Tipuri de zone umede – clasificare

- varietatea foarte mare a zonelor umede: continentale sau de coasta marina si

oceanica, recife de corali, cu apa statatoare sau curgatoare, temporare sau
permanente, naturale sau care functioneaza in regim dirijat etc., determina
dificultati mari in clasificarea acestora

- un impediment serios in munca celor care s-au implicat in clasificarea zonelor

umede (cercetatori dar si organisme la nivel national si international) a fost
lipsa unei metodologii standard, unanim acceptata la nivel mondial – ex.
notiunile care denumesc tipurile de zone umede sunt foarte multe in literatura
engleza si foarte putine pentru limba romana

peatland fen
bog muskeg carr
mangrove wet meadow
marsh constructed wetland
pothole pocosin
bottomland
mire paperbark wetland
moor reedswamp playa
slough vernal pool
swamp wet prairie
dambo seasonally flooded basins or flats
bayou coastal salt marsh
Obiectivele urmarite in clasificarea zonelor umede:
- formularea si definirea unor unitati de clasificare care sa uneasca zonele
umede cu aceleasi insusiri naturale si omogene – ex. zone umede care au
aceeasi sursa de apa, apa de aceeasi calitate, apa care ramane in sistem
permanent sau temporar, care acopera substratul cu un strat de apa sau
care doar imbiba substratul
ex. zone umede cu acelasi tip de vegetatie etc.

- unitatile de clasificare trebuiau sa asigure aranjarea ierarhica a zonelor

umede, incepand cu cele mai mici spre cel mai cuprinzatoare
Scopul clasificarii zonelor umede
- facilitarea identificarii si inventarierii zonelor umede si a transcrierii lor pe
harti pentru actiuni de cunoastere a structurii si functionarii zonelor
umede, de protectie, conservare, reconstructie ecologica sau
management inclusiv in scopul utilizarii durabile a resurselor lor
Caracteristicile de baza de la care s-a pornit in elaborare sistemelor de
clasificari ale zonelor umede au fost:

1. hidrologia: sursa de apa, cantitatea de apa, calitatea apei, timpul cat apa
ramane in sistem etc.
2. tipul de substrat acoperit permanent sau temporar cu apa, imbibat cu apa,
pana la suprafata sau pana in zona rizogena etc., caracterizat prin procese
de hipo- si anoxie (anaerobioza), procese de gleizare, acumulare de materie
organica etc.
3. vegetatia adaptata tipului de substrat: hidrofite, hidrobionte, amfibii etc.
Evolutia sistemelor de clasificare a zonelor umede:
- primele incercari la nivel regional si local in tari cu suprafete mari acoperite
cu zone umede – Canada si Nordul Europei – clasificarea zonelor umede
de tundra din regiunea boreala a Americii de Nord si a Europei si Asiei s-a
facut pe baza a 2 criterii: tip de hidrologie si tip de vegetatie – zonele
umede de tundra cu vegetatie ierboasa, arbustiva si lemnoasa si mixte;
zone umede permanent acoperite cu apa sau sezonier
- un alt criteriu utilizat a fost cel topografic: zonele umede de coasta marina
si oceanica si zone umede continentale
- dupa sursa de apa: zone umede ombrotrofe (ombros = ploaie) alimenate
din precipitatii, zone umede minerotrofe, alimentate din panza de apa
freatica, dintr-un rau sau lac sau cele marine si mixte
- zone umede de ecoton asezate pe gradient de umiditate intre ecosistemele
terestre si cele acvatice propriu-zise
- dupa criteriul functional, zonele umede pot fi sisteme deschise si sisteme
inchise

- zone umede naturale si antropizate

Zonele umede majore și habitatele de apă adîncă

stipulate în sistemul U.S. Fish and Wildlife Service
(Tiner, 1984)
- zonele umede continentale diferite ca forma in functie de geomorfologia terenului,
tipul de climat, diferite si sub aspect functional (permanente sau sezoniere)

Relieful si tipurile de zone umede asociate (din Semeniuk si Semeniuk, 1995)

Diferite tipuri de relief pe care se pot dezvolta zone umede in diferite climate
(din Semeniuk si Semeniuk, 1995)
S-au elaborat diverse sisteme de clasificare avand la baza unele sau altele
dintre caracteristicile mentionate

- cel mai utilizat sistem este cel elaborat in cadrul proiectului SCOPE din SUA,
de catre Cowardin si colab., 1979, imbunatatit de Brison (1993) care a
accentuat aspectele de geomorfologie si hidrologia zonelor umede

- au imbinat cele 2 criterii – structural in functie de hidrologie, substrat si tip de

vegetatie si cel functional, referitor la caracterul permanent sau temporar
(sezonier, intermitent sau chiar efemer) al zonelor umede
Hidrologia zonelor umede are o importanta foarte mare, determinand structura si
functiile zonelor umede, in primul rand prin calitatea si cantitatea apei,
hidroperioada dar si prin chimismul acesteia

Relatia dintre tipurile de zone umede si gradientii chimici, biotici

si hidrologici (din Zoltai si Vitt, 1995)
Clasificarea mlastinilor de turba dupa valorile pH-ului (Sjors, 1950;
Bellamy, 1968; Crum, 1992)
 - alte clasificari avand la baza cele trei trasaturi: hidrologie, substrat, vegetatie
pentru Australia de ex. se referea doar la zonele umede continentale
(Semeniuk si Semeniuk, 1995), tinand cont si de criteriul functional – zonele
umede permament inundate (permanente), intermitent (temporare) sau cu
substrat imbibat cu apa (sezonier sau intermitent); se mentioneaza si formele
diferite ale zonelor umede continentale in functie de relief si climat

Diferite tipuri de relief pe care se pot dezvolta zone umede in diferite climate
(din Semeniuk si Semeniuk, 1995)
- sistem de clasificare dupa Cowardin si colab., 1979 opereaza cu 3 unitati de
clasificare de baza, cu posibilitatea extinderii si a subunitatior pentru zonele
umede naturale si ecosistemele acvatice cu apa adanca:

sistemul – grupeaza zonele umede care au 3 sau mai multe trasaturi definitorii
similare – hidrologie, substrat, vegetatie, mod de functionare

subsistemul – grupeaza zonele umede care au 1-2 caracteristici identice: ex –
hidrologie si vegetatie

clasa – grupeaza zonele umede care au cel putin o trasatura identica: ex.-
aceeasi hidrologie
Prezentare schematica a clasificarii zonelor umede conform proiectului SCOPE
Tipurile de zone umede conform clasificarii SCOPE si
regimul hidrologic si a nutrientilor
 Fertilitate

Comunitatile din mlastinile de turba de-a lungul gradientilor de pH si de

fertilitate; punctele reprezinta probe din Anglia (Charman, 2002)
- aceasta clasificare a fost adoptata si acceptata de Confentia Ramsar pentru
zonele umede naturale:

1. sisteme marine: asociate coastei marine si oceanelor, cu apa sarata in primul

rand lagunele dar si recifele de corali
2. sisteme de estuare si delte: includ zone umede de delte, estuare, mangrove
sau altele influentate de maree
3. sisteme riverane: zone umede asociate apelor curgatoare, rauri si fluvii
4. sisteme lacustre: zone umede asociate lacurilor mari dar si lacurilor de mica
adancime (shallow lakes)
5. sisteme palustre: zone umede constituite din balti si mlastini, cu apa putin
adanca sau cu substrat imbibat cu apa

La clasificarea zonelor umede naturale conform Conventiei de la Ramsar se

adauga o a doua categorie de zone umede antropice, create de om: iazuri,
elestee, terenuri agricole irigate,canale de irigatii, lacuri de acumulare etc.
Pentru Romania – o incercare de clasificare a zonelor umede (Torok, Z.,
2000) utilizand cele trei unitati de baza: sistem, subsistem, clasa:

1. sistemul zonelor umede marine influentate de maree

2. sistemul zonelor umede de coasta (estuare si delte)
3. - 5. zone umede continentale (interioare) care pot fi incadrate la sistemele
riverane, lacustre si palustre

- fiecare sistem are mai multe tipuri de zone umede incadrate la subsisteme
si clase conform clasificarii Ramsar
Pe langa zonele umede naturale incadrate pe sisteme / subsisteme in
clasificarea mentionata sunt prezentate si clase si zonele umede create de
om (functioneaza in regim dirijat) din Romania:

- iazuri si elestee
- bazine create de om pentru alimentare cu apa potabila, pentru irigatii, pentru
adaparea vitelor etc.
- culturi irigate
- canale de irigatie si de drenaj
- zone de exploatare a sarii, fosfati
- lacuri rezultate din escavatii (nisip, pietris etc.)
- bazine pentru tratarea apei
- culturi agricole irigate sezonier (orezarii)
Scurta prezentare a prinicpalelor tipuri de zone umede:

I. Zone umede continentale

- fara a tine cont de incadrarea in diferite sisteme deoarece, de ex. zonele umede
din sistemul palustru pot sa apara si in mozaicul de zone umede din lunca
inundabila a raurilor (sistem riveran), ca si in cel lacustru respectiv in cel de
estuare si delte
1. “bogs” – mlastini de turba oligotrofe (chiar distrofe sau mezo-oligotrofe)
tipice, tinoave, foarte sarace in nutrienti, ombrotrofe; pH acid (3,4-4,6);
dominate de vegetatie cu specii de Sphagnum, alte specii de muschi,
rogozuri (specii de Carex), Ericacee, in general fara copaci, dar pot fi przenti
(specii de Pinus) – biodiversitate redusa – productie foarte mica, cu
acumulari mari de turba oligotrofa (90-100%); sunt sisteme inchise

Sectiune tranversala printr-o mlastina cu Sphagnum

2. “fens”: - denumire fara corespondent in limba romana; mlastini de truba mezo-
si eutrofe, in general cu vegetiatie dominata de muschi si rogozuri dar si de
alte specii de macrofite, chiar specii arbustive (rachita, salcii) si arborescente
(molid, mesteacan) – biodiversitate mai mare ca si productie mai mare;
minerotrofe, cu cantitati mai mari de nutrienti datorita alimentarii cu apa din
panza de apa freatica, cu pH = 5,7 – 7,6, cu depozite de turba dominate de
rogozuri si alte specii de 10-90%; sunt sisteme deschise
3. “swamps” : balti (cu strat de apa uneori constant peste substrat), minerotrofe,
sursa de apa fiind panza de apa freatica sau mai rar in sfera de influenta a
raurilor si fluviilor in cazul unor viituri foarte mari (aflate la distanta mare sau
foarte mare de apele curgatoare); sunt mezo- si eutrofe, cu vegetatie
mozaicata in stratul ierbos, graminee, ciperacee, stuf, papura, dar si vegetatie
arbustiva (rachita, salcii etc) si arborescenta (Alnus, Salix, Larix, Tuja, Abies,
Quercus, Taxus, Nyssa etc.) diferita in functie de zona geografica; cu
posibilitatea depunerii unui strat foarte foarte subtire de turba eutrofa frecvent
fara turba dar cu depuneri de alte sedimente si aluviuni; biodiversitate mare;
productie mare, pH 3-8; sunt sisteme deschise
Sectiune transversala
printr-o mlastina cu
Cypress
4. “ marshes” = zone umede cu caracter mixt: balti si mlastini cu strat de
apa variabil intre 15 si 100 cm, minerotrofe, deci cu alimentare cu apa
din panza de apa freatica sau chiar din revarsarea raurilor dar unele pot
fi ombrotrofe. Regula este – fara copaci, dominate de comunitati de
alge ca si producatori primari, dar si macrofite submerse
(Ceratophyllum, Myriophyllum), amfibii (Sagittaria), emergente (Typha),
Nuphar, Phragmites etc.) sau higrofite (Juncus, Polyganum etc.);
biodiversitate si productie mari, fiind sisteme deschise; ca nivel de
troficitate: mezo- si eutrof, cu depunere de turba eutrofa (Gytia) in
procent de 39-75%, pH = 5,1-7,5

Sectiune transversala
printr-o mlastina de tip
“marsh”
5. “shallow lakes”: lacuri de mica adancime, permanente sau
temporare, minerotrofe si ombrotrofe, cu cantitate mare de nutrienti
– eutrofe; cu apa dulce, sarata, salmastra; pH variabil, cu
turbiditate foarte mare datorita cantitatii mari de suspensii; sunt, in
general, lipsite de vegetatie macrofita compacta; cand exista
aceasta are plante submerse, amfibii, emergente, higrofite; cu
prezenta comunitatilor algale ca si producatori primari.
In cazul celor permanente pot apare depuneri de turba eutrofa (Gytia,
Dy)
II. Balti din zona de coasta marina si oceanica (sistem marin) din
categoria “marshes”, cu apa dulce sau salmastra, minerotrofe cu
alimentare din panza de apa freatica sau afectate de maree (in timpul
furtunilor sau la mareea maxima); eutrofe, cu cantiati mari de nutrienti,
dominate de vegetatie erboasa: graminee dar si de cyperacee,
Phragmites, Typha si de comunitati algale. Sunt zone de ecoton
dispuse pe gradient de umiditate (apa - uscat) si de salinitate, cele mai
aproape de mal cu apa sarata, cele mai indepartate cu apa dulce,
biodiversitate mare; productivitate mare
Balti de coasta marina, oceanica, “marshes” din sistemul marin, aflate sub
directa influenta a mareelor – cu apa sarata, caracteristici: stres de salinitate,
inundare periodica de maree, limite de toleranta larga pentru temperatura, oxigen;
dominate de comunitati algale si macrofite ierboase, halobionte la limita inferioara,
halofite la cea superioara; eutrofe cu valori mari de pH; productie medie – mare
III Mangrove – paduri din arbori si arbusti tropicali, unice prin localizarea lor
geografica dar si sub aspect ecologic, fiind expuse zilnic mareelor care spala
substratul;

se dezvolta in zona de delte si estuare dar in zona malurilor oceanelor la

latitudini de 30-41°, acestea din urma fiind mai sarace in specii

Se disting 2 regiuni de mangrove:

1. Regiunea de est: cuprinde tarmurile Asiei, Australiei si estul Africii
2. Regiunea de vest: cuprinde vestul Africii si estul Americii; Caracteristici:
biodiversitatea scazuta datorita inundarii zilnice, durata inundarii si
amplitudinea fluxului fiind diferite in functie de conformatia tarmului, gradul
diferit de amestecare a apei dulci cu cea sarata

intensitatea diferita a acestor factori determina zonarea vegetatiei pe gradient de

umiditate si concentratie de sare – concurenta scazuta pentru respectiva nisa
ecologica
Zonarea vegetatiei: 3 portiuni distincte in raport cu uscatul
a) zona externa cea mai expusa valurilor, cu substrat deosebit de mobil,
alcatuita aproape exclusiv din specii de Rizophora copacul de mangrove
cu o serie de adaptari (*tulpini latite la baza - contraforturi; *radacini
aeriene - proptele, pneumatofori si alte tipuri pentru a asigura stabilitate si
schimbul de baza (oxigen, dioxid de carbon); *excretia de NaCl;
*viviparitate; *alte adaptari pentru a rezista la diferentele mari de
umiditate, temperatura, de oxigen si dioxid de carbon intre flux si reflux
b) zona mediana – numarul speciilor de arbori creste: specii de Sonneratia,
Brugiera, Avicenia, apar arbusti (Ceriops) cu aceleasi adaptari
c) zona externa – cea mai putin expusa mareelor, efectul se estompeaza,
biodiversitatea creste
Zonarea celor mai comune specii de mangrove din Florida de sud.
Transectul unei mangrove din Asia de sud est (A - nivelul extrem de
umiditate; B - nivelul mediu al marii; C - maree inferioara normala)
Padurea ecuatoriala inundata – intra in categoria zonelor umede riverane,
situata in bazinele marilor fluvii, cea mai cunoscuta fiind cea a
Amazonului, cu o mare diversitate de zone umede temporare sau
permanente si cu un mozaic impresionant de vegetatie si fauna adaptata,
cu toate tipurile de plante de zone umede: erboase, arbustive si
arborescente adaptate solurilor hidromorfe

Padurea pluviala tropicala – de tip ombrotrofic (cantitate de precipitatii

1800 mm/an cu minim 1500 mm/an) dupa sursa de alimentare cu apa,
situata intertropical, ocupand o suprafata continentala de o parte si alta a
ecuatorului de 10° latitudine N si S, fiind una dintre padurile cele mai
afectate de defrisari

- caracterizata printr-o biodiversitate foarte ridicata - peste 2200 de specii de

arbori prin etajarea vegetatiei arbustive si arborescente lipsind vegetatia
ierboasa si prin numarul mare de specii de liane si specii epifite (fam
Araceae, Orchidaceae, Apocynaceae, Bromeliaceae ca si multe specii de
ferigi, muschi si licheni pentru zona tropicala a Americii)
- solurile hidromorfe sunt deosebit de subtiri cu intense procese de gleizare
 Bogatia de specii in
cateva tipuri de paduri
tropicale
Stratificarea vegetatiei intr-o padure tropicala umeda
Padurea galerie – continuare a padurilor tropicale umede in savane
de-a lungul raurilor, avand o biodiversitate mai scazuta datorita
anotimpului uscat. Caracteristica acestor paduri: arborii inalti de pe
cele 2 maluri ale raurilor sunt uniti uneori intre ei prin specii de liane si
foarte multe epifite