FENOMENE CIUDATE în Munţii Buzăului.

Dispar
oameni în ceaţă. Unii cred că sunt răpiţi de ZEI

 FOTO

-+ Mărime font
Ţara Luanei, din Munţii Buzăului, este o zonă în care se petrec
fenomene ciudate, despre care povestesc bătrânii, unde
oamenii dispar în "ceaţă" sau sunt "azvârliţi" în alte locuri de
o forţă nevăzută. Specialiştii care au cercetat acest fenomen
au remarcat că dispariţiile se produc "natural", în anumite
condiţii fizice, sau par a fi voinţa "cuiva". Există relatări
despre teleportări stranii, toate fiind legate de căutătorii de
comori, de parca ar fi un "zeu" care apără tezaurele sacre
îngropate în zonă şi "azvârle" pe cei care se apropie prea mult
de ele.

"Zeii" din mitologia sumeriană aveau o mare predilecție pentru aur, din care
lucrau tot felul de obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-
au inclus în ritualul religios, scrie efemeride.ro. Multe dintre legendele strânse de
oamenii din această zonă a Buzăului se referă la comorile fabuloase ascunse prin
munții din regiune.
Nicolae Densusianu aloca mai multe capitole din "Dacia preistorică" acestor
comori zeiești constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii
organizau expediții după expediții. În Ţara Luanei se afla lâna de aur, după care
au fost trimiși argonauții. După tradiție, "lâna" aparținea unui "berbece de aur
care zbura prin aer, peste pământ şi mare", dăruit de zeul Soarelui unui rege.
Copiii acestuia, persecutați de mama vitregă, au luat "berbecele" şi au zburat cu el
în ţinutul Colchis, cerând protecție regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizează
ţara lui Aiete de la apus de Marea Neagră până lângă ținutul sciților. Exilat la
Tomis, poetul se şi lamentează în privința barbarilor care-l înconjoară, "colchii şi

1
hoardele de meteree şi geți". Geții știm cine sunt. Colchii şi meteree au lăsat
„urme" în Ţara Luanei sub denumirea actuala a satelor Colți şi Materea, așezări
locuite încă din neolitic, unde se află nişte sanctuare străvechi, păzite cu
strășnicie de călugări până în secolul al XIX-lea. Oamenii spun că aceste
sanctuare inscripționate cu simboluri străvechi sunt adevărate hărți ale comorilor
sacre.
COMORILE "JURUITE"
Legat de disparițiile de persoane, avem referiri foarte clare în povestirile
bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre şi au fost azvârliți din
locurile unde au fost descoperite aceste comori, de către „spirite". Astfel, aflăm
că, deasupra fostului schit Găvanele, pe Podul Manciului, oamenii au văzut
flăcările ce joacă pe comori. Nefiind pricepuți în citirea „jocului flăcărilor", s-au
grăbit şi au săpat. Comoara de aici era însă „juruită", iar săpătorilor „le-au apărut
spaime, fel de fel de călugări şi draci, care le-au luat mințile şi i-au dus în alte
locuri". Când şi-au revenit, ei au povestit cum, în timp ce săpau, au apărut spirite,
după care s-au trezit departe de locul unde se aflau, de parcă ar fi fost ridicați şi
aruncați de acele spirite ce păzeau comoara. Şi poate ar mai fi încercat să o caute
dacă şi-ar fi adus aminte unde începuseră să sape. „Parca le luase Dumnezeu
mințile", spun bătrânii. O altă poveste se referă la un materean, iar despre
matereni Ovidiu spunea că apărau „lâna de aur" împreună cu colchii. Povestea
noastră spune că „un oarecare Matareanu, săpând după o comoară, s-a trezit,
după vreo săptămâna, departe de acest loc, într-o poiană în pădure, unde l-au
găsit oamenii cam zăpăcit la cap". Acesta uitase şi cine este, era complet derutat.
INCURSIUNE PE "CELĂLALT TĂRÂM"
Se observă în aceste povestiri că teleportările par a fi voința „cuiva". Specialiștii
care au analizat fenomenul spun că nu este neapărat „voința" cuiva. Poate că cei
care au îngropat tezaurele sacre în anumite locuri cunoșteau „anomaliile" zonei.
Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii '80 au inclus şi unul mai
puţin obișnuit. Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite,
s-a oferit să verifice cu ochii minţii ce se întâmplă cu acele „aspirări" în ceaţa
albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulenţă energetică. El
trebuia doar să intre în stare de transă şi să comunice, pe cale telepatică, ce se
întâmplă. Spre stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur şi simplu din
faţa lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru
faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la experimente. Se temeau
că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o
oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de locul din
care dispăruse şi unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit.
Când şi-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am venit de Dincolo".
ASPIRAT ÎNTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel turbionar, gri, la
capătul căruia se afla o lumina strălucitoare. „Clasic", s-ar putea spune. Așa se
„vede" şi din starea de comă. Însă este pentru prima dată când cineva explica
aceasta lumină strălucitoare. „Este vorba de o radiație luminoasă pe care o
apreciez având 300.000 de grade Kelvin". Ar fi fost suficient atât să-i tulbure pe
participanții la experiment. Însă subiectul mai avea şi alte „amintiri". A descris
peisajul de „Dincolo" asemănător cu cel pământean, dar în culori mult mai pure.

2
Şi da, a văzut şi oameni, o femeie şi o fetiță aidoma ei, de părea o clonă, un bătrân
şi un alt bărbat, cu ten gri, „altfel decât noi". Straniu, în comparație cu aceștia,
subiectului i se părea ciudată rasa umană, fără să poată preciza de ce. Nu a putut
lua contact cu ei, păreau că rătăcesc fără ţel, pierduți în timp şi spațiu. Sau el era
cel care se „rătăcise" în timpul şi spaţiul „lor". Subiectul a apreciat trecerea lui
prin lumea de dincolo la o fracțiune de secundă şi nu i-a venit să creadă că
dispăruse aproape o oră. Mergând pe ipoteza că acei oameni poate dispăruseră
cândva în „ceaţa albastră" şi nu mai găsiseră calea de întoarcere, au fost
chestionați sătenii despre dispariții ciudate. „Sunteți oameni serioși sau cum?", i-
a luat la rost o bătrână. „Pai, câte ciudățenii sunt pe aici, cine să mai știe!".
ŢARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii spun că „Ţara Luanei" este „Poarta lui Dumnezeu". Are legătură sau
nu, un grup de cercetători japonezi au constatat că aici se afla al treilea pol
energetic al Pământului, ca importanţă, primul fiind Vârful Omu. Legătura
acestei zone cu străvechea civilizație sumeriană a făcut-o cercetătorul Paul Lazar
Tonciulescu, în cartea sa „De la Tărtăria la Ţara Luanei". Am putea adăuga faptul
că, în sumeriană, „Luana" se traduce prin „Cei pe care Anu îi păstorește" sau, mai
prozaic, „oamenii lui Anu", Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al cărui simbol, al
Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastică. În afară de tăblițele de la Tărtăria cu o
scriere protosumeriană (datarea cu C 14 atestă că așezarea este cu 2.000 de ani
mai veche decât orașele sumeriene), ceramica antică descoperită pe teritoriul
ţării noastre poartă simbolul zeului Anu. Aici, se cuvine să amintim că „zeii"
sumerieni coborâseră pe Pământ cu carele zburătoare şi întocmiseră înainte de
Potop dinastia zeilor, care guvernase peste civilizația primordială. Reamintim
teoria oceanologului american Rob Ballard, conform căreia marele potop rămas
în toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut în bazinul Mării Negre, care era doar un
lac cu apă dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele au inundat toată
această regiune, iar lacul s-a transformat în mare. Triburi ale acestei prime
civilizații au migrat şi înainte de Diluviu, dar după cataclism au „emigrat" şi zeii,
întemeind civilizațiile de pe malurile Tigrului şi Eufratului, Indusului şi Nilului.
Dar se pare că aici a fost prima „Ţară a oamenilor lui Anu".
EXPERIMENTELE DIN MUNŢII BUZĂULUI
În urma unor teste experimentale efectuate între 1978 – 1981, în regiunea
Bozioru, a rezultat că în anumite situații când se întrunește un număr
nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici şi de altă
natură) este posibilă dispariția instantanee a unor persoane. În această zonă au
loc unele fenomene paranormale ce încă nu pot fi explicate prin legile fizicii așa
cum le cunoaștem în prezent. Inexplicabilă este şi „ceaţa albastră", strălucitoare,
cu irizări ciudate, care se manifestă sub formă de cupolă, măsurată cu un
dispozitiv pentru radiații luminoase şi având 28.000 de grade Kelvin. Acest
fenomen este însoțit de o concentrare a infrasunetelor de foarte joasă frecvenţă
(3, 4 Hz) şi de un zgomot de fond foarte supărător pentru ființele vii. Omul poate
avea stare de greaţă, cefalee, simte că îi vibrează toate celulele. În acele momente
pot apărea halucinații, vizuale şi auditive. În cazul în care subiectul uman
depășește o limită de siguranță, el poate fi „aspirat" violent în interiorul acelei
ceţi albastre, care ia forma unui vârtej relativ orizontal. Doi subiecți umani
voluntari, dintre care un fizician, au descris în mod similar ce li s-a întâmplat în

3
timpul „aspirației", experimentele fiind făcute la un interval de doi ani.
Apropierea de ceaţa albastră creează o stare de teamă ce se transformă treptat în
spaima incontrolabilă, când subiectul este aspirat cu violenţă într-un tunel
energetic turbionar, la capătul căruia se vede o lumină albă, strălucitoare. Invitat
în 2006 la emisiunea "Miezul problemei" , domnul Vasile Rudan a relatat
experimentele, întâmplările şi misterele din Munții Buzăului .
DILATAREA TIMPULUI
În acel tunel energetic, timpul se dilată. Omul este supus unor solicitări fizice şi
psihice foarte puternice, simte că se sufocă. La „expulzarea" subiectului uman din
tunelul turbionar, cerul este senin, strălucitor, este o liniște totală, omul se simte
bine, are senzația că se află în stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de
bine, subiectul uman este total dereglat. Pierde simțul orientării în teren pentru
un interval de maximum două ore, vede peisajul inversat, ca în oglindă şi crede că
cei din jurul său nu sunt cum ar trebui să fie. În zona respectivă s-au făcut şi
experimente de comunicație telepatică, efectuate pe grupe de subiecți copii,
pentru un studiu solicitat de Ministerul Apărării Naționale. S-a constatat că în
timpul ceţii albastre turbionare, comunicațiile telepatice au o acuratețe de 96-98
la sută în percepția mesajului. Testele au fost repetate şi în prezenţa unei comisii
militare. Fenomenul ceţii albastre este însoțit şi de fenomenul descărcării
temporare a pilelor electrice. Nu mai funcționa dozimetrul pentru raze gamma,
nici electromotorul aparatului de filmat. După disiparea ceţii albastre, aparatele
şi-au reluat funcţionabilitatea. Un astfel de fenomen este comparabil cu cel
relatat într-un documentar difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor.
În documentar, ceaţa albastră este denumită „ceaţă electronică" sau „vârtej
electronic", fiind responsabilă de devierea unui avion cu 160 de km faţă de ruta
inițială.
EXPERIMENTE MILITARE
În anii '80, în Munții Buzăului s-au efectuat o serie de experimente militare de
către cercetători angajați pe bază de contract de către Ilie Ceaușescu, care avea o
unitate de paranormali lângă lacul Gotes. Experimentele de la lacul Gotes priveau
apariția unui fenomen straniu, un vortex energetic ce se instala în anumite
condicii geo-magnetice, fiind însoțit de tulburări energetice care favorizau
transmisia telepatică.
FURAŢI DE RUŞI
În timpul apariției "norului gri", pe un fond de un albastru intens imposibil de
descris în cuvinte, au fost raportate dispariții de persoane, uneori acestea
apărând în alte locuri. Atașații militari sovietici au făcut "schimb de experiență"
cu cercetătorii români, uneori furându-le pur şi simplu rapoartele secrete.
ASPIRAT DE NORUL GRI
Unul dintre cercetătorii angajați de Ilie Ceaușescu s-a lăsat aspirat de norul gri. El a
dispărut din faţa observatorilor timp de 4 ore, fiind găsit la o distanţă apreciabilă. A
descris o călătorie într-un univers paralel straniu, asemănător ca peisaj cu cel din care
"plecase". I s-a părut că incursiunea sa a durat până în 10 minute. La revenire, vedea totul
inversat, ca în oglindă, şi a slăbit 8 kilograme în următoarele zile. Cercetătorii au numit
fenomenul norului gri "poarta timpului", o poartă energetică spre un univers parallel.