REД.

: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 1 / 1

1. Apariţia şi evoluţia impozitelor

Impozitele sunt un element necesar în relaţiile economice ale societăţii chiar din momentul
apariţiei statului. Evoluţia şi modificarea formelor statului neapărat sunt urmate de modificări ale
sistemului fiscal. În prezent, într-o societate civilizată impozitele constituie pentru stat sursa
principală de venituri. În afară de aceasta funcţie pur-financiară, mecanismul fiscal se aplică de
către stat pentru a influenţa procesul de producţie, dinamica şi structura acestuia, procesul tehnico-
ştiinţific.
Sistemele fiscale ale ţărilor subdezvoltate economic, reflectă structurile economice puţin variate,
care se caracterizează printr-o productivitate slabă şi o dezvoltare inegală, evidenţiind ponderea însemnată a
activităţilor legate de exploatarea meteriilor prime şi a produselor agricole şi necesitatea protejării industriei
pentru dezvoltarea ei.
Fostele ţări socialiste prin dezvoltarea structurilor economice au urmărit dezvoltarea unor

economii a puterii politice de tip marxist-leninist şi nu a unor economii care să asigure

creşterea veniturilor şi consumului individual.

În Republica Moldova evoluţia sistemului fiscal a fost influenţată de condiţiile economice, sociale
şi de concepţiile politicii dominante. După ce a fost creată baza legislativă în anii 1992-1993, începînd cu a
doua parte a anului 1994, Guvernul Republicii Moldova a întreprins măsuri de reducere a presiunii fiscale şi
de înviorare a activităţii agenţilor economici. Primii pași au fost făcuţi spre modificarea cotelor la unele
mărfuri (produse) supuse accizelor, anularea lor completă la un şir de mărfuri. Totodată, realizarea
prevederilor de bază ale Legilor „privind taxa pe valoare adăugată” şi „privind accizele” au evitat dubla
impunere a producţiei.
Sistemul fiscal actual, creat pe parcursul etapelor de trecere de la economia centralizată la
economia de piaţă, trebuie să fie adoptat la noile condiţii de piaţă. În numeroase cazuri lipsesc
principiile fiscale, care stimulează creşterea economică şi care pe larg sunt aplicate în întreaga
lume. Lipsa acestor principii creează dificultăţi pentru producătorii locali şi prezintă un obstacol
în calea investiţiilor locale şi străine în economia naţională.

2. Conţinutul social-economic al impozitelor şi taxelor

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată,

conform legii, statului de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau
pentru averea pe care o posedă. Plata impozitului se efectuează în cuantumul şi termenul precis
stabilit prin lege.
Din noţiunile menţionate recurg şi principalele trăsături ale impozitelor:
 REД.: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 2 / 1

 Legalitatea impozitelor. Aceasta presupune, că instituirea de impozite se face în baza autorizării

conferite prin lege. Nici un impozit al statului nu se poate stabili şi percepe decât dacă există legea
respectivă la impozit.
 Obligativitatea impozitelor. Aceasta înseamnă, că plata nu este benevolă, ci are caracter obligatoriu
pentru toate persoanele care obţin venituri sau deţin bunuri din categoria celor supuse impozitării
conform legilor în vigoare.
 Nerestituirea impozitelor. Prevede, că prelevările de impozite la fondurile publice de resurse
financiare se fac cu titlu definitiv şi nerambursabil. Adică, transferurile de impozite făcute în aceste
fonduri sunt utilizate numai la finanţarea unor obiective necesare tuturor membrilor societăţii şi nu
unor interese individuale sau de grup.
 Nonechivalenţa impozitelor. Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o plată în schimbul căreia
contribuabilii nu beneficiază de contraservicii imediate şi direct din partea statului, pe de altă parte,
ca o diferenţă între cuantumul impozitelor plătite şi valoarea serviciilor primite în schimb în viitor.
Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de
instituţiile publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte
interese legitime.
Trăsăturile specifice ale taxelor sunt:
 Plata neechivalentâ pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii care primesc,
întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează servicii şi rezolvă alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este neechivalentă deoarece, conform
dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mică comparativ cu valoarea prestaţiilor
efectuate de organe sau instituţii de stat.
 Subiectul plătitor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea unei activităţi
din partea unei instituţii de stat.
 Taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite
persoane în mod direct şi imediat.
Elementele impozitului. Impozitele şi taxele se caracterizează fiecare în parte prin anumite trăsături
determinate de modul de aşezare, provenienţă, percepere, rolul lor etc. In acelaşi timp, însă sunt anumite
elemente comune specifice tuturor impozitelor care trebuie să se regăsească în reglementarea fiecărui tip de
impozit, fără de care acesta nu s-ar putea aşeza, determina, urmări şi realiza. Aceste elemente trebuie să fie
bine precizate în momentul instituirii unui impozit, deoarece din ele rezultă în sarcina cui cade impozitul
respectiv, cuantumul acestuia, modul de aşezare şi percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancţiunile
pentru încălcarea prevederilor legale.
 REД.: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 3 / 1

3. Funcţiile și principiile impozitelor

Funcţia fiscală a impozitelor se manifestă prin contribuţia permanentă şi sistematică a impozitelor la
formarea resurselor financiare ale statului. Utilizarea eficientă a resurselor bugetare în aceste domenii
stimulează progresul social, dar rezultatele acestei stimulări sunt resimţite peste o perioadă mai îndelungată
de timp. În acest context a apărut necesitatea de utiliza impozitele şi ca un instrument de stimulare a
activităţii economice, iar efectele stimulatorii să fie resimţite într-o perioadă mai scurtă de timp.
Funcţia de stimulare a impozitelor se manifestă atât prin favorizarea cât şi prin pedepsirea
contribuabililor. Utilizarea în fiscalitate a înlesnirilor şi sancţiunilor fiscale presupune în ambele cazuri
efectul de stimulare, deoarece fiecare măsură se aplică ca o reacţie la starea anumitei sfere a activităţii
economice, care necesită amestecul statului.
Funcţia de redistribuire a impozitelor are un caracter obiectiv şi reiese din funcţiile de bază ale
statului. Această funcţie asigură procesul de redistribuire a unei părţi a produsului intern brut. Prin funcţia
dată se accentuează rolul impozitului ca un instrument centralizat în relaţiile de distribuire şi redistribuire a
resurselor financiare publice.
Funcţia de reglare a impozitelor reiese din necesitatea reglementării de către stat a unor procese
economice şi sociale. Funcţiile economice ale statului se complică în condiţiile dezvoltării relaţiilor de piaţă
şi liberalizării activităţii agenţilor economici.
Funcţia de control reflectă corectitudinea derulării, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, a procesului de
distribuţie, permite de a verifica dacă încasîrile fiscale sunt colectate la timp, corect şi complet şi, în rezultat, poate
determina necesitatea şi direcţiile efectuării reformei fiscale.

1) Principiu impunerii echitabile presupune egalitate în materie fiscală, și anume:

Egalitatea în faţa impozitelor presupune că impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate
persoanele fizice sau juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să ne existe
deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a republicii. Totodată impunerea să se facă în acelaşi mod
pentru toate activităţile economice, indiferent de forma de proprietate sau forma juridică în care sunt
organizate şi funcţionează.
2) Principiu politicii financiare. De acest principiu ţine stabilitatea şi elasticitatea impozitului. Un
impozit este considerat stabil când nu se modifică, adică nu creşte în raport de sporirea producţiei şi nu scade
în fazele de criză, când se reduce materia impozabilă.
3) Principiu politicii economice. Prin mărimea impozitului statul influenţează dezvoltarea
sau restrângerea activităţii unor ramuri economice sau a unor activităţi economice, stimulează
sporirea producţiei sau a consumului unor anumitor mărfuri, extinde sau limitează relaţiile
comerciale cu alte state.
 REД.: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 4 / 1

4) Principii social-politice. Prin politica fiscală se urmăreşte un anumit scop social. Se

aplică o impunere diferenţiată a veniturilor sau averii diferitelor categorii sociale în funcţie de
interesele partidului de guvernământ.

4. Metode de percepere (de colectare) a impozitelor

În condiţiile existenţei unui aparat fiscal perceperea impozitelor se realizează prin următoarele
metode:
1) Incasarea impozitelor de organele fiscale direct de la contribuabili, care cunoaşte la rândul său două
variante:
 când reprezentatul aparatului fiscal se deplasează la contribuabil pentru a încasa impozitul, caz în
care spunem că impozitul este cherabil.
 când contribuabilul se deplasează benevol la organul fiscal pentru a achita impozitul, caz în care
spunem că impozitul este portabil.
2) Metoda calculării şi transferării directe a sumelor datorate la fiecare termen de plată. Această
metodă se utilizează de agenţii economici, care de sine stătător calculează şi virează la buget
impozitele, purtând întreaga răspundere pentru exactitatea acestor operaţiuni.
3) Stopajul la sursă, care prevede că calcularea, reţinerea şi transferul impozitelor să se
efectueze de o terţă persoană (contabilul). În aşa mod se percepe impozitul de pe veniturile
persoanelor fizice, când unităţile economice sau patronii care plătesc salarii au obligaţia
reţinerii şi vărsării impozitului respectiv în condiţiile prevăzute de lege.
4) Aplicarea timbrelor fiscale, se utilizează în cazul taxelor datorate statului pentru acţiunile în
justiţie, eliberări, autentificări, legalizări de acte etc.
În cazurile metodei calculării şi transferării directe şi a stopajului la sursă organele de
control fiscal se implică postfactum, efectuând verificări cu privire la determinarea şi vărsarea
exactă a impozitelor respective. Iar în cazul aplicării timbrelor fiscale perceperea se face
antifactum, înainte ca prestaţiile respective să fie efectuate de organele în drept, care poartă
întreaga răspundere pentru aplicarea exactă a legii fiscale.
 REД.: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 5 / 1

5. Componentele sistemului fiscal al Republicii Moldova

Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar al RM şi include următoarele
elemente:
• sistemul de impozite şi taxe ;
• legislaţia fiscală;
• aparatul fiscal.
Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei fiscale activează
aparatul fiscal, având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit ale statului. Eficienţa
sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al lui. În sistemul de impozite trebuie să
se respecte unele principii, cum sunt: - echitatea; - simpleţea procedeelor şi metodelor de
determinare a tuturor elementelor de impunere; - claritatea obligaţiilor şi drepturilor
contribuabililor. Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi a taxelor, să
propună un nivel optimal al fiscalităţii, care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar agrava
situaţia materială a populaţiei. Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de
instituire a impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal
trebuie sa dirijeze activitatea de instruire a contribuabililor în materie de impozit, să coordoneze
aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor.
Conform Codului Fiscal sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi
taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora,
prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.

6. Sistemul de impozite şi taxe

Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi, concepute în
conformitate cu legislaţia fiscala în vigoare. I
Impozitele şi taxele, percepute în conformitate cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale,
reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public naţional.
În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în RM se clasifică după 2 criterii: - după
trăsăturile de fond şi formă: directe şi indirecte; - după instituţiile ce le administrează: generale de
stat şi locale. Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: 1. impozitul pe venit; 2. taxa
pe valoarea adăugată; 3. accizele; 4. impozitul privat; 5. taxa vamală; 6. taxele rutiere. Sistemul
impozitelor şi taxelor locale include: 2 1) impozitul pe bunurile imobiliare; 2) taxele pentru
resursele naturale; 3) taxa pentru amenajarea teritoriului; 4) taxa pentru dreptul de a organiza
licitaţii locale şi loterii pe teritoriul unităţii administrativ – teritoriale; 5) taxa de plasare a
publicităţii (reclamei); 6) taxa de aplicare a simbolicii locale; 7) taxa pentru unităţile comerciale
şi/sau de prestări servicii de deservire socială; 8) taxa de piaţă; 9) taxa pentru cazare; 10)taxa
balneară; 11)taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale,
orăşăneşti şi săteşti (comunale); 12)taxa pentru parcare; 13)taxa de la posesorii de cîini; 14)taxa
pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a
frontierei vamale. Impozitul pe venit şi taxele percepute în fondul rutier (în partea ce ţine de taxa
pentru folosirea drumurilor, percepută de la posesorii mijloacelor de transport înmatriculate în RM)
reprezintă surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar, iar impozitul pe bunurile
imobiliare reprezintă sursa de reglementare a veniturilor bugetelor unităţilor administrativteritoriale.
 REД.: 01
LSERÎ 04.L.05.FB.C.III.V
LISTA SUBIECTELOR DE EXAMINARE A DATA: 02.09.2017
REZULTATELOR INVĂŢĂRII LA DISCIPLINA
„IMPOZITARE ȘI ADMINISTRARE FISCALĂ” PAG. 6 / 1

Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor
sistemului bugetar sunt, de asemenea, taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de taxa pe
valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate de agenţii economici din unitatea
autonomă) şi accizele la mărfurile (producţia) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii date.
Impozitele şi taxele generale de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin
modificarea şi completarea Codului Fiscal. Impozitele locale, lista şi plafoanele taxelor locale se
aprobă de către Parlament. Cotele impozitelor şi taxelor locale stabilite prin Codul Fiscal se numesc
cotele maxime ale impozitelor şi taxelor locale. 3 Autorităţile administraţiei publice locale au
dreptul la modificarea, în limitele competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenelor de achitare a
impozitelor şi taxelor locale şi la aplicarea facilităţilor suplimentare, care se adoptă pe parcursul
anului fiscal concomitent cu modificările corespunzătoare ale bugetelor locale. Cotele impozitelor şi
taxelor locale modificate de către autorităţile administraţiei publice se numesc cotele concrete ale
impozitelor şi taxelor locale. Cotele concrete ale impozitelor şi taxelor locale nu trebuie să
depăşească cotele maxime
7. Noţiuni generale privind impozitul pe venitul agenţilor economici
8. Deducerile fiscale şi reglementarea cheltuielilor în scopuri fiscale
9. Reportarea pierderilor din perioadele fiscale precedente în viitor
10. Înlesnirile fiscale acordate agenţilor economici
11. Obligaţiile agenţilor economici la reţinerea impozitului pe venit la sursă de la terţi
12. Noţiuni generale privind impunerea veniturilor persoanelor fizice
13. Modul de calcul al impozitului pe venit din plăţile salariale
14. Reţinerea impozitului pe venit din alte surse de venit
15. Noţiuni generale privind Taxa pe valoarea adăugată
16. Livrările impozabile şi scutite de T.V.A.
17. Calcularea obligaţiei fiscale a T.V.A.
18. Determinarea T.V.A. la operaţiunile de import-export
19. Restituirea T.V.A.
20. Prezentarea declaraţiei fiscale cu privire la T.V.A. şi termenii stingerii obligaţiei fiscale
21. Accizele - caracteristica generală
22. Metode de calcul şi termenele de plată a accizelor
23. Taxele vamale - caracteristica generală
24. Metodele de determinare a valorii mărfurilor în vamă
25. Tehnica calculării taxelor vamale
26. Caracteristica generală a impozitului pe bunurile imobiliare
27. Sistemul taxelor locale al Republicii Moldova - caracteristica generală
28. Tipurile taxelor locale şi modul de calculare a lor
29. Sistemul taxelor rutiere - caracteristica generală
30. Sistemul taxelor pentru resursele naturale
31. Modul de calculare şi achitare a taxelor pentru resursele naturale
32. Facilităţile acordate la calcularea taxelor pentru resursele naturale
33. Concept de politică fiscală.Obiectivele, componentele şi tipurile politicii fiscale
34. Reforma fiscală din Republica Moldova şi etapele evoluţiei ei
35. Caracteristica generală a plăţilor socilale