Capitolul I – Noţiuni introductive privind transformatoarele

Transformatorul este un aparat static destinat a modifica parametrii energiei electrice sub
formă de c.a., de la o tensiune şi un curent dat, la alte valori ale acestora.
Deoarece nu conţine organe în mişcare, el nu este o maşină electrică. Studiul
transformatorului la cursul de maşini electrice se justifică prin faptul că principiul de funcţionare
este comun şi anume, legea inducţiei electromagnetice.
Un transformator, în principiu este format dintr-un miez de fier pe care se găsesc două
înfăşurări cu număr de spire diferite, fără legătură electrică între ele.
Prin alimentarea uneia dintre înfăşurări în c.a., se produce în miezul magnetic un flux
variabil în timp, care înlănţuie şi cealaltă înfăşurare inducând astfel în aceasta o t.e.m.

fo
proporţională cu numărul ei de spire. Înfăşurarea racordată la sursa de energie electrică este
înfăşurarea primară iar înfăşurarea care debitează energie electrică către receptoare, este
înfăşurarea secundară.

ra
Din cele prezentate rezultă că transformatorul nu poate funcţiona în c.c.

-T
U
G
I.1. Datele nominale ale transformatoarelor
O

Datele nominale ale transformatoarelor sunt înscrise pe tăbliţa indicatoare care se află
G

fixată pe fiecare transformator în parte.

a. Puterea aparentă utilă nominală – Sn [VA] sau [KVA].
b. Tensiunile nominale:
- Primară – U1 [V] sau [KV];
ea

- Secundară – U2 [V] sau [KV].

c. Curenţii nominali:
- Primar – I1 [A];
irc

- Secundar – I2 [A].
d. Frecvenţa – f [Hz].
e. Numărul de faze – monofazat, trifazat.
f. Tensiunea de scurtcircuit – Usc [%] (caracterizează căderea de tensiune în înfăşurări
M

în sarcină).
g. Procedeul de răcire şi agentul de răcire.
h. Regimul de funcţionare:
- De scurtă durată;
- Intermitent;
- De lungă durată.
i. Greutatea totală (greutatea transformatorului şi greutatea uleiului).

I.2. Clasificarea transformatoarelor

Transformatoarele se pot clasifica după mai multe criterii:

pg. 1
 
 a. După domeniul de utilizare:
1. Transformatoare de putere, utilizate în staţiile de transformare ale sistemului
electro-energetic.
2. Transformatoare speciale de putere, utilizate la alimentarea cuptoarelor electrice
din metalurgie, a instalaţiilor de redresare şi ondulare, pentru sudare, etc.
3. Transformatoare pentru reglajul tensiunii în reţelele electrice.
4. Autotransformatoare de intercomunicare a reţelelor electrice.
5. Autotransformatoare şi transformatoare utilizate la pornirea motoarelor de c.a.
(asincrone şi sincrone).
6. Transformatoare de măsură (de curent şi de tensiune).
7. Transformatoare de înaltă tensiune pentru încercări.
8. Transformatoare folosite în aparate electronice.

fo
9. Transformatoare amplificatoare energetice.
10. Stabilizatoare de tensiune.
11. Multiplicatoare de frecvenţă,

ra
12. Transformatoare pentru producerea de impulsuri de tensiune.

b. După numărul de înfăşurări:

-T
1. Cu două înfăşurări.
2. Cu trei înfăşurări, folosite pentru interconectarea a trei reţele cu tensiuni nominale
diferite.
3. Cu mai multe înfăşurări.
4. Cu o singură infăşurare – autotransformatorul.
U
c. După valoarea (mărimea) tensiunii secundare:
G
1. Transformatoare ridicătoare de tensiune (U2>U1)
– se instalează de obicei în apropierea centralelor electrice pentru a putea
ridica tensiunea în linie şi deci, pentru a reduce pierderile Joule în ea.
O

2. Transformatoare coborâtoare de tensiune (U2<U1)

– se instalează în staţiile de reducere a tensiunii la valorile centralei de
G

distribuţie a energiei electrice la diverse receptoare.

d. După numărul de faze:

1. Monofazate.
ea

2. Trifazate.
3. Polifazate.
irc

e. După agentul de răcire:

1. Transformatoare răcite în aer (uscate).
2. Transformatoare răcite în ulei sau alte lichide.
3. Transformatoare impregnate în răşini epoxidice sau implantate în nisip.
M

f. După modul de răcire:

4. Cu răcire naturală (mişcarea naturală a agentului de răcire).
5. Cu răcire forţată (agentul de răcire este antrenat cu o pompă sau un ventilator.

pg. 2
 
 Capitolul II – Teoria generală a transformatorului

II.1. Introducere

În cele ce urmează se vor prezenta o serie de probleme generale privind funcţionarea

transformatoarelor, aplicate transformatorului monofazat. Problemele specifice funcţionării
transformatoarelor trifazate şi celor polifazate vor fi studiate în capitole separate.

II.2. Ecuaţiile transformatorului

Funcţionarea transformatoarelor se bazează pe principiul interacţiunii electromagnetice a

fo
două sau mai multe circuite imobile între ele.
Considerăm un transformator monofazat (figura 1). Înfăşurarea primară A-X este
alimentată cu o tensiune alternativă de valoare instantanee u1, de frecvenţă f. În înfăşurare va

ra
circula un curent i1. Acest curent i1 va produce în miez fluxul util variabil în timp Φ.
i1 A a i2 Conform principiului inducţiei, atât în înfăşurarea
P S S P primară cât şi în înfăşurarea secundară se induc

-T
miez
e1 e2 t.e.m. instantanee e1 şi e2.
u1 u2 Zs Dacă se conectează circuitul înfăşurării
secundare la bornele unui consumator de impedanţă
Zs, acesta va fi parcurs de curentul i2, la bornele
w1i1
consumatorului aplicându-se tensiunea u2. Se
U
X x w2i2 produce astfel trecerea energiei electrice din
Φs1 Φs2
circuitul primar în circuitul secundar.
G
Φ

Fig. 1. Principiul de funcţionare al

O

transformatorului monofazat.
G

II.2.1. Ecuaţiile transformatorului în mărimi instantanee

Curentul i1, parcurgând cele w1 spire ale înfăşurării primare va produce solenaţia w1i1.
Curentul i2, parcurgând cele w2 spire ale înfăşurării secundare va produce solenaţia w2i2.
ea

Solenaţia produsă de circuitul primar trebuie să compenseze solenaţia produsă de circuitul

secundar şi să producă o solenaţie w1i0 necesară creerii fluxului util Φ din miezul
transformatorului.
i0 este curentul din primar care serveşte magnetizării miezului.
irc

Din cele arătate rezultă egalitatea:

w 1 i1 = -w 2 i 2 + w 1 i 0 , (1)
Semnul minus (-) din faţa solenaţiei secundare este destinat a scoate în evidenţă
M

caracterul antagonist al câmpurilor produse în miez de curenţii ce parcurg cele două înfăşurări.
Ecuaţia solenaţiilor este:
w1 i1  w 2 i 2  w1 i 0 (2)
Fluxul util Φ, care se distribuie uniform în secţiunea miezului, înlănţuie toate spirele
celor două înfăşurări şi induce în ele t.e.m.:
d
- în primar: e1 = -w1 (3)
dt
d
- în secundar: e 2 = -w 2 (4)
dt

pg. 3
 
 Solenaţiile w1i1 şi w2i2 produc şi fluxuri de scăpări: primar Φs1, respectiv Φs2. Prin flux de
scăpări se înţelege fluxul produs de o solenaţie care înlănţuie numai înfăşurarea care l-a creat.
Aceste fluxuri de scăpări se închid în mare parte prin mediul magnetic din jurul înfăşurărilor care
au permeabilitate constantă. Se poate considera că inductanţele de scăpări corespunzătoare
acestor fluxuri, sunt constante:
ds1 di
- es1 = -w1  Ls1 1 (5)
dt dt
d s 2 di
- e s2 = -w 2  L s2 2 (6)
dt dt
Aplicând circuitului primar a doua lege a lui Kirchoff, se poate scrie:
u1  e1  e s1  r1 i1 (7)

fo
în care r1 este rezistenţa înfăşurării primare.
Înlocuind în relaţia (7), relaţiile (3) şi (5), rezultă:
d di d di
u1 - w 1  L s1 1  r1 i1  u1  w 1  L s1 1  r1 i1 (8)

ra
dt dt dt dt
Pentru circuitul secundar se poate scrie:
- u 2  e 2  e s2  r2 i 2 (9)

-T
în care r2 este rezistenţa înfăşurării secundare.
Înlocuind în relaţia (9), relaţiile (4) şi (6), rezultă:
d di d di
- u2 - w2  L s 2 2  r2 i 2  - u2  w2  L s 2 2  r2 i 2 (10)
dt dt dt dt
U
Ecuaţiile (8) şi (10) permit studiul tuturor fenomenelor care au loc în transformator, fără
aproximări.
G
II.2.2. Raportul de transformare
O

Prin raport de transformare al transformatorului k, se înţelege raportul t.e.m. induse în

cele două înfăşurări de către fluxul util:
d
G

- w1
e dt
k 1   (11)
e2 d
- w2
ea

dt
w
 k 1 (12)
w2
irc

Mărimea din relaţia (12) prezintă o importanţă teoretică şi practică, deosebită.

II.2.3. Transformatorul raportat

M

Pentru uşurarea studiului cantitativ al fenomenelor din transformator şi pentru construirea

diagramelor se raportează parametrii ambelor înfăşurări la acelaşi număr de spire, de obicei la cel
primar w1.
Pentru aceasta, se calculează parametrii înfăşurării secundare cu numărul de spire w2 la
valori corespunzătoare numărului de spire w1, punându-se condiţia ca prin această operaţie să nu
fie influenţat procesul energetic din transformator.
Toate mărimile raportate la primar se notează cu indicele “ ’ ”: e2’, i2’, r2’, Ls2’, u2’.
Ecuaţia solenaţiilor se poate scrie sub forma:

pg. 4
 
 w2
i 0  i1  i 2 (13)
w1
Înlocuind relaţia (12) în relaţia (13), rezultă:
1
i 0  i1  i 2  i 2  i 2' (14)
w1
w2
Curentul raportat, rezultă:
w i
i 2'  i 2 2  i 2'  2 (15)
w1 k
Plecând de la ecuaţiile (3) şi (4), t.e.m. raportată, rezultă:
d w 1

fo
e1 = -w1  e2  e1 = ke 2  e1 = e 2 ' (16)
dt w 2
Ecuaţia (9) înmulţită în ambii mebri cu k, rezultă:

ra
(-u 2  e 2  e s2  r2 i 2 )  k  - ku 2  ke 2  k e s2  kr2 i 2 (17)
Din ecuaţia (10) înmulţită în ambii mebri cu k, rezultă:

-T
d di d di
(-u 2  w 2  L s 2 2  r2 i 2 )  k  - ku 2  w1  kL s 2 2  kr2 i 2 
dt dt dt dt
di 2
d i
 - ku 2  w1  k 2 L s 2 k  k 2 r2 2 (18)
dt U dt k
Se fac următoarele notaţii:
ku 2 = u 2 ' (19)
G
k 2 L s2 = L s 2 ' (20)
O

Înlocuind relaţiile (19) şi (20) în relaţia (18), rezultă:

'
d ' ' di 2
- u 2  w1  L s2  r2 ' i 2 ' (21)
G

dt dt
Prin operaţia de raportare nu se modifică:
- puterea electromagnetică (internă) secundară:
e2'
ea

e 2i 2 = ki 2 '  e 2 'i 2 ' (22)

k
- pierderile prin efect Joule:
r '
irc

2 2
r2 i 2 2 = 2 k 2 i 2 '  r2 'i 2 ' (23)
k2
- căderea de tensiune inductivă secundară raportată:
M

'
di 2 ' di 2
L s2 ' ' L s2
dt = L s2 k di 2 1  dt (24)
e2 k 2 dt 1 ' e2 '
e2
k
Parametrii sarcinii (Zs, rs, Ls) se raportează în acelaşi mod.

II.2.4. Ecuaţiile operaţionale ale transformatorului

pg. 5
 
 Ecuaţiile diferenţiale de mai sus pot fi scrise sub formă operaţională, înlocuind operatorul
d
 s . În această formă, ele sunt mai convenabile, în special pentru studiul regimului
dt
tranzitoriu. Au fost deduse ecuaţiile:

i  i '  i
1 2 0
 di1
u1  e1  L s1  r1 i1  (25)
 dt
 di '
- u 2 '  e1  L s 2 ' 2  r2 ' i 2 '
 dt

fo
i  i '  i
1 2 0

 1 u   e 1 sLs1 i1  r1 i1
  (26)

ra

- u 2 '  e1  sLs 2 'i 2 '  r2 ' i 2 '
Aceste ecuaţii se mai pot pune sub forma:

-T
i  i '  i
 1 2 0
u
 1   e1 i1 (sL s1  r1 )
  (27)
 ' ' ' '
- u 2  e1  i 2 (sL s 2  r2 )
Se introduce noţiunea de impedanţă operaţională: U
- pentru primar: Z1 (s) = sL s1  r1
pentru secundar: Z 2 ' (s) = sLs2'  r2'
G
-
u1 (s) = i1Z1 (s)  u 2'  i1Z 2' (s)  i 0 Z 2' (s) , sau : (28)
O

u1 (s) = i1Z1 (s)  i1Z 2 ' (s)  i 0 Z 2 ' (s)  u 2 ' (29)
G

II.2.5. Schema echivalentă în T

Ecuaţiile operaţionale (27) conduc la ideea că fiecare din cela două înfăşurări ale
ea

transformatorului poate fi privită ca formată din înserierea unei bobine cu miez de fier fără
pierderi Joule şi fără scăpări, cu o bobină fără miez de fier cu rezistenţă r1 şi inductanţă Ls1,
respectiv r2’ şi Ls2’. La transformatorul raportat, w2 = w1. Deci, ambele bobine cu miez de fier
parcurse de curenţii i1 şi i2’ pot fi înlocuite printr-o singură bobină prin care trece curentul de
irc

magnetizare i0 = i1+i2’. În acest fel, bobina străbătută de curentul de magnetizare i0 poate fi

considerată ca servind pentru producerea fluxului util.
Considerând că această bobină fictivă are impedanţa operaţională:
M

Z m (s) = sL12  rm (30)

rezultă:
- e1
i0 = (31)
Z m (s)
Rezistenţa rm a bobinei fictive este echivalentă unei rezistenţe străbătute de curentul de
magnetizare pe care s-ar consuma o putere egală cu pierderile în fier ale transformatorului pFe.
Deci:
p
rm = Fe (32)
i02
L12 este coeficientul de inducţie mutuală şi se determină din relaţia:
pg. 6
 
 d di
 L12 0
e1 = w1 (33)
dt dt
Considerând impedanţa operaţională , tensiunea la bornele sarcinii,
raportată la primar, este:
u 2 '  Zs ' (s)i2 ' = (sLs '  rs ' )i 2' , din care se deduce: (34)
e1
e1  Zs ' (s)i 2 '  Z 2 ' (s)i 2 '  i 2 '  (35)
Zs ' (s)  Z 2 ' (s)
- e1 e1
şi deoarece i1  i 0  i 2 ' ,  i1   , 
Z m (s) Zs (s)  Z 2 ' (s)
'

 1 1 

fo
 i1  e1   (36)
 Z m (s) Z ' (s)  Z ' (s) 
 s 2 
 

ra
 
 1 
- e1  i1  (37)
1 1

-T
  
 Z m (s) Z ' (s)  Z ' (s) 
 s 2 
Înlocuind şi în ecuaţia primă din sistemul de ecuaţii operaţionale, rezultă:
 
 
 1  U u1 (s) u
u1  i1 Z1 (s)    i1    e
1 1 1 Z e (s)
   Z1 (s) 
 ' '
Z m (s) Zs (s)  Z 2 (s)   1 1
G
 
Z m (s) Zs ' (s)  Z 2 ' (s)
Conform ultimei expresii, schema echivalentă corespunzătoare impedanţei echivalente
O

Ze(s) va fi o schemă în T, prezentată în figura 2.

Deci, transformatorul poate fi reprezentat prin înlănţuirea a trei circuite, circuitul primar
G

fără miez, de impedanţă operaţională Z1(s),

i1 r1 sLs1 i2’ r2’ sL’s2 străbătut de curentul i1, înseriat cu circuitele de
i0
rm rs’ magnetizare Zm(s) şi secundar de impedanţă
Z2(s) şi Zs’(s), montate în paralel între ele şi
ea

u1 e1 u2’
străbătute de curenţii i0 şi respectiv –i2’.
sL12 sL’s
irc

Fig. 2. Schema echivalentă în T a transformatorului.

II.2.6. Ecuaţiile transformatorului în mărimi sinusoidale

M

Dacă tensiunile, t.e.m. şi curenţii sunt funcţii sinusoidale de timp, atunci valorile lor
eficace pot fi reprezentate prin mărimi complexe corespunzătoare.
u1  2 U1sin t  U  Ue j0 (39)
La fel se procedează şi cu celelalte mărimi.
Dacă se înlocuiesc valorile instantanee în ecuaţiile scrise în mărimi instantanee, se obţine:
w1 I1  w 2 I 2  w1 I 0 (40) 
U1  E1  E s1  r1 I1 (41) 
 U 2  E1  E s1  r2 I 2 (42) 

pg. 7
 
 Fie curentul din primar de forma:
i1  2I1sin (t - 1 ) (43) 
în care, φ1 este defazajul curentului din primar în raport cu tensiunea u1.
di
dt
d
 
es1 = -Ls1 1  L s1 I1 2 sin (t  )  L s1 2I1 cos (t  ) 
dt
di
  
 L s1 1 sin t       X1I1 2 sin t     
dt 2 2

 
es1  E s1 2 sin t    
2
 (44) 
Această relaţie exprimă faptul că t.e.m. de scăpări es1 este o mărime sinusoidală defazată
cu /2 în urma curentului ce o produce
Sub formă complexă:

fo
- pentru primar: E s1   jX1 I1 (45)
- şi analog pentru secundar E s 2   jX 2 I 2 (46)

ra
în care:
- L s1  X1 este reactanţa de scăpări a înfăşurării primare

-T
- L s 2  X 2 este reactanţa de scăpări a înfăşurării secundare
Cu aceste notaţii, ecuaţiile tensiunii primare şi secundare, se pot pune sub forma:
U1  r1 I1  E1  jX1 I1 (47)
U 2  r2 I 2  E 2  jX 2 I 2 (48)
Dacă se face raportarea la primar: U
E 2  E1  r2 I 2 '  jX 2 ' I 2 '  U 2 ' (49)
G
Impedanţele operaţionale de forma: Z s (s)  r  sL se înlocuiesc cu impedanţe complexe
de forma: Z  r  jL .
O

Schema echivalentă în T este valabilă în mărimi complexe.

Ecuaţiile vor lua forma:
I  I '  I
G

 1 2 0
U1  E1  Z1 I1 (50)

- U 2 '  E 2  Z 2' I 2 '
ea

II.2.7. Diagrama fazorială a transformatorului

irc

Se presupun cunoscute:
- tensiunea la bornele sarcinii U2’;
- curentul de sarcină I2’;
M

- defazajul φ2 dintre tensiunea la bornele sarcinii şi curentul de sarcină.

pg. 8
 
 fo
ra
-T
Fig. 3. Diagrama fazorială pentru sarcină activ-inductivă φ2>0.

U
G
O
G
ea
irc

Fig. 4. Diagrama fazorială pentru sarcină activ-capacitivă.

II.2.8. Transferul puterilor în transformator

M

Considerăm diagrama din figura 3 şi proiectăm mărimile din patrulaterul 3 pe direcţia

fazorului I1.
U1 cos 1  E1 cos 1  r1I1 (51)
Relaţia de mai sus se înmulţeşte cu I1.
U1 cos 1  E1 cos 1  r1I1   I1  U1I1 cos 1  E1I1 cos 1  r1I12 (52)
Din această ecuaţie se defineşte:
P1  U1I1 cos 1  puterea absorbită de transformator
P j1  r1I12  puterea transformată în pierderi Joule în înfăşurarea primară.

pg. 9
 
PM1  E1I1 cos 1  puterea transferată câmpului magnetic.
Se proiectează triunghiul curenţilor pe direcţia t.e.m. induse (pe axa verticală).
I1 cos 1  I 0a  I 2 ' cos  2 . A fost necesară neglijarea semnului minus (-) din faţa fazorilor t.e.m.
E1 şi curent I2’, care scoate în evidenţă efectul de reacţie al mărimilor respective în raport cu
tensiunea U1 şi curentul I1.
Ecuaţia U1I1 cos 1  E1I1 cos 1  r1I12 se înmulţeşte cu E1 = E2’ şi se obţine:
E1I1 cos 1  E 2 ' I 0a  E 2 ' I 2 ' cos  2 (53) 
Din această ecuaţie se defineşte:
PM  E 2 ' I 2 ' cos  2  puterea electromagnetică.
'
PFe  E 2 I 0a  puterea necesară acoperirii pierderilor în fier.

fo
În al treilea caz, proiectând patrulaterul tensiunii secundare raportate, 1, pe direcţia
fazorului I2’, rezultă:
E 2 cos  2  r2 'I 2 '  U 2 ' cos 2  I 2' 

ra
2
E 2 I 2 ' cos  2  r2 ' I 2 '  U 2 ' I 2 ' cos  2 (54)
relaţie din care se defineşte:

-T
P2  U 2 ' I 2 ' cos  2  puterea utilă la bornele sarcinii
2
P j2  r2 ' I 2 '  puterea consumată sub formă de pierderi Joule în înfăşurarea
secundară.
În concluzie, se poate scrie: U
P1  PM1  p j1

G
PM1  PM  p Fe  P1  P2  p Fe  p j1  p j2 (55)
P  P  p
 M 2 j2
O

Bilanţul puterilor reactive se obţine analog, dacă se proiectează patrulaterele tensiuniilor

şi triunghiul curenţilor pe direcţiile perpendiculare celor de mai sus. După amplificare cu curenţii
respectivi, se obţin relaţiile:
G

P1

U I sin   X I 2  E I sin 
PM1
ea

pj1  11 1 11 11 1
 ' ' ' '2 ' '
 U 2 I 2 cos  2  X 2 I 2  E 2 I 2 sin 1 (56)
PM pFe  ' '
E1I1 sin 1  E1I 0r  E 2 I 2 sin  2
irc


P2 pj2
M

Fig. 5. Bilanţul puterilor.

II.3. Funcţionarea transformatorului în gol

Un transformator funcţionează în gol, când înfăşurarea sa primară este alimentată la

tensiune U1 şi frecvenţă f, iar circuitul secundar este deschis. Transformatoarele moderne de
forţă cu puteri între 0,6 KVA şi 190 KVA, absorb în gol un curent I0 ce reprezintă între 10% şi
0,9% din curentul nominal.

II.3.1. Schema echivalentă şi diagrama fazorială la funcţionarea în gol

pg. 10
 
 Deoarece la funcţionarea în gol, curentul I2 = 0 (curentul de sarcină este nul) deci, I2’ = 0
iar ecuaţiile transformatorului scrise în mărimi complexe, vor fi:
I1  I 0

U1  E1  Z1 I 0
 ' ' '
(57)
U
 20   E 2 sau U 20  E 2
U  E  r I  jX I
 1 1 1 0 1 0
Pe baza ecuaţiilor de mai sus, schema echivalentă în T va deveni ca în figura 6 iar
diagrama fazorială ca în figura 7.

fo
I0 r1 jX1
I0

ra
rm
E1
U1

-T
jXm

Fig. 6. Schema echivalentă în T. U

G
Fig. 7. Diagrama fazorială.
Curentul reactiv I0 are două componente:
O

- I0r – componenta reactivă – serveşte producerii fluxului magnetic util Φ şi este în fază cu
acesta;
- I0a – componenta activă – defazată cu 90˚ înaintea componentei reactive, acoperă
G

pierderile în fier şi Joule la mersul în gol.

Vor fi valabile expresiile:
I 0  I 0a  jI 0r (58)
ea

I 0  I 0a 2  jI 0r 2 (59)
Pe diagramă, I0 este defazat cu α înaintea fluxului util.
Impedanţa înfăşurării primare formată din rezistenţa ohmică şi rezistenţa de scăpări, este:
irc

Z1  r1  jX1 şi are o valoare nulă, dictată din considerentul de reducere a pierderilor şi a căderii
de tensiune, deci, de creştere a randamentului.
Deoarece şi curentul de mers în gol I0 este mic, rezultă că se poate neglija căderea de
M

tensiune de mers în gol pe înfăşurarea primară:

r1  jX1   I 0  0 . De aici rezultă:
U1 2  E1 2   jw1  max (60)
deci, fluxul util este proporţional cu tensiunea de alimentare.
E U
k 1  1 (61)
E 2 U 20
De aici decurg următoarele:
- Curentul de mers în gol şi componentele sale depind de tensiunea de alimentare şi sunt
constante dacă, alimentarea transformatorului are loc la tensiune constantă.

pg. 11
 
 - Se pot neglija pierderile Joule în înfăşurarea primară la mersul în gol.
- Puterea activă absorbită de transformator la mersul în gol P0, serveşte la acoperirea
pierderilor în fier.
U1 2  E1 2   jw1  max  (62)
1 2f
E1  w 1  max  w 1  max   2fw1  max (63)
2 2
Dacă se renunţă la indicele “max”, rezultă:
 
E1   2fw1 (64) 
E1   2fw 2  ,  unde :  2  4,44 (65) 

fo
Aceste relaţii sunt fundamentale la dimensionarea înfăşurărilor transformatoarelor.

ra
II.3.2. Pierderi în fier

Pierderile în fier sunt pierderi prin:

-T
- curenţi turbionari;
- histerezis.
Aceste pierderi se calculează cu o relaţie empirică:

 f 
p Fe  1,1  1,15B   p 1 G - măsurate în [W] (66)

În care:
 50 
50
U
G
p1 - sunt pierderile specifice măsurate în [W/kg] ce se produc într-un kg de material supus
50
O

inducţiei magnetice de 1 Tesla, la frecvenţa de 50Hz;

B - inducţia magnetică măsurată în [T];
f - frecvenţa măsurată în [Hz];
G

G - greutatea miezului măsurată în [kg];

α, β - exponenţi empirici care depind ca şi p 1 de materialul miezului. La transformatoarele
50
ea

de forţă obişnuite, α = 2 şi β = 1,3;

(1,1÷1,15) – coeficient care ţine seama de creşterea pierderilor în fier, datorită:
 schimbării structurii cristaline a fierului, ca rezultat a prelucrării mecanice;
 repartiţiei neuniforme a inducţiei în anumite porţiuni ale circuitului
irc

magnetic, îmbinării, locul de prindere a buloanelor, etc.

 acţiunii armonicelor superioare şi în special a armonicii a treia.
Din relaţiile de mai sus, rezultă p Fe  B deci cu fluxul, deci cu t.e.m. Dacă în ecuaţia
M

circuitului primar se neglijează căderea de tensiune pe înfăşurarea primară, se poate scrie:

U1  E1 sau în modul U1  E1
Acest raţionament conduce la concluzia că pierderile în fier sunt dependente de tensiunea
de alimentare. Dacă tensiunea de alimentare este constantă, pFe sunt constante, nedepinzând de
curentul de sarcină.
În concluzie, puterea absorbită de transformator la mersul în gol P0 reprezintă pierderile
în fier la tensiunea respectivă.
p 0  p Fe (67)
Puterea de mers în gol corespunzătoare tensiunii nominale aplicate primarului, constituie
unul din parametrii de funcţionare importanţi ai transformatorului, fiind limitată de norme.

pg. 12
 
 II.3. Transformatorul scurtcircuitat

În acest subcapitol, se vor deduce parametrii caracteristici de funcţionare ai

transformatorului cu secundarul scurtcircuitat, ale cărui înfăşurări sunt străbătute de curenţi
nominali. Pentru aceasta, înfăşurarea primară a transformatorului trebuie alimentată cu o
tensiune redusă.

II.4.1. Tensiunea de scurtcircuit

Tensiunea de scurtcircuit a unui transformator U1sc este tensiunea ce se aplică la

bornele înfăşurării primare a transformatorului cu secundarul scurtcircuitat, pentru ca
prin înfăşurările sale să circule curenţii nominali, la temperatura de regim a înfăşurărilor.

fo
Această mărime prezintă o importanţă deosebită pentru definirea caracteristicii de
funcţionare a transformatorului şi se indică în cataloage în procente din tensiunea nominală.
La transformatoarele de forţă tensiunea de scurtcircuit este între (5÷17)% din tensiunea

ra
nominală.
Un transformator cu tensiune de scurtcircuit mare, produce o cădere mare a tensiunii
secundare în sarcină, dar eforturile electrodinamice ce apar în el la scurtcircuit brusc sunt relativ

-T
mici. Limitarea riguroasă a valorii tensiunii de scurtcircuit este impusă de faptul că ea determină
repartiţia puterilor între transformatoarele cuplate în paralel.

II.4.2. Ecuaţiile, schema echivalentă şi diagrama fazorială a transformatorului scurtcircuitat

U
Pentru regimul de scurtcircuit al transformatorului, U2 = 0. Ecuaţiile generale devin:
U 1sc  r1 I 1  E 1  jX 1 I 1 (68)
G
E 2 '  r 2 ' I 2 '  jX 2 ' I 2 '  E 1 (69)
 U1sc  r1 I1  jX1 I1  r2 ' I 2 '  jX 2 ' I 2 '
O

(70)
Deoarece tensiunea de scurtcircuit la transformatorul de forţă nu depăşeşte 20% din
tensiunea nominală, rezultă din relaţia (68) că nici t.e.m. E1 şi nici fluxul Φ nu depăşesc 20% din
G

cele corespunzătoare regimului nominal. Prin urmare, la scurtcircuit poate fi neglijat curentul de
magnetizare I0.
Ecuaţia curenţilor va deveni:
ea

I1  I 2 '  0 (71)
Relaţia (70) se scrie:
  
U1sc  r1  r2 ' I1  j X1  X 2 ' I1 (72)
irc

 U1sc  rsc I1  jX sc I1  (73)

 U1sc  rsc  jX sc I1  (74)
 U1sc  Z sc I1
M

(75)
Din relaţia (75) rezultă curentul absorbit:
U1sc
I1  (76)
Z1  Z 2 '
Acest curent este limitat numai de tensiunea aplicată şi de rezistenţele reactanţele de
scăpări ale transformatorului. Impedanţa de scurtcircuit a transformatorului va fi:
Z sc  Z1  Z 2 ' (77)
 Z sc  r1  jX1  r2 '  jX 2 '  (78)
 
Z sc  r1  r2 '  j X1  X 2 '   (79)
pg. 13
 
  Z sc  rsc  jX sc (80)
Din cele prezentate, rezultă schema echivalentă (figura 8).

r1 jX1 r2’ jX2’

I1
U1sc

Fig. 8. Schema echivalentă. Fig. 9. Diagrama de tensiuni (triunghi de scurtcircuit

sau triunghiul lui Kapp).

fo
În regim de scurtcircuit, transformatorul este un circuit format prin înserierea
rezistenţelor şi reactanţelor de scăpări ale înfăşurărilor.

ra
Diagrama de tensiuni se transformă într-un triunghi (figura 9). Acest triunghi poartă
numele de triunghi de scurtcircuit sau triunghiul lui Kapp. Căderile de tensiune activă, reactivă şi
totală, la scurtcircuit, pot fi exprimate în procente din tensiunea nominală, sub denumirile de

-T
componente ale tensiunii de scurtcircuit, astfel:
r I
- componenta activă a tensiunii de scurtcircuit:  U sca  sc 1 100 (81)
U1
X I
- componenta reactivă a tensiunii de scurtcircuit:  U scr  sc 1 100
U (82)
U1
Z I
- tensiunea de scurtcircuit:  U sc  sc 1 100 (83)
G
U1
X
Defazajul este:   sc  arctg sc (84)
O

rsc
G

II.4.3. Încercarea transformatorului la scurtcircuit

Această încercare se foloseşte la predeterminarea experimentală a parametrilor de

funcţionare în sarcină. Transformatorul se alimentează conform figurii 10.
ea

Cu ajutorul autotrnsformatorului (AT) se reglează tensiunea de alimentare, în sens

crescător, până când prin înfăşurări circulă curenţii nominali, deci, până la U1sc.
AT A T Tensiunea de scurtcircuit fiind redusă,
irc

W fluxul şi inducţia sunt mici, deci, pierderile în

I1 fier sunt neglijabile (pFe ≈ 0).
Înfăşurările transformatorului fiind
I2
U1 A străbătute de curenţi nominali, puterea sa utilă
M

fiind nulă (U2 = 0), rezultă că puterea absorbită

V U1sc la scurtcircuit (citită pe wattmetru) serveşte
pentru acoperirea pierderilor Joule în înfăşurări,
la sarcină nominală.
Fig. 10. Încercarea transformatorului la scurtcircuit.
Schema electrică.
2
p sc  p j  r1I12  r2 ' I 2 '  p j1  p j2 (85)
Pierderile Joule într-un transformator se mai numesc şi pierderi la scurtcircuit.

pg. 14
 
 Se preferă determinarea pj prin încercarea la scurtcircuit pentru că în acest fel, se ţine
seama şi de efectul pelicular. Determinarea pj prin măsurători de rezistenţă duce în mod normal
la valori mai mici şi nereale.

II.4.4. Diagrama simplificată a transformatorului

Pentru deducerea caracteristicilor externe ale transformatorului, se construieşte diagrama

simplificată, plecând de la ecuaţiile în mărimi raportate (relaţiile 50) şi neglijându-se curentul de
mers în gol.
I  I '  I
 1 2 0
U1  E1  Z1 I1 (50)


fo
- U 2'  E 2  Z2' I 2'
Deoarece E1=E2’, rezultă:
U1  U 2 ' Z1  Z 2 '  I1

ra
(86)
sau, având în vedere cele prezentate la punctul II.4.2:
U1   U 2 ' Z sc  I1 (87)

-T
Relaţia (87) reprezintă fazorial diagrama simplificată.
Se ia curentul I1 = -I2’ în sensul pozitiv al axei şi decalat cu
unghiul φ2 în avans (sarcină activ-inductivă) figura (11).

U
G
Fig. 11. Diagrama simplificată.
O

II.4.5. Expresia căderii de tensiune la transformator

G

Se determină expresia căderii de tensiune în funcţie de tensiunea de scurtcircuit şi de

factorul de putere al sarcinii cos φ2. În acest scop, se va folosi diagrama simplificată în mărimi
procentuale (figura 12).
ea
irc
M

Fig. 12. Diagrama simplificată în mărimi procentuale.

U1  OC  100
Se proiectează pe direcţia fazorului tensiunii secundare, în OD .
Deoarece:
pg. 15
 
 2 2 2
U 2 '  OA  U 2 '  OC  CD  AD  100 2  CD  AD (88)
sau:
2
'  CD 
U 2  100 1     AD
 (89)
 100 
Dar:
2 2
 CD  1  CD 
1     1 2   (90)
100  2  100 
   
4
 CD  1
Se adună şi se scade o cantitate care este neglijabilă:  
 2

fo
 100  2
expresia de sub radical, devine:

ra
2
2 4 4  2
1  CD  1  CD  1  CD  1  CD  
1  2          1    (91)
2  100  4  100  4  100   2  100  
 

-T
Se poate scrie:
 CD 
2  2
1  CD  
U 2 '  100 1     AD  100 1     AD (92)
  2  100  
 100   
U
În cazul exprimării în mărimi procentuale, laturile triunghiului de scurtcircuit reprezintă
componentele tensiunii de scurtcircuit (conform paragrafului II.4.2.).
G
AB  U sca (93)
BC  U scr (94)
O

Se duce segmentul BF ║ OD şi Bb ┴ OD . Se obţine:

AD  Ab  bD  AB cos  2  BC sin  2  U sca cos  2  U scr sin  2 (95)
G

CD  CF  FD  BC cos  2  AB sin  2  U scr cos  2  U sca sin  2 (96)

Căderea de tensiune se defineşte ca:
U  U 2'
ea

U 20  U 2
U   100  1  100 (97)
U 20 U1
Deci, este diferenţa procentuală dintre tensiunea de mers în gol şi tensiunea de sarcină. În
irc

conformitate cu aceasta:
U1  U 2 ' 100  U 2 '
U   100   100  100  U 2 ' (98)
U1 100
M

U scr cos  2  U sca sin  2 2

U  U sca cos  2  U scr sin  2  (99)
200
Adeseori poate fi neglijat ultimul termen al expresiei căderii de tensiune, acesta fiind
extrem de mic în raport cu primii doi.
Expresia de mai sus reprezintă în procente, căderea de tensiune nominală. Pentru oricare
altă sarcină definită în raport cu sarcina nominală, prin coeficientul β:
P U I cos  2 I
 2  2 2  2 (100)
P2n U 2 I 2n cos  2 I 2 n
ΔU se poate scrie cu aproximaţie:

pg. 16
 
 U   U sca cos  2  U scr sin  2    (101)
Această relaţie indică faptul că la cos φ2 = const., căderea de tensiune variază
proporţional cu sarcina.

II.4.6. Influenţa factorului de putere al sarcinii asupra căderii de tensiune

Cu ajutorul diagramei fazoriale simplificate a transformatorului, se poate deduce grafic

funcţia U2’ = U2’(cos φ2) la curent de sarcină I2’ = const (figura 13).

fo
ra
-T
U
Fig. 13. Deducerea grafică a funcţiei U2’ = U2’(cos φ2) la curent de sarcină I2’ = const.
G
- Se construieşte un cerc C1 cu centrul în O şi rază OC  U1 .
O

- Se deplasează triunghiul de scurtcircuit parallel cu el însuşi în aşa fel încât vârful C să

ajungă în O iar cateta OB’ să coincidă cu direcţia pozitivă a axei absciselor.
- Se construieşte al doilea cerc C2, de aceeaşi rază, cu centrul în A’.
G

Locul geometric al extremităţii fazorului -U2’este cercul C2, dacă curentul de sarcină
rămâne constant şi variază factorul de putere.
ea

Această diagramă ilustrează bine influenţa naturii sarcinii asupra lui U2’. La sarcini cu un
pronunţat character capacitiv, U2’ poate depăşi U1’.
În figura 14 este reprezentată curba de variaţie a căderii de tensiune în funcţie de puterea
sarcinii ΔU = ΔU (cosφ2), la curent constant, după cum rezultă din diagramă.
irc
M

Fig. 14. Curba de variaţie a căderii de tensiune în funcţie de puterea sarcinii ΔU = ΔU (cos φ2),
la curent constant.

pg. 17
 
II.4.7. Randamentul transformatorului

Prin definiţie, randamentul este:

puterea utila
 (102)
puterea consumata
unde:
- puterea utilă = P2;
- puterea consumată = P1
Bilanţul de puteri în transformator, evidenţiază relaţia:
P1  P2  p Fe  p j1  p j2 (103)
considerând m2 numărul de faze al secundarului, η va avea expresia:

fo
m 2 I 2 U 2 cos  2
 (104)
m 2 I 2 U 2 cos  2  p Fe  p j1  p j2

ra
Dacă se notează cu Sn = m2U2I2n – puterea aparentă nominală şi se ţine seama că
pierderile Joule sunt funcţie pătrată de curentul de sarcină, se poate scrie expresia randamentului
la o sarcină oarecare, definită de β.

-T
S n cos  2
 (105)

S n cos  2  p Fe   2 p j1  p j2 
pFe - nu depind de sarcină;
- pot fi determinate prin încercarea la gol.
pj - se determină prin încercarea la scurtcircuit. U
În figura 15, se reprezintă curbele η = η (β) la cos φ2 = 1 şi cos φ2 = 0,8.
G
O
G
ea

Fig. 15. Curbele de variaţie: η = η (β) la cos φ2 = 1 şi cos φ2 = 0,8.

irc

Pentru deducerea valorii sarcinii la care η = max, se calculează:




S n cos  2 p 0   2 p sc  (106)
M


Sn cos 2  p 0   psc 2 2

Rezultă că η atinge valoarea maximă pentru acel grad de încărcare pentru care pierderile
în fier sunt egale cu pierderile Joule.

p Fe   2 p j1  p j2  (107)

Considerente de ordin economic ca:

- gradul de încărcare cel mai des întâlnit;
- raportul convenabil între greutatea fierului şi a materialului conductoarelor;
- gabaritul, etc.

pg. 18
 
fie ca la transformatoarele moderne, η maxim să aibă loc la sarcini mai mici decât sarcina
nominală (de obicei β = 0,5 ÷ 0,75), Randamentul transformatoarelor moderne de putere, ajunge:
η = 0,97 ÷ 0,99.
Studiul experimental al transformatorului prin încărcare limită, prezintă o serie de
neajunsuri:
- consum mare de energie electrică;
- necesitatea unor ruptoare dimensionate pentru sarcină nominală;
- erori mari la determinarea căderii de tensiune şi randamentului din cauza diferenţelor
mici dintre tensiunea de mers în gol şi sarcină, respectiv dintre puterea utilă şi absorbită;
- necesitatea multor instrumente de măsură bine etalonate.
Aceste neajunsuri fac ca metoda de studiu prin încărcare limită să nu aibă răspândire,
fiind inaplicabilă la transformatoare mari. Caracteristicile externe ale transformatorului, sunt

fo
prezentate în figura 16,

ra
-T
U
G
Fig. 16. Caracteristicile externe ale transformatorului.
O
G
ea
irc
M

pg. 19
 
 Capitolul III – Transformatorul trifazat

III.1. Clasificarea circuitelor magnetice ale transformatoarelor trifazate

Un transformator trifazat poate fi compus din trei unităţi monofazate independente între ele
(figura 17), sau dintr-un miez compact cu trei coloane corespunzătoare celor trei faze şi juguri
(figura 18).

fo
ra
-T
Fig. 17. Transformator trifazat compus din trei unităţi monofazate independente între ele.
U
G
O
G
ea
irc

Fig. 18. Transformator trifazat compus dintr-un miez compact cu trei coloane
corespunzătoare celor trei faze şi juguri.

În primul caz (figura 17), fluxurile magnetice ale fazelor nu se influenţează reciproc, trans-
M

formatoarele numindu-se cu fluxuri libere.

În cel de-al doi-lea caz, fluxurile magnetice produse de sistemul trifazat de curenţi trebuie să
satisfacă în orice moment relaţia φA+φB+φC=0, neexistând coloană de întoarcere pentru un eventual
flux rezultant. De aceea, transformatorul se numeşte cu fluxuri forţate.
Utilizarea a trei unităţi monofazate într-o staţie de transformare duce la economii de investiţii
pentru că este suficientă o rezervă de un singur transformator monofazat în locul unuia trifazat.
La transformatorul cu miezul din trei coloane se produce o oarecare nesimetrie a fluxurilor şi
respectiv a curenţilor de magnetizare (care produc aceste fluxuri), fluxurile coloanelor A şi C având
de străbătut un drum mai lung.

  pg. 20
 III.2. Tipuri de conexiuni la transformatoarele trifazate

1. Conexiunea în stea

La montajul în stea curentul de linie este

egal cu curentul de fază IlY=IfY în timp ce tensiu-
nea între faze este cu √3 ori mai mare decât cea
de fază: UlY=√3UfY.
Această conexiune se simbolizează prin
“Y” pentru primar şi y pentru secundar.

fo
Fig. 19. Conexiunea în stea şi diagrama fazorială.

ra
2. Conexiunea în triunghi

La această conexiune, curentul de linie es-

-T
te de √3 ori mai mare decât curentul de fază:
Il∆=√3If∆ în timp ce tensiunea de linie şi de fază,
sunt egale: Ul∆=Uf∆.Conexiunea se simbolizează
cu “D” pentru primar şi d pentru secundar. Se
U
obişnuieşte a se nota cu litere mari conexiunile în-
făşurărilor de înaltă tensiune şi cu litere mici pe
cele de joasă tensiune.
G
Fig. 20. Conexiunea în triunghi şi diagrama fazorială.
O

Conexiunile în stea cu nulul accesibil se notează cu indicele “N”: yn, YN, zn. Începuturile
înfăşurărilor se notează cu litere de la începutul alfabetului (mari sau mici) iar sfârşitul înfăşurărilor
se notează cu litere de la sfârşitul alfabetului (mari sau mici).
G

La transformatorul cu trei înfăşurări pentru tensiunea medie se foloseşte indicele m: Am, Bm,
Cm, Xm, Ym, Zm. Diagramele tensiunilor transformatorului trifazat se desenează orientând pe vertica-
lă fazorul tensiunii induse în înfăşurarea de pe coloana din mijloc, iar fazorii tensiunilor corespunză-
ea

toare coloanelor din stânga şi din dreapta cu 1200 în urma şi respectiv înaintea fazorului vertical.

3. Conexiunea în zig-zag
irc

Este o variantă a conexiunii în stea în care

fiecare fază este formată din două semibobine cu
acelaşi număr de spire, aşezate pe coloane diferite
şi conectate în serie, în sens invers între ele, an-
M

samblul celor trei faze conectându-se apoi în stea.

Acest montaj este folosit la înfăşurările de
joasă tensiune ale transformatoarelor de puteri nu
prea mari, care alimentează consumatori monofa-
zaţi. În cazul înfăşurărilor în zig-zag, sarcinile ne-
simetrice se repartizează mai convenabil pe co-
loanele transformatorului, decât la conexiunea în
stea.
Fig. 21. Conexiunea în zig-zag şi diagrama fazorială.

  pg. 21
 Tensiunea fazei ce rezultă din însumarea geometrică a fazorului t.e.m. induse în bobina a’x’
de pe miezul din mijloc, orientat pe verticală în jos, cu cel al bobinei din miezul din stânga ax,
orientat ca în figura 21, va fi:
E z  E Na'  E aa' (108)
În triunghiul isoscel Naa’, ENa’ = Eaa’.
E z  E Na  2E Na' cos 30 0  3E Na' (109)
Dacă cu cele două semiînfăşrări de pe o fază s-ar fi realizat conexiunea în stea: E y  2E Na'
Ey 2E Na' 2
  (110)
Ez 3E Na' 3

fo
Deci, pentru obţinerea aceleeaşi t.e.m. la conexiunile în stea şi zig-zag, numerele de spire
corespunzătoare wz şi wy trebuie să fie în raportul prezentat mai sus.
wz 2

ra
  1,15 (111)
wy 3
Din această relaţie, rezultă că numărul de spire deci, consumul de material conductor la co-

-T
nexiunea în zig-zag, este cu 11,5 % mai mare decât la cel în stea.

III.3. Rapoartele de transformare la transformatoarele trifazate

U
Prin definiţie, raportul de transformare k al unui transformator trifazat este raportul dintre
tensiunile omoloage (de linie sau fază) din primar şi secundar, la mersul în gol. Se ştie din cele pre-
zentate anterior, că raportul de transformare al tensiunilor induse în două bobine aflate pe aceeaşi
G
coloană este egal cu raportul numerelor de spire ale respectivelor bobine:
w
kb  1
O

(112)
w2
În cazul transformatoarelor trifazate, raportul de transformare depinde şi de tipul conexiuni-
G

lor folosite în primar şi secundar.

Grupa de conexiuni Yy:
U 3U f 1 U f 1 w 1
k  l1 
ea

   kb (113)
U l2 3U f 2 U f 2 w 2

Grupa de conexiuni Dd:

irc

U l1 U f 1 w 1
k    kb (114)
U l2 Uf 2 w 2
M

Grupa de conexiuni Yd:

U l1 3U f 1 3w 1
k    3k b (115)
U l2 Uf 2 w2

Grupa de conexiuni Dy:

U l1 Uf 1 w1 kb
k    (116)
U l2 3U f 2 3w 2 3

  pg. 22
 La grupele de conexiuni conţinând schema în zig-zag raportul de transformare se raportează
la cel al schemei în stea cu acelaşi număr de spire.

Grupa de conexiuni Yz:

U l1 3U f 1 Uf1 Uf 1 2 w1 2
k      k by (117)
U l2 3U f 2 Uf 2 3 3 w2 3
U fy 2
2

Grupa de conexiuni Dz:

U l1 Uf 1 Uf 1 2 Uf 1 2 w1 2
k      k by (118)

fo
U l2 3U f 2 3 3 U fy 2 3 w 2 3
3 U fy 2
2

ra
III.4. Cuplarea şi funcţionarea în paralel a transformatoarelor trifazate

-T
Două sau mai multe transformatoare trifazate funcţionează în paralel dacă înfăşurările lor
primare sunt alimentate simultan de la aceeaşi reţea primară şi debitează pe aceeaşi reţea secundară.
Conectarea în paralel a mai multor transformatoare prezintă o serie de avantaje în raport cu
utilizarea unui singur transformator:
- Creşte siguranţa exploatării în staţiile de transformare deoarece defectarea unui sin-

-
U
gur transformator nu duce la scoaterea din funcţie a întregii staţii.
Extinderea staţiilor se face prin introducerea de noi transformatoare (investiţii eşa-
G
lonate în timp).
- Se poate obţine un randament optim de exploatare al staţiei (numărul de transfor-
matoare poate fi ales din considerentul obţinerii unui randament optim).
O

III.4.1. Condiţii de cuplare în paralel a transformatoarelor trifazate

G

a. Tensiunile lor nominale primare şi secundare să fie egale, fapt care implică condiţia egalităţii
rapoartelor lor de transformare.
ea

b. Trebuie să aibă aceeaşi deplasare unghiulară (aceeaşi notaţie orară a grupei de conexiuni).
c. Tensiunile lor de scurtcircuit trebuie să fie egale.
d. Raportul puterilor nominale ale transformatoarelor ce se cuplează în paralel, nu trebuie să
depăşească 3:1.
irc

Aceste condiţii derivă din două cerinţe de bază:

1. la funcţionarea în gol nu trebuie să apară curenţi de circulaţie între înfăşurările secundare ale
transformatoarelor, deoarece aceşti curenţi provoacă pierderi importante în transformatoare
M

şi limitează puterea lor de funcţionare în sarcină.

2. la funcţionarea în sarcină a două sau mai multe transformatoare conectate în paralel, fiecare
transformator trebuie să se încarce cu o putere proporţională cu puterea lui nominală, iar
curenţii din secundarele lor să fie pe cât posibil în fază.

  pg. 23
 fo
ra
-T
U
G
O
G

Fig. 22. Cuplarea în paralel a două transformatoare trifazate.

U 1   U' 2  Z sc I 1 (119)

ea

U 1   U' 2  Z sc I 1 (120)

Conform ecuaţiilor de la paragraful diagrama fazorială simplificată.
irc

Curentul debitat în circuitul secundar de ansamblul celor două transformatoare, va fi:

I 1  I 1  I 1 (121)
Din ecuaţiile (119) şi (120) se elimină tensiunea U1=const. şi rezultă:
M

U' 2  U' 2  Z sc I 1  Z sc I 1 (122)

Dar:
I 1  I 1  I 1 (123)
Rezultă:
U' 2  U' 2  ( Z sc  Z sc )I 1  Z sc I 1 (124)
I 1 Z sc U' 2  U' 2
I 1   (125)
Z sc  Z sc Z sc  Z sc
şi analog:
  pg. 24
 I 1 Z sc U' 2  U' 2
I 1   (126)
Z sc  Z sc Z sc  Z sc
Primii termeni din partea dreaptă a acestor expresii sunt diferiţi între ei depinzând de curen-
tul total de sarcină I1.
Termenul:
U'2  U'2
Ic  (127)
Zsc  Zsc
depinde numai de diferenţa dintre tensiunile secundare. Semnul acestui termen este pozitiv în expre-
sia (125) şi negativ în expresia (126). El are rolul unui curent de egalizare sau de circulaţie între
transformatoare. Acest curent Ic fiind limitat numai de suma impedanţelor de scurtcircuit, ale celor

fo
două transformatoare, va lua valori însemnate chiar la diferenţe mici între tensiunile secundare. Nor-
mele nu permit abateri mai mari de ±0,5% între valorile rapoartelor de transformare ale transforma-

ra
toarelor ce urmează a fi cuplate în paralel.
Dacă deplasările unghiulare ale transformatoarelor ce urmează a fi cuplate în paralel diferă
între ele cu o oră:

-T
U
G
Fig. 23. Deplasare unghiulară între tensiunile secundare, cu o oră.
O

30 0
AB  U' 2  U' 2  U' 2 sin  0,52U' 2 (128)
2
G

C
Pentru a determina repartiţia sarci-
nilor între transforma-toarele ce funcţio-
ea

U1 nează în paralel, se vor suprapune diagra-

φscβ mele fazoriale simplificate ale celor două
-U’2 A φscα transformatoare, cuplate în paralel.
Bβ Tensiunile primare şi secundare fi-
irc

ind aceleaşi, căderile de tensiune pe impe-

Bα
φβ I1β
danţele de scurtcircuit, trebuie să fie ace-
leaşi.
M

φα

I1α I1=-I’2
Fig. 24. Determinarea repartiţiei sarcinilor celor două transformatoare cuplate în paralel.
AC  Z sc I 1  Z sc I 1 (129)
Catetele celor două triunghiuri de scurtcircuit ABαC şi ABβC nu sunt egale între ele:
AB   rsc I 1  AB   rsc I 1 (130)
B  C  X sc I 1  B  C  X sc I 1 (131)

  pg. 25
 Din această prezentare rezultă că transformatoarele sunt de tipuri constructive diferite şi de
puteri diferite.
Se notează:
sc   B AC (132)
sc   B AC (133)
Se poate scrie:
Zsc  Zsce jsc (134)
j
Zsc  Zsce sc (135)
Relaţia (129) rezultă şi din condiţia ca valoarea curentului de egalizare, să fie zero.

fo
Din figura 24 rezultă: diferenţa defazajelor triunghiurilor de scurtcircuit este egală cu dife-
renţa defazajelor dintre I1α şi I1β în raport cu tensiunea secundară.
 sc   sc       (136)

ra
Concluzie:

-T
Pentru ca diferenţa defazajelor să nu influenţeze nefavorabil repartiţia sarcinilor între trans-
formatoarele ce funcţionează în paralel, se cere ca raportul puterilor să nu depăşească 3:1.
Considerând:
 sc   sc (137)
rezultă că relaţia:

  e
U
I1 Zsc Zsc j( sc  sc )
(138)
G
I1 Zsc Zsc
nu va mai reprezenta un raport de fazori ci un raport de numere reale.
O

Rezultă:
I1 Zsc
 (139)
G

I1 Zsc
Dacă relaţia (121):
I 1  I 1  I 1 (121)
ea

*
se amplifică cu m1U2’ , rezultă pentru φα= φβ:
m1 I1 U 2 '*  m1 I1 U 2 '*  m1 I1 U 2 '* (140)
irc

deci o relaţie dintre puterile aparente la φα= φβ.

S1  S   S  (141)
ZscIsc
M

100 usc Sn

I1 S U1 I n S
    (142)
I1 S ZscIsc I S usc Sn
100 n
U1
în care s-a notat:
- Inα, Inβ, Snα, Snβ – curenţii şi puterile aparente nominale ale transformatoarelor.
Relaţia (142) exprimă faptul că pentru ca repartiţia sarcinilor între transformatoarele ce func-
ţionează în paralel să fie proporţională cu puterile nominale, tensiunile lor de scurtcircuit trebuie să
fie egale: uscα= uscβ.
Se scoate Sβ din relaţia (142) şi rezultă:

  pg. 26
 usc S n
S  S (143)
usc Sn 
şi din relaţia (141):
S1  S   S  (141)
rezultă:
usc Sn S1 S1
S1  S  S  S   S 
usc Sn  usc S n usc  Sn Sn 
1   
usc S n Sn  usc usc 
S1 S n
 S  (144)

fo
Sn Sn usc

usc usc

ra
Pentru  transformatoare ce funcţionează în paralel, puterea debitată de transformatorul de
rang , va fi:


-T
 Si S n
 S  i 1 (145)
 usc
Sni
 usci
i 1U
G
O
G
ea
irc
M

  pg. 27