Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Materiale Hidroizolante PDF
Materiale Hidroizolante PDF
30
2.5. Structura unei hidroizolaţii
În mod generic se poate considera că hidroizolaţia este alcătuită din:
a)
b)
Fig.2.20 Rezolvarea clasică a hidroizolaţiei funcţie de direcţia de dispunere
a) în plan vertical; b) în plan orizontal;
1 – strat suport hidroizolaţie (perete structural); 2 – strat de corectare + nivelare;
3 – hidroizolaţie verticală; 4 – strat de protecţie mecanică a hidroizolaţiei; 5 – teren bun de
fundare; 6 – strat rupere capilaritate; 7 – hidroizolaţie orizontală; 8 – placă beton slab armată
31
Aceste detalii pot suferi mici modificări în anumite zone specifice, spre
exemplu în zonele de contact dintre elementele verticale şi fundaţie etc.
Pentru a-şi îndeplini rolul, stratul suport trebuie să respecte anumite reguli,
dintre cele mai importante fiind precizate următoarele:
- să fie neted şi continuu;
- să fie uscat;
- să nu fie murdar de pământ sau de alte impurităţi - în caz contrar se va
curăţa atent;
- să nu fie pătat de uleiuri , grăsimi, solvenţi ce atacă chimic hidroizolaţia
ori care reduc aderenţa – va fi curăţat în prealabil;
- să nu constituie planuri de alunecare;
- dacă este realizat dintr-un material cu caracteristici elastice, ori nu este
suficient de dur pentru lucrările ce urmează a fi aplicate, stratul suport
va fi "ramforsat" cu plăci rigide, pe care se va aplica hidroizolaţia.
Stratul de protecţie al hidroizolaţiei trebuie să îndeplinească o serie de condiţii,
dintre cele mai importante amintindu-se:
- să suporte: solicitările mecanice viitoare, acţiunea apei, acţiunile
climatice, acţiunea apei agresive;
- să exercite presiuni uniforme asupra hidroizolaţiei;
- să nu acumuleze apa etc.
Din acest motiv acest strat se va realiza din beton armat, zidărie de cărămidă
plină presată, plăci rigide din PVC, foi de tablă.
32
b) Hidroizolaţii metalice
Sunt utilizate în cazul solicitărilor mecanice importante (ce depăşesc 5
daN/cm2), temperaturi mai mari de +40˚C, la lucrări speciale.
Au costuri ridicate dar oferă impermeabilizări deosebite.
Se utilizează:
a. foi din oţel inoxidabil, îmbinate prin sudură;
b. oţel laminat: îmbinat prin nituire, rosturile dintre profile etanşându-se cu
plumb;
c. foi de cupru;
d. foi de zinc;
e. foi de aluminiu (Al+Mn) de 0.2 mm grosime; este sensibil la
agresivitatea chimică şi din acest motiv trebuie protejat; în general este
protejat pe ambele feţe cu bitum;
f. foi de plumb; sunt cele mai utilizate datorită avantajelor oferite de acest
material, şi anume: se laminează uşor, necasant, ductil (se poate îndoi,
mula uşor pe suport), rezistent la ape agresive; se utilizează foi de 2 ÷
2.5 mm grosime; se fixează de stratul suport prin batere cu ciocanul de
lemn, îmbinările dintre foi sunt lipite cu plumb topit; este protejat
împotriva acţiunii sărurilor din beton sau a curenţilor electrolitici cu
ajutorul bitumului.
Ca dezavantaje specifice hidroizolaţiilor metalice se aminteşte că trebuiesc
rezolvate problemele legate de:
etanşare, în zona de îmbinare;
coroziunea provenită din curenţi electrolitici.
c) Hidroizolaţii plastice
Sunt recomandate pentru lucrări de etanşare a bazinelor, rezervoarelor.
Se folosesc membrane elastice din PVC.
e) Hidroizolaţii bituminoase
Deoarece sunt materialele cel mai des utilizate în construcţii pentru rezolvarea
lucrărilor de hidroizolaţii, vor fi tratate pe larg în subcapitolul următor.
f) Hidroizolaţii mixte
Pot fi: masticuri bituminoase cu inserţii metalice, masticuri bituminoase
aplicate pe tencuieli, materiale bituminoase şi foi metalice.
Sunt utilizate la rosturi de tasare – dilatare, la elemente de construcţie supuse
presiunilor hidrostatice mari.
Sunt durabile şi eficace.
33
2.5.2. Hidroizolaţiile bituminoase
Datorită avantajelor pe care le oferă (preţ de cost relativ scăzut, punerea
uşoară în operă, rezistenţă bună la agenţi chimici, aderenţă mare la lipire, gamă
mare de produse compatibile), bitumul rămâne cel mai utilizat material hidroizolator
folosit în construcţii.
Principalele caracteristici fizico – mecanice ale bitumului sunt:
Tab. 2.1
Tipul de bitum
Caracteristica
H 38/42 H 45/55 H 68/75 H 80/90
Punct de înmuiere (˚C) 38 ... 42 45 ... 55 68 ... 75 80 ... 90
Penetraţia la 25˚C (mm,min) 180 40 35 20
Ductilitatea
0˚C,cm,min 8 - 1 -
-25˚C,cm,min 100 80 4 3
Punct de rupere FRAASS
-17 -10 -12 -10
0˚C,max
Punct de inflamabilitate
240 240 240 250
M, 0˚C,min
34
2.5.2.1. Materiale în suluri
Generic, aceste materiale pot fi reprezentare ca fiind de forma:
35
În cazul lipirii membranei la cald, cu flacăra, calitatea lipiturii depinde de gradul
de calificare al muncitorului. Astfel, dacă stratul inferior topit este "prea subţire", se
obţine o aderenţă defectuoasă iar dacă acest strat topit este prea "gros" există
pericolul arderii armăturii cu efecte defavorabile din punct de vedere al calităţilor
mecanice ale membranei.
Materialul hidroizolator
Materialul de bază din care se realizează poate fi:
- membrană din polietilenă de înaltă densitate HDPE (firma TEGOLA);
- cauciuc sintetic (firma PRELASTI);
- elastomer poliuretanic (firma KÖNIG);
- produse pe bază de bitum - cel mai des utilizate;
36
Se armează cu fibre poliesterice, fibră de sticlă, dispuse pe una sau pe ambele
feţe.
Alte caracteristici:
- rezistent la produse petroliere, acizi, baze;
- ignifug;
- antiderapant;
- antistatic;
- electoizolant;
- ecologic.
Alte caracteristici:
- rezistent la produse alcaline, petrol, ulei, acizi slabi, ploi acide;
- permite difuzia vaporilor de apă, eliminând posibilitatea acumulării
umidităţii sub membrană;
- antiderapant.
Este un material monocomponent lichid, putând fi pus în operă cu pensula,
rola, sau prin suflare.
37
Urmărind valorile prezentate în tab. 2.5 se pot face următoarele comentarii:
- bitumul de tip SBS are calităţi elastice iar bitumul de tip APP are calităţi plastice,
din acest motiv mai sunt folosite şi denumirile secundare, pentru cele două tipuri
de bitum, SBS - bitum elastomer şi APP - bitum plastomer;
- bitumul de tip SBS are o plajă de stabilitate termică mai mare decât bitumul de tip
APP, semnificativă fiind însă valoarea temperaturii negative; aceste valori de
temperaturi scăzute sunt specifice ţărilor cu o climă temperat continentală (cazul
ţării noastre); în aceste condiţii alegerea bitumului de tip APP în condiţiile
climatice specifice ale ţării noastre, trebuie efectuată cu mult discernământ, spre
exemplu se poate aplica în zonele mai puţin expuse şocurilor termice cu valori
scăzute, ca barieră contra vaporilor, ca prim strat "interior" de hidroizolaţie, în
cazul utilizării hidroizolaţiilor realizate din mai multe straturi.
Rezolvarea hidroizolaţiei de tip monostrat este o soluţie rar utilizată.
Pentru a îmbunătăţi caracteristicile fizico-mecanice şi de stabilitate în timp
este necesar ca masa hidroizolatoare să fie armată, reprezentarea schematică fiind
de genul celei prezentate în fig. 2.22.
38
În ultimul timp, producătorii de hidroizolaţii încearcă să renunţe la armături de
tip carton bitumat ori ţesături textile care sunt materiale putrescibile.
Armătura metalică este recomandată, de producători, a se utiliza în special
când se doreşte obţinerea unei bariere contra vaporilor extrem de eficientă.
Cu titlu exemplificativ, în tab.2.6, se prezintă principalele caracteristici
mecanice ale celor mai utilizate armături.
Din tab.2.6 se observă ca firele şi fibrele de sticlă sunt inferiore sub aspect
mecanic firelor poliesterice.
Pentru un acelaşi material utilizat ca armătură, caracteristicile mecanice cresc
dacă se trece de la fire la ţesături, împăslituri, voal.
Alegerea tipului de armătură nu trebuie să fie una întâmplătoare, astfel
cunoscând solicitările ce se vor exercita asupra hidroizolaţiei trebuie aleasă structura
constitutivă a membranei.
Tab. 2.6
Rezistenţă la rupere Alungirea la rupere
Natura armăturii (N,min) (%)
longitudinal transversal longitudinal transversal
carton 300 ... 400 200 ... 350 2 2
pânză bitumată 500 ... 450 400 ... 350 10 20 .. 30
împâslitură bitumată 150 ... 250 150 ... 200 2 2
ţesătură bitumată 550 ... 700 450 ... 600 5 5
fire de sticlă 160 ... 550 150 ... 450 2 ... 5 2 ... 5
împâslitură din fibre de
300 ... 400 180 ... 300 2 ... 5 2
sticlă
fibră de sticlă 400 250 2 2
voal de sticlă ranforsat 400 150 2 2
ţesătură din fibre de
800 800 5 5
sticlă
poliester 1100 850 45 45
voal poliesteric 800 800 40 40
împâslitura poliesterică 1000 1000 50 50
folie de aluminiu 200 ... 300 200 ... 300 3 3
39
Membrane cu suport din împâslitură de sticlă Tab. 2.7
Membrană aditivată cu
Caracteristica
APP EPM SBS
Rezistenţă la tracţiune (N)
- longitudinal 400 400 300
- transversal 300 300 180
Alungirea la tracţiune (%)
- longitudinal (5.4) 2 2 2.1
- transversal 2 2 2
Comportarea la cald (˚C) 80 110 100
Comportarea la frig (˚C) -15 -10 -20
40
- combinaţii ale cazurilor mai sus amintite (vezi fig.2.23) spre exemplu utilizarea
unui bitum plastic la partea inferioară şi o armătură rezistentă la tracţiune, de
tipul ţesăturii poliesterice, iar la partea superioară un bitum elastic armat cu o
armătură rezistentă la poansonare voalului poliesteric; o soluţie economică este
cea care foloseşte drept armătură inferioară o ţesătură textilă.
Membrana bistrat
Membrana bistrat cu funcţie de drenare – ventilare realizează pe de o parte
drenarea descendentă a apelor infiltrate în sol dar şi ventilarea stratului de aer în
care se acumulează apa din sol.
Membranele bistrat au stratul "interior" o membrană hidroizolantă iar stratul
"exterior" poate fi:
un strat din pâslă sintetică caşerată, de 5 ÷ 6 mm grosime;
o membrană cu ploturi de distanţare;
membrană cu granule grosiere pentru autoprotecţie.
41
Pentru a se îndeplini rolul de drenare – ventilare, trebuie ca spaţiul de aer să
nu se colmateze. În acest sens stratul drenant poate fi asigurat cu o folie de protecţie
din împâslitură simplă de sticlă prinsă în puncte.
a) b)
Fig. 2.24 Structura unei membrane bistrat
a) cu strat din pâslă sintetică; b) cu ploturi
1 – strat suport hidroizolaţie; 2 – strat nivelare – corectare; 3 – membrană;
4 – strat de pâslă sintetică; 5 – folie de protecţie; 6 – membrană;
7 – strat de aer - sistem de ploturi; 8 – hidroizolaţie exterioară
42
În prezent, aceşti parametrii sunt:
impermeabilitatea la apă (I);
rezistenţa la poansonare statică (Ps);
rezistenţa la poansonare dinamică (Pd);
comportamentul la temperaturi ridicate (T);
rezistenţa la oboseală.
43
Fig.2.25 Modalităţi de racord a hidroizolaţiei la pereţi
1 – perete; 2 – strat suport hidroizolaţie; 3 – hidroizolaţie; 4 – protecţie hidroizolaţie din min.
35 cm mortar de ciment; 5 - plasă de rabiţ; 6 – agrafe din tablă zincată; 7 – bolţ împuşcat, cu
piuliţă; 8 – profil de etanşare;
44