UTILIZAREA EFICIENTĂ A RECOMPENSELOR ŞI A MESAJELOR DE LAUDĂ

Prof.psihopedagog Moga Anişoara

CSEI NR.1 Tg. Mureş, Mureş

Prof.înv.preşcolar Brihan Cristina,

Grăd. cu P.P.nr 16 Tg. Mureş, Mureş

Cum privim lucruile în mod normal?

Credinţa comună este că atât recompensa cât şi lauda sunt instrumente foarte utile in diciplinarea copiilor 
care conduc in mod implict la creşterea motivaţiei copiilor de a invăţa.

Ce se întamplă în mod real?

Recompensa este un instrument de care adulţii se folosesc atunci când inten ţionează să crească frecvenţa, 
sau durată unui comportament. Cu alte cuvinte, este o consecinţă a comportamentului care creşte 
probabilitatea acestuia de a se repeta.

Există mai multe tipuri de recompense:

materiale: acţibilduri, buline, cadouri, obiecte, bani etc. 

sociale: lauda, încurajarea, aprecierea, acceptarea de catre ceilalţi 

activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activităţi sportive etc. 

Recompensele sunt diferite de la copil la copil. Un lucru poate fi o recompensă pentru o anumită persoană, 
într­o situaţie specifică, dar poate să nu mai funcţioneze ca şi recompensa într­o altă situaţie sau pentru o 
altă persoană. De exemplu, lauda educatoarei poate fi o recompensa pentru copil atunci cand se joacă cu 
ceilalţi copii, dar poate să nu fie recompensă atunci cand face curaţenie pe masa de pictat. Aşadar, 
recompensa este o funcţie pe care o are un anumit lucru la un moment dat. Prin urmare, nu putem fi siguri 
că o situaţie este o recompensă decât dup ă ce o aplicăm şi vedem efectul ei, si anume dacă produce sau nu 
repetarea comportamentului. Cum puteţi afla care lucruri sau situaţii reprezintă recompense pentru un 
copil?

întrebări directe: ,,Ce îţi place mai mult?", ,,Ce obiecte te atrag?", ,,Ce ţi­ai dori?" 

observarea copilului: ce face mai des, care jucărie sau activitate o alege mai frecvent. 
preşcolară  eficientă decât pedepsa. Cercet ările 
Pentru copiii de vârst ă recente în neuroştinte arată că recompensa  pană la 12 ani copiii învaţă diferit 
este mai  faţă de cei mai mari (peste 12 ani).
Diferenţa rezultă din mecanismele cerebrale implicate în procesarea feedbackului pe care aceştia il prirnesc 
pentru performanţele pe care le obţin sau pentru modul ăn care se comportă.

Mecanismele cerebrale responsabile de diferenţele care apar la nivelul modului în care învaţă copiii mai 
mici de 12 ani şi cei mai mari de 12 ani sunt ariile control cognitiv care sunt localizate la nivelul cortexului 
cerebral. Cu alte cuvinte, centrii de control ai creierului sunt mult mai puternic activaţi în prezenta unui 
feedback negativ, în cazul copiilor mai mari de 12 ani si a adulţilor dar nu si în cazul copiilor mai mici. În 
cazul lor, feedback­ul pozitiv este cel care activează puternic ariile de control cognitiv.

Feedback­ul pozitiv, recompensele, mesajele de laudă au o eficienţă crescută asupra motivaţiei copiilor 
preşcolari dear în anumite condiţii. Atât lauda cat şi recompensa fizică deşi reprezintă instrumente care au 
puternice valenţe motivaţionale nu conduc întotdeauna la rezultatul scontat. Folosirea acestor instrumente 
este similară cu cazul adiministrării oricarui medicament. De exemplu penicilina nu poate fi adiministrată la
întamplare, administrarea este guvernată de reguli şi contraindicaţii, regulile privesc modulul de 
administrare şi dozajul, precauţiile se referă la posibilele efecte secundare. În aceeaşi maniera, există 
reglementari privind administrarea medicaţiei emoţiionale ­ mesajele de luadă şi recompensele.

Studiile în domeniu arată ca mesajele de lauda şi recompensele nu au întotdeuna o puternica funcţie de 
întărire a comportamentelor dezirabile, eficienţa lor depizând de o serie de anumi ţi factori. În anumite, 
conditii atât mesajele de laud ă cât şi recompensele pot conduce la slăbirea motivatiei interne a copiilor.

Condiţii care asigură eficienţa recompensei fizice asupra motivaţiei copilului. Recompensa este un instrument 
eficient care creşte motivaţia copilului în anumite situaţii:

Când sarcinile sunt plicitsitoare pentru copil 

Când sarcinile implic ă efort susţinut şi copilul nu este motivat să le facă 

Când copilul înva ţă un comportament nou 

Când este acordat ă pentru o anumită calitate a performanţei 

Când este nea şteptată pentru copii. 

Condiţii în care recompensa materială subminează motivaţia intrinsecă a copiilor. 

Când comportamente prosociale „ de a fi atent şi a ajuta pe ceilalţi" ale copiilor primesc recompense 
materiale imediate. 

Recompensarea pentru comportamente prosociale „ de a ajuta pe ceilalţi" îi face pe copii să acorde într­o 
mai mică masură ajutorul în situaţii viitoare. Acest lucru se întâmpl ă deoarece fiecare copil are o tendinţă 
naturală de a oferi ajutorul iar acţiunea de recompensare intervine asupra acestei tendinţe naturale 
dezactivând­o. Copilul î şi comută atenţia de la a face un lucru firesc, la a face pentru a primi ceva.
Studiile experimentale arată că încă de la vârste foarte mici, recompensele materiale i mediate pentru 
comportamentele prosociale produc o modificare la nivelul comportamentului viitor al copiilor. Felix 
Wareken si Michael Tomasello au facut un studiu experimental pe copii de doi ani. Studiul a avut în vedere 
trei grupuri de copii:

Primul grup a fost obişnuit să aştepte recompensa materială după manifestarea comportamentului de ajutor 

Al doilea grup a fost obişnut să aştepte mesaje de laudă 

Iar al treilea grup nu avea nici o aşteptare. 

Tuturor copiilor li s­a oferit posibilitatea de a ajuta un adult sau o persoană străină. Rezultatele arată că spre 
deosebire ce cei care se aflau în condiţia de a primi laudă sau nici o recompensă, copiii cu istoric de 
recompensă materială imediată au devenit mult mai puţin dispuşi să acorde ajutorul.

2.Când recompensa  material ă este imediată şi devine predictibilă pentru copiii (se

aşteaptă să o primească, este anunaţă înainte)

În situaţiile în care recompensa este anunţată din timp copiii aşteaptă să primească recompensa şi sunt mai puţini
atenţi la calitatea modului în care performează. Atenţia este centrată pe ceea ce vor obţine şi nu pe ceea
ce au de făcut.

3.În situaţiile în care copiii sunt deja motivaţi să se implice într­o activitate (le place ceea ce fac, au un 
interes pentru acea activitate). În aceste condiţii recompensa materială face ca interesul sau motivaţia 
internă a copiilor pentru acea activitate să scadă, copiii nemaifiind preocupaţi de activitatea în sine ci de 
benefiicile concrete pe care i le poate aduce acea activitate.

Recomandari:

Folosiţi recompensa
concretă
(stimulente,  bulinute,  stampile)  ca  instrument care
facilitează creşterea
frecvenţei
acelui comportament dezirabil în principal în faza de
învatare.

Pentru a creşte frecvenţa unui comportament aşteptat recompensarea trebuie să respecte o serie de

principii:

« Definiţi specific comportamentul căruia doriţi să­i creşteti frecvenţa, durata sau

intensitatea.
ex. Educatoarea vrea să dezvolte la copii comportamentul de ,,cere jucăria ­ spun te rog să­mi dai"

« Identificaţi care sunt pentru copii recompensele pentru comportamentul respectiv ex. Educatoarea

a observat că acţibildurile sunt recompense pentru copii

Utiliza ţi recompensele disponibile 
ex. educatoarea acordă un ,,o faţă zâmbitoare" copiilor care solicit ă în cuvinte jucarii, etc.

Trece ţi treptat de la recompense concrete la recompense simbolice 

Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le ut ilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi 
persistenţei comportamentului ţintă.

ex. Pe măsură ce educatoarea va observa că nu mai este nevoie să remintească în permanenţă regula va 
retrage recompensa concretă şi o va înlocui cu mesajul de laudă.

• Descrieţi comportamentul în momentul în care aplicaţi recompensa astfel încât s ă facilitaţi 
învaţarea.

ex. „ Foarte frumos ai cerut jucaria Oanei!"

• Repeta ţi verbal regula pe care se bazează recompensa. Exprimarea verbală a regulii facilitează 
învăţarea.

ex. Atunci când educatoarea le aplic ă recompensa, le va spune ,,Pentru că ai cerut jucăria Oanei vei primi
o faţă zâmbitoare"

Inv ăţaţi copilul să­şi identifice şi să­şi autoadmlnistreze recompensele. 

ex. în momentul în care educatoarea îi va lăuda pe copii şi va cere să se laude şi el „ foarte frumos i­am 
cerut jucaria Oanei!"

Compara ţi   dimensiunile   comportamentului   (ex   frecvenţa)   înainte   şi   după  aplicarea 

recompenseii,  pentru  a  cunoaşte  efectul
ei  (dacă este  sau  nu  o  recompensă
şi
dacă
este eficientă).

Pentru a vedea dacă o metodă are rezultate
sau nu, trebuie să comparăm la anumite
intervale
comportamentul anterior al copilului şi cel actual.

ex. Educatoarea a observat că la început doar 3 copii cereau jucăria, iar după o săptămân ă cer 5. "
­­

­Treceţi de la recompense aplicate imediat, în faza de învăţare, la recompense aplicate neregulat, în faza 
de consolidare a unui comportament.
­Folosiţi activităţile ca modalităţi de recompensare a implicării copiilor într­o activitate cu frecvenţă 
redusă.

Cele mai eficiente tipuri de recompense care accentueaza pe termen lung motivaţia internă a copilului sunt 
cele sub forma de activităţi. O activitate cu frecvenţă crescută poate constitui o întărire pentru o activitate cu
frecvenţă mai redusă. Implicarea într­o activitate care are o frecventa mare este condiţionată de executarea 
prealabilă a activităţii cu frecvenţă redusă astfel încât prima activitate devine recompensa pentru cea din 
urma (principiul bunicii). De exemplu, dacă educatoarea doreşte să învete copiii să respecte regula să (ex. 
strângem juc ăriile după ce am terminal jocul) le poate spune copiilor ,,mergem la locul cu nisip după ce 
strângem juc ăriile"
Folosiţi recompensa în mod sporadic pentru a nu ajunge să fie predictibilă pentru copil.

Dacă recompensa devine predictibilă pentru copil, motivaţia de a mai face acel lucru scade în condiţiile în 
care nu mai primeşte recompensa aşteptată. Asta însemnă că copiii nu au dezvoltat o motivaţie internă de a 
face acel lucru şi că manifestarea comportamentului lor este strict determinate de prezenţa recompensei. 
Copiii fac comportamentul respectiv doar pentru a primi ceva. Acest aspect este un factor de risc pentru 
apariţia depresiei la copii.

• sunt mult mai preocupaţi să înveţe noi strategii de succes şi să îşi îmbunătăţească performanţa.

• atribuie rezultatele slabe investi ţiei slabe de efort.

Rezumat

Faţă de recompensa materială lauda este o alternativă mult mai bună din perspectiva dezvoltării

motivaţiei intrinseci a copilului. Dar ca şi recompensa materială, lauda poate să aibă anumite condiţii 
adverse. Cadrele didactice recompensează copiii cu mesaje verbale atunci când ace ştia manifestă 
comportamente dezirabile.

•
a  spune  copiilor  că sunt  inteligenţi  sau  deştepîi  îi  determină să se
vadă
într­o  mai  mică

măsură ca fiind inteligenţi.

•
lăudând  copiii  c ă sunt
deştepti  îi  învăţam  că
performanţa  lor  este
un
test  definitiv
al

gradului  de  inteligenţa.
Copiii  pot  fi  încânta ţi
la  început  de  acest
tip
de  lauda  dar
pe
măsura  ce  ei  se  confruntă cu  situaţii  cu  un  grad  mare  de  dificultate,  mesajul  are  efecte

contrare.

•
deşi  a  le  spune  copiilor
că sunt  deştepţi  este
total  neproductiv  asta  nu  înseamnă că nu

este  indicat  să oferim  copiilor  mesaje  de  laudă.
Chiar  şi  cel  mai  contraproductiv  tip  de

laudă este  mai  indicat
decât  absen ţa  ei.
Ceea  ce  este  important  este  să evităm
să

folosim mesajele de laudă care determină copiii să evite implicarea în situaţii dificile şi provocatoare.

Bibliografie:

Barker GP and Graham S. 1987. Developmental study of praise and blame as attributional cues. Journal of 
educational psychology 79(1) 62­66. 
Birch LL, Marlin DW, and Rotter J. 1984. Eating as the "means" activity in a contingency: 
Effects on young children's food preference. Child Development 55: 431­439. 

Corpus J, Ogle C, and Love­Geiger K. 2006. The Effects of Social­Comparison Versus Mastery 
Praise on Children's Intrinsic Motivation. Motivation and Emotion 30(4): 333­343. 

Elliot ES and Dweck C. 1988. Goals: An approach to motivation and achievement. Journal of 
personality and social psychology 54: 5­12. 

Garner PW. 2006. Prediction of prosocial and emotional competence from maternal 

behavior  in  African  American  preschoolers.  Cultur  Divers  Ethnic  Minor  Psychol.

12(2): 179­98.

Hastings PD, McShane KE, Parker R, and Ladha F. 2007. Ready to make nice: parental 
socialization of young sons' and daughters' prosocial behaviors with peers. J Genet Psychol. 
168(2): 177­200.