6

2.Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila.

10
Afirmatia a mai toti autorilor in sensul ca acest caracter al transmisiunii
succesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este
inexacta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de
indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit
potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al
transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau renuntarea la
mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare
mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai
in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de catre unul
sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor, partea cuvenita
acestora va profita de drept succesorilor acceptanti.
Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al
patrimoniului se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai
multi mostenitori, cu exceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament
o imparteala de ascendent. Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu
de inventar cind mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele
activului acesteia (intra vires hereditatis).
O exceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se
considera a fi prevederile Legii nr.18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare)
potrivit carora (art.13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care
au acceptat in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si
acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstitire a dreptului
de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au
acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 nu li se recunoaste vreun drept
asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc
ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a
depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind
considerati, drept urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept
11
asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor . S-a conchis astfel ca numai in
privinta renuntarii la mostenire

10
A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 53, Fr. Deak, op. cit. pag. 29, C. Statescu, op. cit. pag.
1oo; E. Safta-Romano op. cit. pag. 34; L. Stanciulescu, op. cit. pag. 27; D. Chirica, Drept civil,
Succesiuni, Editura “Lumina-Lex”, Bucuresti, 1996, pag. 8-9; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni,
Editura “Ankarom”, Iasi, 1998, pag. 12.
11
Problema este discutabila. A se vedea pentru amanunte, P. Perju, Discutii in legatura cu unele
solutii
privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina
Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, pag. 26-28; M. Georgescu, Al Oproiu, Restabilirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la
succesiune ori neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, pag. 67-68;A. Sitaru,
C. Turianu, Nota la sent. civ. doss. nr. 174o/1993 in Dreptul nr. 12/1994, pag. 53-54.