630 ECONOMIA POLITICA INTERNATIONAI-A

ace§tia sunt traficati anual citre Statele Unite. In 2005, Departamentul de Stat
american a enumerat 14 (ari care nu fSceau eforturi suficiente pentru a opri traficul
uman, inclusiv state prietene precum KuweituI 51 Jamaica"".
in general, migratia Sud-Nord de toate tipurile creeazfi pentru statele industria-
lizate probleme care, se pare, pot fi rezolvate numai prin soluvionarea problemelor
Sudului insu$i. In mfisura in care Nordul nu ajuta la rezolvarea acelor probleme,
oamenii din Sud pot apela la alte solu^ii, care includ adesea strategii revolu(ionare.

RevoIu}ia
Saracia §i lipsa accesului la satisfacerea nevoilor umane ftindamentale constituie
motivele principale ale revoluiiilor, in special cind oamenii sSraci li vSd pe allii
aaind mult mai bine"^. Majoritatea mi^ciriJor revoluiionare imbrati$eaza idealurile
egalitare - 0 distribujie mai echilibrata a bogatiei ji puterii. Revoluliile politice au ca
scop schimbarea formei de guvemamant; revoluliile sociale urmaresc de asemenea
modific3ri in structura societaiii, cum ar fi relatiile de clasS. Cele mai multe jari din
Lumea a Treia au avut mi§cari revoluiionare active la un moment dat dupa c^stigarea
independentei.

Mi§c^ile revolutionare
in anii Rizboiului Rece, mi^carea revolutionara clasica in Lumea a Treia era o
insiu'genta comunistS care i$i avea bazele la sate. O astfel de revolutie era organizata
in mod tipic de student! dezamagij!, intelectuali $i muncitori calificaji - adepji, de
obicei, ai unci variante a ideologiei marxiste - care ca$tigau sprijinul muncitorilor §i
al taranilor. Xintele sale erau statul, fortele militare care sprijineau statul $i clasele
superioare, ale carer interese erau deservite de slat. De obicei, „imperialismul
american" sau 0 alta asemenea prezenia straina erau privite ca prieten al statului §i
du§man al revolutiei*^.
Uneori, guvemul american oferea ajutor mililar direct guvemelor care se con-
fruntau cu mi$cari revoluiionare; in mai multe iSr! au fost u:im!$i consilieri militar!
americani §! chiar trupe combatante pentru a ajuta la inabu$irea revoluiiilor §1 la
impiedicarea preluarii puterii de catre comuni^ti. SUA au incercat adesea (dar rareori
41. US Department of Slate, Trafficking in Persons Report 2005, Departamentul de State,
^ahington, DC, 2005.
42. Theda Skocpol, Social Revolutions in the Modem World. Cambridge, 1994 ; Theda Skocpol,
States and Social Revolutions: A Comparative Analysis of France, Russia, and China.
Cambridge, 1979; Robert Ted Gurr. Wiy Men Rebel, Princeton, 1970; Doug McAdam,
Sidney Tkrrow 51 Charles Tilly, Dynamics of Contention, Cambridge, 2001.
43. Michael Parenti, The Sword and the Dollar: Imperialism. Revolution, andthe Arms Race, St.
Martin's, New York. 1988.
 DECALAJUL NORD-SUD
631
CU succes) sa gaseasca o a treia forja, intre dictatorii represivi §i revoluiionarii comu-
iii§ti, care sa fie democratica, capitalisca §i angajaia in favoarea reformei pa§mce. In
ceea ce o privejte, Uniunea Sovietica a oferii intotdeauna arme revoluiionarilor §i i-a
ajutat sa se antreneze, Daca o revolutie cagtiga puterea, atunci Uniunea Sovietica era
cea care furniza arme noului guvern §1 care ii trimitea consilieri militari, iar
americanii cei care ii sprijineau pe rebelii antiguvemamentali.
Astfel, politica interna a larilor din Lumea a Treia s-a impletil cu politicile
marilor puteri in contextul decalajului Nord-Sud. in realilate, multe dintre aceste
guveme §i revoluiii au avut putine in comun cu comunismul global, cu capitalismul
sau cu imperialismul. Acestea au fost luple intre forjele locale - uneori intre bogati
§i sdraci, alteori intre grupuri etnice rivale - in care au fost atrase marile puleri.
Unele revolu(ii din Lumea a Treia au reu$it sa preia conducerea: s-au intarit, au
ocupat cateva ora§e mari §i (adesea ca urmare a dezertarii unci pSrii a armatei
guvemamentale) au mar^aiuit spre capitals §i au preluat controlul. Noi strategii exteme
au urmat rapid (vezi „Guvernele postrevolulionare" mai departe in acest capitol).
In alte pSrii, §i mai frecvent, revoluliile au e§uat: forte de gheriia din ce in ce mai
mici au fost impinse tot mai departe spre regiunile rurale, avSnd o susiinere populara
in scadere. Un al treilea rezultat a devenit mai obi§nuit in ultimii ani - o revolutie
ajunsa intr-un punct mon, in care, dupa zece sau douazeci de ani de razboi de
gheriia, nici revolutionarii, nici guvemul nu ca§tiga. in aceste cazuri, comunitatea
intemationaia poate interveni pentru a negocia incetarea focului §i revenirea revo-
lutionarilor la participarea politica pa§nica printr-o serie de reforme in practicile
guvemamentale. Acest lucni s-a intamplat cu succes in El Salvador, iar in alte parti
cu grade diferite de reu§ita.
Revoluiia chineza din anii '30-'40 a conslituit un model de revolutie comunista de
succes, timp de mai multe decenii dupa aceea. In Asia de Sud-Est, gherilele
comuniste au preluat in cele din urma puterea in Vietnamul de Sud, Cambodgia §i
Laos, dar au pierdut in Thailanda, Birmania §i Malaysia, in America Latina, forjele
lui Fidel Castro au preluat puterea in Cuba, in 1959, dupa ani de razboi de gheriia.
Dar atunci cSnd tovarajul de arme al lui Castro, Che Guevara, a incercat sa reproduca
modelul in Bolivia, a e§uat §i a fost ucis*^.
Pana la inceputul anilor '90, revolutiile comuniste din Lumea a Treia pareau sa se
fi epuizat singure ~ ca^tigSnd in unele locuri, pierzand in alteie §i ajungSnd in impas
in cSteva lari. Sfar§itul Razboiului Rece a pus capat sprijinului supraputerilor pentm
ambele pSrii, iar prabu§irea Uniunii Sovietice §i adoptarea in China a reformelor
economice orientate spre capitalism au retezat din radacini chemarea ideologica a
revolutiilor comuniste.
Mai multe mi$cari revolutionare comuniste din Peru au persistat dupa Razboiul
Rece, folosind tactici brutale de terorism cSrora guvemul peman le-a raspuns cu
44. Cynthia McClintock, Revolutionary Movements in Latin America, US Institute of Peace,
>^^shington, DC, 1998; Jorge Dominguez, To Make a Wjrld Safe for Revolution : Cuba's
foreign Policy, Harvard, 1989; Forrest D. Colbum, The Vogue of Revolution in Poor
Countries, Princeton, 1994.
632 ECONOMIA POLITICA INTERNATIONALA

represalii dure. Un grup a ocupat ambasada japoneza in timpul unci receptii din 1996
§i a (inut sute de straini ostatici timp de mai multe luni, panS cand un atac militar a
pus capat ocupatiei*^

Revoluliile islamice
De§i revoluliile din Lumea a Treia ii susiin aproape intotdeauna pe cei sSraci impotriva
celor bogati §i nationalismul impotriva imperialismului, caracterul particular al
acestor mi§cSri variazS in functie de regiuni |i perioade de timp. In Africa, unde
colonialismul a lasat in urmS graniie de stat in dezacord cu divizSrile etnice, multe
mi§cari revolutionare au un putemic fundament tribal §i provincial; acest lucru
poate alimenta secesionismul din partea unci provincii (precum Eritreea din Etiopia).
Mi§c3rile revolutionare asiatice au captat sentimentele generale anticoloniale, cmn
este cazul comum§tilor vietnamezi care au luptat pentru a-i alunga pe colonizatorii
francezi §i apoi au vSzut razboiul cu Statele Unite ca pe o continuare a aceleia§i
batalii. In America LatinS, unde independenta nationals a fost c^tigatiL cu mult timp
urma, revolutiile au avut tendinta de a fi exprimate in termenii tuptei de clasS
jMtriva elitelor bogate §i a aliatilor lor strSini (state §i CMN-uri).
in era care a urmat RSzboiului Rece, unele dintre cele mai viguroase mi^c^i
revolutionare sunt islamice, nu comuniste. Islamul este in prezent un pimct focal al
conflicmlui global Nord-Sud. Activi§tii politici islamici din tSrile Orientului Mijlociu,
la fel ca revolutionarii de oriunde, i§i trag principala sursS de putere din ap&rarea
cauzei maselor sSrace impotriva elitelor bogate. La fel ca §i alti revolutionari din
Sudul global, mi|carile islamice din tSri precum T\ircia §i Egipt i§i au sprijinul in
cartieiole saracacioase, imde revolutionarii fiirnizeaza uneori servicii de baza care
nu sunt asigurate de guvem. Gmpul libanez radical Hezbollah (sau Hizbollah) -
inclus pe lista SUA a organizatiilor teroriste dupa ani de atacuri asupra israelienilor,
in timpul ocupatiei israeliene a pariii de sud a Libanului - administreaza sute de
§coli, spitale §i alte inslitutii filantropice, iar din 2005 a detinut opt locuri in
Parlamentul Libanului**.
Mi§carile revolutionare islamice critica adesea comportamentele occidentalizate
ale elitelor conducatoare. De exemplu, in Iran, §ahul a fost inarmat de Statele Unite
ca un bastion impotriva expansiunii sovietice in Orienml Mijlociu. Revolutionarii
islamici care 1-au rastumat de pe tron in 1979 (condu§i de ayatollahul Khomeini) au
declarat ca SUA, ca principala forta politica §i culturaia in Vestul industrializat, sunt
„marele Satan" al lumii (mai tarziu, reformatorii din Iran au oferit alle interpretari
ale Islamului, mai putin combative).
45. '9/axd Stavig, The World of Tupac Amaru: Conflict, Community, and Identity in Colonial
Peru, Nebraska, 1999; Ellenbogen Gustavo Gorriti, The Shining Path: A History of the
Millenarian War in F^ru, North Carolina, 1999.
46. Mir Zohair Husain, Global Islamic Politics, ed. a ll-a, Longman, New York, 2003 ; John
L. Esposiio, Unholy War: Terror in the Name of Islam, Oxford, 2002 ; Bernard L-ewis, The
Crisis of Islam : Holy War and Unholy Terror, Modern Library Edition, New York, 2003.
 D E C A L A J U L NORD-SUD
633
Unele perspective islamice resping cadnil cultural cu baze europene pe care se
sprijinS sistemul international modem. AceastS respingere a fost ilustrata in mod
dramatic atunci cand, dupa revolutie, Iranul a refttzat si protejeze securitatea
diplomatilor americani §i integritatea leritoriaia a Ambasadei SUA in Iran (vezi
„Legile diplomatiei" la p. 371). Valorile occidentale referitoare la drepturile omului
§i rolul femeii au fost de asemenea respinse, in special de politicile e x t r e m e ale
mi§carii talibane din Afganistan. Bineinjeles, Islamul include un speciru larg de
practici politice §1 forme de guvemamant, care in cea mai mare parte nu sunt
revolutionare.
in timp ce revolutia iraniana a fost indreptata contra liderului sprijinit de SUA, un
razboi islamic de gherilS in Afganistan a demonslrat ca idei similare puteau triumfe
asupra unui lider sprijinit de sovietici. lata ca revolutionarii islamici au iniaturat mai
degraba comunismul §i dominafia sovietica decat capitalismul §i dominatia Vestului.
Dupa un deceniu de razboi civil distmctiv (in timpul camia sprijinul american le-a
fost de folos revolutionarilor), fortele islamice au preluat puterea in 1992. Cu toate
acestea, factiunile islamice au inceput apoi sa se lupte intre ele - lupte provocate in
parte de separdrile etnice $i regionale $i in parte de diferitii aliati straini ai factiunilor.
Facjiunea talibana fiindamentalista (vezi p. 266) a preluat in 1996, prin violenta,
controlul capitalei §i al majoritatii teritoriului Afganistanului, insa razboiul a con-
tinuat. Retcaua terorista Al-Qaeda a folosit teritoriul sub control taliban drept baza
globaia, pana cand interventia militara americana i-a readus la putere pe liderii
antitalibani in 2001.
Cu toate acestea, infrangerea fundamental i§tilor din Afganistan a provocat tensiuni
in tara vecina, Pakistan, un stat mai mare §i inarmat cu arme nucleare, al cami
conducator militar a incercat, incepand cu 2001, sa inabu§e extremi§tii islamici §i sa
mentina un guvern stabil, relativ secular. Partidele islamice radical antiamericane au
ca$tigat la alegerile din 2002 controlul asupra celor doua provincii ale Pakistanului
care se afia la granita cu Afganistanul. In alte parji ale Asiei, continua sa actioneze
gmpuri extremiste islamice aflate in legatura cu Al-Qaeda. Documente dezvaiuite in
C a m p a n i a din Afganistan din 2001 au dejucat o tentativa de a amnca in aer Ambasada
americana din Singapore, insa, in 2002, terori§tii au ucis sute de oameni - in cea mai
mare parte austt^alieni - intr-un atentat cu bomba la un club de noapte din Bali,
Indonezia. Consilierii americani au inceput intre timp sS ajute la contracararea
gherilclor islamice din Insulele Filipine. In 2003, Al-Qaeda §i gmpurile conexe au
dus la indeplinire atentate teroriste in intreaga lume - in Maroc, Arabia Saudita,
Rusia, Filipine, Indonezia, Irak |i Turcia - §1 si-au chemat adeptii sS mearga in Irak
pentm a lupta impotriva americanilor |i a aliatilor lor. in 2004 au amncat in aer
cateva gamimri de trenuri din Madrid, ucigSnd sute de oameni §i rSsmmand, se
pare, rezultatele alegerilor din Spania in defavoarea guvemului proamerican - §i
determinand astfel Spania sa-§i retraga Impele din Irak, in 2005, adeptii Al-Qaeda
au detonat bombe in metroul londonez §i in mai multe autobuze din capitala britanica.
in Algeria, revolutionarii islamici s-au organizat impotriva partidului conducator
care ii alungase in 1962 pe colonizatorii francezi, dar era vazut acum ca fiind corupt,
incapabil §i nu indeajuns de revolutionar. Partidele islamice au ca§tigat alegerile
634 ECONOMIA POUTICA INTERNATIONALA

parlamentare preliminare din 1991 §1 erau sigure de obiinerea puterii la alegerile finale.
ins3 armata a preluat conducerea, a anulat alegerile §i a declan§at opt ani de violenie,
pana cand un nou pre§edinte a incheiat un acord de pace cu principala factiune rebeia.
in alte parji ale Orientului Mijlociu, mi§carile islamice sunt active in T\inisia,
lordania §i Tadjikistan, in lordania, partidele islamice au controlat ani de-a riindul
cea mai mare parte a locurilor din parlament. in fosta republica sovietica Tadjikistan,
acestea au fost principala factiune in conflictul civil care a urmat dupM destramarea
Uniunii Sovietice. Revolutionarii islamici din OrientuI Mijlociu au fost de asemenea
profund interesati de soana musulmanilor amenintati de genocid in Bosnia, incepSnd
din 1992. Ei au vazut acest conflict ca facand parte dintr-o lupta regionaia (sau chiar
globaia) mai ampia a imperialismului occidental cre§tin impotriva Islamului - un
conflict care dateaza de la cruciadele de acum ^roape o mie de arri. in anii '90, civilii
musulmani au fost finta atacurilor cre§tinilor in razboaiele din Bosnia, Azerbaidjan
§i Cecenia.
Razboiul care a avut loc in 2003 in Irak a inflacarat sentimentele antiamericane
§i a ajutat la radicalizarea poliiicii peste tot in lumea musulmana, in special in iSrile
arabe, care au perceput invazia americana ca pe o umilire a demnitatii arabe §i o
paraleia a ocupSrii pamantului arab de catre Israel. Guvemul Tlirciei, condus de un
partid cu radacini islamice, a fost de acord sa permita tmpelor americane sa traverseze
Hircia in dmm spre Irak, insa ParlamerUuI TUrciel a refuzat sa fiica acest lucru, iar
fortele armate americane au fost nevoite sa se descurce fara un front nordic.

Guvemele postrevolulionare
cand revolutionarii reu§esc sa preia puterea, sunt afectate atit politica interna, c&t §i
cea internaiionaia a statului. Acest efecl s-a produs in 1949 in China; in Cuba in
1959; in Algeria in 1962; in Vietnamul de Sud, Cambodgia, Angola §i Mozambic
in 1975 ; in Nicaragua §i Iran in 1979; §i in Afganistan in 1992.
De§i revolutionarii sustin impartirea transparenta a bogatiei, dupa preluarea
puterii ei tind sa descopere ca actmiularea centralizata este mai practica: aceasta
ofera statului mai mult control asupra bogatiei 5! puterii (cu care sa rSspundS
nevoilor maselor sau sa capmgeasca buzunarele noilor lideri, dupa caz). in timp, este
posibil ca noua elita sa ajunga sa semene fostei elite, de$i oamenii sunt altii. in mod
similar, revolutionarii suspn adesea imbunatSiirea statutului femeii, insa dupa prelua-
rea puterii revolutionarii de gen masculin au avut tendinta de a-§i iniatura tovarasii de
gen feminin, iar rolurile traditionale de gen s-au reluat**^.
Dupa multe revolutii, asigurarea nevoilor umane fundamentale a fost grav ame-
nintata de violentele politice persistente §i de razboaiele civile. De exemplu, guvemul
socialist care a preluat puterea in Angola in 1975 a dorit sa imbunatateasca soarta
multimii de oameni sSraci, insa razboiul civil a devastat tara mai mult de cincisprezece
47. Stephanie Urdang. And Siill They Dance: Women, War and (he Struggle for Change in
Mozambique, Monthly Review Press, New York, 1989-
 D E C A L A J U L NORD-SUD
635
ani, iar cei sSraci au sf^§it mult mai fl^dnzi decat au fost vreodatS. Factiunea
comunista a Khmerilor Ro§ii, care a preluat in 1975 puterea in Cambodgia, a urmarit
sa schimbe radical societatea prin distrugerea claselor economice, a concentrarilor
de capital, a ideilor care erau opuse revoluliei, prin abolirea banilor §i reconstruirea
intregii natiuni dupa imaginea propriei lor ideologii. Au executat aproape pe oricine
era asocial cu guvemul, cu afacerile §i universitatile sau care avea idei independente.
Apoi au evacuat populatia din ora$e catre sate, unde sute de mil de oameni au murit
de foame. In mod evident, distrugerea capiialului nu ajuta la asigurarea nevoilor
fundamentale ale oamenilor saraci.
Violenta §i razboiul - atat razboiul interstatal, cat §i eel civil - sunt obstacole
imense in calea acumuiarii economice §i a asigurarii principalelor nevoi umane. Este
o contradiciie a revolutiilor violente aceea ca se bazeaza pe metode de razboi pentm
a ca$tiga puterea, declarativ pentm a redistribui avutia $i pentru a asigura nevoile
fijndamentale lunane. §1 totu§i, at^t bogaiii, cSt ji saracii sunt prinsi intr-o spiraia
descendenta a violeniei §i distmgerii la intamplare. Iar dupa preluarea puterii,
revolutionarii violent! se confhinta adesea cu razboaie civile §i Internationale persis-
tente, in lupta pentm mentinerea acesteia. Revolutiile reu§ite determina adesea statele
vecine fie sa blocheze extinderea lor, fie sa profile de instabilitatea noului guvem.
De exemplu. la un an de la revolutia iraniana din 1979, Irakul a aiacal cu speranta
de a invinge Iranul cat timp acesta era viaguit. (In mare, statele europene au proccdat
la fel fata de Franta dupa Revolutia franceza din 1789.)
in politica externa, guvemele revolutionare incep adesea planificarea unor relaiii
radical diferite cu vecinii §i cu marile puteri. Tipaml aliantelor Internationale se
modifica deseori dupa revolutii, a§a cum s-a intamplat in perioada Razboiului Rece,
cand un client al unei superputeri trecea de partea celeilalte dupa o schimbare de
guvem. ins5 noul guvem descopera de obicei ca, odata ce detine puterea, are acela$i
interes ca $i alte state in promovarea suveranitatii $i a integritatii teritoriale. Regulile
sistemului international lucreaza acum in favoarea revolutionarilor, §i nu impotriva
lor, odata ce ei preiau controlul politic. Statul lor i§i pastreaza pozitia geogr^^ica,
conflictele istorice cu vecinii sai §1 legaturile etnice. A§adar, nu este ceva neobisnuit
ca in timp sa se descopere ca un guvem revolutionar duce aceea§i politica externa ca
$i predecesoml sau.
Dupa un deceniu sau doua la putere, revolutionarii tind sa devina mai putin
revolutionari. Puterea tinde sa-i corupa sau sa-i coopteze pina §i pe cei mai bine
intentionati socialist!, iar oficialii gasesc acelea$i oportunitati pentru comptie ca $i
cei din regimul anterior. Chiar gi pentm cei mai cinstili lideri, nevoia de a dezvolta
economia determina presiunea de a crea noi concentrari de capital. Poate ci acestea
sunt acum detinute de stat, §i nu de banci sau de proprietari funciari privaii. insa
ierarhiile tind sa reapara. in plus, revolutiile violente due eel mai adesea la guvemari
autoritare (de teama ca puterea va fi reluata de contrarevolutionari), nu la democratii
multipartite. Astfel, partidul revolutionar detine an dupa an un monopol asupra
puterii, ceea ce duce la un anumit conservatorism.
Acesie tendinie sunt ilustrate in experientele Algeriei §1 Chinei. Tinerii revolu-
tionari ai Frontului de Eliberare Nationaia i-au alungat in 1962 pe coloniali§tii
636 ECONOMIA POLITICA INTERNAJIONALA

francezi din Algeria. DouSzeci de ani mai tarziu, revolutionarii erau destul de
moderati incSt devina mijlocitori intre Iranul revolutionar §i Statele Unite, in criza
ostaticilor din 1980. §i zece ani mai tarziu, fo§tii revolutionari deveniserS condu-
cStorii vechi impotriva cSrora s-au rSsculat tinerii revolutionari islamici. in mod
similar, in China, revolutionarii care au preluat puterea in 1949 au fost capabili sa
faca front comun cu imperiali§tii americani in 1972, iar in 1989 erau deja condu-
catorii conservatori care impu$cau studentii protestatari pe strazile Beijingului.
A§adar, de§i revolutiile genereaza modificari pe termen scurt in politica externa,
pe termen mai lung regulile relatiilor Internationale au tins sa triumfe asupra provo-
carilor revolutionare. inacela§i fel, de§irevolutiile promit mari schimbarieconomice,
starea generaia a conditiilor §i relatiilor economice - in special intre Nord §i Sud -
a fost rezistentS la schimbare.
in general, relatiile Nord-Sud arata cat de dificil a devenit de separat economia
politica de securitatea intemationaia. Relatiile politice initiale cuprinse in imperia-
lismul european au dus la conditiile economice din Sud - de la cregterea rapida a
populatiei la urbanizare §i concentrSrile de avutie care au dus la rfindul lor la
mi|cari politice pentm independenta si, mai tarziu, la revolutii. Diversele aspecte
ale decalajului dintre Nord |i Sud analizate in acest capitol - de la subnutritie §i
refugiati la structura exporturilor de marfuri - contin atat aspecte economice, cat §i
politico-militare.
Marxi§tii evidentiaza ca realitatile economice ale acumuiarii - sau lipsei acumu-
iarii - se afla in spatele luptelor politice care au legatura cu relatiile Nord-Sud. Insa
strategiile marxiste - de la revolutii armate la independenta, apoi la proprietatea de
stat - nu au reu§it sa schimbe acele realitati. De aceea, capitolul 13 analizeaza in
detaliu intrebarea cum pot economiile din Sud sa dezvolte procesul de acumulare §i
ce rol poate juca Nordul in acel proces.

ABORDARE CRITICA
1. in ce moduri refiecta Acordul Nord-American de Liber Schimb (NAFTA), discutat in
capitolul 8, starea generals a relatiilor Nord-Sud, a§a cum sunt ele descrise in acest
capitol ? Cum ar putea capitalismul §i socialismul, ca abordSri generale ale teoriei privind
acumularea bogaUei, sa difere in concepiiile asupra acordului?
2. Zonele economiei mondiale, a§a cum sunt descrise de teoreticienii sistemului mondial,
trateaza Nordul ca fiind central §i Sudul, in mare parte, ca periferie. Puteti da exemple de
exceptii de la aceaslS formula? C3t de mult pun sub semnul intrebarii aceste exceptii
conceptul general, a§a cum este el aplicat relatiilor Nord-Sud? Explicali de ce exceptiile
nu se potrivesc teoriei.
3. In America de Nord §i de Sud, independenta de colonialism a fost ca§tigata de in§i§i
descendentii coloni§tilor. In Asia 51 Africa, ea a fost ca§tigaia in principal de populatiile
locale care aveau 0 istorie indelungatS. Cum credeti cS a afectat acest aspect istoria
postcoloniaia a uneia sau a mai multor tSri caracteristice dinfiecaregrup ?
4. sa presupunem ca ati trSi intr-un cartier extrem de sSrac din Sudul global §i nu a{i avea
nici bani, nici slujba - dar ati pSstra toace cuno§tintele pe care le aveti acum. Ce strategic