Geologia regiunii

Platforma Moldoveneasca

Situata in fata Carpatilor Orientali, Platforma Moldoveneasca este cea mai

veche platform, ea fiind consolidate in Proterozoicul mediu. Forajele adanci au
relevant ca marginea estica a acestei platform este prinsa sub orogen, incat limita
de suprafata este aparenta si se poate trasa la contactul dintre depozitele sarmatiene
cvasiorizontale ale platformei si cele Miocene, intens cutate, ale molasei
pericarpatice pe linia: Straja – Solca – Paltinoasa – Tg. Neamt – Buhusi.

Aspecte geografice. Pe fondul litologic al depozitelor sarmatienesi al

aranjamentului structurat cvasiorizontal, s-a format un relief de dealuri si coline,
denumit Podisul Moldovei. Majoritatea dealurilor se prezinta ca platouri formate
pe seama rocilor mai dure (calcare si gresii), cum sunt platourile: Tansa-Repedea,
Dealul Mare, Falticeni, Dragomirna etc. (cu inaltimea medie de 400 m).

Reteaua hidrografica care strabata Platforma Moldoveneasca este drenata de

raurile Siret si Prut, vai asimetrice, cu afluenti scursi pe stanga si lungi pe dreapta,
probabil o consecinta a nivelului de baza al Prutului, mai coborat cu 200 m.

Stratigrafia

Cele doua component din alcatuirea Platformei Moldovenesti, soclul si

cuvertura reflecta stadii diferite de evolutie: soclul fiind etapa mobile de
geosinclinal, in care s-au manifestat intense procese geodinamice (orogeneze,
metamorfism, magmatism), finalizate intr-un system orogenetic, iar cuvertura –
etapa de stabilitate in care depozitele accumulate in cicluri marine successive n-au
fost deformate tectonic, ramanand cvasiorizontale. Dupa consolidare, prima
transgresiune marina s-a produs in Vendianul superior, iar cele mai noi depozite
revin Meotianului.

Soclul (Fundamentul) a fost deschis in cateva foraje adanci la Iasi (-1121

m), Popesti (-1370 m), Batranesti (-1008 m) si Todireni (-950 m). Cele mai lungi
coronae de carote s-au extras la Iasi (270 m) si Todireni (483 m). Studiul carotelor
a relevant ca fundamental, deschis prin foraje, este alcatuit din paragnaise
plagioclazice (cu almandine si silimanit sau cu biotit si hornblende), larg
cristalizate, in care sunt injectate gnaise leucocrate cu oligoclaz si microcline sau
gnaise cuarto-feldspatice, ocular, albicioase sau rozii. La Todireni, in partea
inferioara a coloanei, in paragnaisele plagioclazice, s-a intalnit si granit roz cu
muscovite si biotit. Tot la Todireni s-a interceptat si un filon de basalt.

Cuvertura este alcatuita exclusive din depozite sedimentare, apartinand

Vendianului superior, Paleozoicului, Cretacicului, Paleocenului, Eocenului,
Badenianului superior, Sarmatianului si Meotianului. La acestea se adauga
depozite cuaternare, mai ales terasele ce insotesc arterele hidrografice. In
Badenian, Buglovian si Meotian s-au acumulat cenusi vulcanice, provenite din
lantul volcanic neogen al Carpatilor Orientali sau dintr-un volcanism extracarpatic.
Grosimea insumata a cuverturii variaza intre 2500 si 6100 m. Din datele
stratigrafice rezulta ca depozitele s-au acumulat in trei cicluri mari separate de
lacune ce corespund unor interval lungi de exondare.

CICLUL VENDIAN SUPERIOR – DEVONIAN. Din studiile

paleontologice, effectuate pe carote extrase in foraje, rezulta ca acest interval
stratigrafic este reprezentat prin Vendian superior, Cambrian inferior, Ordovician
superior, Silurian mediu si superior, Devonian inferior.

Dupa datele paleontologice sigure cunoscute pana in present, ciclul de

sedimentare declansat in Vendianul superior s-a mentinut, cu unele intreruperi,
pana in Devonian.

VENDIANUL SUPERIOR a fost recunoscut prima data in forajul de la

Batranesti, dupa alga Vendotaenia antiqua si unii spori de Protosphaeridium
flexuosus, iar ulterior dupa litologie in forajele de la Iasi, Popesti, Todireni.

CAMBRIANUL INFERIOR are o grosime de circa 130 m la Batranesti,

fiind alcatuit in baza din conglomerate si gresii cuartoase, peste care urmeaza
argile si siltite cenusii si gresii cuartoase.

ORDOVICIANUL SUPERIOR nu este atestat paleontologic, cid oar

presupus prin corelare cu situatia de la E de Prut. Astfel, la Batranesti, M. Iordan
(1975) atribuie Ordovicianului un pachet de gresii cuartoase cu resturi de
echinoderme si brachiopode, pe care le coreleaza cu gresia de Moldova de pe
Nistru.

SILURIAN MEDIU SI SUPERIOR apare pe toata platform, cu exceptia

marginii de sud-vest. In NE, in regiunea Radauti – Prut, se gaseste aproape de
suprafata (-70 m), dar spre V si S coboara la adancimi din ce in ce mai mari. Din
datele de foraj rezulta ca depozitele siluriene apar in doua faciesuri: calcaros in
partea central si de est, si argilos in nord-vest. Desi intre cele doua faciesuri exista
diferente litologice notabile, ele sunt grupate intr-o singura unitate litostratigrafica,
denumita “formatiunea de Radauti”. Avand in vedere diferentele litologice, aceasta
denumire trebuie retinuta exclusive pentru faciesul politic cu graptoliti, iar cel
calcaros sa fie denumit “formatiunea de Batranesti”.

DEVONIANUL INFERIOR este atestat pe criteria paleontologice in nord-

estul platformei, unde in doua foraje sub Cenomanian, in calcare negricioase s-a
indentificat o fauna cu Plectodonta mariae, Mutationella podolica, Dalmanella
crassiformis etc., cat si o fitocenoza numeroasa specifica pentru Gedinnian. Aceste
calcare au fost traversate pe cativa metri, sondele respective oprindu-se in ele.

CICLUL CRETACIC – PALEOCEN? – EOCEN. Noul megaciclu de

sedimentare a inceput in Valanginian si, cu numeroase intreruperi de scurta durata,
s-a mentinut pana in Eocen. Depozitele acumulate in acest interval sunt acoperite
de cele Miocene. Eroziunea le-a deschis numai in malul Prutului, intre Radauti si
Mitoc, incat cunoasterea lor se bazeaza, in principal, pe carotele extrase prin foraje.
Macrofauna si mai ales microfauna atesta prezenta Valanginianului,
Barremianului, Aptianului, Albianului superior, Cenonianului inferior si mediu,
Coniacianului, Santonianului, Campanianului, Paleocenului, Eocenului inferior si
mediu.

VALANGINIANUL este cunoscut numai pe marginea vestica a platformei,

unde se astern transgresiv peste Paleozoic sau direct peste Vendian. Ca facies este
asemanator cu cel din Platforma Valaha. Astfel in partea de NV, in prelungirea
Depresiunii Lvovului, sedimentarea incepe prin calcare rosietice, argile si marne
brune, cu intercalatii de dolomite si anhydrite, ce asumeaza pana la 350 m grosime.
 BARREMIAN – APTIANUL a fost indentificat pe o portiune mica, in parte
de SV. Aici, transgresiv pe Valanginian, stau gresii cuartoase si gresii litice, cu
intercalatii de calcare oolitice si conglomerate, ce contin briozoare, ostracode si
foraminifere, ce indica varsta Barremian – Aptian.

ALBIANUL SUPERIOR apare tot pe marginea de NV sip e cea de SV, fiind

reprezentat prin gresii si calcare cu o asociatie de foraminifere.

CENOMANIANUL INFERIOR SI MEDIU. In Cenomanianul inferior s-a

produs o transgresiune marina pe intreaga platform, mentinandu-se pana in
Cenomanianul mediu. Mai intai, s-au acumulat microconglomerate si gresii cu
fosfati, apoi gresii si nisipuri cuartoase, glauconitice, local cu intercalatii de
spongolite si gaize si in partea superioara calcare cretoase, cu concretiuni de silex.

CONIACIANUL SI SANTONIANUL. Aceste doua etaje au fost

recunoscute in foraje numai in partea vestica, incepand de la granita si pana in zona
Bacau, dupa o asociatie de foraminifere. Asociatia respective este cuprinsa in
micrite si biomicrite, cu intercalatii de marne.

CAMPANIANUL este transgresiv fata de Santonian, dar sub aspect litologic

s-au acumulat acelasi tipuri de roci (micrite, calcare grezoase, marne), cu o
grosime pana la 350 m.

PALEOCENUL? SI EOCENUL. Intre depozitele cretacice si cele badeniene

in mai multe foraje sapate pe marginea vestica a platformei, inclusiv partea prinsa
sub orogen, s-au intalnit gresii cuartoase glauconitice, gresii calcaroase
glauconitice si mai redus calcare, avand o grosime pana la 80 – 100 m a caror
varsta nu este pe deplin lamurita. Este mentionat ca in acest interval se include si
parte din formatiunea infraanhidritica ce este atribuita fara dovezi sigure
Badenianului.

CICLUL BADENIAN SUPERIOR – MEOTIAN. In Badenianul superior

s-a produs o transgresiune marina, ce s-a extins pe toata suprafata platformei, cu
care incepe ultimul sic el mai scurt ciclu de sedimentare. Dupa datele noi, nici in
acest ciclu n-a fost o sedimentare continua, ci a existat o scurta intrerupere intre
Badenian si Sarmatian si alta in timpul Sarmatianului, intre Basarabian si
Chersonian.
 BADENIANUL SUPERIOR. Depozite badeniene sunt prezente pe toata
Platforma Moldoveneasca, inclusive pe marginea prinsa sub Orogenul Carpatic,
asternandu-se transgresiv pe suprafata Dorohoi. Eroziunea le-a dezvelit numai in
malul Prutului, intre Oroftiana si Liveni.

SARMATIANUL afloreaza pe intreg arealul Platformei Moldovenesti.

Spre deosebire de Badenian, se caracterizeaza printr-o fauna salmastra datorita

scaderii salinitatii, cauzata de izolarea Paratethysului de Tethys. Depozitele
sarmatiene din Platforma Moldoveneasca apartin bazinului Dacic al Paratethysului,
fiind asemanatoare cu cele din bazinul Euxinic, incat in cadrul lor se pot separa,
dupa continutul faunistic, cele 4 subetaje: Buglovian, Volhinian, Basarabian si
Chersonian.

BUGLOVIANUL afloreaza, pe o suprafata mai mare, intre valea Baseului si

Prut, cat si intre valea Siretului si valea Sucevei, in restul platformei fiind acoperit
de formatiuni mai noi.

Intre Prut si valea Baseului este vizibil in intregime, iar in deschiderile din
versantul drept al Prutului se pot vedea si relatiile cu Badenianul. Continutul
micro- si macrofaunistic, din depozitele bugloviene, denota ca pe Platforma
Moldoveneasca intre fauna cu salinitate normal, din Badenian, sic ea salmastra se
constata o diferenta neta, fenomen greu de explicat in cazul unei continuitati de
sedimentare, incat L. Ionesi si B. Ionesi considera, pe baza predominarii faunei
salmastre, ca a existat o scurta intrerupere, corespunzatoare cu baza Buglovianului.

Fauna din depozitele atribuite Buglovianului incepe cu argilele illitice de

Bajura, care au cateva intercalatii de nisipuri si gresii calcaroase. Contin o fauna cu
Inaequicostata inopinata, Obsolentiforma lithopodolica, Mactra eichwaldi, Abra
alba scytica, Cibicides lobatulus etc., care atesta varsta Buglovian superior,
demonstrand in acest mod discontinuitatea dintre Badenian si Sarmatian, prin lipsa
Buglovianului inferior.

VOLHINIANNUL urmeaza in continuare peste Buglovian si afloreaza pana

la o linie care ar uni localitatile Baia – Lespezi – Cotnari – Santa Mare, spre S fiind
acoperit de Basarabian. Se caracterizeaza printr-o asociatie cu Ervilia, Abra
reflexa, Plicatiforma plicata, Mactra eichwaldi, Potamides mitrale etc. Limita
dintre Buglovian si Volhinian se traseaza odata cu disparitia relictelor badeniene si
a speciilor caracteristice pentru Buglovian, fenomen determinat de o diminuare a
salinitatii.

BASARABIANUL. In conditiile unei continuitati de sedimentare, limita

Volhinian – Basarabian este marcata de aparitia taxonilor Tapes gregarious
ponderosus, Mactra pallasi si Cryptomactra pesanseris. Treptat isi fac aparitia si
alte specii de moluste: Mactra fabreana, Plicatiforma Fittoni, Obsolentiforma
loweni etc., cat si de foraminifere. In acelasi timp se continua numeroase specii din
Volhinian, din care unele devin abundente (Mactra vitaliana).

Depozitele basarabiene afloreaza la sud de linia Baia – Santa Mare, in partea

central si de sud a Platformei Moldovenesti. Limita Volhinian – Basarabian este
usor de urmarit, prin aparitia taxonilor marcatori si incepand din valea Moldovei,
la Critesti, pana in valea Bahluiului, la Buhalnita – Cotnari. Macrofauna este destul
de saraca. Astfel, din partea inferioara se cunosc exemplare de Cryptomactra
pesanseris, Obsolentiforma michailovi, Dogielina sarmatica etc., din partea
mediana o asociatie cu Mactra podolica, Plicatiforma fittoni, Barbotella
neumayeri etc., iar din partea superioara Cr. Pesanseris, Chartocardium barboti,
Barbotella sp. Fauna de la Ungheni atesta, fara dubii, ca jumatatea superioara a
argilelor cu Cryptomactra revine Basarabianului superior.

CHERSONIANUL. Depozitele chersoniene afloreaza incepand de la sud de

Iasi – Tibana – Averestii de Sus. Ca urmare a unei scaderi accentuate a salinitatii,
din bogata si variata fauna basarabiana persista genul Mactra, cu specii de talie
mica si unele ostracode. Pe uscatul eliberat de ape au aparut mamifere ca
Hipparion sebastopolitanum, Aceratherium incissivum, Ichtitherium hipparionum,
de la care s-au gasit resturi in D. Paun

Sub aspect litologic, s-au acumulat mai ales nisipuri cu unele intercalatii de
calcare si argile. Pe aria de aparitie a Chersonianului, P. Jeanrenaud (1971) a
separate doua faciesuri: marin-salmastru cu argile, nisipuri si cateva intercalatii de
calcare lumaselice cu mactre mici, dezvoltat intre Prut si Barlad; litoral-deltaic, la
N si la V de precedentul, alcatuit, mai ales, din nisipuri cu textura incrucisata si
concretiuni de gresuu in care, la Paun, s-au gasit resturi de mamifere.
 MEOTIANUL afloreaza aproximativ pe aceiasi suprafata cu Chersonianul ,
insa ocupa partile cele mai inalte ale reliefului. In partea Nordica a ariei de
aflorare, dupa cum se poate observa pe dealurile dintre Prut si Racova, eroziunea a
indepartat in cea mai mare parte Meotianul, acesta fiind pastrat doar ca martor.
Salinitatea reducandu-se foarte mult, a aparut o fauna dulcicola, cu specii de
Congeria panticapaea, Unio moldavicus etc. Pe uscat au trait: Hipparion
moldavicum, Dinotherium gigantissinum, Gazella deperdita etc., care denota un
climat cald si o vegetatie bogata.

Cu Meotianul se incheie sedimentarea pe Platforma Moldoveneasca, apele

retragandu-se spre S, pe Platforma Barladului, unde procesul a continuat pana in
Romanian.

CUATERNARUL este reprezentat, in primul rand, prin depozite de terasa

care insotesc artele hidrografice ce strabat platform. S-au separate pana la 7-8
niveluri de terase, cele mai inalte fiind la 190-200 m (pe Moldova). Pentru
nivelurile de terasa sub 100 m, resturile fosile permit atribuirea lor la Pleistocenul
inferior.

Tot in Cuaternar, la Dersca – Lozna si Poiana – Zvoristea, s-au format

turbarii. L. Olaru (1968), prin analiza palinologica, considera ca turbaria de la
Dersca s-a format in postglaciar, cand climatul a inceput sa se incalzeasca usor, iar
cea de la Zvoristea ceva mai tarziu, in boreal.

TECTONICA

Fundamentul Platformei Moldovenesti are imprimata etapa labila de

geosinclinal in formatiunile metamorfozate, intens cutate si strabatute de intruziuni
magmatice. Dupa date de varsta absoluta rezulta ca unele miscari s-au produs in
Proterozoicul mediu, fiind corelabile cu miscarile elsoniene, finalizate intr-un
orogen. Dupa Proterozoicul mediu, orogenul a devenit rigid si in perioada de
exondare care a urmat a fost peneplenizat. Asupra marginii vestice, din lipsa de
date sigure, se pot face doar presupuneri. Ea ar avea o evolutie similara cu restul
platformei sau etapa labila s-a prelungit mai mult, fie pana la inceputul
Cambrianului sau chiar pana in Paleozoic si s-a finalizat tot printr-un system
orogenic, care s-a sudat la cel podolic.
 Cuvertura, care a inceput sa se acumuleze in Vendianul superior, reflecta
stadiul de platform stabile, depozitele nefiind deformate plicativ in orogenezele
care s-au succedat dupa Proterozoicul mediu. La interval mari de timp s-au produs
oscilatii pe vertical, insotite de aparitia uscatului supus proceselor denudationale.

Datele de foraj arata ca fundamental si cuvertura coboara spre V si S, in

lungul unor fracture. De exemplu la Soroca (pe Nistru) fundamental apare la zi, la
Todireni la -950 m, iar la Popesti la -1370 m.

In opozitie cu afundarea mentionata, urmarirea unor niveluri reper din

formatiunile care apar la zi arata ca acestea prezinta o usoara inclinare de la NV
spre SE. intrucat aceasta inlinare, in medie de 4-6 m/km, afecteaza si depozitele
mai noi din Platforma Barladului, rezulta ca ea este efectul unei inaltari
differentiate, produsa la sfarsitul Romanianului, in faza valaha. Inaltarea a deposit
600-700 m. Pe acest fond de usoara inclinare spre SE, prin masuratori geofizice s-
au evidentiat in cuprinsul depozitelor neogene unele fracture si boltiri.

Relatiile dintre Platforma Moldoveneasca si Orogenul Carpatic sunt

tectonice, in sensul ca orogenul, sub forma de panze suprapuse, este sariat peste
marginea platformai, dupa falia pericarpatica. Cateva foraje adanci, sapate in flisul
extern sau molasa, dupa ce au strabatut depozitele respective, au intrat in platform.
La Frasin, platform este prinsa pe o distant de 12 km, dar, fara indoiala, se estinde
mult spre V. Cele mai noi depozite de platform, prinse sub orogen, nu depasesc
baza Volhinianului. Ele nu pot fi mai noi decat Volhinianul inferior, deoarece
acesta in sectorul Nordic mascheaza sariajul. Acest grandiose fenomen s-a produs
in miscarile moldave, in care s-a edificat structura in panze de sariaj a Orogenului
Carpatic si impingerea lui, sub forma de panze, peste marginea rigida a platformei.
Ulterior marea sarmatica s-a extins peste falia pericarpatica, acumulandu-se
depozite ce stau direct peste molasa pericarpatica. Miscari ulterioare au reactivat
falia pericarpatica, de exemplu in sectorul dintre Bistrita si Trotus, producand
redresarea depozitelor sarmatiene de la contact.

In geneza reliefului din Platforma Moldoveneasca, natura rocilor accumulate

in ultimul ciclu de sedimentare, aparitia reliefului de orogen in urma moscarilor
moldave, inaltarea diferentiata din faza valaha, completata cu inaltarile repetare din
Cuaternar au avut un rol determinant, desigur in legatura directa cu factorii externi
generator de relief in noile conditii.