Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe strada Codrescu mare și impozantă, zărim clădirea căminului de bătrâni „Sfânta Cuvioasa
Parascheva”. Zilnic, peste 150 de bătrâni își duc existența în acest loc plin de pace și
armonie, un loc unde sufletul, în ultima parte a călătoriei, poate avea un loc de răgaz.
Personalul căminului este deja învățat cu poveștile, dar și cu necesitățile bătrânilor veniți aici.
Tânărul Andrei Mocanu, student în anul I la Facultatea de Teologie din Iași și voluntar în
cadrul departamentului de Misiune a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a organizat în
colaborare cu Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” în data de 9 martie a.c., activitatea
filantropică ”Dăruind vom dobândi” la Căminul de Bătrâni „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din
Iași, aducând o ploaie de zâmbete pe chipurile bătrânilor.
Pe moșul Vasile îl găsești în timpul zilei, stând în curtea căminului, pe băncuță, sprijinit într-
un baston, și privind în lungul drumului, așteptând parcă să zărească pe cineva căruia să-i mai
adreseze câte-o vorbă, două, până ce seara îl va regăsi iar singur într-una din cămăruțele
căminului, cu privirea ațintită asupra unui post de televiziune cu știri sau o emisiune de
divertisment.
Moșului Vasile îi place să spună glume, să stea la povești cu oamenii care trec pragul
căminului de bătrâni, să privească la mașinile care defilează pe ulița prăfuită din inima
Copoului, să-i iscodească pe copii la diferite jocuri pe care le juca el în copilărie, să le dea
mereu sfaturi de bine sau să-i felicite pe copii de notele bune luate la școală.
Cu aerul unui om blând și modest, acesta te primește călduros în cămăruța sa, bucuros parcă
de compania oricărei persoane dispuse să-i mai alunge puțin singurătatea zilelor de sărbătoare.
Bucuria moșului Vasile i se citea pe chip după ce a primit un sfințișor cu ocazia sărbătoarei
Sfinților 40 de Mucenici și un mărțișor, vestitor al primăverii, lucrat manual de către elevii
Liceului Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași.
Scăldată în semiîntuneric, cămăruța găzduiește o masă pe care se află câteva cărți vechi, o
cutie de carton cu pastile, o telecomandă înfășurată într-o bandă de scotch, 2 perechi de
ochelari de vedere cu rame groase alături de un ceas vechi, cu ecranul puțin spart.
Pe unul dintre cele trei paturi, erau așezate două pături una peste alta, o mână de haine era
așezată la capătul lui, două perne și o plapumă împăturite frumos. Un dulăpior ținea locul unei
mese de bucătărie peste care era așezat mai multe borcane în care păreau a fi gem și tocană.
Pe pereți, 3 tablouri vechi păstrate amintire de prin anii războiului, lângă ușa de la intarare
zăreai un cuier în care mai atârna câteva haine. Odaia era scăldată într-un miros plăcut de
lămâie care se resimțea limpede în aer. Fereastra acoperită cu o perdea de pânză groasă, nu
lăsa nicium razele soarelui să pătrundă în cameră, ceea ce era bine, fiindcă nu ți-era cald,
aveai impresia c-ai intrat într-un loc plăcut și relaxant.
Petronela Gafiță, elevă la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” a fost plăcut impresionată de ceea
ce a văzut la căminul de bătrâni regăsindu-și prin chipurile bătrînilor de acolo, bunicii ei ,
dorindu-și să meargă mai des aici și să asculte toate poveștile lor, de-a dreptul intersante și cu
morală. O altă eleva, Oana Cîrcu cu vocea tremurândă și emoționată spune despre bătrânei că
sunt oameni care și-ai scris singuri pagini în cărțile vieții lor iar povestea și chipul moșului
Vasile nu-l va uita prea curând.