Această acţiune poate fi introdusă fie de către Comisie, fie de către un stat membru. În
cazul în care Curtea de Justiţie constată neîndeplinirea obligaţiilor, statul este obligat să pună
imediat capăt acestei situaţii. Dacă, în urma unei noi sesizări din partea Comisiei, Curtea de
Justiţie constată că statul membru în cauză nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate
impune plata unei sume forfetare sau a unor penalităţi cu titlu cominatoriu.
 Acţiunea în anulare
Prin intermediul acestei acţiuni, reclamantul solicită anularea unui act al unei instituţii
(regulament, directivă, decizie). Curtea de Justiţie este singura competentă să soluţioneze
acţiunile introduse de către un stat membru împotriva Parlamentului European şi/sau
împotriva Consiliului sau pe cele introduse de către o instituţie comunitară împotriva alteia.

4
  Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona
Această acţiune permite Curţii să controleze legalitatea inacţiunii instituţiilor comunitare.
Cu toate acestea, o asemenea acţiune nu poate fi introdusă decât după ce instituţiei respective
i s-a solicitat să acţioneze. Atunci când s-a constatat nelegalitatea abținerii, instituţia în cauză
trebuie să pună capăt abţinerii de a acţiona, luând măsurile adecvate.
 Recursul
Curtea de Justiţie poate fi sesizată cu recursuri limitate la motive de drept, formulate
împotriva hotărârilor şi a ordonanţelor pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă. Dacă
Recursul este admisibil şi fondat, Curtea de Justiţie anulează decizia Tribunalului de Primă
Instanţă. În cazul în care cauza este în stare de a fi judecată, Curtea poate să o reţină spre
soluţionare. În caz contrar, trebuie să trimită cauza Tribunalului, care este ţinut de decizia
pronunţată în recurs.
 Reexaminarea
Deciziile Tribunalului de Primă Instanţă care statuează asupra acţiunilor introduse
împotriva hotărârilor Tribunalului Funcţiei Publice a Uniunii Europene pot, în mod
excepţional, să facă obiectul unei reexaminări din partea Curţii de Justiţie.

5
 II. Procedura în fața CJUE – faza scrisă și faza orală

Indiferent de natura cazului adus în fața Curții de Justiție a Uniunii Europeana,

întotdeauna are loc o faza scrisă, iar, ocazional, o fază orală la care are acces publicul. Cu
toate acestea trebuie facută o distincție între procedurile aparținând fazei preliminare și
celelalte acțiuni numite acțiuni directe.
O instanță națională poate trimite Curții de Justiție întrebări ce se referă la
interpretarea sau validitatea unei norme aparținând dreptului Comunițății, în general aceste
întrebări îmbrăcând forma unei decizii judecătorești luată cu respectarea regulilor procedurale
ale statului membru în cauză. După ce cererea a fost tradusă în toate limbile statelor membre
ale Uniunii de către Serviciul de traducere al Curții, grefa are îndatorirea de a trimite o
notificare părților din acțiunea principală, dar și tuturor statelor membre și tuturor instituțiilor
Uniunii Europene. De asemenea, are loc o înștiințare oficială prin publicarea unei comunicări
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Din acest moment, statele membre și instituțiile
comunitare au la dispoziție două luni să trimită observații scrise către Curtea de Justiție a
Uniunii Europene.
Acțiunile directe din fața Curții trebuie mai întâi sesizată printr-o cerere introductivă
adresată grefei. Grefierul are sarcina să publice în Jurnalul Oficial o comunicare cu privire la
solicitările părților și argumentele acestora. În același timp cererea introductivă este trimisă
parții acuzate, parte ce are la dispoziție o lună să depună un memoriu conținând
contraargumentele la acuzațiile aduse. De asemenea, reclamantul are posibilitatea să depună o
replică la memoriul pârâtului, iar acesta din urmă poate depune o duplică, de fiecare dată
termenul fiind de o lună. Termenele limită pentru depunerea acestor documente trebuie
respectate, cu excepția cazului în care președintele decide să prelungească aceste termene.
În cazul oricărei acțiuni, fie introdusă de către un stat membru, fie o acțiune directă,
un judecător raportor și un avocat general, numiți de cățre președinte, respectiv de către
primul avocat, sunt responsabili să supravegheze progresul cauzei
Indiferent de procedură, odată ce faza scrisă este încheiată, părțile în cauză trebuie să
decidă, în termen de o lună, dacă doresc organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor și
motivele pentru care doresc ca aceasta să aibă loc. Cutea va decide, după ce va analiza
propunerile judecătorului raportor și va asculta punctele de vedere ale avocatului general
daca sunt necesare luarea unor măsuri de cercetare judecătorească, cărui complet de judecată
ar trebui să-i fie repartizată cauză, și dacă este importantă organizarea unei ședințe de audiere
a pledoariilor, data acestei sedințe fiind ulterior stabilită de președinte. Judecătorul raportor
urmează să realizeze un raport pentru sedință, raport ce conține o relatare a cauzei,
6
argumentele părților, dar și alte intervenții. Acest raport este făcut public în limba în care are
loc faza orală.
În ipoteza în care s-a decis organizarea unei ședințe de audiere a pledoariilor, cazul
este pledat în fața înstanței și a avocatului general. Aceștia din urmă pot adresa părților orice
întrebări pe care le consideră necesare. De asemenea, faza orală poate presupune și
interogarea unor martori sau experți. După câteva săptamâni, avocatul general va trimite un
raport conținând concluziile sale către Curte, acestea fiind analizate, de asemenea, în ședință
publică. Avocatul general va prezenta în detaliu aspecte ale litigiului cu caracter predominant
juridic și va solicita Curții, în deplină independență, răspunsul care trebuie dat în cauză. Astfel
are loc sfârșitul fazei pledoariilor. Dacă se constată că respectiva cauză nu ridică probleme noi
de drept, instanța, după ascultarea avocatului general poate decide judecarea cauzei fără
concluzii.
Judecătorii urmează să delibereze pe baza unui proiect de hotărâre realizat de
judecătorul raportor. Fiecărui judecător membru al completului de judecată i se permite să
propună modificări. Decizia Curții este luată prin majoritate de voturi, iar în cazul în care au
existat opinii divergente, acestea nu vor fi făcute publice. Hotărârile sunt semnate de către toți
judecătorii care au luat parte la deliberările orale în cursul cărora acestea sunt adoptate. În
cazul în care numarul completului de judecată este par, judecătorul cel mai nou în funcție nu
va semna hotărârea.
Hotărârile și opiniile avocaților generali sunt, cel mai adesea, publicate pe site-ul
Curții de Justiție a Uniunii Europene chiar din ziua în care sunt pronunțate sau în ziua în care
sunt prezentate. În majoritatea cazurilor, hotărârile vor fi publicate și în Repertoriul
jurisprudenței Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă.

7
 III. Fișă de lucru

CURTEA DE JUSTIȚIE A UNIUNII EUROPENE

ROL SEDIU ORGANIZARE PROCEDURI REPERE JURISPRUDENȚĂ

Curtea: Luxemburg Compusă din:  Procedura întrebărilor  hotărârea Costa din

 intepretează legi;  28 judecători cu mandat de preliminare (se clarifică 1964 (a stabilit
 are rol în 6 ani, aleși de guvernele aspecte privind supremaţia dreptului
aplicarea legii statelor membre interpretarea dreptului comunitar asupra
 poate anula acte  11 avocați generali aleși Uniunii) dreptului intern)
juridice ale precum judecătorii  Acţiunea în constatarea  hotararea Defrenne din
Uniunii Europene  asistă Curtea neîndeplinirii obligaţiilor 1976 (reiese că principiul
 asigură luarea de  prezintă concluziile (se controlează respectarea egalităţii de remunerare
măsuri de către în cauzele ce le sunt de către statele membre a între lucrătorii de sex
Uniunea repartizate obligaţiilor care le revin în masculin şi cei de sex
Europeană  președintele Curții cu temeiul dreptului Uniunii) feminin pentru aceeaşi
 sancționează mandat de 3 ani ales dintre  Acţiunea în anulare (se muncă are efect direct)
instituțiile judecători soluționează cauze privind  hotărârea Cassis de
Uniunii Eurpene  conduce lucrările și anularea unui act al unei Dijon din 1979
serviciile Curții instituţii, al unui organ, al (referitoare la principiul
 prezidează ședințele unui oficiu sau al unei liberei circulaţii a
și deliberările agenții a Uniunii, precum: mărfurilor prin care se
 Grefierul este secretarul regulamente, directive, decide că comercianţii
general al Curții; își decizii) pot să importe în ţările
desfășoară activitatea sub  Acţiunea în constatarea lor orice produs care
autoritatea președintelui abţinerii de a acţiona (se provine din altă ţară a
controlează legalitatea Uniunii cu respectarea

8
Curtea poate judeca:
 în ședință plenară doar în
cazurile speciale prevăzute
de statutul Curții
 în Marea Cameră  Recursul
 la cererea unui stat
membru
 la cererea unei
instituții
 în cauzele complexe
sau deosebit de
importante
 în camere de 5 sau 3
judecători în cazul
celorlalte cauze
9
inacţiunii instituţiilor, a
unui organ, a unui oficiu
sau a unei agenții a
Uniunii)
(cauze
referitoare la motive de
drept, formulate împotriva
hotărârilor şi a 
ordonanţelor Tribunalului)
anumitor reguli)
 hotărârea Cowan din
1989 (deczie din care
reiese principiul
nediscriminării pe motiv
de naţionalitate înscris în
dreptul comunitar)
hotărârea Francovich şi
alţii din 1991 (s-a
hotărât că cetăţenii
europeni dispun de o
acţiune în despăgubiri
împotriva statului care
încalcă o normă
comunitară)
 hotărârea Bosman din
1995 (pronunțare asupra
compatibilităţii dintre
regulile federaţiilor de
fotbal şi libera circulaţie
a lucrătorilor)
Biliografie
 http://curia.europa.eu
 https://europa.eu (EUROPA - Court of Justice of the European Union (CJEU) |
European Union website, the official EU website)
 De Cliff Roberson,Dilip K. Das, An Introduction to Comparative Legal Models of
Criminal Justice, by CRC Press, 2008

10