Cu sfãrâmate catapulturi

Turnul muced stã-nclinat,

Iar în poartã surii vulturi
Frântã-ºi au de mult aripa,
Stând sã cadã-n toatã clipa
Peste pragul fulgerat.
Însã-n veci vor sta la poartã,
Cã-i din cer blestem de veci.
Noaptea-nvie-o oaste moartã,
ªi-i de coifuri valea plinã -
Fã o cruce ºi te-nchinã.
Cãlãtorule, când treci.
Noaptea din ruini rãsare
Tot castelul, precum fu.
ªanþ ºi ziduri de-apãrare,
Turnuri albe cresc deodatã,
O cetate-nfricoºatã
Unde-Agripa cuib avu.
Iar din vãi un prinþ se suie
Alb de arme, spre castel;
E tãcere-n cetãþuie,
Dar stafiile pe coaste
Repezi vin, o-ntreagã oaste,
Toþi ai prinþului cu el.
Lupi ce cascã largul gurii
Au pe coif, ºi parc-au strâns
Toate fiarele pãdurii.
Sunt de-acei ce-au stat în cale,
Varro tu, oºtirii tale
ªi-au fãcut pe-August de-a plâns.
Când ajunge la cetate
Albul prinþ al celor morþi
De trei ori cu pumnul bate
Repede-n arama porþii
Scãri aduc în grabã morþii,
Cu berbecii bat în porþi.
ªi-auzind cum vin barbarii,
Uºa tainiþii-o deschid
ªi tresar legionarii;
Ei din bãrbi, din pãr, cu mâna
Iuþi îºi scuturã þãrâna,
Ies, aleargã, sar pe zid.
Sub un râu de creste roºii
Albe coifuri strãlucesc,
ªi-n amestec furioºii
Respingând pe cei de-afarã
Cad ºi mor, se nalþã iarã,
Rane fac ºi le primesc.
Zãngãt însã n-are-arama
Când se bate scut de scut,
Tuba nu-ºi cunoaºte gama:
Fãrã zuzãt lancea zboarã,
Iar al spãzii-oþel doboarã
Cald ºi strãlucind, dar mut.
Pe deasupra lor cu spaimã
Luna se ascunde-n nor,
Glas de bufniþe se-ngaimã
ªi, cu aripi speriete,
Lilieci zburând în cete
Se izbesc de coiful lor.
“De-aþi avea voi pace-odatã,
Voi ce vã luptaþi mereu!
Pacea însã nu vi-i datã,
Ca sã ºtiþi în veºnicie
Dreapta Domnului mânie
ªi cã-i unul Dumnezeu!
Cei trãdaþi, ei dorm în pace!
Vouã-al morþii dãtãtor
Partea asta nu vi-o face!
Voi când aþi vãzut pe-o seamã
Cã pe Crist cel mort îl cheamã
Martor al jurãrii lor.
În nedreapta voastrã urã
“Vrând sã-i pierdeþi, aþi fãcut
Cu barbarii-o legãturã.
ªi-au venit pe-ascuns barbarii
ªi-au pierit legionarii
Câþi pe Crist l-au cunoscut.
Noapte-a a fost. Pe zid creºtinii
Se luptau pentru-mpãrat:
Voi îns-aþi deschis, hainii,
Toate porþile cetãþii -
Dreapta cumpãn-a Dreptãþii
Iat-acum s-a rãzbunat.
Cei trãdaþi, ei în morminte
Dorm în pace. Însã voi
Vã luptaþi ºi-acu-nainte
Cu oºtirile chemate
ªi de-a pururi vã veþi bate
Pânã-n ziua cea de-apoi.î
Astfel parcã-ntruna plânge
Turnul obosit ºi el
De-a vedea tot morþi ºi sânge.
Cãci de veacuri vede-ntruna
Noaptea cum aduc furtuna
Morþii-aceºtia din castel.
Iar când ziua se revarsã,
Pier ºi ziduri ºi cohorþi,
Ruinatã-n deal ºi arsã
Stã cetatea tristã-n soare -
Dar în noaptea urmãtoare
Vin din nou aceiaºi morþi.