Definirea educaţiei

 Educaţia reprezintă activitatea psihosocială proiectată

la nivelul unor finalităţi pedagogice şi vizează
realizarea funcţiei de formare-dezvoltare permanentă
a personalităţii umane prin intermediul unei acţiuni
pedagogice structurate la nivelul corelaţiei subiect /
educator – obiect / educat, desfăşurată într-un
context pedagogic global si deschis. – Cristea S.

1
Definirea educaţiei

 Educația reprezintă simultan:

 a) o activitate organizată instituţional
conform unor finalităţi educative;
 b) un produs al activităţii, determinabil şi
adaptabil la cerinţele societăţii;
 c) un proces, angajat între mai multe fiinţe
umane, aflate în diferite relaţii de comunicare
şi de modelare reciprocă. – Mialaret G.

2
NATURA şi postmodernitatea EDUCAŢIEI

 definirea educaţiei s-a realizat întotdeauna între două

extreme (doi poli): individul-dezvoltarea sa și
socializarea-integrarea socială a lui.

 S-au conturat astfel mai multe paradigme (modele) de

definire şi explicare a educaţiei:
 paradigma psihologică (naturalistă),
 paradigma sociologică (socială)
 paradigma acţională (pragmatică)
 paradigma curriculară (postmodernă)
3
 Conform paradigmei psihologice educația poate
fi definită ca reprezentând acțiunea de dezvoltare
permanentă a personalității umane.

 Este acţiunea care porneşte din interiorul fiinţei

umane către exteriorul său.

 De la condiţiile interne spre cerinţele externe

4
 Conform paradigmei sociologice educația poate
fi definită ca reprezentând acțiunea de formare
permanentă a personalității umane.

 Este acţiunea care porneşte din exteriorul fiinţei

umane către interiorul său.

 De la cerinţele externe spre condiţiile interne

5
 Conform paradigmei pragmatice educația poate
fi definită ca reprezentând acțiunea de formare-
dezvoltare permanentă a personalității umane.

 Este acţiunea care echilibrează condiţiile interne

cu cerinţele externe prin acţiunea practică.

 Acţiune practică prin experimentare şi experienţă

6
Proiectarea curriculară ...

 Conform paradigmei curriculumului, educația

presupune valorificarea a două orientări pedagogice şi
sociale complementare:

 centrarea asupra resurselor personalităţii

elevului/studentului etc., exprimată în termeni de
obiective prioritar formative/competențe;

 deschiderea obiectivelor - conţinuturilor - metodelor

de predare-învăţare-evaluare în direcţia educaţiei
permanente - autoeducaţiei - educabilităţii.
7