Sunteți pe pagina 1din 27

Capitolul I – Noţiuni introductive privind transformatoarele

Transformatorul este un aparat static destinat a modifica parametrii energiei electrice sub formă de c.a., de la o tensiune şi un curent dat, la alte valori ale acestora.

Deoarece nu conţine organe în mişcare, el nu este o maşină electrică. Studiul transformatorului la cursul de maşini electrice se justifică prin faptul că principiul de funcţionare este comun şi anume, legea inducţiei electromagnetice. Un transformator, în principiu este format dintr-un miez de fier pe care se găsesc două înfăşurări cu număr de spire diferite, fără legătură electrică între ele.

Prin alimentarea uneia dintre înfăşurări în c.a., se produce în miezul magnetic un flux

variabil în timp, care înlănţuie şi cealaltă înfăşurare inducând astfel în aceasta o t.e.m.

proporţională cu numărul ei de spire. Înfăşurarea racordată la sursa de energie electrică este

înfăşurarea primară iar înfăşurarea care debitează energie electrică către receptoare, este

înfăşurarea secundară.

Din cele prezentate rezultă că transformatorul nu poate funcţiona în c.c.

ă c ă transformatorul nu poate func ţ iona în c.c. I.1. Datele nominale ale transformatoarelor
ă c ă transformatorul nu poate func ţ iona în c.c. I.1. Datele nominale ale transformatoarelor

I.1. Datele nominale ale transformatoarelor

Datele nominale ale transformatoarelor sunt înscrise pe tăbliţa indicatoare care se află

fixată pe fiecare transformator în parte.

a. Puterea aparentă utilă nominală – Sn [VA] sau [KVA].

b. Tensiunile nominale:

-

- Secundară – U

Primară – U 1 [V] sau [KV];

2 [V] sau [KV].

c. Curenţii nominali:

-

-

Primar – I 1 [A];

Secundar – I 2 [A].

d. Frecvenţa – f [Hz].

e. Numărul de faze – monofazat, trifazat.

f. Tensiunea de scurtcircuit – Usc [%] (caracterizează căderea de tensiune în înfăşurări

în sarcină).

g. Procedeul de răcire şi agentul de răcire.

h. Regimul de funcţionare:

- De scurtă durată;

- Intermitent;

- De lungă durată.

i. Greutatea totală (greutatea transformatorului şi greutatea uleiului).

I.2. Clasificarea transformatoarelor

Transformatoarele se pot clasifica după mai multe criterii:

a. După domeniul de utilizare:

1. Transformatoare de putere, utilizate în staţiile de transformare ale sistemului electro-energetic.

2. Transformatoare speciale de putere, utilizate la alimentarea cuptoarelor electrice

din metalurgie, a instalaţiilor de redresare şi ondulare, pentru sudare, etc.

3. Transformatoare pentru reglajul tensiunii în reţelele electrice.

4. Autotransformatoare de intercomunicare a reţelelor electrice.

5. Autotransformatoare şi transformatoare utilizate la pornirea motoarelor de c.a. (asincrone şi sincrone).

6. Transformatoare de măsură (de curent şi de tensiune).

7. Transformatoare de înaltă tensiune pentru încercări.

8. Transformatoare folosite în aparate electronice.

9. Transformatoare amplificatoare energetice.

10. Stabilizatoare de tensiune.

11. Multiplicatoare de frecvenţă,

12. Transformatoare pentru producerea de impulsuri de tensiune.

b. După numărul de înfăşurări:

1. Cu două înfăşurări.

2. Cu trei înfăşurări, folosite pentru interconectarea a trei reţele cu tensiuni nominale

diferite.

3. Cu mai multe înfăşurări.

4. Cu o singură infăşurare – autotransformatorul.

c. După valoarea (mărimea) tensiunii secundare:

1. Transformatoare ridicătoare de tensiune (U >U )

2

1

– se instalează de obicei în apropierea centralelor electrice pentru a putea

ridica tensiunea în linie şi deci, pentru a reduce pierderile Joule în ea.

2. Transformatoare coborâtoare de tensiune (U <U )

2

1

– se instalează în staţiile de reducere a tensiunii la valorile centralei de

distribuţie a energiei electrice la diverse receptoare.

d. După numărul de faze:

1. Monofazate.

2. Trifazate.

3. Polifazate.

e. După agentul de răcire:

1. Transformatoare răcite în aer (uscate).

2. Transformatoare răcite în ulei sau alte lichide.

3. Transformatoare impregnate în răşini epoxidice sau implantate în nisip.

f. După modul de răcire:

4. Cu răcire naturală (mişcarea naturală a agentului de răcire).

5. Cu răcire forţată (agentul de răcire este antrenat cu o pompă sau un ventilator.

Capitolul II – Teoria generală a transformatorului

II.1. Introducere

În cele ce urmează se vor prezenta o serie de probleme generale privind funcţionarea transformatoarelor, aplicate transformatorului monofazat. Problemele specifice funcţionării transformatoarelor trifazate şi celor polifazate vor fi studiate în capitole separate.

II.2. Ecuaţiile transformatorului

Funcţionarea transformatoarelor se bazează pe principiul interacţiunii electromagnetice a

două sau mai multe circuite imobile între ele.

Considerăm un transformator monofazat (figura 1). Înfăşurarea primară A-X este

alimentată cu o tensiune alternativă de valoare instantanee u , de frecvenţă f. În înfăşurare va

1

circula un curent i . Acest curent i 1 va produce în miez fluxul util
circula un curent i . Acest curent i
1 va produce în miez fluxul util variabil în timp Φ.
1
i
A
a
i
Conform principiului inducţiei, atât în înfăşurarea
1
2
P
S
S
P
primară cât şi în înfăşurarea secundară se induc
miez
e
e
t.e.m. instantanee e
şi e .
1
2
1
2
Dacă se conectează circuitul înfăşurării
u
u
Z
1
2
s
secundare la bornele unui consumator de impedanţă
Z , acesta va fi parcurs de curentul i , la bornele
s
2
i
w 1 consumatorului aplicându-se tensiunea u . Se
1
2
x
X
w
i
produce astfel trecerea energiei electrice din
2
2
Φ
Φ
s2
s1
circuitul primar în circuitul secundar.
Φ

Fig. 1. Principiul de funcţionare al

transformatorului monofazat.

II.2.1. Ecuaţiile transformatorului în mărimi instantanee

1 spire ale înfăşurării primare va produce solenaţia w 1 i 1.

2 spire ale înfăşurării secundare va produce solenaţia w 2 i 2 .

Solenaţia produsă de circuitul primar trebuie să compenseze solenaţia produsă de circuitul

secundar şi să producă o solenaţie w i

transformatorului.

0 necesară creerii fluxului util Φ din miezul

Curentul i , parcurgând cele w

Curentul i , parcurgând cele w

1

2

1

i

Din cele arătate rezultă egalitatea:

este curentul din primar care serveşte magnetizării miezului.

0

(1)

Semnul minus (-) din faţa solenaţiei secundare este destinat a scoate în evidenţă

w

1

i

1

= -w

2

i

2

+ w

1

i

0

,

caracterul antagonist al câmpurilor produse în miez de curenţii ce parcurg cele două înfăşurări.

Ecuaţia solenaţiilor este:

(2)

Fluxul util Φ, care se distribuie uniform în secţiunea miezului, înlănţuie toate spirele celor două înfăşurări şi induce în ele t.e.m.:

(3)

i  w i  w i w 1 1 2 2 1 0
i
 w
i
 w
i
w 1
1
2
2
1
0

e

1

= -w

1

d

dt

-

în primar:

-

în secundar:

e

2

= -w

2

d

dt

(4)

Solenaţiile w 1 i 1 şi w 2 i 2 produc şi fluxuri de scăpări: primar Φ s1 , respectiv Φ s2 . Prin flux de scăpări se înţelege fluxul produs de o solenaţie care înlănţuie numai înfăşurarea care l-a creat. Aceste fluxuri de scăpări se închid în mare parte prin mediul magnetic din jurul înfăşurărilor care au permeabilitate constantă. Se poate considera că inductanţele de scăpări corespunzătoare acestor fluxuri, sunt constante:

(5)

d

s1

2

dt

d

dt

 L

s1

 L

 L

di 1

di 1 dt

dt

s2

di

s2

2

dt

-

-

e

e

s1

s2

= -w

1

= -w

(6)

Aplicând circuitului primar a doua lege a lui Kirchoff, se poate scrie:

u

1

e

1

e

s1

r

1

i

1

(7)

în care r

1 este rezistenţa înfăşurării primare.

Înlocuind în relaţia (7), relaţiile (3) şi (5), rezultă:

d

dt

di

1

 

u

1

w

1

d

dt

L

s1

di

1

dt

r

1

i

1

 

i

2

 

- u

2

w

2

d

dt

L

s2

di

2

dt

r

2

i

2

u

1

- w

1

L

s1

dt

r

1

i

1

(8)

(9)

Pentru circuitul secundar se poate scrie:

2

r

2 este rezistenţa înfăşurării secundare.

- u

e

2 2

e

s2

2

- w

2

d

dt

L

s2

di

2

dt

r

2

i

2

în care r

- u

Înlocuind în relaţia (9), relaţiile (4) şi (6), rezultă:

(10)

Ecuaţiile (8) şi (10) permit studiul tuturor fenomenelor care au loc în transformator, fără

aproximări.

II.2.2. Raportul de transformare

Prin raport de transformare al transformatorului k, se înţelege raportul t.e.m. induse în

cele două înfăşurări de către fluxul util:

k

k

e

1

-

w

1

d

dt

e

2

-

w

2

d

dt

w

1

w

2

(11)

(12)

Mărimea din relaţia (12) prezintă o importanţă teoretică şi practică, deosebită.

II.2.3. Transformatorul raportat

Pentru uşurarea studiului cantitativ al fenomenelor din transformator şi pentru construirea

diagramelor se raportează parametrii ambelor înfăşurări la acelaşi număr de spire, de obicei la cel primar w 1 . Pentru aceasta, se calculează parametrii înfăşurării secundare cu numărul de spire w 2 la valori corespunzătoare numărului de spire w 1 , punându-se condiţia ca prin această operaţie să nu fie influenţat procesul energetic din transformator. Toate mărimile raportate la primar se notează cu indicele “ ’ ”: e 2 ’, i 2 ’, r 2 ’, Ls 2 ’, u 2 ’. Ecuaţia solenaţiilor se poate scrie sub forma:

i

0

i

1

i

2

w 2

w

1

Înlocuind relaţia (12) în relaţia (13), rezultă:

2

1

w

1

i 0

i

1

i

i

2

i

2

'

w

2

Curentul raportat, rezultă:

i

'

2

i

2

w

2

w

1

i ' 2 i 2  k
i
'
2
i
2 
k

Plecând de la ecuaţiile (3) şi (4),

t.e.m. raportată, rezultă:

e

1

= -w

1

d

w

1

dt

w 2

e

2

e

1

= ke

2

Ecuaţia (9) înmulţită în ambii mebri cu k, rezultă:

(-u

2

e

2

e

s2

r

2

i

2

)

k

- ku

ke

2 2

k e

s2

Din ecuaţia (10) înmulţită în ambii mebri cu k, rezultă:

r

d

dt

di

2

dt

w

1

d

d  dt

dt

(-u

2

w

2

L s2

2

i

2

)

k

- ku

2

- ku

2

Se fac următoarele notaţii:

w

ku

k

2

1

2

L

d

dt

k

2

= u

2

'

s2

= L

s2

L

'

s2

di

2

k

dt

k

2

r 2

i

2

k

' e = e 1 2  kr i 2 2 di 2 kL 
'
e
= e
1
2
 kr
i
2
2
di
2
kL
 kr
s2
2
dt

i

2

Înlocuind relaţiile (19) şi (20) în relaţia (18), rezultă:

- u

'

2

w

1

d

dt

L

s2

'

di

'

2

dt

r

2

'

i

2

'

Prin operaţia de raportare nu se modifică:

-

-

puterea electromagnetică (internă) secundară:

e

2

i

2

=

e

2

'

k

ki

2

'

pierderile prin efect Joule:

r

2

i

2

2

=

r

2

'

k

2

k

2

i

'

2

e

2

2

'

i

'

2

r

2

'

i

2

'

2

(13)

(14)

(15)

(16)

(17)

(18)

(19)

(20)

(21)

(22)

(23)

- căderea de tensiune inductivă secundară raportată:

 

'

L

di

2

'

'

L

'

di

2

 

s2

dt

=

L

s2

 

k

di

2

1

s2

dt

 
 

e

2

 

k

2

dt

 

1

'

'

   

k

e

2

e

2

(24)

Parametrii sarcinii (Z s , r s , L s ) se raportează în acelaşi mod.

II.2.4. Ecuaţiile operaţionale ale transformatorului

d

dt

s

Ecuaţiile diferenţiale de mai sus pot fi scrise sub formă operaţională, înlocuind operatorul

. În această formă, ele sunt mai convenabile, în special pentru studiul regimului

tranzitoriu. Au fost deduse ecuaţiile:



i

1

i

2

'

i

0

L

di

1

u

1

 e

1

s1

dt

r

1

'

'

2

 e

1

'

i

u 1  

i

1

 


- u

2

'

2

e

1

i

0

- u

'

L

s2

i

sL

s1

sL

1

s2

 

e

1

di

2

dt

r

1

i

' '

i

2

i

1

r

2

'

i

1

r 2

' '

i

2

'

2

Aceste ecuaţii se mai pot pune sub forma:

i

u

1

 

  - u

i

'

2

i

0

i

1

 e

1

1

'

2

 e

1

(sL

'

s1

r )

1

'

i

2

(sL

s2

r

2

'

)

Se introduce noţiunea de impedanţă operaţională:

- pentru primar:

- pentru secundar:

Z

1

(s) = sL

s1

r

1

'

'

'

Z

2

1

(s) = sL

(s) = i Z (s)

1

1

s2

1

1

r

2

u

1

2

'

u

u 1 (s) = i Z (s) i Z

'

2

i Z

1

2

'

(s) i

(s)

0

Z

'

2

'

(s) , sau :

i

(s) u

Z

0

2

2

'

(25)

(26)

(27)

(28)

(29)

II.2.5. Schema echivalentă în T

Ecuaţiile operaţionale (27) conduc la ideea că fiecare din cela două înfăşurări ale

transformatorului poate fi privită ca formată din înserierea unei bobine cu miez de fier fără

pierderi Joule şi fără scăpări, cu o bobină fără miez de fier cu rezistenţă r

respectiv r 2 şi L s2 ’. La transformatorul raportat, w 2

1 şi i ’ pot fi înlocuite printr-o singură bobină prin care trece curentul de

magnetizare i 0 = i 1 +i 2 ’. În acest fel, bobina străbătută de curentul de magnetizare i 0 poate fi

considerată ca servind pentru producerea fluxului util.

= w . Deci, ambele bobine cu miez de fier

parcurse de curenţii i

1 şi inductanţă L s1 ,

1

2

Considerând că această bobină fictivă are impedanţa operaţională:

rezultă:

Z

m

(s) = sL

12

r

m

(30)

i

0

=

-e

1

Z

m

(s)

(31)

Rezistenţa r m a bobinei fictive este echivalentă unei rezistenţe străbătute de curentul de magnetizare pe care s-ar consuma o putere egală cu pierderile în fier ale transformatorului p Fe . Deci:

(32)

r m

=

p Fe

i

0

2

L 12 este coeficientul de inducţie mutuală şi se determină din relaţia:

e

1

= w

1

d

dt

L

12

di

0

dt

Considerând impedanţa operaţională raportată la primar, este:

ţ a opera ţ ional ă raportat ă la primar, este: (33) , tensiunea la bornele

(33)

, tensiunea la bornele sarcinii,

' ' ' ' ' ' u  Z s (s)i 2 = (sL 
' '
' '
' '
u
 Z
s (s)i
2 = (sL
 r
)i
, din care se deduce:
(34)
2
s
s
2
e
'
'
'
'
'
1
e
Z
(s)i
Z
(s)i
i
(35)
1
s
2
2
2
2
'
'
Z
(s)
Z
(s)
s
2
- e
e
'
1
1
şi deoarece
i
 i
 i
,
i 
,
1
0
2
1 (s)
Z
'
'
m
Z
(s)
Z
(s)
s
2
1
1 
i

e
(36)
1
1
Z
(s)
'
'
m
Z
(s)
 Z
(s)
s
2
1
-e
 i
(37)
1
1
1
1 
 ' 
Z
(s)
'
m
Z
(s)
 Z
(s)
s
2
Înlocuind şi în ecuaţia primă din sistemul de ecuaţii operaţionale, rezultă:
1
u
(s)
u
1
e
u
i
Z (s)
i 1 
1
1
1
1
1
1
Z
e (s)
Z 1 (s) 
Z
(s)
'
'
1
1
m
Z
(s)
Z
(s)
s
2
Z
(s)
'
'
m
Z
(s)
Z
(s)
s
2
Conform ultimei expresii, schema echivalentă corespunzătoare impedanţei echivalente

Z (s) va fi o schemă în T, prezentată în figura 2.

e

Deci, transformatorul poate fi reprezentat prin înlănţuirea a trei circuite, circuitul primar

fără miez, de impedanţă operaţională Z (s),

străbătut de curentul i , înseriat cu circuitele de

m (s) şi secundar de impedanţă

Z (s) şi Z ’(s), montate în paralel între ele şi

r 1 sL sL’ i s1 i ’ r ’ s2 2 1 2 i
r 1 sL
sL’
i
s1
i
r ’
s2
2
1
2
i
0
r ’
r
s
m
u 1 e
u ’
1
2
sL’
sL
s
12
Fig. 2. Schema echivalentă în T a transformatorului.

1

1

magnetizare Z

2

s

străbătute de curenţii i

0 şi respectiv –i 2 ’.

II.2.6. Ecuaţiile transformatorului în mărimi sinusoidale

Dacă tensiunile, t.e.m. şi curenţii sunt funcţii sinusoidale de timp, atunci valorile lor

eficace pot fi reprezentate prin mărimi complexe corespunzătoare.

(39)

La fel se procedează şi cu celelalte mărimi. Dacă se înlocuiesc valorile instantanee în ecuaţiile scrise în mărimi instantanee, se obţine:

I

(41)

1

(42)

(40)

I

ă rimi instantanee, se ob ţ ine: I (41) 1 (42) (40)  I u 1

u 1

2U sin t U Ue

1

2

I

2

s1

w

1

r I

1

0

s1

r

2

I

2

j0

w

U

1

1

1

w

E

1

E

U  E E

2

1

Fie curentul din primar de forma:

i 1

2I sin ( 1
2I sin (
1

t -

 

1

)

(43)

în care, φ 1 este defazajul curentului din primar în raport cu tensiunea u 1 .

di

dt

1

d I   L 2 sin (t  ) L s1 1 s1 dt
d
I
  L
2 sin (t  ) L
s1
1
s1
dt
 L
di 1 sin
 t 
X I
s1
1
1
dt
2
E
2 sin
   
t
e s1
s1

= -L

s1

2I cos(t  )  1  2 sin  t  2  
2I cos(t  ) 
1
2 sin
 t 
2
2

e

s1

(44)

este o mărime sinusoidală defazată

Această relaţie exprimă faptul că t.e.m. de scăpări e

s1

cu /2 în urma curentului ce o produce

Sub formă complexă:

- pentru primar:

- şi analog pentru secundar

E

E

s1

s2

  jX   jX

1

I

2

1

I

2

(45)

(46)

în care:

- L X

s1

1

este reactanţa de scăpări a înfăşurării primare

- L X este reactanţa de scăpări a înfăşurării secundare

s2

2

Cu aceste notaţii, ecuaţiile tensiunii primare şi secundare, se pot pune sub forma:

U

U

1

2

r I

1

1

r

2

I

E

1

2

E

jX

1

2

jX

I

1

2

I

2

Dacă se face raportarea la primar:

E

2

E

1

r

2

I

2

'

jX

'

2

I

2

Impedanţele operaţionale de forma: Z (s)

s

de forma: Z r jL .

'

U

r

'

2

sL

(47)

(48)

(49)

se înlocuiesc cu impedanţe complexe

Schema echivalentă în T este valabilă în mărimi complexe.

Ecuaţiile vor lua forma:

I

U

 


1

- U

I

2

'

I

0

1

 E

1

Z I

1

1

'

2

 E

2

Z

2

'

I

2

'

II.2.7. Diagrama fazorială a transformatorului

Se presupun cunoscute:

- tensiunea la bornele sarcinii U

- curentul de sarcină I

- defazajul φ

2 ’;

2 ’;

2 dintre tensiunea la bornele sarcinii şi curentul de sarcină.

(50)

Fig. 3. Diagrama fazorial ă pentru sarcin ă activ-inductiv ă φ 2 >0. Fig. 4.

Fig. 3. Diagrama fazorială pentru sarcină activ-inductivă φ

2 >0.

ă pentru sarcin ă activ-inductiv ă φ 2 >0. Fig. 4. Diagrama fazorial ă pentru sarcin

Fig. 4. Diagrama fazorială pentru sarcină activ-capacitivă.

II.2.8. Transferul puterilor în transformator

Considerăm diagrama din figura 3 şi proiectăm mărimile din patrulaterul 3 pe direcţia

fazorului I 1 .

U

1

cos

1

E cos

1

1

r I

1

1

Relaţia de mai sus se înmulţeşte cu I 1 .

U cos

1

 

1

E

1

cos

 

1

r I

1

1

I

1

2 I cos   E I cos   r I U 1 1
2
I
cos 
 E I
cos 
 r I
U 1
1
1
1
1
1
1
1

Din această ecuaţie se defineşte:

P  U I cos  1 1 1 1 2  r I P
P
 U I
cos 
1
1
1
1
2
 r I
P j1
1
1

puterea absorbită de transformator

puterea transformată în pierderi Joule în înfăşurarea primară.

(51)

(52)

P M1

E I

1

1

cos

1

puterea transferată câmpului magnetic.

Se proiectează triunghiul curenţilor pe direcţia t.e.m. induse (pe axa verticală).

'

2 . A fost necesară neglijarea semnului minus (-) din faţa fazorilor t.e.m.

E 1 şi curent I 2 ’, care scoate în evidenţă efectul de reacţie al mărimilor respective în raport cu tensiunea U 1 şi curentul I 1 .

I

1

cos

1

I

0a

I

2

cos

Ecuaţia U I cos

1

1

1

E I

1

1

cos

1

r I

1

1

2

 

'

'

'

E

1

I

1

cos

1

E

2

I

0a

E

2

I

2

cos

2

se înmulţeşte cu E 1 = E 2 şi se obţine:

Din această ecuaţie se defineşte:

 

'

'

P M

E

2

I

2 cos

2

P Fe

E

2

'

I

0a

puterea electromagnetică.

puterea necesară acoperirii pierderilor în fier.

(53)

În al treilea caz, proiectând patrulaterul tensiunii secundare raportate, 1, pe direcţia

fazorului I 2 ’, rezultă:

E

2

cos

2

r

2

'

I

' '

2 U

2

cos

2

I

2

'

2

 

'

' '

 

' '

 

E 2

I

2

cos

2

r

2

I

2

U

2 I

2

cos

2

(54)

relaţie din care se defineşte:

P

2

U

2

' '

I

2 cos

2

P

j2

r

2

'

I

2

' 2

puterea utilă la bornele sarcinii

puterea consumată sub formă de pierderi Joule în înfăşurarea

secundară.

În concluzie, se poate scrie:

P

P

P

1

M1

M

P

M1

p

j1

P

M

P

2

p

p

Fe

j2

P 1

P

2

p

Fe

p

j1

p

j2

(55)

Bilanţul puterilor reactive se obţine analog, dacă se proiectează patrulaterele tensiuniilor

şi triunghiul curenţilor pe direcţiile perpendiculare celor de mai sus. După amplificare cu curenţii

respectivi, se obţin relaţiile:

P 1 P M1 p j1 P M p Fe P 2 p j2
P
1
P
M1
p j1
P
M
p
Fe
P
2
p j2

Fig. 5. Bilanţul puterilor.



U

1

I

1

U

E

2

1

I

1

sin

'

I

2

'

sin

 

1

X I

1

1

2

E

1

' '

I

2

cos

 

1

 

2

X

2

E I

1

0r

I

E

2

2

'

I

1

sin

1

'

2

' '

2 I

E

sin

2

2

sin

1

II.3. Funcţionarea transformatorului în gol

(56)

Un transformator funcţionează în gol, când înfăşurarea sa primară este alimentată la tensiune U 1 şi frecvenţă f, iar circuitul secundar este deschis. Transformatoarele moderne de forţă cu puteri între 0,6 KVA şi 190 KVA, absorb în gol un curent I 0 ce reprezintă între 10% şi 0,9% din curentul nominal.

II.3.1. Schema echivalentă şi diagrama fazorială la funcţionarea în gol

Deoarece la funcţionarea în gol, curentul I 2 = 0 (curentul de sarcină este nul) deci, I 2 ’ = 0

iar ecuaţiile transformatorului scrise în mărimi complexe, vor fi:

I


1

U

U

U

I

0

1

 E

1

'

E



20

1

2

 E

1

Z

1

I

0

'

sau U

20

r I

1

0

jX

1

'

I

0

E

2

(57)

Pe baza ecuaţiilor de mai sus, schema echivalentă în T va deveni ca în figura 6 iar diagrama fazorială ca în figura 7.

r 1 jX I 1 0 I 0 r m E 1 U 1 jX
r 1 jX
I
1
0
I
0
r m
E
1
U 1
jX

m

Fig. 6. Schema echivalentă în T.

r m E 1 U 1 jX m Fig. 6. Schema echivalent ă în T. -

-

Fig. 7. Diagrama fazorială.

Curentul reactiv I

0 are două componente:

I 0r

– componenta reactivă – serveşte producerii fluxului magnetic util Φ şi este în fază cu

acesta;

-

I 0a

– componenta activă – defazată cu 90˚ înaintea componentei reactive, acoperă

pierderile în fier şi Joule la mersul în gol.

Vor fi valabile expresiile:

I 0

I 0

 I  jI 0a 0r 2  I 2  jI 0a 0r
 I
 jI
0a
0r
2
I
2  jI
0a
0r

(58)

(59)

Pe diagramă, I

Impedanţa înfăşurării primare formată din rezistenţa ohmică şi rezistenţa de scăpări, este:

0 este defazat cu α înaintea fluxului util.

Z 1 r jX şi are o valoare nulă, dictată din considerentul de reducere a pierderilor şi a căderii

1

1

de tensiune, deci, de creştere a randamentului.

Deoarece şi curentul de mers în gol I

0 este mic, rezultă că se poate neglija căderea de

tensiune de mers în gol pe înfăşurarea primară:

r

1

jX

1

I

0

0

. De aici rezultă:

:  r 1  j X 1   I 0  0 . De
:  r 1  j X 1   I 0  0 . De

U 1 2  E 2   jw

1

1

max

(60)

deci, fluxul util este proporţional cu tensiunea de alimentare.

De aici decurg următoarele:

k

E 1 U

E

1

U

2 20

(61)

- Curentul de mers în gol şi componentele sale depind de tensiunea de alimentare şi sunt constante dacă, alimentarea transformatorului are loc la tensiune constantă.

- Se pot neglija pierderile Joule în înfăşurarea primară la mersul în gol.

- Puterea activă absorbită de transformator la mersul în gol P 0 , serveşte la acoperirea pierderilor în fier.

(62)

U

1

2
2
2  E 1 1  w 1  max
2  E
1
1
w 1 
max
2   jw  1 max 2  f   w  
2   jw
1
max
2
f
w

1
max
2

2fw  1
2fw
1

E

1

(63)

max

Dacă se renunţă la indicele “max”, rezultă:

E 1 2fw 

E 1 2fw



1

 

E

1



 2fw

2fw

2

,

unde :

2  4,44

2 4,44

(64)

(65)

Aceste relaţii sunt fundamentale la dimensionarea înfăşurărilor transformatoarelor.

II.3.2. Pierderi în fier

Pierderile în fier sunt pierderi prin:

- curenţi turbionari;

- histerezis.

Aceste pierderi se calculează cu o relaţie empiric