{b

EKEhI
uploaded
bvSfefS0.
Edituro
ANDRTAS
 POVESTIKE
rJi
\u
ffiOs emAeruH
,

Pove;Livninunate
din[wnea-ntteagd adurute

dh
tEl{
0#8tef50

Traducere Fi selectie texte: Otlfa ftlfA

Editura
.ENDRE.ES
DescriereaCIP a Bibliotecii Nationale a Romeniei
trELEA, OTILIA
Poye$tilelui MoS CiSciEn / Otilia Felea
Bucuresti:AndreasPdnL 2012

ISBN 9?8-606-8271-21-7

Imagini: 123RF (Photoland

Rontuia)...$.a-

@ 2OlZ Sdituta ANDREAS PRINT, Buqfesri

Toatedreptuile asupraacesteieditii in linba rofiand
sunt rezenateMituii A dreas

Corecturii: Iaura Ivona-DuMnRU

=-.=:.r"$
Impnnare: f g.dp. rinl

BDnde tipar 09.11.2012;

Coli de ripar: 2
Formar 26 (16/54x84cm).

DIFUZOR EXCLUSIV:
AGENTIA DE DIFUZARE DE CARTE
WO PRINT
CaleaGriyitei nr. 158,demisol,sector1, Bucuresti
Tel,/FtL,c:U 1.222.07-67
E-nail: ivo print@yahoo-com
Site: wr e.editura-andreas.ro
 MogCrdciunnu uitd
sb
TE{E].|
tnloedsdtySiefS0
ertie era un bdieiel foarte bun. Era drAgut, grijuliu, ascul&Ator,
de incredereFi bun cu surioaralui mai mica. Din pdcate,Bertie
avea un mare cusur. Avea un obicei foarte enervant uita!
Era ciudat cat de des uita. Uita sd facd lucrurile pe care i le cerea
mAmicasa.
- Ti-ai amintit sa te speli pe dinti, Bertie?
- Oh, iartdPmd.am uitat!
- Ti'ai amintit sa-ti faci patul, Bertie?
- Oh, iarta-ma,am uitatl
- Ti-ai amintit sd o suni pe mdtuFa Sue, sa-i muliumegti pentru cadou?
- Ol].,iaftA-ma, am uitat!
Uita sa faca 9i lucrurile pe c.arctaL l sAu il ruga sd le facd.
- Ti-ai amintit sd o ajuli pe mama la spalat in aceastd dimineala,
Betie?
- Oh, iarta-ma, am uitat!
A uitat sa-9iia ghetele pentru antrenamentul de fotbal.
A uitat sd-i dea bunicii un mesaj foarte important de la mdmica sa.
A uitat sd ia un cadou pentru petrecerea de ziua celui mai bun prieten
al sdu.
Ba chiar a uitat sa-9ifaca temele!
- Oh, iarta-ma.am uitatt
PArintii sdi au fost foarte rdbddtori, dar indife-
rent ce fdceau ei, Bertie uita toate lucrurile pe
care voia sa le uite si isi amintea numai acele
lucruri pe care voia sa gi le aminteasca.Dupa
un timp, ptuinlii sai au decis cd trebuie sd faca
ceva sd igi 4iute bdielelul sA faca lucrurile ce tre-
buia fdcute.
Crdciunulera aproape, Fi tsertiesi-a amintit sa
scrie o lista cu lucruri pe care ar
fi dorit sAi le aducd MogCraciun.
- Mos CrAciunar putea uita
unele dintre aceste lucruri, i-a
spus mamica.
- tsa nu, i-a replicat B€rtie. I-am scris
foarte cla.r,9i nu e prea mult pe lista
mea, 9i arn fost foart€ bun anul acesta. AF dori o telecomanda pentru
masinutd 9i nigte ciocohta, 9i un DVD sau doua, 9i o minge, 9i poate un
tricou de fotbal. Cred cA MoFtrIpoate sa se descurce cu asta!
gi a venit dimineata de craciun, iar Bertie 9i micuta lui surioara s-au
trezit foarte devreme, in zolii zilei, sa vada ce le lasase MoF Craciun in
ciorapei. CioraPelul surioarei era plin de cadouri, iar ea iopaia de
incantare de fiecare datA cand bdga mana 9i scotea cate ceva. Bertie
era foarte ticut. Mamica s-a tinut deParte de el cat a putut, pentru ca
stia ce facuse Mogul.
intr-un ta,rziu. l-a auzit venind cu pa-siinceli in camera ei. A deschis
uga camerei cu triste!€ 9i a venit sPre ea. Ttnea in mand o lista foarte
lungd, ce pdrea mult mai mare decat cea Pe care i-o trimisese Mo9ului'
A pus-o in mana mamei, in weme ce lacrimi d€ dezamdgire incePusera
sa picure din ochis.ori.
- Uit" ." mla lasat MoF Craciun. Ar fi Putut sa lase 9i un mic cadou,
nu crezi?
Mama lui tsertie se uita h UstA' Dra o listA
cu toate lucrurile pe care Bertie uitase
sd le facd de-a lungul ultimelor lase
luni. Si la sfarsitul listei era scris' cu
IARTA-I-IA,
lireremarisi ingrosate,,oH, IEif+l
AM UITATI",
Bertie a plans o ora. Apoi mamica
i-a reamintit ca se vor duce cu toiii
la bunica acasa, Pentru masa de
pranz. 9i bunica intotdeauna av€a un
pom de Craciun frumos 9i Poate ca
avea un cadou gi pentru el.
Cand Bertie a aiuns acasa la
bunica, a imbratiFat-ocu Pulere
gi i-a spus ca de acum incolo nu
o sd mai uite nimic, 9i ghiciii
ce a gdsit sub pomul de Craciun
al bunicii! Un cioraPel Plin cu
cadouri, numai gi numai Pentru
ell La urma urmei, Mog Craciun
nu uitase de et gi, din acea zi. nici
tsertie nu a mai uitat nimic din ceea
ce i se cerea sa faca.
 ,,larnade Fier"
.,*"HffiEtifi 9ibstranul
ln zdrenfe

lf ama anului 19lO

I gfi;?ii
cate igi poate aminti
memoria. Dra a9a de
frig, incat a fost cunos-
cuta drept ,,Iarna de
Fier".
Din cauza locatiei,
un hotel prosper gi popular, aflat undeva la doudzeci de kilometri de
Moscova, suferea pierderi. Nimeni nu se mai cazaseacoto de saptimani
bune. iar proprietarul concediase majoritatea personalului. intro seara,
a fost surprins sd auda un ciocanit in usd. Cand a deschiso, in fata sa
a apdrut barba cenugie a unui batran in zdrenle. tsatranul a spus ca se
afla afmL, in zdpadd, de c2ftevazjle, Era inghetat si mort de foame. putea
hotelierul sa ii dea o masd qi un pat pentru o noapte?
- Desigur ca pot, a spus hotelierul. Pentru o noapte de dormit 9i o
masa, te costd trei ruble. Pofi phti?
Betranul a spus cd nu are bani, dar daca esLedat afara, sigur va muri
inghe!at.
Hoklierului i ea fAcut mila de bdtran Fi l-a invitat inAuntru. L-a dus la
bucatdrie unde, pe o magina de gdtit, bolborosea o oalA cu bor9. Hote-
lierul i-a pus o por.tie mare cu bors, a adaugat o lingura mare de sman-
tana 9i o jumatate de paine de secara. Bdtramulera cu siguranta foarte
flamand, caci in curand a terminat borgul si painea. Hotelierul a ras camd
a vdzut o picatura mare de borg atemand de capatul mustatii bdtranului.
Batranul cergetor a muliumit hotelierului pentru mancar€ 9i a spus:
- Nu ma vei vedea plecand maine dimineata, dar, degi nu am acum
bani, iti voi plati cele trei ruble cand le voi avea.
 tlotelierul nu a sPus
nimic, pentru ca oricum
nu se asjePtasa vada cele
tr€i ruble sau Pe bdtranul
cerqetor vreodata.

in cele din urma zdP*

da s-a mai toPit, iar aface-
rea a inceput sa mearga
din nou. De faPt, hotelul
devenisemai ocuPatdecat
fusese weodata.
in primavara, fiind un
om religios, hotelierul s-a
decis sa mearga la l]].area
catedraladin orag, sa adu'
ca mutumiri Domnului
pentru bunastareaafacerii.
Canda 4iuns in ora9,s.a
dus direct la catedrald.
OdatA aflat induntru, 9i-a
care
rotit ochii prin interiorul vechii biserici' Ochii i-au cazut pe icozrnele
colt' i-a
impoaoUeau Peretii. Una dintre ele, allatd in cel mai indepdrtat
atras privirea'
parut vag
Era;ictata cu chiPul unui batran cu barbd cenuqie' care i s'a
intunecatd'
familliar. Pe masura ce se apropia, a obs€rvat o picaturd
A Citit:
atamand de mustata lui. S-auitat la numele inscris sub icoand'
,5fantul Nicolae".
a mutat
A cautat o candela sd o aprinda in faia icoanei 9i' cand
tare Era o
sfegnicul ca sd pund lumanarea, mana a atins ceva mic 9i
uitat din
moneda, o rubld. Alaturi, a mai gdsit inca doud' L€'a luat si s-a
nou la icoana.

Picatura dispdruse, iar fala zambea'

 Povesteadevdratd
de Criciun

obert May era un barbat mic de statura; abia qiungea sd ma-

soare 152 de centimetri. Se ndscusein prima jumatate a se,
colului trecut, carevasdzicdr,in anii o mie noua sute.
La gcoalaera ridiculizatgi umilit de catre ceilalii copii, pentru'ca era
mai mic decat toli ceilalti copii de varsta lui. Chiar si cand a mai crescut,
era adeseori confundat cu frdtiorul mai mic al cuiva.
Cand a terminat colegiul, s-a angajat la MontgomeryWard, cea mai
mare casa de comenzi prin pogta din Chicago. $a casatorit, iar solia sa
i-a ndscut o fiicd. Apoi, cand fetita avea doi anigori, s-a pomit tragedial
solia sa a fost diagnosticatd cu o boala gravd. A cdzut la pat 9i a ramas
aga pand a murit. Aproape tot ce castigael se ducea pe medicamente
si facturile la doctor. Banii erau putini, iar viata grea.
intr-o seard de la inceputul lui decembrie l9:S, cana se implineau
doi ani de cand solia cazuse la pat bolnava, fetita sa de patru anigori s-a
urcat pe genunchii lui si l-a intrebat:
- Tati, de ce mdmica mea nu este la fel ca celelalte mamici?
Era o intrebare simpld, pusa cu curiozitate
copildreasca.Dar"atins€s€o coarddsensibilda
sufletului tui Robert May.
Mintea sa 9i-a amintit de propria copilarie.
Puseseadeseao intrebare asemAnatoare:
- De ce nu pot sd fiu gi eu inalt, la fel ca cei
lalti copii?
Stigmatul ata$at celor care sunt diferiti este
greu de suportat.Cautandceva de spus pentru
a alina suferinta fetitei, a inceput sd spund o
poveste.
Dra despre cineva care era diferit, ridiculizat,
umilit gi exclus din cauzadiferentelor.
Bob a povestit cu umor, inventand alte 9i
alte lucruri pe masura ce povestea; d€ altfel,
aga fac 9i acum mai toli taticii. Fetiia radea,
chicotea 9i bdtea din palme pe masura ce
povestea se indrepta spre final. t a fdcut pe
tatdl sau sd povesteascddin nou gi din nou
de la inceput, 9i in fiecare seara trebui sa repete Povesteainainte de
culcz e.
Pentru ca nu avea bani pentru cadouri scumPe, Robert a decis sa
puna povestea intr-o carte. Avea ceva talent artistic Ai crea ilustraiii. Tre-
buia sd fie cadoul de Crdciun al fiicei sale. Cartea poveqtii Pe care o
iubea atat de mult. A transformat povestea intr-un poem.
in noaptea de dinainte de Crdciun, a fost convins sa meargA la Petre-
cerea de Crdciun de la birou. A luat 9i Poemul cu el 9i I'a aratat unui
coleg. colegut a fost impresionat gi a insistat ca Robert sd il citeascd tu-
turor. cumva rusinat de atentia care i se acorda, a scos cdrticica din
buzunar 9i a inceput sd citeascd. La incePut grupul zgomotos asculta
amuzat,
Dar apoi s-a facut linigte 9i, cand a terminat, cei Prezenli au zbucnit
in ropote de aplauze. lrlat tatrziru,simlindu-se muliumit de sine, a mers
acasa, a impachetat cdrticica in hdrtie de cadouri 9i a Pus-o sub pomul
sdracdcios. Sa spunem ca fetila a fost incantatd de cadou ar fi un nea-
devdr. A adorat cadoull
Cand Robert s-a intors la lucru dupd sdrbdtori, a fost chemat de cAtre
geful de departament.Voia sa vorbeascdcu Bob despre Poemul sdu.
Se pdrea ca lectura sa depdsise granitele cuvintelor. seful de la marke-
ting cauta idei pentru obiecte Promolionale 9i se intreba daca Robert ar
dori sa i9i publice poemul.
in anul urmator, 1959, copii editate ale cd4ii au fost inmamatetuturor
copiilor care au vizitat magazinele Montgomery Ward gi in cele din urmA
a devenit un best-sellerintemational, fdcand din Robert un om bogat.
Din nefericire, sotia sa a murit intre timp, iar el a reugit sA se mute din
micul apartamentintr'o casd mare. De asemenea, a fost caPabil sd-i ofere
fiicei sale o viata mai bune.
Dar povestea nu se termina atci. ln 1947, comPozitorul Johnny
Markus a folosit tema poemului lui Robert pentru un cantec. A aratat
ca,ntecul unui faimos actor, cene Autry. .Cowboy-ul Cantdret" Autry a
inregistrat camteculgi a9aa devenit cantecul numarul unu in lume. Poate
cd va amintiti de el. Primul vers incePe aga: ,,RenulRudolf cel cu nasul
ro9u zrreun nas foarte strdlucitor...!".
 Omul de zipadd
cel nepoliticos
Adaptare dupA .Omul cle Epac6'
de MADEL FIANoWE

ra intr-o diminealA deweme de Crdciun. Soarelese ilea deasupra

orizontului. Cocolat in varful unui deal, era un om de zapada.
Era acolo de mai bine de trei saDtdmani si arata foarte rdu.
Avea un bdt sub un braf. Daca la inceput at'usese un fular 9i o pdarie,
acesteafuseserafurate de mult. Una dintre pietricelelepe care le avea
in loc de ochi cAzuse.aga cd acum mai avea un singur ochi. Morcowl
care fusese plasat in mijlocul feiei ca sa reprezinte nasul se ofilise acum
gi era negru gi incovoiat, iar micul ba! care linea loc de gura alunecase
in jos. a9a cd gura lui era strambd- nu era o priveligteprea frumoasal
9i era frigl Oh, ce frig era! Vantul care batea in
varful dealului era de nestavilit, iar el aproape de-
venise sloi de gheata! Se uita drept inainte,
cu singurul lui ochi, cdtre soa-
rele care se vedea acum ceva
mai sus pe cer, ,,Pareca o
sA se incAkeascd", gandea
el. Balonul mare, auriu, ardta ca
si cum intr-adevar s-ar incAki.
.Cred ca md voi duce mai aproape
1:ii- casavad cum estel".
O ,:i, Si-aridicat cu griid un picior si si.a
|l scuturatzapadapierduta.Apoi a
facutla fel cu celalaltpicior,dupa
c'::::.'il;,:iiff'1i:i::;i'#
^
deal, usor, usurel.5i cum cobo
ra el asa la vale. a vazut o fe-
meie batra,na,care aduna lemne
Dentru foc. Purta un sal mare
9i ro9u, din lana. ,,Oh,aratAcAldurosl",gandi el. A mers la batrana9i i-a
spus:
- Da-migalul acelal
- Nu vreaul a spus femeia. Lam facut pentru mine acum multi ani,
ca sA imi iina de cald in zile friguroaseca aceasta!
- nrig?...Frig?nabar nu ai ce inseamnaacest cuvant! a spus omul de
zdpadi. A1tu un vdlatuc de gheatd care se rostogolegtein pantecele
tAu?
- Nu, nu am, a raspuns bdtrana.
- Ei bine, eu am! a zis omul de zapadd, obraznic. Asa ca da-mi galul
acela sau te lovesc cu bdtul meu in cap!
Si pentru cd bdtrananu voia sa fie lovitd in cap, fara tragerede inima,
i-a dat omului de zapada salul. Si fdra ca mitcar sa spund ,.Vd rog, pot
sd-l iau?" sau ,,Muliumescfoarte mulu", omul de zdpad a luat salul si
s-a infd9uratin el. Cu asta, el a pomit din nou pe deal in jos, sontac,
gontac.Urmat (la o distantasigural) de batrand.
Ceva mai departe, in jos pe deal, omul de zdpadas-a intalnit cu un
bdiat care fdcea bulgAride zapada9i ii arunca spre un copac. Omul de
zapadaa observatcri bdiatul purta o perechede manuqidin lana, de un
galben stralucitor. ,,Oh,par cAlduroase!",gdndi el.
- Da-mimanugilealeal i-a cerut bAiatului.
- Nu vreau! a replicat bdiatul. Mama mi le-a impletit. Dle imi tin de
cald la maini in zile friguroaseca aceastal
- Fng?...Frig?Ce stii tu despre frig? a urlat omul d€ zApada.Egti tu
acoperit cu zdpadi din cap pana in picioare?
- Nu,a s pu sb a i a t u l N
. us u n t .
- Ei bine, eu suntl a strigat la el omul de z padi. Si dacAnu-mi dai
mdnusile acum, o sa te lovesc cu bdtul meu in capl
9i pentru cA baiatul nu voia sd fie lovit in cap, firrd tragerede inima.
gi-ascos mdnugile9i i le-aintins. Si fara ca macar sd spuna ,,Varog, pot
sA le iau?" sau ,,Multumesc foarte multl", omul de zdpadd a luat
mdnugile punandule pe maini. A strans galul batranei si mai bine pe
trup si a pornit din nou in jos pe deal, gontac, sontacl Urmat (la o dis-
tanla sigural) de batrana si d€ baiat. Cand aproape ajunsese la baza
dealului, a observat un fermier stand pe o bancd, legandu-9igiretul de
la ghete. Fermierulavea o pahrie rosie, din lana, foart€ frumoasa.,,Ohl
Pare cdlduroasa", a gandit omul de zapada cand a vazut p6Jat'.a.
: Dd-mipahria din land! i-a cerut el fermierului.
 - Nu vreau! a spus f€rmierul. Solia mea mi-a facut-o ca sa-mi lina de
cald la cap in zilele friguroasel
- Mg?... Mg? Ce Ftii tu despre frig? a replicat suparat omul de za-
pada, Ai cumva tu4uri de gheatape varful nasului?
- Nu, a raspunsfermierul. Nu am.
- Ei bine, eu am! a spus omul de zapada.9i dacAnu-mi dai pahria ta,
te voi lovi in cap cu batul meul
9i pentru ca nici ferimerul nu voia sa fie lovit in cap cu un bai, 9i el i.a
dat pdlaria lui cea cdlduroasa. S.i fard ca mdcar sa spund rog, pot sd
"VA
o iau?" sau ,,Muliumesc foade mult!", omul de zapada 9i-a tras pahria
pe cap pana unde ar fi trebuit sa se afle urechile (dacdar fi avut unelel),
si-a trase mai bine ma[rugile pe miaini, 9i-a sbans gi mai tare galul peste
umeri gi gi.a continuat drumul pana h poalele dealului. qonuac,Fontacl
Urmat (la o distantd sigurA!)de batrana doamna, de bdiat gi de fermierul
cel bdtran,
Cand a qiuns la baza dealului, omul de zdpad a vazut un sat. La mar-
ginea satului era gcoala, iar in uqA se afla directorul Fcolii, pudand o
perechede papucide un roguaprins.
,,Oh! Par caldurogi!", gandi omul de zdpadd. A Mers impleticit pana la
directorul pcolii gi, fdrd nicio urma de politefe, i-a cerut:
- Da-mipapucii aceia!
- Desigurla replicat directorul qcolii. Dar daca iii dau lie papucii, pi-
cioarele mele se vor uda. De ce nu vii tu inauntru, unde este cald gi
bine?
gi omul de zapada a intrat in 9coah, iar directorul l-a condus in came-
ra unde locuia el. in cdrrninardea un foc putemic.
- 9i acum, a spus directorul, tragand un scaun langa foc, de ce nu te
agezi aici, sd-!i incalzegti picioarele pand imi dau eu papucii jos?
9i omul de zdpad ea 4ezat pe scaun. iar directorul gcolii a impins
mai spre foc scaunul, apoi a parasit incaperea.
intre timp. batrana doamna, bdiatul si fermierul 4junsesera la gcoald
gi se uitau cercetAtor prin fereastrd.
Directorul gcotii s-a intors la omul de zapada Fi i.a spus:
- iti voi da imediat papucii, dar tocmai am fdcut nigte supd, ili voi
aduce si tie.
A impins scaunul gi mai aproape de foc, apoi i-a observat pe batrana
doamna 9i insotitorii ei uita,ndu-sepe fereastra.
- Intraii. le-a spus el, aratali chiar mai ingheiaii decat omul de zdpada.
Vreti nigte supa?
 Cei trei au intrat. Se uitau inainte spre focul din cdmin. 9i tot ce au
putut vedea era un scaun 9i pe podea, langa scaun, un 9at foarte ud, o
pereche de manuqi ude si o palarie din land, uda 9i ea, toate plutind
intr.o balta de apa! Directorul gcolii a ridicat lucrurile ude, a stors apa din
ele. 9i le'a pus sa se usuce pe un uscator de rufe.
- Aga,a spusel, le punemaici sa se usuce.
A luat un mop 9i a strans de pe podea apa care fusese omul de za-
padd. Mai erau o pietricica gi o bucdtica de bal, pe care le-a aruncat in
foc. Cu balul cel mare a scormonit focul, atatendu-I.
- 9i asta s-a ales de omul de zdpadd,a spus directorul scolii. A fost
servit cum se cuvine! $i acum, cine voteazapentru supa?

db
THffhI
ufload€d0!rSfefgo
 Pinul
De n,Ch, Andersen

I. Cand era mic

fardL,in pddure, cregtea un pin mititel. Avea un locgor bun,

soareleputea ajungela el, era gi destul aer, si dejur imprejurul
lui cregteaumultl camarazi,mari, pini gi brazi. Dar micul pin
voia aga de tare sa fie un copac mare,..
Nu se mai gandeala caldura soarelui gi la aerul curat, nu-i mai pdsa
de copiii care alergauin jurul lui gi culegeaufragi gi zmeurA.Adeseave'
neau cu un ulcior plin cu fragi 9i se asezau langa micul copacel gi
spuneaur
"Oh, ce micui frumosl". 9i micul copacelnu mai suportadeloc
sd audd asta.
in anul care a urmat, a crescut binigor, iar in anul cehlalt s-a facut chiar
mai mare. Pentruca la pini se poate spune caii ani au dupa numarul de
muguri care le cresc.
,,Oh,cand voi fi la fel de mare ca si ceilalli, ofta
micul copdcel, voi putea sd;mi nisfrdLngramurile
a9a de departe...$i cu va,rfulvoi putea scruta
intreagalumel Pdsa?llesi-arface cuibul intre
ramurile mele gi, cand ar bate br1za, aq
arAtala fel de grandiosca toii ceilalii.
Nu mai avea nicio pldcere cand se uita
la soare sau cand privea pasa,rilesau norii
rosiicare,dimineatasi seara,navigau
deasuDralui.
Sosise iarna gi zapada din jur
stralucea orbitor, iar un iepure igi fd-
cuse drum Fi sarea p€ langa el,
apoi peste el. Oh, ce se mai
suparal Dar dupa doua iemi
care au trecut peste el gi in a
treia care a venit, copaculera
acum atat de mare, ca iepurele
a trebuit sdl ocoleasca.
-Qh,
sa cresc, sa cresc, sd devin mare 9i bdtran, 9i inalt, se gandeacopacul,
asta este, pana la urma, cea mai mare fericire din lume!"
Toamna,tdietorii de lemne veneauintotdeauna9i alegeaupe cei mai
mari copaci. 9i asta se inmmpla in fiecare an, 9i tandrul pin, care acum
crescusebinigor, a inceput sa tremure la vederealor, Pentru ca cei mai
mari copaci cddeauh pamant cu zgomotputernic, ramurile le erau date
la o part€, iar ei arAtauagade golagi,atat de lungi 9i subliri, cd abia mai
puteai spune ca sunt copaci, 9i apoi au fost puFi in caruie Fi caii i-au
scos din padure.
Unde s-au dus? 9i ce au devenit?Primdvara.cand randunica9i barza
s-au intors, copacul le-a intrebat:
- Nu gtiti unde i-au dus? Nu i-ati in€lnit pe undeva?
Randunicanu gtia nimic despre asta, dar barza s-a uitat cu indoialA,
a dat din cap 9i a spus:
- Ba da, i-am intahit, am intarhit multe cordbii in timp ce zburam spre
Egipt, 9i pe cordbii erau piloni splendizi, 9i indraznesc sa spun ca
miroseau aga de tare a pin... Va urez numai bine, pentru cd ei s-au ridi-
cat la standardefoarte inaltel
- Oh, cand o sd fiu suficient de bdtran, o sd zbor gi eu peste marel
Cum arata marea in realitate? 9i cum este?
- Ei, asta o sa ia mult timp de povestit, a spus barza 9i a plecat mai
departe.
- Bucura-tede tinerelea tal spuneau razele de soare, bucura-te de
cregterea ta si de viata tanara care clocotegte in tine!
Si vantul sarutacopacul,qi roua plamgeacu lacrimi peste el, dar pinul
nu a inteles.

tr. Criiciunul in pidure

Cand a sosit Craciunul,caHvacopaci tineri au fost taiali, copaci care

nu erau de aceeagivarstasau aga de mari ca pinul nostru, care nu mai
avea odihna, nici pace, dar care voise intotdeauna sa fie tAiat. AceFti
copaci tineri gi care aratau foarte bine si-au pastrat ramurile, au fost pugi
in cdrute, iar caii i.au dus afara din pddure.
- Unde se duc? intreba Pinul. Nu sunt la fel de inalfi ca mine, ba chiar
era unul mult mai mic decat mine. Si de ce isi Di/,streazacu totii ra-
murile? Unde ii duc?
- Stim noil S.tim noil au ciripit vrdbiulele.Ne-amaruncatochiForiiprin
f€restrele din ora9. ;tim unde-i duc. Oh, sunt dugi intr-un loc a9a de
rtrdlucitor 9i splendid, ca nici nu vi-l puteti imaginal Am aruncat
 ochigorii pe ferestre si am vdzut ca sunt pugi in mijlocul unei incaperi
calde si sunt imbrdcali cu cele mai sptendide lucruri: cu mere aurite,
turta dulce, cu jucdrii 9i sute de luminite!
- Si apoi? a intrebat pinul, tremurand din toate ramurile. Si apoi? Ce
se intampla apoi?
- Nu gtim mai multe. intrece orice imaginatie!
- MA intreb daca Fi eu o sa stralucesc aga! a strigat copacul,
bucurandu-se.Asta e chiar mai bine decat sa plec peste mare! Cum mai
sufdr eul A fost Crdciunul,dar va mai veni unull Sunt inalt acum gi imi
intind ramurile ca gi ceilalti care au fost luaii anul trecut! Oh, dacd as fi
fost acum pe cdruial Mi-asdori sd fiu in camera aceea calda, in toatd
splendoareasi strdlucirea.9i apoi? Da, apoi va veni ceva gi mai bun,
ceva mai mdret, altfel de ce m-ar mai imlrraca asa?Trebuie sa vina ceva
mai bun, ceva mai grandios...Dar ce? Oh, de cat de mult timp sufarl
Nu gtiu ce se intampld cu minel
- BucurA-tede noi! au spus aerul 9i lumina soarelui. Bucura-tede
tinerefeata proaspatAaici, in aer liber!
Dar copacul nu se bucura deloc, creFteasi cregtea,Fi stdteaacolo in
toata verdeaia lui, vara 9i iarna. Oamenii care l-au vAzut au spus:
este un copac frumos!". Si la CrAciuna fost primul care a fost-Acestapus la
pdmant. Toporul a mugcat adanc din trupul pinului. Copacul a cAzutla
pdmant cu un oftat. Simlea o strangere de inima, ca un le9in. Nu se
putea gandi la fericire, caci era trist, pentru cd se d€spd4eade casa lui,
de locul unde crescuse.$tia ca nu-9iva mai vedea niciodaki vechii pri-
eteni, tufigurile gi Roricel€ledin jurul lui; poate ca nici pdsarelele!gi
asta nu era deloc pldcutl
Copacul a fost descdrcatimpreund cu ceilalti copaci intr-o curte gi a
auzit un om spunandl
- Acela este splendid! Nu'i vrem pe ceilalti.
Apoi, au venit doi servitori imbracaf in livrele bogat impodobite gi au
cdrat pinul intr-o camera mare gi splendidd. portrete €rau atamate pe
pereti si aldturi, pe o plita de portelan alb, stdteaudoua vaze chinezesti
cu lei pe capacele.9i mai erau, de asemenea,doua fotolii mari, sofale
de mdtase,mese intinse, pline cu cArti de colorat si cujucarii care valo-
rau de o suta de ori o suta de dolari - sau cel puiin agaspuneau copiii.
Si pinul era pus intr-un butoi cu nisip, dar nimeni nu putea vedea bu-
toiul, cdci era imbracat dejur imprejur cu o panzd verde, gi statea pe
un covor foarte viu colorat. Vai, cum mai tremura pinul! Ce urma sa se
mai intample?Servitoriigi tinerele domnisoaret-auimbrdcat.
 Pe una dintre ramuri atamau cosulete mici tdiate din hartie. fiecare
cogule! era umplut cu prune de z,alj.dr.ylere aurite 9i nuci au fost atar-
nate de parca ar fi crescut direct in copac Fi mai mult de o sutd de
lumanerele ro9ii, albastre gi albe au fost prinse de ramuri. Papugi care
ardtau ca oamenii - copacul nu mai vdzuse vreodata aga ceva - erau
prinse printre frunze, 9i sus de tot, in vCtt, a fost fixatA o stea mare gi
aurie. Era cu adevaratsplendid - dincolo de orice se poate povesti,
- In aceastaseara!spuneaucu totii. Cum va mai strAluciin aceastaseardl
,,Of,se gandeacopacul,dacAar fi numai seara!Dacalumanarelelear
fi aprinsel Ma intreb ce se mai intemplatrMa intreb daca ceilalli copaci
din padure vor veni sa ma vada! Ma intreb daca wabiutele vor bate la
geamuri!Ma intreb dacd aF putea sa prind rAdaciniaici si sa stau imbra
cat agagi vara, 9i iarna!"
Ai, ai, daca ar fi gtiut el ce se intamphl Dar el avea o durere reald de
spate gi o durere de spate la copaci era la fel cu o durere de cap pentru
oameni.

Ill. Cricinnul in casi

Lumanerileerau aprinseacum. Ce strdlucire!Ce splendoarelCopacul

tremura a9a de tare, ca una dintre lumanari s-a rastumat 9i a aprins o
creangd.Ce frumos ardea!
Acum copacul nu mai indraznea sa tremure. Era speriat! Era aga de
speriat sa nu.9i mai piarda weuna dintre podoabe, incat statea confuz in
mUlocul acestei strdluciri. 9i ugile s.au deschis, iar o ceatd de copii a
navalit inauntru, de parca ar fi vrut sa sara peste copac. Cei mai in varsta
veneau linis.tiii in spate. Cei mici au stat puiin tinigtili, dar numai pentru
un moment, apoi strigau asa de tare, ca tot locul rasuna de glasurile lor.
Dansauinjurul copaculuigi, unul dupd altul, cadourileau fost desfacute.
.Ce fac acum? se gandeacopacul. Ce urmeazasa se mai intample?"
9i lumanarileau ars pana la crengi,9i pe masurace ardeau,erau stinse
una dupa alta, 9i apoi copiii au fost ldsali sa jefuiascd pinul. Oh,9i se
grAbeaua,tade tare, cd se clatina din toate incheieturile.9i dacasteaua
aurie din varf nu ar fi fost fixatd in tavan. cu siguranld s-ar fi prabus,it.
C.opiiidansauin jurul lui, cu jucdriile cele frumoase.Nimeninu se mai
uita la copac. cu exceplia batranei guvemante, care cauta printre crengi,
poate mai gAseavreo smochind sau vreun mdr care fuseserA uitate,
 - O povestelO poveste!strigaucopiii si trdgeauun omulet mic si
rotofei pana la copac.
El s-aasezatsub el si a spus:
- Acum suntem la umbrii si copacul poate sa ne auda foarte b in e s i
el. Dar va voi spune doar o poveste.Acum, pe care o vreti: pe c e a c u
lvedy-Avedysau pe cea cu Klumpy-Dumpy,care a cazut pe scari,
devenit rege Ei s-a casatoritcu prinlesa?
- Ivedy-Avedy,a strigatcineva;Klumpy-Dumpy,au strigataltii.
 Era aga un tdmbalau 9i un vacarml Pinul singur era tdcut 9i se gandea:
ar trebui sa strig cu restul? Nu trebuie sa fac nimic?"' Pentru cd 9i
-Nu
el era unul dintre ei, si trebuia sd facd ce era de fdcut.
Si bdrbatul a spus povest€a lui Klumpy-DumPy, care a cAzut pe scdri
gi a urcat pe tron dupa toate acestea, 9i s-a calsatoritcu prinlesa. S.i copiii
au aplaudat gi au strigat:
- Mai departel Mai d€parte!
Ei voiau sd auda 9i povestealui lvedy'Avedy,dar barbatul cel mititel
le-a povestit doar despre Klumpy-Dumpy.Pinul stitea nemigcat 9i se gan-
dea: ,,Pasariledin padure niciodata nu sPuseserdceva asemanator.
Ktumpy-Dumpy a cAzut pe scari gi totugi s-a cdsAtorit cu Printesal Da,
da, a9a e facuta lumea sa meargal". 9i pinul a crezut totul, Pentru cA
povestitorulera un om agade bun...
,,Ei,ei! cine qtie, poate cd o sd cad 9i eu pe scdri 9i o sd dau peste o
prinfesa!", gandea copacul 9i agtepta cu nerabdare a dova zi, cand urma
sd fie plin din nou de lumini 9i jucarii, fructe si lumanarele.
.Maine nu voi mai tremural Md voi bucura de toatd sPlendoareameal
Mainevoi auzi din nou povestealui Klumpy-DumPygi poate 9i pe cea a
lui lvedy-Avedy."9i toatd noaptea 9i-apetrecut-ogamdindProfund.
Dimineatd, servitorul qi menajera au intrarat in incapere.

rV. fu pod
,,Si acum totul se ia de la capdt", gandea pinul. Dar ei l-au tras afard
din camera gi l-au urcat pe scdri pand in pod. 9i acolo, intr-un co[ in-
tunecat, unde nu pdtrundea niciun firicel de lumina, I'au lasat singur.
,,Ceinseamnatoale asLea?se intreba copacul. Ce fac eu aici? Ce mai
pot auzi sau vedea acum?" Si 9a intins langa Peretegi se gandeagi se
gandea...9i atat de mult timp a avul, cA nopti 9i zile au trecut 9i nimeni
nu a venit sus la el. 9i cand in sfarFita venit cineva, a fost doar Pentru
a az\tafli nigte lemne intr-un cory.Abia atunci a inteles copacul: Era ca
gi cum toatA lumea il uitase.
,,Esteincd iamA! gi-a spus copcul. Pdmantul este acoPerit de zdPadA,
oamenii nu ma pot replanta acum. A9a c, am fost Pus aici pana h prima-
varAl Ce interesant estel Ce buni sunt oamenii, la urma urmeil Dacd n-ar
fi aga de intuneric aici, 9i aga de intunericl Nu e nici m6car un iePurel
Afara era aga de placut, in pddure. cand zapada se agtemea Pe Pamant
9i iepurii iopaiau injur. Da, chiar gi cand sdreaupeste mine. Dar atunci
nu-mi placea. aste a9ao singuratateaici!"
 - Chit, chiil s-a auzit un goricel, la un moment dat, iegind uguretdin
vizuind.
Si apoi un alt goricel a iesit. $au uitat la pin, apoi s-au rostogollt
printre ramuri.
- Este teribil de frig, a spus Foricelul. Dar aici este foarte bine, batrane
pin, nu crezi?
- Nu sunt bdtrari,a spus pinul. Sunt aEii mult mai batrani decat mine.
- De unde vii? a intrebat goarecele foarte curios. Si ce poti face?
Spune-nedespre cel mai frur.nosloc de pe pdmant. Ai fost acolo? Ai fost
weodatd in cdmara, unde branzeturile stau pe rafturi si jambonul atama
din tavan, unde cineva danseazain jurul lumandrilor de seu, unde
cineva intrA slab gi iese gras?
- Nu cunosc acel loc, a spus copacul. Dar gtiu o pddure unde soarele
strdluc€gte,iar pAsdreleleciripesc.
Si apoi le-a spus povestea tineretii lui. $oricelul nu mai auzise asa
cevapa|l,ta acum. Si a ascultatpi a spus:
- Ei bine. sd fim siguril Cat de multe ai vdzut! Si cat de fericit ai fosfl
- Dal a spus Pinul, gandindu-sela ceea ce tocmai povestise.Da, intr-ade-
var, aceleaau fost vremuri fericite.
9i apoi le-apovestit goriceilordespreAjunul CrAciunului.cand fusese
decorat cu prdituri 9i lumandrele.
- Oh, a spusunul dintregoricei,ce norocosai
fost bAtranepin!
- Nu sunt chiar a9a de batranl a spus
el. Am venit din pddure in iama asta.
Sunt printre cei mai buni, si sunt cu foarte
puiin mai scund decat varstamea.
- Ce povegti incantdtoare gtiil a
goricelul.
Si in noaDteaurmdtoare s'a intors
cu alti patru goricei,care voiau sa
audace aveacopaculde spus.$i cu
cat povesteamai mult, cu atat igi
aducea amint€ de sine qi se giandea:
erau vremuri fericitel Dar
-Acelea
vor mai venil Vor mai venil Klumpy-
Dumpy a cdzut pe scdri gi totugi s-a
ales cu prinlesal Poate cd si eu voi
ga'sio printesa!".9i dintr-odati s-a gandit la un Pui de copac ce creqtea
in pddure: pentru pin, aceastaar fi fost Priniesafermecatd.
- Cin€ e Klumpy-Dumpy?a intrebat Foricelul.
Si atunci Pinul le-a povesti basmul, cdci i9i Putea aminti fiecare cu-
vintel. 9i goriceluta sarit de bucurie pana in vavfulcoPacului.In noaptea
urmdtoare, au mai venit inca doi Soricei, 9i duminica au venit 9i doi
gobolani, dar ei nu au gasit povestea aqa de amuzanLa'ceea ce l-a
suparat pe goricel, pentru ca gi ei, de asemenea,credeau ca Povestea
nu mai e aga de amuzanta,
- Nu gtii decat o poveste?au intrebat gobolanii'
- Numai pe aceasta, a raspuns copacul. Am auzit-o in cea mai fericita
seara din vi4a mea, Dar pe atunci nu gtiam cat era de fericitd
- Este o poveste stupida! Nu gtii vreo poveste cu gunca gi lumanari
de seu? Nu ne poli spune vreo povestedin cdmara?
- Nu, a rdspunsCopacul.
- Multumim, atunci, au spus gobolanii 9i au Plecatacasa.
La urma. goricelul a plecat gi el. 9i coPacul se gAndea: ,,La urma
urmei, a fost phcut sd-i vad Pe goricei cum stdteau in jurul meu 9i as-
cultau ce am de zis. Acum gi asta s-a terminat. Dar voi avea grud de
mine, sd ma pot bucura cand voi fi scos din nou afard",
Dar ca,ndaveasA fie asta?Caci, intro dimineata, cativa oameni au venit
gi s-au apucat de lucru in pod. Trunchiurile au fost mutate, copacul scos
afara gi aruncat pejos. t'au lovit de podea, iar un om l-a tras pe scari Pand
afara.la lumina soarelui.

v. Din norl afar.i

,,gi acum, din nou la viata!", gandea coPacul.Simlea din nou aerul
proaspat,prima razd de soare, 9i acum se afla din nou in curte. Totul se
petrecuse aSade repede, incat Copacul a uitat sa se uite la el insu9i'
Erau prea multe de privit in jur. Curtea arata ca o grddina gi era inflorita'
Trandafirii se catdrasera pe garduri, asa de proasPefi 9i mirosind aqa de
dulce. Teii erau in floare, iar randunicile zburau p€ deasuPra,spunand:
,,Cip-ciriplSoiul meu a venit!". Dar nu era pinul cel la care se refereau.
,.Acum voi trai din nou", a spus coPacul cu bucurie rdsfirandu-9i
crengile. Vai! vail erau toate uscate 9i ingdlbenite!Se afla intr-un col!,
Drintre buruieni si urzici. Steaua din varf inca se mai aJlaacolo 9i arunca
luminile palide.
 In curte, caiiva copii fericili sejucau 9i dansau,cum dansaserdin jurul
lui de Craciun,si au fost fericifi la vederealui. Unul dintre Drichindeia
venit Fi a luat steauaaurie din varf.
- Uitali-vdce urat este bdtranul pom de Crdciun! a sDusel, calcand
pe crengi, astfel incat s-au rupt sub greutatealui.
9i copacul a vAzut Loatdfrumusetea florilor 9i prospelimea grddinii.
S-avazut pe sine gi gi-a dorit sa fi rdmas in coltul ltri iniunecat din Dod.
Se gandeala tinerqea sa din padure, la Ajunul de Crdciun,c6Lndfujese
asa de fericit, 9i la goricelul care ascultaseasa de bucuros Dovestealui
Klumpy-Dumpy.
,,9a dus! $a dus! igi spunea bietul copac. Daci aSfi fost fericit cand
puteam!5-adus! S-adus!"
Si bdiatul gradinarului a venit gi a taiat pinul in bucdiele cat mai mici.
O intreaga stiva se stransese acolo. l€mnul ardea sub un ceainic mare
gi suspina aga de adanc... Fiecare suspin era ca o lovitura. A9a ca
prichindeii au alergatspre un loc de gedere9i s-au pus in fata focului,
gi aruncand privirea la flacird, strigau| ,,piff! paffl" . Dar la fiecare trosnet,
se auzea9i un suspin. Copaculse gandeala verile petrecutein DAdure
$i la noptilede iarnacaYldstelelestraluceau. Segindea ta Ajunultraciu_
nului qi la Klumpy-Dumpy.singura poveste pe care o stia gi pe care se
pricepeasa o spuna... Si asa copacul a ars cu totul.
Bdielii sejucau in curte. 9i cel mai tana?purta steaua aurie Ia piept,
pe care copacul o purtase in cea mai fericita seard din viata lui. Acum,
ca bate dispdrusera,copacul dispAruse,9i asa a disptuut gi povestea.
Totul, totul a disparut, cAci asa se termind toate povestile.

THffhI
ufloiled DySfefIO
 NoapteaSf6nti
De Selma Lagerlbf

sa imPrumute cdLr'
D ,u oatu un om care a Plecat in miez de noaPte
t ounl ca sa-9iaprinda un foc. A mers din casa in casaqi a ciocanit'
loragr prieteni, ajutali-ma! spunea el. sotia mea tocmai a-ndscut un
copit qilrebuie sd fac un foc' sa le fie cald 9i ei, Fi micululuil
oai en t ziu in noapte 9i toata lumea dormea adamc' Nimeni nu i'a
rdspuns,
zdrit lic{rirea unui foc
di omul a mers 9i a tot mers. intr'un sfdrgit, a
departe, deParte. A mers in acea direciie qi a vEtr,uL un foc car€ ardea
le
afard. o turmd de oi dormea in jurul focului' 9i un cioban b'tram
pazea.
Cdnd bdrbatul car€ dorea foc s-a apropiat de o oaie' a vdzDl cd trei
caini uria9i dormitau la picioarele ciobanului' 9i toii trei s-au trezit camd
dar
omut s.a aProPiat gi gi'au cascat falcile, ca 9i cum ar fi vrut sa latre;
lor
nu s-aauzii niciun sunet' Bdrbatula observatcA blana de pe spatele
se ridicase,ascuiita, 9i collii le scliPeauin lumina focului $au apropiat
de el.
Omul a simlit cum un cdine il apucd de picior, un altul de mana 9i al
fost ranit
treilea de gat' Dar falcile nu li s-au incleqtat,si bdrbatul nu a
deloc.
Acum, el i9i dorea sa plece in altd parte, poate gasea ce€a ce oorea'
Dar oile se culcaserasPatein spate, aqa de aproape una de alta' ca nu
a putut trece printre ele. 9i bdrbatut a calcat pe spatele lor Fi s-a aProPiat
de foc. $i niciun animal nu s'a trezit 9i nici nu s-a migcat'
Cand omul tocmai a ajuns la foc, ciobanul s-a ridicat' Dra un batran
pe
cu parul carunt, n€Prietenos9i dur cu oamenii 9i cand l-a vazut
strd.inapropiindu-se,9i-aluat bata cea mare 9i lunga' Pe care o iinea tot
el' Bata
timpul in mana, ca sa-qipAzeascaturma, 9i a aruncat-osPr€
pe
venea dir€ct spre bdrbat' dar, inainte sd il atinga,aceastas-a rasucit
o parte si a trecut pe tanga el, Pierzandu'se departe' in bezna'
fdruut.,l s-a aPropiatde cioban spunandu-il
 - Om bun, qiuta-md qi imprumuta-mi caiiva cdrbuni pentru foct Sotia
mea tocmai a nascut un copil 9i trebuie sd fac un foc sa ii incakesc De
ea si pe micutt
Ciobanul mai curand ar fi spus nu, dar s-a gandit cd dulaii nu putusera
sa-l raneascA,Fi oile nu fugiserd de el, si bata nu{ lovise deloc, gi s.a spe-
riat nilel, 9i nu a indrAznit sa-i spuna nu omului.
- ta c6Ltai nevoie! i-a spus strdinului.
Dar focul era pe sfarsite. Nu mai erau lemne sau crengi, doar o grd-
mada mare de cdrbuni incinsi, iar barbatul nu avea nimic cu care sd
care cArbuniiapringi.
Cand ciobanul a vAzut asta,a spuse din nou:
- Ia cat ai nevoie!
Si se bucura ca omul nu putea sd care cdrbunii.
Dar barbatul s-a aplecat si a cules cdrbunii din cenusA cu mainite
goale,9i i.a asezatin haind. gi nu qi-aars mainile cand a atins cdrbunii,
gi nici haina nu s'a aprins; 9i purta carbunii ca qi cum ar fi fost nuci sau
mere.
Cand ciobanul, care fusese aqa de crud si rau la suflet, a vizut toale
acestea, a inceput sd se minuneze. Ce fel de noapte mai e si asta. cand
cainii nu mugci. oile nu se tem, bata nu ucide, focul nu arde? La chemat
inapoi pe strdLinsi l-a intrebat:
- Ce fel de noapte mai e si asta?9i cum se face cd toate animalele ti-au
ardtat compasiune?
Atunci bdrbatul a zis:
- Nu-ti pot spune, daca nu poli vedea tu insuti.
Si a dat sa plece in drumul sdu, ca sd poatd 4iunge la sotie si la copil,
sa le faca un foc sa se inciilzeasca.
Dar ciobanul nu dorea sA-lpiarda din ochi pe bdrbat pana cand nu
gasea rdspuns la toate acele intrebari care il framantau. S-a ridicat gi l-a
urmat pe strain pand la locuinta acestuia.
Acolo ciobanul a vdzut cd omul nu avea prea multe in afara de un
acoperig, 9i acolo sotia gi micuiul erau culcati intr,o grota sdpatd in
munte. unde nu se exista nimic altceva decat peretii goi de piatrd.
Si ciobanul s-a gandit cd bietul copilas inocent ar putea ingheta de
frig si ar putea muri acolo in grotii; si, desi era un om dur, a fost miscat
panA la lacrimi gi gi-a dorit sa-l Aiute. 9i,a scos haina de blana de pe
umeri, a intorso cu blana moale in afarA si i-a dat{ omului, sDuniandu-i
cA ar fi bine sa hse copilagulsd doarma pe btana.Si tocmai iand arata
ca Fi el poate fi milostiv, ochii i s-au deschissi a vlzut ce nu putuse sa
vada inainte, si a auzit ce nu putuse sa auda inainte.
 A vdzut ce injurul lui era un cerc de ingeraqi cu ariPi arginui, 9i fiecare
linea un instrument, 9i toli cantauincet ca in ac€astanoapte Salvatorul
se nascuse9i va sPalalumea de toat€ Pacatelesale.
Apoi a inteles cum de €rau aqa de bune toate lucrurile in aceasta
noapte 9i cd ei nu voiau sa faca nimic gregit.
Si nu erau ingeraginumai in jurul ciobanului, ci ia viizut Peste tot.
Erau in groLa,aIard,pe munte, 9i zburau Pe cer. VeneaumalTqaluind 9i,
cum ajungeau, se oPreau Fi se inchinau in faia copilagului.
Drauatata bucurie, atata fericire si cantece, 9i dans! 9i el a vazut toate
acesteadin intunericul noptii, inainte ca sd mai Poataface altceva.S-a
bucurat aga de tare, cd ochii ii fuses€radeschigi,9i ingenunche,multu-
mindu-i Domnului.
Ceea ce pdstorul a vazut in noaPteaaceea, Putem 9i noi vedea. Pentru
cd ingerii coboara din ceruri in fiecare Ajun de Crdciun. Trebuie doar
sd-i vedem.
Trebuie sd va amintili aceasta, cdci este adevarat Pe cat de adevdral
este cd voi md vedeli pe mine gi eu vd vdd Pe voi. Nu ne este revelat de
lumanad si ldmpi, 9i nu dePinde de soare sau de lunfu tot ceea ce ne tre'
buie este sd avem ochii deschigi, ca sd putem vedea gloria lui Dumnezeu.
 Cucul de la Criciun
Adaptare dupa frances Browne

fost oddA ca niciodata,in miilq

cul unei mlastinisumbre.in Ti-
nutul de Nord, un oarecare sdtuc. Toii locuitorii erau
sdraci, pentru ca pamanturile lor erau sterpe, 9i nu aveau cu
ce sd faca come4; dar cei mai saraci dintre toti erau doi frati,
pe nume Scrub gi Spare,care fuseserAcizmari. Coliba lor era din
lut gi nuiele. Uga era foarte joasa gi tot timpul deschisd, cdci nu erau
ferestre. Acoperigul nu era bun gi nu tinea ploaia, 9i singurul lucru con-
fortabil era o vatra hrga, pentru care cei doi frati nu aveau niciodatd
lemne sa faca foc suficient. Acolo lucrau ei in cea mai frateascA priete-
nie, desi ftud prea mult entuziasm.
intr-o zi nefericitd, un cizmar nou sosi in sat. Locuise in capitala re-
gatului gi, pe cheltuiala sa, reparase incdltdminte pentru regina gi prin-
tese. Sulele lui erau ascuiite, ala era noud; isi stabili atelierul intr-o
casuia noua. cu doua ferestre. Curand satenii observarA cd o reparafie
a noului cizmar dura cat doua ale colegilor de breastd. Foarte curand,
toii incepurAa se duce la noul cizmar.
Anotimpul acela a fost umed gi rece, orzul nu se copsese, varza rtu
se fdcse nici pe jumatate in grddinile lor. AFa ca fratii erau si mai saraci
in acea iamd gl, cand a sosit Crdciunul, nu aveau nimic de pus pe masd,
in afara de o paine de orz gi o bucatA uscata de sldnina. Si, mai rau
decat atat. zdpada era foarte mare, Fi ei nu aveau deloc lemne de foc.
Coliba lor se afla la marginea satului; dincolo de ea se intindea
mlagtina cea sumbra. Acum era toatA alba si kicuta. Dar mlastina aceea
fusese candva o padure. RadAcini uriase ale batranilor arbori inca se
mai gdseau acolo, scoase din pdmant Fi culcate de vrinturi 9i ploi. Una
dintre aceste radacini, un ciot noduros, se sprijinea de uga lor, jumatate
in zapada,si Spare ii zise fratelui sau:
- Sa stam aici. in frig, de Craciun, in timp ce radacina aceea mare sta
aldturi? Hai sd o tAiem 9i sd facem un foc; munca o sa ne mai in-
cdlzeascd.
- Nu, spuse Scrub, nu e bine sd tai lemne de Craciun. 9i apoi,
rdddcina aia e prea tare ca sa poatd fi tdiatA cu vreun topor.
 - creu sau nu, trebuie sd facem un foc, replicd Spare'flai, frale, aiuliEmd
cu asta. Si aga sdraci cum suntem' nu e nimeni in sat care sa se laude
cu o as€meneaamintire ca a noastra.
9i pentru ca tui Scrub ii placea un pic de grandoare, 9i Pentru ca i9i
dorea o amintire ca aceea, amandoi fraiii s-au incordat 9i au incePut sa
loveasca cu uneltele lor, Pana ce, trasa 9i imPinsa' batrana Fi uria9a
radacina a fost adusa in vatra, 9i a inceput sd Para'iesi sa ardA putemic'
9i cei doi cizmari se agezarain cea mai mare bucuri€ la masd, cu
pdinea 9i gunca lor. UFa era inchisd' pentru ca nu se mai aJla nimic
altcevaafard decat zaPada9i lumina rece a lunii; dar coliba, imPodobitd
cu crengi de brad gi omata cu ilice. arata vesel ca focul care ardea in
vaha gi care le incdlzeainimile.
Deodatd.din radacinaaPrinsase auzi:
- Cu-cu! Cu-cu! la fel de curat ca vocea unei PdsdLriPrimdvara intr-o
dimineata de Mai.
- ce e asta?spuse Scrub,teribil de inspaimantat.E ceva rdu!
- Poatecd nu, zise SPare.
Si din cea mai adancd scorbura a radacinii, de acolo unde focul nu
4junsese,zburd un cuc mare gi cenuqiu9i se agezdPe masa,in fatzlor'
Cizmadi se mirau foarte tare 9i au devenit 9i mai mirafi cand Pasareaa
zisi
- Stimali domni, ce anotimp este acum?
- Este Craciunul,sPuseSPare.
- Atunci, Craciunfericit! le ura cucul. M-amagezatsd dorm in scorbura
rddacinii aceleia batrane intr-o seara de vard, 9i nu m-am trezit pana
cand caldura focului vostru m-a facut sd ma gandescca e vard din nou'
Dar acum, de vreme ce mi-aii distrus caminul, dati-mi voie sa stau in
coliba voastrd pana la primavard. Am nevoie doar de o niga unde sd
dorm, 9i cand voi pleca in cAldtoriile mele, vara viitoare' fili siguri ca vd
voi aduce niscai cadouri pentru deraru.
- Stai 9i fii bine-venit,spuse Spar€, in timP ce Scrub incA se mai in-
tr€ba dacd era ceva de bine sau de rdu'
- o sd-ti fac un culcug cdldurosin Paie' a zis Spare.Dar trebuie sd fii
flamand dupa un somn aga de lung' Uite o feli€ de Paine de orz. llai 9i
serbeazdcu noi Crdciunull
Cucul a mancat felia de pd,ine, a bAfi apa dintr-un ulcior maro si a
zburat in gaura pe care SParei-o fdcusein paiele din colibd. Scrub a zis
ca ar fi fost foarte speriat dacA n-ar fr fost aqa de norocos; dar pasarea
a dormit tot timpul 9i el a uitat de temerile sale.
 9i zdpada s-a topit, ploi multe au venit, frigul era mai moale, zilele
s-au mdrit, qi intr-o dimineald insorita, fraiii au fost treziti de strigdtele
cucului, care ii anunfa ca venise primdvara.
- Acum plec in calatoriilemele, in jurul lumii, ca sa anun! ca a venit
primavara, a spus pasiarea. Nu existd nicio tara in care copacii sd in-
mugureascd, florile sd infloreascd, iar eu sA nu strig cd a mai trecut un
an. Daii-mi incd o felie de paine de orz. ca sd mA ajute in cdlatoria mea,
gi spuneti.mi ce cadou sa vd aduc ta sfarsitul anului.
Scrub s-arfi suparat tare pe fratele sdu cd a taiat o felie aga de mare de
paine, magazia lor fiind goald, dacii mintea sa n-ar fi fost ocupatd cu ce
cadou era mai nlmerit sa ceara pasdrii.
- Sunt doi copaci foarte putemici care cresc la capatul lumii, a spus
cucul. Unul este numit copacul de aur, pentru ca frunzele sale sunt de
aur. ln fiecare iamd frunzele cad cu un sunet ca de monede, 9i nu gtiu ce
se intamph cu ele. Cat despre celdlall este mereu verde ca un dafin. Unii
ii spun copacul intelepciunii, altii al bucuriei. Frunzele sale nu cad nicio,
daL , dm cei care obfin una i9i pa'streazdinima vesela, in ciuda tuturor
nenorocirilor, si sunt fericiti intr-o colibd la fel ca intr-un patat.
- Bunule cuc, adu-mi una dintre acestefrunze, a strigat Spare.
- llei, frate, nu fi prostl a zis Scrub. Qandeste-te la frunzele de aurl
tsunulecuc, adu-mi una dintre frunzele de aurl
9i mai inainte ca oricare dintre ei sa mai poata spune ceva, cucul
zbura pe uga deschisa, strigand cd primavara venise peste mlaFtinA si
peste campie.
in anul acela fratii au fost mai sdraci ca niciodata. Nimeni nu mai
venea la ei sa le repare pantofii, si Scrub si Spare ar fi parasit satul, daca
n-ar fi fost lanul de orz si gradina de vmzd. Igi semanard orzul, plantara
varza9i acum, ca afacerealor se dusesepe apa sambetei,munceau pe
campurile satenllor bogaii, ca sa-gi poatii duce traiul de azi pe maine.
Si anotimpurile treceau unul dupa altul; primavara, vara, toamna qi
iarna urmarA unul dupd altul, a9a cum o faceau de la inceputuri. La
sfarsitul iernii, Scrub gi Spare erau asa de sdraci Fi de carpiti, cdLniciun
vecin nu-i mai invita la petrecerile de nunte, si fratii se gandira ca pand
9i cucul i.a uitat, cand, in prima zi de aprilie. auzirA o bdtaie putemica
in uFa,9i o voce tipand:
- Cu-cul Cu-cu! Lasati-md sd intru cu cadourilel
Spare alergd sa deschida uga, 9i intra cucul, carand sub o aripa o
frunza aurie, mai mare decat a oricdrui copac din Tinutul de Nord, iar
sub cealaltd alipd, o frunzd asemdndtoare cu a dafinului, numai cd era
de un verde proaspdt.
 - Pandaici, spuse cucul, dand frunza aurie lui Scrub Fi pe cea verde
lui Spare, e drum lung de la capatul lumii. Dati-mi o felie de paine de
orz, pentru cA trebuie sa spun Tinutului de Nord ca a venit primavara.
Scrub nu s-a mai suparat de grosimea feliei, chiar daca era taiatA din
ultima lor paine. Asa de mult aur nu mai avuseseniciodata in mana, gi
nu se putu abline sa nu se laude in fala fratelui sdu.
- Uitd-t€ la intelepciunea alegerii mele, spuse el, linand in sus frunza
cea mare de aur. Cat despre a ta, cum ar fi putut fi luatA din orice copac,
ma intreb dacd pasarea chiar a ciraL-o atata drum.
- Bunule cizmar, strigd pasarea,terminandu-gifelia de paine, con,
cluziile tale sunt mai curaLndrdutacioase decat curtenitoare. Daca fratele
tau este dezamagit de data asta, eu voi pleca in aceeagicdldtorie in
fiecare an gi, pentru a rdspldti ospitalitateavoastrd, cred ca nu ma va
d€raqia sa aduc fiecdruia dintre voi ce frunzia va dori.
- Dragecucule, strigd Scrub, adu-mi tot una de aur.
Si Spare,uitiandu'sela frunza verde ca gi cum s-arfi uitat la bUuteriile
coroanei, spuse:
- Asigurate ca mie imi vei aduce tot una din copacul fericirii.
Si cucul zbura mai depate.
- Aceasta e sdrbatoarea tuturor progtilor, gi tocmai ziua ta de nagtere,
spuse Scrub. Cum ar putea un om sa lase sd-i scape o asemeneaopor-
tunitate de a ajunge bogat? Mare bine o sa,[i aduca frunzele tale din co-
pacul fericirii cand vei fi sarac gi fAra de nici unele!
Dar Sparerase de el 9i raspunsecu proverbul car€ se refereala grijile
care vin odatd cu bogdtia, pand ce Scrub, suparat pe el, hotari cd fratele
sau nu mai este potrivit sa trdiascacu un bdrbat respectabil.Si, luandu-
9i sulele, aiele gi frunza de aur, pdrdsi coliba de lut si merse sa spuna
povesteasatenilor.
Satenii erau foarte uimiii de prostia lui Spare 9i incantali de bunul-
simi al lui Scrub, mai ales cand acestale ardtd frunza de aur gi le spuse
ca pasdreaii va aduce cate una in fiecare primavarA.
Noul cizmar il lua imediat in parteneriat; cei mai mari oameni ii trimi.
sera pantofi pentru reparat. Fairfeather, o doamna foarte frumoasa din
sat, ii zambea galios 9i in vara s-au 9i cdsatorit, avand o nunta fas-
tuoasa, la care intregul sat a dansat, cu exceplia lui Spare, care nu a
fost invitat, deoarecemireasa nu a putut sd suporte lipsa lui de minte,
iar fratele sau il considera o rusine pentru familie.
Cat despre Scrub, s'a mutat cu soiia sa intr,o viliFoara aproape de cea
a noului cizmar, aproapela fet de frumoasdca a acestuia.Acolo repara
incaltaminte pentru toaLalumea si i9i facuse o haina sLacojie,si avea
 cate o gascd grasa la cina, la fiecare sarbdtoare. Fairfeather, 9i ea, avea
un qort cu danteldgi funde frumoasealbastre;dar nici ea, nici Scrub nu
erau fericiti. Pentru a-gi cumpdLragrandoarea, frunza de aur fusese rupta
in bucdtele si vanduta particica cu pfuticica, iar ultima se dusese cu mult
inainte ca pasareasa se revina cu o alta.
Sparelocuia inca in coliba de lut gi lucra in grAdinade varza. (Scrub
luase campul de orz, pentru ca era mai mare). gi in fiecare zi, haina lui
devenea tot mai ponositd, iar coliba mai darapdnatd.Dar oamenii re-
marcaracd nu era niciodatAtrist sau suparat.Si, minune mare, de la un
timp, toii cei care cAutau compania lui deveneau mai buni, mai bucurosi
si mai multumiti.
De fiecare I Aprilie, cucul venea la usile lor gi aducea frunza de aur
pentru Scrub gi frunza verde pentru Spare.Fairfeatheril hrdnearegegte
cu paine alba gi miere, pentru ca voia sa-l convingd sa aduca doud
frunze de aur in fiecare an; dar cucul zbura mai departe, sa mdnance
painea de orz a lui Spare, spunand ca nu era potrivitd compania unor
oameni aga de fini ca ei, si ii pldcea mai mult cuibul facut de Spare in
vechea coliba, unde putea dormita de la Craciun Dana cand venea
Primavara.
Scrub i9i cheltuia intotdeauna frunzele de aur, in timp ce Spare le pas-
tra pe ale lui.
Nu se Ftie caii ani au trecut aga, pana cand un oarecare mare lord,
car€ era proprietarul acelui sat, sosi in apropiere. Castelul sau domina
mlagtina. Era vechi si solid, cu tumuri inalte gi Fanluri adanci. Tot tinutul,
cat puteai cuprinde cu privirea. apa4inea acelui lord; dar el nu mai fu-
sese acolo de vreo doudzeci de ani gi, cand venea, era mereu trist. gi
avea un temperament foarte urat. Servitorii nu spuneau niciodatd lucruri
bune despre el, iar sdtenii se imbracau cu cele mai ponosite haine ale
lor, ca sd nu le mdreascarenta.
Dar intr'o zi, la vremea culesului, lordul il intalni din intamplare pe
Spare,care culegeaplante la izvorul raului, si intra in vorba cu el. Cum-
necum, nimeni nu poate povesti, dar din acel moment lordul uita de
tristete 9i melancolie.Uita de toate relele gi incepu sa iasd cu nobilii la
vandtoare, la pescuit, sd se organizeze petreceri la castel, unde toti cAH-
torii erau invitati si toti cel sdraci erau bine primili.
Aceastdpoveste stranie se raspandi prin Tlnutul de Nord gi o mare
de oameni veni la coliba cizmarului. Oameni bogaii care igi pierduserd
averile. saraci care igi pierdusera prietenii, femei frumoase care im-
batranisera, persoane care nu mai erau la modA - toli veneau sa vor-
beascdcu Spare9i, indiferent de problemele cu care veniserd,toti
plecauacasacu inima impacata.
 Cei bogali ii adusera cadouri, cei sdraci ii muliumira' Haina lui SPare
incetd sa mai fie Ponositd, avea acum 9i gunca l nga varza, iar satenii
incepurd sa cugete ca fusese totuqi un om intelePt'
in acest timp, faima lui 4iunsese Fi in caPitald' 9i chiar la curtea regala'
Erau o mu[ime de oameni nemullumiii acolo; 9i regele cdzuse la grea
supArare, pentru cd o Priniesa vecind, care avea in dotd gapte insule'
refuzase sa se marite cu fiul lui cel mare.
Asa ca un mesager regal a fost trimis la sPar€ cu o mantie de catifea,
un inel cu diamant gi cu ordinul de a apareala curte imediat.
- Marineeste I APdlie,a sPusSpare,9i voi merge cu tine la doua ore dupa
apusul soarelui.
MesagerulinnoPta h castel, iar cucul veni h rasarit cu frunza din co-
pacul bucuriei.
- Curtea e un loc frumos, a zis el, cand cizmarul i-a Povestit ca kebuie
sd mearga acolo, dar eu nu pot merge; ei ar intinde laiuri 9i m-ar Prinde'
Aqa cd fii atent cu frunzele Pe care !i le-am adus Fi dd-mi o felie de Paine
de orz in semn de ramas-bun.
Spares€ intristd ca fiebuia sa se desPartdde cuc, cdci ii placeacom'
pania lui, 9i ii dAdu o felie e pdine care i-ar fi ruPt inima in doua lui scrub
in alte vrernuri, aqa era de mare gi de groasa.9i cosandu-9ifrunzele in
captugealahainei, trimise P€ mesagerinaintea lui la curte.
Sosirealui provocd o mare uimire la curte. Toti se intrebau ce vazuse
regelela un asemeneaom obignuit; dar 9i mai mare le fu mirarea cand
Maiestatea Sa se conversa cu el o intreaga jumAtate de ora, cand
prinlesa 9i cele gaPteinsule ale ei au fost uitate 9i s'a ordonat Pregatirea
unui banchetin cinsteatuturor.
Printeselede sange,madi lorzi 9i doamnele de la curte, minigtrii de
stat. toli discutau cu SPare.9i cu cat dicutau mai mult cu el. cu atat
cregtea bucuria in ei, aga ca o asemeneamare schimbare nu se mai
vdzuseniciodata la curte.
Lorzii iqi uitara disPutele,doarnn€le invidiile, Prinlesele9i minigtrii is-ifd-
cura prieteni printre cei de-oseamacu ei, iarjudecdtorii nu amrdau favoruri'
Cat despre SPare,avea o camere numai Pentru el in Palat. 9i un loc
la masa regelui. Unul ii trimitea haine scumpe, altul ii trimitea biiuterii
frumoase; dar, in ciuda grandorii in care traia' el inca mai purta haina
lui cea veche gi continua sd trdiascala curtea regelui' fericit Fi onorat,
fAcandu-i pe toii ceilalti fericili 9i muliumili.
 Cuprins
db
Mos Craciun nu uitA / b
THf,E{
wloadedtv$tsfS0

,,Iarna de Fi€r" Fi batranul in zdrent3 / B

Poveste adevFtratdde Craciun / 7

Omul de zdpadl cel nepoliticos

(DupA Mabel Marlowe) / 9

?inul (tl.Ch. Andercen)/ t5

Noaptea SfdnIA (Selma Lagertbfl / 22

Cucul de la Crdciun (Frances Brcwne) / 2E

 'ffi ."..EilffEH
-r sBtL t s- 606 sr ?1- r : r'| l
- -

itililillililililIililililI|
q 1 8 6 0 6 8 "211217 ">
uploadrd
by$tef30