BUNICII

Capitolul 1: Printesa, zana si

regina lumii

V�ntul, dezmierdat de soare, se alinta cald, fumeg�nd de flori prin pomii

albi. Bunicul, asezat pe o banca, �si stergea ochii cu o m�na tremuratoare. O
vedenie �i �nlacrimase: ochii copilului, rasarind �ncercanati �n sufletul lui ca
doua zorele pe un zid naruit. Nu poti stii niciodata cand amintirile, ca niste
fluturi, se hotarasc sa te viziteze. Asta se intampla acum cu bunicul. Sedea
ganditor pe o banca, cand un fluture al amintirilor l-a luat in zbor si i-a aratat
ceva, ceva care l-a inlacrimat. Daca sunteti curiosi, veniti cu mine, sa va arat ce
a vazut bunicul in acea dupa-amiaza calda, de mai.
Un nor mare a acoperit soarele, dar nu era un nor prevestitor de furtuna,
ci un simplu norisor dornic de lumina care acum se cernea usor prin el. Dedesubt,
pe prispa unei case, un bunic si o bunica isi asteptau singurul si unicul nepot. O
masina mare, albastra, a parcat in fata gardului subred, iar dinauntru au iesit doi
adulti in toata firea. Insa din spate, cineva parea ca se lupta cu usa masinii, un
dispozitiv foarte greu de intrebuintat pentru el. Cand, intr-un sfarsit, tatal i-a
sarit in ajutor, din masina a coborat o fetita cu parul saten, cret, ochii verzi si
o rochita frumoasa cu modele florale, perfecta pentru o fata de patru ani jumatate.
Amandoi batranii s-au ridicat si le-au iesit in intampinare. Au urmat specificele
formule de salut, cu ,,Sarut mana, mama!� si ,,Buna ziua, bunicule!�, apoi desigur
intrebarea ,,Tu nu zici nimic, puisor?� ,,Ba da� e raspunsul ,,Buna ziua� si apoi
felicitarile ca ,,Vai, ce fetita desteapta!� si multe altele. Trebuie sa stiti ca
nu eram mereu asa de corconita, dar la bunici deveneam printesa, zana si regina
lumii. Apoi mama m-a luat in brate si m-a dus in casa, unde, dupa doua ore bune de
cafea, politica, afacerea tatalui, vecina Anuta si asa mai departe, am adormit pe
canapea, infasurata in flanerul bunicii. Cand era cam sapte seara, mama m-a trezit
si mi-a spus ca pleaca, apoi am adormit la loc si am vizat printese, usi de masini
care nu se deschid si bunici.

M-am trezit intr-un pat mare, foarte inalt, fara nimeni in jur. Am
inceput sa ma panichez si sa o strig pe mami. In 5 secunde plangeam de mama
focului, pentru ca nu eram obisnuita cu lipsa parintilor si cu o camera straina.
Imediat, a intrat bunicul.
-Scumpete, nu mai plange, a zis apoi m-a luat in brate, mami si cu tati sunt
bine, da? Sunt bine,sssss....
M-a dus in bucatarie, unde televizorul era aprins si bunica facea micul-dejun. Pana
am ajuns acolo m-am potolit.
-Ce s-a intamplat? a zis bunica.
-A inceput sa planga. Eram in sufragerie si am auzit, a raspuns bunicul.
Dupa ce am terminat de mancat (daca aia se putea numi mancat), bunicul m-a dus
afara.