Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Protecția pacientului la riscurile de natură electrică datorate
echipamentelor electrice medicale.
2. Introducere:
1
În cazul curenților electrici accidentali, aceștia pot apărea din cauza:
- unui defect al echipamentului, curenți de scurgere de intensitate mare (peste
limitele admise);
- a defectelor de proiectare ale echipamentelor;
- a erorilor de operare a echipamentelor electronice medicale (erori umane);
- folosirii simultan a altor dispozitive pe pacient, ceea ce poate determina apariția de
potențiale nedorite pe circuitul pacientului.
Este important de reținut faptul că un pacient este mult mai susceptibil la pericole decât o
persoană sănătoasă deoarece au sistemul imunitar redus ceea ce îi face mult mai sensibili la
curenţii de scurgeri.
3. Șocul electric:
Este bine cunoscut faptul la orice echipament electric există riscul electrocutării, însă
atunci când sunt evaluate dispozitivele folosite în spital trebuie ținut cont de faptul că acestea
funcționează în condiții specifice, astfel:
- este posibil ca pacientul să nu poate reacționa ca în condiții normale. El este fie
bolnav, inconștient, anesteziat, fixat pe masa de operație. Astfel, el nu s-ar putea
retrage în timp util (înainte să apară riscul electrocutării) atunci când intră în
contact cu un obiect electrificat;
- se poate întâmpla ca pacientul sau asistentul/a să nu realizeze că există un risc
ridicat de a suferi un șoc electric. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că
diferențele de potențial pot fi mici ca intensitate și de frecvență înaltă;
- în diferite cazuri, stratul natural protector împotriva curenților electrici, i.e. pielea,
este ocolită. Un exemplu de o astfel de aplicație este atunci când se măsoară
presiunea sangvină cu ajutorul unui cateter introdus în inimă sau într-unul din
vasele principale de sânge;
- unele echipamente medicale sunt folosite pentru a susține sau înlocui funcția unui
organ. O întrerupere a alimentării electrice sau un defect al unui astfel de
echipament poate duce la efecte permanente sau pot fi chiar fatale pentru pacient;
- este uzual ca mai multe instrumente medicale să fie folosite în același timp pe un
pacient. De asemenea, există combinații de dispozitive de putere înaltă și
echipamente sensibile pentru semnale de intensitate mică. Acestea pot fi sigure din
punct de vedere electric atunci când sunt folosite individual, dar pot deveni
periculoase folosite în diverse combinații;
- condițiile de mediu dintr-un spital, mai precis dintr-o sală de operație, prezintă risc
ridicat de explozii și incendiu din cauza prezenței anestezicilor, agenților de
curățare, etc.
Factorii și condițiile descrise mai sus arată faptul că în cazul echipamentelor electronice
medicale, nivelul optim de siguranță poate fi atins doar dacă măsurile de protecție se găsesc la
nivelul echipamentelor, a instalațiilor și aplicațiilor.
2
Șocurile electrice se pot clasifica astfel: (i) șoc generat de macro-curenți; (ii) șoc generat
de microcurenți. În primul caz curentul străbate corpul uman, de exemplu de la o mână la alta.
În celălalt caz, micro curentul trece direct prin peretele inimii.
3.1. Șoc generat de macrocurenți
Majoritatea accidentelor în acest presupun existența unui curent care circulă de obicei de
la un membru superior la picior sau la celălalt membru superior și apar în general prin
suprafața intactă a pielii. Pentru ca efectele fiziologice să apară trebuie ca pacientul să facă
parte dintr-un circuit electric închis, astfel curentul trebuie să intre în corp într-un punct și să
iasă prin alt punct. În acest timp pot apărea trei fenomene:
- stimularea electrică a țesuturilor excitabile (nervi și mușchi);
- încălzirea țesuturilor;
- arsuri și deteriorări ale țesuturilor.
Valoare de prag a curentului peste care apare un grad de stimulare variază de la individ la
individ. De asemenea, pentru o anumită tensiune, valoarea curentului depinde de impedanța
de contact care poate varia de la 1 kΩ, atunci când pielea este curățată, pâna la 100 kΩ, atunci
când pielea este uscată. Alți factori sunt: vârsta, sexul, frecvența curentului aplicat, durata
curentului și a tensiunii aplicate.
3.2. Efecte ale curentului electric asupra corpului uman
- prag de percepție: variază de la individ la individ și cu condițiile de măsurare.
Pragul de la care începe să se simtă o senzație de gâdilare ușoară este de 1 mA
(Bruner 1967). Dacă pielea este umedă acesta coboară la 0,5 mA pentru un curent
de frecvență 50 Hz. Pragul pentru curent continuu este cuprins între 2 și 10 mA.
- curent de ”let-go”: curentul maxim la care subiectul este capabil sa dea drumul (să
lase din mână) unui conductor folosind mușchii stimulați direct de curentul
respectiv. Curenți puțin mai mari decât curentul de ”let-go” nu mai permit
individului să dea drumul conductorului. În urma experimentelor valoarea medie a
curentului de ”let -go” este de 9 mA pentru bărbați și 6 mA pentru femei.
- durere și răni: durerea apare atunci când curentul depășește valoarea de ”let-go”,
deoarece subiectul pierde controlul asupra mușchiului și îi este imposibil să dea
drumul conductorului. Valorile curenților care provoacă dureri și răni (acestea apar
din cauza contracției puternice a mușchilor scheletici) sunt cuprinse între 20 și 100
mA;
- fibrilație ventriculară: dacă prin corp trece un curent mai mare de 100mA este
foarte posibil ca inima să intre în fibrilație ventriculară, i.e. inima încetează să mai
pompeze sânge și pulsul dispare. Fibrilația ventriculară reprezintă o urgență
medicală deoarece o dată pornită aceasta nu se oprește spontan, chiar dacă curentul
electric dispare, decât în urma unei intervenții. Valoarea curentului care ar induce
fibrilație ventriculară nu este clară deoarece nu se pot face experimente pe oameni.
În urma experimentelor efectuate pe animale s-a demonstrat ca aceasta depinde de
greutate și durata aplicării șocului electric.
3
- contracții ale miocardului: curenți cu o intensitate cuprinsă între 1 și 6 A
determină contracția întregii inimi. Astfel, sângele nu mai este pompat, însă inima
își poate reveni la ritmul normal dacă curentul este întrerupt la timp. Cu toate
acestea, poate apărea si paralizie respiratorie.
- arsuri: curenții mai mari de 6 A determină apariția arsurilor mai ales în punctul în
care curentul intră în corp, din cauza rezistivității ridicate a pielii. Cu toate acestea
pragul variază în funcție de individ, si de densitatea de curent aplicată. Astfel, de
exemplu senzația de gâdilare poate sa apară la o valoare de 0.3 mA atunci când
suprafața de contact este mică sau la 1 mA, când suprafața de contact este mai
mare.
Comisia Electrotehnică Internațională (IEC) recomandă ca pentru echipamentele
medicale, curentul care circulă continuu prin corpul pacientului nu trebuie să depășească 100
µA pentru frecvențe cuprinse între 0 și 1 kHz. În cazul situațiilor anormale (cum ar fi
defectarea echipamentului) curentul maxim recomandat este de 500 µA pentru frecvențe de
până la 1kH. Peste 1 kH, valoarea curentului maxim admis crește proporțional cu frecvența.
Principala cauză a macro-șocului este contactul cu firele de alimentare. Cele mai
vulnerabile părți sunt cablul și ștecărul.
3.3. Șoc generat de microcurenți
Acest caz se referă la curenții aplicați intern și astfel un procent mare din acest curent
poate să ajungă direct la inimă prin sistemul arterial. Deci, un curent cu o intensitate mult mai
mică poate determina intrarea inimii în fibrilație ventriculară. De exemplu atunci când
pacientul este conectat la un cateter cardiac pentru măsurarea presiunii sangvine există o
conexiune electrică direct la inimă. Pacientul este foarte vulnerabil la un șoc electric, deoarece
toate straturile protectoare, pielea și diferite straturi de țesuturi, nu mai există.
Cu toate că experimente pe oameni nu au fost desfășurate pentru a stabili valoarea limită a
curentului electric, o valoare de 17 µA s-a dovedit a fi îndeajuns pentru a induce fibrilație
ventriculară în inimă pentru câini. Comisia Electrotehnică Internațională ce se ocupă de
aspectele de protecție ce trebuie îndeplinite de echipamentele medicale, stipulează că un
curent electric care circulă direct prin inimă nu trebuie sa depășească 10 µA pentru o
frecvență cuprinsă între 0 și 1 kHz. În situații anormale (defectarea echipamentului), valoarea
limită pentru curenți cu frecvențe între 0 si 1 kHz este de 50 µA, pentru curenți ce circulă
direct prin inimă și 100 µA pentru curenți ce circulă neregulat. Limita crește proporțional cu
frecvențele mai mari de 1 kHz.
3.4. Electrofiziologia fibrilației ventriculare
Un curent electric care trece prin corpul uman reprezintă un risc deoarece poate induce
stop cardiac. Principala cauza a stopului cardiac determinat de șocuri electrice de voltaj mic
este fibrilația ventriculară.
Fibrilația ventriculară apare atunci când un curent electric cu o intensitate ce depășește o
anumită valoare trece direct prin inimă în timpul unei porțiuni specifice a ciclului cardiac
numit și ”perioada vulnerabilă”. Această perioadă apare pe panta ascendentă a undei T din
4
electrocardiogramă (ECG) și chiar un singur impuls de șoc cu o durată de 0.1 s ar putea
induce fibrilație ventriculară dacă este aplicat în această perioadă.
Riscul producerii fibrilației ventriculare depinde de densitatea de curent și de aria
electrodului. De asemenea, dacă pragurile pentru curenții cu frecvența de 50 Hz sunt bine
cunoscute, în cazul tensiunilor de 50 Hz acestea nu mai sunt așa de clare deoarece impedanța
de contact cu pielea este extrem de variabilă ce depinde de mărimea electrodului, materialul
folosit pentru fabricarea electrodului, compoziția electrolitului și a de amplitudinea curentului
ce circulă prin electrod.
În urma experimentelor realizate de Geddes et al s-au putut face următoarele observații:
- pentru o anumită greutate corporală, durata de expunere la curentul electric
influențează pragul de fibrilație; expuneri mai scurte de 1 s necesită mai mult
curent;
- pentru o anumită durată de aplicare a curentului, pragul curentului care ar induce
fibrilația reprezintă o funcție de greutate corporală și poziția electrodului. Cel mai
mic curent pentru inducerea fibrilației apare în derivația III (cele trei derivații
bipolare ale lui Eindhoven pentru măsurarea ECG), în timp ce derivația I a
necesitat cel mai mare curent;
- pentru o expunere de 5 s, pragul curentului variază aproximativ cu rădăcina pătrată
a greutății corporale.
O parte din posibilitățile de a intra în contact cu un curent ce poate determina șocul
electric sunt prezentate în Fig. 1.
1. Posibilitatea ca pacientul să vină în contact
Tensiune de cu o linie de alimentare.
alimentare 2. Posibilitatea de a exista părţi metalice
Echipament expuse.
medical 3. Posibilitatea de defecţiune ce ar duce la
încărcarea electrică a carcasei.
4. Posibilitatea ca unele părţi metalice expuse
să nu mai fie legate la pământ.
5. Posibilitatea ca un pacient sau un operator
să intre în contact cu suprafețele încărcate
electric.
6. Posibilitatea ca o altă suprafaţă conductoare
care ar putea să devină referinţă (pământ) este
în apropierea aparatului medical.
7. Posibilitatea ca pacientul sau operatorul să
Pământ ia contact cu a doua suprafață conductoare
devenită referinţă.
Suprafață conductoare
4. Curenți de scurgere
Principala sursă de curenți potențiali letali în orice echipament sunt curenții de
scurgere. Prin definiție curentul scurgere este un curent nefuncțional ce ajunge de la
5
componentele electrice la părți metalice accesibile pacientului/operatorului. Acesta apare din
cauza existenței unei impedanțe de izolare finite, ce este formată din două părți: capacitate și
rezistență. Curenții de scurgere datorați capacității apar din cauza existenței unei capacități
între două conductoare separate în spațiu. Curentul va începe să curgă între cele două
conductoare dacă o tensiune alternativă este aplicată între ele. Intensitatea curentului de
scurgere depinde de valoarea capacității și apar din cauza cuplării între primarul
transformatorului de putere și alte părți ale transformatorului sau ale echipamentului.
Componenta rezistivă a curenților de scurgere apare din cauza faptului că nici o
substanță nu este un izolator electric perfect și astfel curenți de intensitate mică vor curge
întotdeauna prin izolație. Cu toate acestea, acest tip de curent de scurgere are de obicei o
intensitatea foarte mică și poate fi ignorat.
1
Conexiunea de pe pacient (patient connection) este punctul componentei aplicate prin care curentul poate
curge între pacient și echipamentul medical în condiții normale de funcționare.
2
Componentă aplicată (applied part) este parte a echipamentului medical care în condiții normale este necesar
să vină în contact cu pacientul pentru ași îndeplini funcția.
3
Componenta aplicată de tip F (flotantă) este componenta aplicată a cărei conexiune pe pacient este izolată
față de celelalte componente ale echipamentului medical astfel încât nici un curent mai mare decât limita impusă
curentului de scrugere prin pacient, nu curge atunci când apare neintenționat o tensiune pe pacient de la o sursă
externă.
6
Echipamentele electronice prezintă o izolație de bază (material izolant ce separă părțile
conductive ale echipamentului de carcasa metalică) ca primă măsură de protecție față de
curenții de scurgeri. Însă, conform standardului introdus de Comisia Electrotehnică
Internațională, 60601- © IEC:2005, fiecare aparat medical să aibă două nivele de protecţie la
electroşocuri. Atunci când un singur mijloc de protecţie împotriva electroşocurilor este defect
sau când apare o singură condiţie anormală ce implică pericol spunem că sunt îndeplinite
condiţiile de prim defect (single fault condition).
În funcție de tipul măsurii suplimentare de protecție , echipamentele electrice medicale se
clasifică astfel:
A. Echipament medical de clasa I: protecția suplimentară împotriva șocului electric
constă în conectarea părților metalice accesibile sau interne la pământ printr-un conductor de
protecție, Fig. 2.
1. Ștecăr cu conductor de protecție
legat la pământ.
2. Cordon de alimentare cu fișă
detașabilă.
3. Conexiunea alimentării la
echipament.
4.Conexiunea conductorului de
protecție
1
5. Terminal de împământare
funcțional
6. Izolație de bază
7. Carcasă
8. Circuit secundar
9. Transformatorul de putere
10. Componentă aplicată
11. Motor
12. Ecran de protecție împământat
13. Izolație suplimentară
14. Parte accesibilă
Fig. 2. Exemplu de echipament electronic medical de clasa I
1. Ștecăr
2. Cordon de alimentare
3. Izolație de bază
4. Izolație suplimentară
5. Carcasă
6. Terminal funcțional de
împământare.
7. Transformator de putere
8. Componentă aplicată pe pacient
9. Izolație întărită
10. Motor
7
B. Echipament medical de clasa II: protecția suplimentară este împotriva șocului electric
constă în introducere unei izolații duble sau izolație întărită. În mod normal acest tip de
echipament nu au conductor de protecție dar în diferite cazuri poate să apară, Fig. 3.
C. Echipament medical alimentat intern: sunt echipamentele care nu sunt alimentate direct
de la rețeaua de alimentare ci sunt alimentate intern de la diferite tipuri de acumulatori.
În funcție de componenta aplicată pe pacient, echipamentele electrice medicale se împart
în echipamente cu:
- componentă aplicată de tip B: se aplică extern sau intern dar nu pe inimă;
- componentă aplicată de tip BF: este o componentă de tip B dar care prezintă o
protecție suplimentară și anume componenta aplicată este flotantă și izolată față de
componentele active ale echipamentului medical.
- componentă aplicată de tip CF: este o componentă flotantă care prezintă izolație
mai bună decât cea de tip BF. Acest tip de componentă se aplică direct pe inimă.
8
Fig. 3. Circuit de măsură a curentului de scurgere către pământ pentru un echipament electronic medical de clasă
I cu sau fără componentă aplicată.
9
Circuitul de măsură pentru curentul de scurgere prin pacient de la componenta aplicată
la pământ este ilustrat în Fig. 5. Se măsoară pentru toate combinațiile posibile ale
comutatoarelor S1, S5, S9, S10 și S13. Dacă echipamentul este de clasă I atunci S7 închis atunci
există condiții normale iar când S7 este deschis și S1 închis există condiții de single fault. Dacă
echipamentul este de clasă II, comutatorul S7 și deci conductorul de protecție la pământ nu
mai sunt folosite. În acest caz condiția de single fault este de data de S1 deschis.
Fig. 5. Circuit de măsură pentru curentul de scurgere prin pacient de la componenta aplicată la pământ
În tabelul 1 sunt prezentate valorile limită admise ale curentului de scurgere prin pacient și
a curentului auxiliar prin pacient în condiții normale de funcționare (NC) și condiții de single
fault (SFC). Valorile curenților sunt exprimate în µA.
10
În tabelul 2 este prezentată legenda simbolurilor folosite în Fig, 3, 4 și 5.
Tabel 2
2
Sursă de alimentare separată a echipamentului
Conexiuni pe pacient
4
Circuitul pacientului
6
11
LUCRARE DE LABORATOR NR.1
SISTEMUL DE ACHIZIŢIE BIOPAC.
În prezent există două tipuri de sisteme pentru cercetare în domeniul semnalelor biomedicale
oferite de Biopac Systems, Inc., şi anume:
• MP100 (poate fi instalat pe Windows, MP100WSW, sau pe Mac MP100WS)
În laboratorul de EIM se va lucra cu sistemul MP150WS care este fromat din componente
hardware (vezi Tabel 1.) şi software.
O parte din componentele hardware ale sistemului Biopac sunt descrise în Tabelul 2.:
Tabel 2. Componente hardware ale sistemului MP150WS
Amplificare Vin(mV)
500 ±20
1000 ±10
2000 ±5
5000 ±2
EEG100C
-înregistrează activitatea electrică a creierului;
-poate realiza măsurători EEG uni şi bipolare;
-ieşirea poate fi comutată între EEG normal şi
detectare unde Alpha;
-FTJ: 35Hz, 150Hz;
-FTS:0.1Hz, 1Hz;
-filtru notch: 50Hz/60Hz;
-impedanţă de intrare: 2MΩ;
Amplificare Vin(mV)
5000 ±2
10000 ±1
20000 ±0.5
50000 ±0.2
EMG100C
-amplifică activitatea electrică a muşchilor
generali şi scheletici;
-FTJ: 500Hz, 5000Hz;
-FTS: 1Hz, 10Hz, 100 Hz;
-filtru notch: 50Hz/60Hz;
-impedanţă de intrare: 2MΩ;
Amplificare Vin(mV)
500 ±20
1000 ±10
2000 ±5
5000 ±2
Amplificatoare traductoare
PPG100C -înregistrează pulsul şi oferă informaţii cu
privire la presiunea sângelui, densitatea
acestuia.
-amplificare: 10, 20, 50, 100ş
-FTJ: 3Hz, 10Hz;
-FTS:DC, 0.05Hz, 0.5Hz;
-filtru notch: 50Hz/60Hz;
-impedanţă de intrare: 2MΩ;
TSD202
TSD 155C -cablu pentru măsurători ECG;
-poate fi folosit pentru înregistrări ECG 12-
derivaţii;
-permite înregistrarea simultană a derivaţiilor
I, II, III, aVR, aVL, aVF şi a unuia dintre [V1, TSD155
MEC SERIES
MEC100C -cabluri prelungitoare folosite pentru a mări
distanţa dintre pacient şi sistem;
-creşte comfortul şi posibilitatea de mişcare;
-lungime de 3m, clips metalic pentru ataşarea
de haine;
TSD 108
-nu conţine nici o parte metalică (cu excepţia
clipsului detaşabil);
Meniuri
program
Instrumente
Bară Markeri
instrumente
Parametri
măsuraţi
Axă
Etichete
canale verticală
Regiune
rezervată
markerilor
Semnale
înregistrate
pe diferite
canale
Instrumente de
Axă
selectare şi
orizontală
mărire
Instrumente
Indicator de
jurnal
stare
Afişaj jurnal
Modul de
Canal Modul de salvare
selectat afişaj
Fig. 1 Componente ale unei ferestre AcqKnowledge
Pentru a porni aplicaţia AcqKnowledge se face dublu click pe iconiţa care se
AcqKnowledge 3.9.1.lnk
Următorul pas este setarea parametrilor achiziţiei din meniul MP150. În Tabelul 3 sunt descrişi
parametrii de achiziţie oferiţi de programul AcqKnowledge:
Modul de stocare
Record - sistemul MP va stoca datele înregistrate pe durata
achiziţiei
- sistemul va achiziţiona date în mod continuu, dar va
Record Last
stoca doar ultimul segment de date echivalent cu durata
setată pentru achiziţie;
Modul de salvare
Save once - achiziţia va începe când butonul de start este apăsat şi
se încheie fie când expira durata de achiziţie setată, fie
când se apasă butonul Stop; datele sunt salvate şi nu se
mai poate achiziţiona în continuarea chiar dacă timpul
setat nu a expirat;
Autosave - permite realizarea mai multor achiziţii una după alta, atat
timp cât durata de achiziţie setată nu a expirat. Datele
fiecării achiziţii în parte sunt salvate în fişiere diferite.
Append - este similar cu Save Once, doar că acest mod permite
oprirea si restartarea achiziţiei la intervale arbitrare. Cu
alte cuvinte atunci când se apasă butonul Stop, achiziţia
nu este încheiată ci doar este în pauză;de fiecare dată
când achiziţia este restartă, un marker este introdus ce
indică timpul (hh-mm-ss) la care s-a reluat achiziţia.
Locaţia de stocare
Memory - permite stocarea datelor în memoria computerului (RAM)
în timpul unei achiziţii. După încheierea achiziţiei datele
trebuie salvate pe hardisk. Acest mod oferă frecvenţe de
eşantionare mai mari, dar în general computerele au
memorie RAM mult mai mică decât spaţiul pe disk;
Disk - permite salvarea datelor direct pe hardisk-ul
computerului în timpul achiziţiei;
MP - permite stocarea unui volum mic de date în memoria
unităţii MP150; 4MB.
Acquisition Sample Rate - permite setarea frecvenţei de achiziţie, cu alte cuvinte
indică sistemului MP câte eşantioane să înregistreze
pentru fiecare canal, într-o secundă.
Meniuri
Tipuri de cursor
În colţul din dreapta jos al ferestrei grafice prezentate în Fig. 1 sunt trei etichete ce reprezintă
trei tipuri de cursoare: cursorul sageată, cursorul si lupă.
Cursorul săgeată activat (printr-o apăsare cu mouse-ul) face posibilă selectarea unui canal
prin apăsarea cu mouse-ul, fie pe butonul etichetei care îi corespunde (stânga sus - deasupra
graficelor), fie în spaţiul grafic aferent canalului respectiv.
Cursorul activat permite selectarea unui interval (variabil doar după abscisă şi extins pe toate
canalele afişate), sau poziţionarea unei linii de marcare la o anumită valoare pe abscisă; pe
intervalul selectat se pot efectua măsurătorile descrise mai sus, cât si operaţiile matematice.
Intervalul selectat este marcat vizual prin schimbarea culorii pe ecran.
Lupa activată permite descrierea pe ecran, cu ajutorul mouse-ului, a unui dreptunghi; zona
astfel delimitată este mărită la eliberarea butonului mouse-ului. Pentru a reveni la imaginea
anterioară utilizarii lupei se execută comanda Display >Zoom Previous.
Markeri
Pe linia aflată deasupra graficelor, din Fig. 1 se pot introduce markeri. Aceştia se inserează la
achiziţionarea sau la procesarea semnalelor şi pot fi însoţiţi de un text explicativ de max. 80
caractere. Operaţiile cu markeri se pot realiza atunci când este selectată opţiunea Display >
Show > Markers.
Inserarea unui marker se poate realiza instantaneu, în timpul înregistrării, prin apăsarea tastei
ESC, sau pe înregistrare, la momentul dorit, prin apăsarea mouseului în spaţiul destinat
markerilor. Este recomandat să se asocieze un scurt text sau o codificare fiecărui marker,
pentru a putea fi mai uşor identificaţi la procesarea înregistrării, mai ales în cazul inregistrărilor
lungi. Markerul activ ia culoarea roşie şi este afisat textul care îi corespunde. Linia markerilor din
fereastra grafică se termină cu un grup de sageti:
- săgeata stânga şi săgeata dreapta, care deplasează înregistrarea afişată până
la următorul marker în sensul respectiv;
- săgeată îndreptată în jos, a cărei apăsare cu mouse-ul deschide o lista de
optiuni:
• Find si Find Again care permit căutarea unui marker dupa textul asociat;
• Clear Marker si Clear All Markers care elimină markerul activ, respectiv
toti markerii;
• o listă cu textele asociate tuturor markerilor din înregistrare, pentru a
putea fi imediat gasiţi.
Informaţia produsă cu ajutorul programului Acqknwledge este salvată cu opţiunile File > Save
Graph si File > Save Graph As… în fisiere de tip .ACQ, care pot fi citite numai de
AcqKnowledge, dar informaţia conţinută în ele poate fi importată în editoare de text sau grafice.
Există însă şi posibilitatea extragerii informaţiei afişate pe ecran cu ajutorul comenzilor:
9 Edit > Journal > Paste Measurement, care transfera in jurnal datele de pe ecran, sau;
9 Edit > Clipboard > Copy Measurement, care memoreaza datele de pe ecran si le
poate transfera intr-un alt fisier (de exemplu in Microsoft Word, unde se executa
comanda Edit > Paste).